vineri, martie 29, 2024

Interviu cu Lucian Boia. Romania e o țară care nu merge bine. Democrația nu este suficientă, chestiunea justiției este esențială

Cărțuliile acestea de 100, maxim 200 de pagini, pe care le tot scoate istoricul Lucian Boia în ultimii ani, foarte citite si foarte disputate, au un merit enorm. Ele concentrează atenția publicului pe temele mari care conteza cu adevărat, acum, pentru societatea romanească, și anume opțiunea noastră de a ne moderniza sau nu, de a fi în Europa, de a crea instituții ocidentale, democratice sau de a ne îndrepta în altă parte. În fond, de a continua sau nu opera și voința celor ce au creat România. Asa modeste ca întindere cum sunt, aceste cărți au erodat masiv discursul naționalismului de sorginte comunistă, încă abundent și influent în spațiul public românesc.

Asta face și aceast nou volum, De la Dacia antica la Marea Unire, de la Marea Unire la Romania de azi, o colecție de texte pe diferite teme, de la pretenția unei unități de monoplit a poporului roman de la daci încoace și până la impasul de acum al modernizarii Romaniei – demonstrat în cifre și statistici.

”Fiecare vorbește despre democrație… Or democrația este esențială, dar nu este suficientă. Oricum ar fi, nu le rezolvi pe toate cu democrația, în absența unor repere sigure, stabile, repere care definesc statul de drept. Chestiunea justiției este esențială, chestiunea independenței justiției.”


________________________

Încep prin a vă felicita pentru distincția oferită de statul german [1], o distincție care răsplătește simbolic atașamentul dvs. față de valorile europene.

A fost o surpriză pentru mine, nu m-așteptam să primesc așa ceva. Pur și simplu am fost surprins și, desigur, m-am bucurat. Bănuiesc că tonul european pe care-l au scrierile mele este ce a interesat și a plăcut, cel puțin așa cred, așa sper.

Să începem să discutăm despre noul dvs. volum [2]. Este un volum cu un titlu lung, sunt de fapt două titluri…

Volumul e mai scurt, titlul e lung. Am vrut să îmbrățișez întreaga istorie, să zbor repede, à vol d’oiseau, cum spune francezul, peste întreaga istorie.

‚De la Dacia antică la Marea Unire’ ar fi o primă secțiune, și de la Marea Unire la România de astăzi’, a doua. După părerea mea, legătura dintre cele două este conceptul de unitate, conceptul greu pe care-l puneți în discuție în această carte. Cum vedeți acest conceptul de unitate națională din punct de vedere teoretic și al felului în care e folosit?

În ce mă privește eu îl văd asociat neapărat cu un alt concept, acela de libertate. Fiindcă o unitate dusă prea departe pur și simplu devine înăbușitoare, așa încât și unitatea trebuie temperată. Fiecare valoare de fapt trebuie temperată prin alte valori, diverse condiții, altminteri se ajunge ușor la interpretări abuzive, mergând până la ștergerea pur și simplu a libertății individului sau a comunităților respective. La noi s-a cam exagerat cu conceptul de unitate, mă refer la istorie acum. Odată ce românii au pornit pe calea realizării unității naționale au proiectat acest concept al unității în trecut – într-o manieră mai discretă și mai rezonabilă în istoriografia tradițională românească, dar, în epoca comunistă, această valoare a unității a fost foarte precis marcată.
Vechimea, unitatea, continuitatea, acestea sunt concepte care au fost folosite din plin, chiar abuziv, în anii comunismului. Istoriografia noastră, mă refer la partea aceea de istoriografie care are conotații naționale puternice, ce merg foarte departe, își are originea în comunismul naționalist, asta e clar.

Sa recunoastem deschis cum stau lucrurile, altminteri nu ne vom indrepta nicicand. Romania nu arata deloc bine: e afectata de mari intarzieri si de mari dereglari. Toate acestea, adunate, ar putea genera un amestec exploziv, de natura sa puna in pericol inclusiv constructia nationala. La 100 de ani de la Marea Unire, avem datoria sa ne reparam tara.

Ideea asta a unanimismului, în fața marilor evenimente ale istoriei, spune că în momentele decisive ale istoriei românii au fost uniți, au știut să fie uniți. Or, asta e o exagerare. Sigur că până la urmă s-a impus un punct de vedere al majorității, dar nu înseamnă că n-au existat, că nu există și că n-ar fi firesc să existe – e chiar foarte bine să existe – și puncte de vedere diferite. O societate este un organism viu, nu o punem sub semnul unității, si, gata, am terminat, acesta este interesul național! Dar cine definește interesul național? Pur și simplu toți românii defilează în același pas, pentru aceleași idealuri. Am încercat să arăt că lucrurile nu stau așa și n-au cum să stea așa, când am lucrat la cartea despre germanofilii din primul război mondial – un subiect nu zic tabu, dar foarte puțin abordat și foarte tare simplificat, în sensul că se spune că vor fi fost câțiva rătăciți – sunt numele bine cunoscute Arghezi, Slavici, Stere – iar acești câțiva nu afectează cu nimic cvasi-unanimitatea românească de la 1914, 1916 și 1918. Cercetând problema am descoperit, și nu se mai terminau descoperirile, noi și noi germanofili, oameni care în primul Război Mondial au avut o altă atitudine, pledând fie pentru alianța cu Puterile Centrale, fie pledând pentru neutralitate și socotind – fiindcă aici era alegerea posibilă – că mai întâi pericolul rusesc este cel prezent iar România n-ar trebui să se alieze niciodată cu Rusia, fiindcă România nu se află între Germania și Franța. România se află între Germania și Rusia, e o chestiune de geopolitică pe care n-avem cum s-o schimbăm și atunci, în mod firesc, chiar dacă în Primul Război Mondial am fost în tabere opuse, până la urmă, cartea germană este importantă pentru români. Nu ne putem detașa de condițiile istorice și geografice ale spațiului unde ne aflăm. Așa zișii germanofili erau mai ales rusofobi.

Cumpara cartea cu autograful autorului de pe GiftBooks.ro

În ce privește unitatea românească insistau asupra pericolului rusificării Basarabiei, comparau de fapt Transilvania cu Basarabia. Sigur, și Transilvania e majoritar românească, se cuvenea să revină într-o bună zi României, dar, spuneau ei, nu este o urgență atât de mare nici pe departe cum e cu Basarabia. Fiindcă maghiarizarea făcea progrese foarte relative, ungurii n-au reușit până la urmă să-i maghiarizeze pe români. Dar în Basarabia procesul de rusificare mersese foarte, foarte departe. Așa încât erau două tabere ideologice. Până la urmă știm ce s-a întâmplat, cine a avut câștig de cauză, Alianța cu Antanta, Franța, Marea Britanie adăugându-se și Statele Unite, dar în condițiile în care Germania a câștigat prima fază a războiului pe frontul de est. Rusia a fost scoasă din război, are loc Revoluția, se fragmentează într-o anumită măsură Imperiul rus și în aceste condiții Basarabia revine României. După aceea Germania este înfrântă la rândul ei, se dezmembrează Austro-Ungaria ceea ce face posibilă alipirea Bucovinei și a Transilvaniei. Și vorba lui Carp, care e firesc să fie reamintit în acest context, românii au avut atât de mult noroc, încât nu mai aveau nevoie de oameni politici care să-i ghideze. Soarta lucra pentru ei. Ăsta e un exemplu. Incă o dată, ideea că românii sunt uniți în momentele cruciale ale istoriei lor – păi, tocmai în momentele cruciale există puncte de vedere diferite. Unele, sigur, ajung să triumfe până la urmă. Dar e incorect și e foarte periculos să insistăm mai mult decât trebuie pe unitate. Înseamnă că dăm la o parte libertatea, capacitatea omului sau a comunităților de a alege…

”Unitatea” acesta absolută face parte deci dintr-un tip de ideologie naționalistă care s-a creat la un moment dat…

Bun, și care și-a avut virtuțile ei, dacă nu s-ar fi crezut deloc în unitate, nu mai făceam România, bineînțeles. Încă o dată, orice valoare dacă o ducem până în pânzele albe poate să devină dăunătoare. Lucruri care în varianta lor moderată sunt cât se poate de pozitive și de folositoare. Dar dacă pledăm pentru unitate și numai pentru unitate rămânem fără libertate, rămânem fără democrație, rămânem fără recunoașterea capacității și dreptului fiecărui cetățean de a alege și de gândi cu mintea proprie.

Folosiți de câteva ori sintagma de ”corectitudine politică”, mai mult sau mai puțin ironic. La ce ”corectitudine politică” vă referiți vorbind de istoriografia românească?

Istoriografia românească, din păcate, nu s-a eliberat complet de faza romantic-naționalistă de sec. XIX. În sec. XIX lucrurile acestea și-au avut rostul. Istoria, chiar în viziunea puțin sau chiar mai mult unificată, proiecta asupra antichității și a evului mediu ideologia națională, care, de fapt, nu se întâlnește în societățile medievale. Dar aceste mituri, mitul lui Mihai Viteazul, mitul Daciei antice, au contribuit la crearea României, a micii Românii, într-o primă fază, și a României Mari la 1918. Am mai spus-o referindu-mă la Mihai Viteazul. Mihai Viteazul n-a făcut unirea la 1600, n-avea cum s-o facă, nici prin cap nu putea să-i treacă că toți românii ar trebui să se reunească într-o singură țară. Nu există concepția asta. Simbolul lui Mihai Viteazul a fost extrem de activ în secolul XIX și la începutul sec, al XX-lea. Deci, Marea Unire s-a făcut și sub semnul memoriei lui Mihai Viteazul. Altminteri e foarte interesant, și am arătat și-n cartea asta despre care discutam, cum cărturarii români, și-n special moldovenii – ei sunt mai preocupați și au cunoștințe mai multe privitoare la originea românilor, Grigore Ureche, Miron Costin, sec. al XVII-lea, apoi Dimitrie Cantemir – oamenii ăștia știau prea bine că sunt români, dar identitatea lor este moldovenească, sunt români, dar și moldoveni. Dar parcă, în ce privește identitatea, se consideră mai mult moldoveni decât pur și simplu români. Miron Costin scrie despre originea comună a românilor din toate provinciile, originea latină, originea comună, folosește chiar termenul de român, știe că românii sunt români, dar asta într-o lucrare pe care o intitulează De neamul moldovenilor. El scrie din punctul nostru de vedere despre originea românilor, dar titlul pe care el îl pune, e De neamul moldovenilor. Grigore Ureche, chiar mai înainte, se referă la limba română, știe că toți românii vorbesc aceeași limbă, că e o limbă care se trage din latină, însă titlul paragrafului respectiv la Grigore Ureche este Despre limba noastră moldovenească. Se exprimă, ca să fac o mică glumă, cam cum se exprimă Igor Dodon în prezent, dar, sigur, în cu totul alt context istoric, politic și ideologic. Principiile unității naționale sunt valori, sunt ideologii de sec. XIX care și-au avut marele lor rol, nu se poate nega acest lucru. Numai că acum trăim două secole mai târziu.

Folosind termenul acesta de corectitudine politică, asta presupune că ar există și un fel de poliție a gândirii, care sancționează…

Nu vreau să generalizez și să păcătuiesc eu însumi referindu-mă la o ideologie care i-ar cuprinde pe toți. Nu toți, dar încă destul de mulți istorici de-ai noștri, și mai ales din generația mai veche, merg în continuare pe ideea că istoria este făcută să sprijine drepturile românilor. O istorie puternic marcată în sens național, unde românii trebuie să aibă mereu dreptate, noi n-am greșit niciodată, alții au greșit mereu, inclusiv față de noi, noi ne-am comportat întotdeauna foarte frumos, alții s-au comportat urât cu noi șamd. Or asta este o istorie care și-a trăit traiul, zic eu, care în latura ei bună a fost foarte folositoare la 1859, la 1918, că așa s-a făcut România, în mare măsură prin apelul la istorie, o istorie parțial mitificată. Dar miturile astea și-au avut sensul lor atunci. Acum însă ajungem să ne comportăm curios, cam exotic. Pe nimeni în Europa, în Occident cel puțin, nu mai interesează această istorie exclusiv națională. Nu mai folosește la nimic. Românii sunt uniți astăzi nu datorită lui Burebista, nu datorită lui Mihai Viteazul, sunt uniți fiindcă așa vor ei și așa gândesc ei în prezent.

Aveți și câteva texte de actualitate în volum. De pildă,  indicați corupția de astăzi ca fiind elementul fundamental al necazurilor pe care le avem. Când spune asta un jurnalist e ceva, dar când spune un istoric, intră într-un alt tip de narațiune. Ați văzut fenomenul acesta în ultimii 30 de ani? Cum l-ați descrie în acești 30 de ani, de la Revoluție?

Românii au avut o mare realizare, o imensă realizare în istoria lor și asta este unirea tuturor românilor. Nu e de ici-de colo. Uitați-vă că s-au realizat asemenea uniri și apoi s-au spart, s-au pulverizat în partea asta de Europă, nici Iugoslavia nu mai există, nici Cehoslovacia. Națiunea română a rezistat mult mai bine în cadrul unitar al României mari. Sigur se poate discuta în ce măsură ar fi fost mai potrivită o organizare oarecum descentralizată, mergând chiar până la federalizare. Nu s-a dorit asta. S-a dorit un stat național unitar, modelul administrativ, modelul de organizare politică a fost în bună măsură cel francez, deci un stat centralizat în sensul Franței, nu un stat federal precum Germania, ca să dau alt exemplu. Asta a fost marea realizare a românilor. Dar întrebarea, după aceea, era firesc să fie aceasta: bun, am făcut România Mare, ne-am adunat cu toții la un loc, ce facem mai departe? Ce iese din treaba asta? Și lucrurile nu prea au ieșit grozav. Spunem, fiindcă că există mitologia perioadei interbelice, ce bine a fost în perioada interbelică! Dacă adunăm și scădem toate reușitele și eșecurile și încercăm să facem o radiografie corectă, România Mare interbelică e departe de o reușită remarcabilă. Poate am fost orbiți de strălucirea culturii românești – o perioada culturală foarte interesantă, foarte importantă. Altminteri, democrația a mers foarte șchiop, violența a crescut treptat, până la cote foarte înalte în arena publică: legionarii, Carol al II-lea, n-are rost să reiau discuția asta istorică. Si până la urmă România Mare s-a prăbușit la 1940. Apoi am intrat în comunsim, iarăși ne-am îndepărtat de o istorie cât de cât normală, iar după căderea comunismului nu prea ne găsim valorile și structurile politice și intelectuale care să corespundă timpului pe care-l trăim.

E o țară care nu merge prea bine. Se poate invoca dezvoltarea economică, un ritm în ultimii ani oarecum bun de dezvoltare economică, dar avem în continuare a aceste forme fără fond ca să-l citez pe Maiorescu. Tot ceea ce a oferit Occidentul am copiat, am luat modelul occidental, de la francezi, de la nemți, ne-am organizat formal într-o manieră occidentală. Astea sunt formele, fondul însă… vedem ce se-ntâmplă în ultimii ani. Ceea ce n-ar fi fost de mirare Într-un regim dictatorial sau totalitar n-ar fi de mirare, însă în contextul unui regim democratic, este uluitor ce se-ntâmplă. La fel ca țările occidentale, avem toate instituțiile democratice, totul ar fi foarte bine, dar vezi că nu merge, că ne îndreptăm în altă direcție –  cu multă ipocrizie sau dezinformare. Fiecare vorbește despre democrație. Or democrația este esențială, dar nu este suficientă. Cu democrația nu faci nimic, poți să faci chiar lucruri rele în absența statului de drept, un stat care să nu fie doar proclamat stat de drept, să fie cu adevărat stat de drept. Totalitarismele s-au născut din democrație. Italia interbelică a alunecat spre fascism, Germania interbelică spre nazism șamd. Lasă că și democrația se pretează la diverse definiții și interpretări. Oricum ar fi nu le rezolvi pe toate cu democrația, în absența unor repere sigure, stabile, repere care definesc statul de drept. Chestiunea justiției este esențială, chestiunea independenței justiției. O justiție care nu mai e independentă sau e doar parțial independentă, pur și simplu ne scoate din cercul statului de drept și ne aruncă nu se știe unde.

Cumpara cartea cu autograful autorului de pe GiftBooks.ro

Spre sfârșitul cărții spuneți că problema cheie rămâne educația în sensul cel mai cuprinzător al termenului ”Contrar opiniei lui Marx, în orice societate, nu economia comandă, ci cultura.”

Cultura în sensul foarte larg, cred că s-a înțeles ce vreau să spun, nu redusă la literatură, artă. Cultura în sens de mentalități, de comportamente, tot complexul acesta. În funcție de asta se construiește o societate, o economie. Dacă nu ai cultura muncii, nu ai cultura respectului, cultura responsabilității, atunci totul e vraiște și nu mai iese nimic. Degeaba ai dezvoltare economică, dacă nu poți să-ți atingi obiectivele pe care în mod firesc o societate ar trebui să și le dorească.

Dați în carte niște statistici privind România. Cifrele arată foarte prost

Avem o întârziere istorică, pe care n-am reușit s-o recuperăm. Treptat s-a făcut ceva în sec. XIX, în prima parte a sec. al XX-lea, i-ar mai fi trebuit României vreo 2-3 generații ca să pătrundă adânc în societate formele occidentale, ideologiile, cultura șamd. Or aceste 2-3 generații n-au fost acordate României, dimpotrivă, ne-am trezit cu comunismul care ne-a împins pe o linie de garaj a istoriei, și cu toate dereglările de după comunism, de după 1989.

În general o națiune se bazează și pe cultura pe care o creează în interiorul comunității. Cand nu se mai creeaza o cultură specifică atunci se dezagregă și relațiile care mențin o comunitate.

Încă o dată, avem o intârziere istorică și întârzierile astea se recuperează greu. Fiindcă nici ceilalți nu stau pe loc. Riști să nu avansezi prea tare în raport cu cei care vrei să te compari. Sunt și lucruri excepționale, salturi istorice, când o națiune, într-adevăr, e pătrunsă de anumite valori, dorește să realizeze ceva anume. Uitați-vă la Japonia cum a devenit foarte repede, odată cu era Meiji, la 1868, un stat care a știut să îmbine tradiția cu modernitatea de tip occidental. Uitați-vă mai ales la Coreea de Sud, care în urmă cu 50 de ani era mult sub nivelul României, din multe puncte de vedere. Or a reușit să facă un salt extraordinar. Sigur, astea sunt mai curând excepții, dar ele dovedesc că se poate. Întârzierea istorică sigur că e un handicap, dar poate să fie depășit, dacă o națiune devine într-adevăr conștientă de necesitatea de a merge într-o anumită direcție. Am spus undeva în carte că semănăm mai mult, ca structuri sociale, cu Rusia sau cu Turcia decât cu Occidentul. Și cred că am dreptate spunând asta. Există o Românie occidentalizată, există o Românie a oamenilor cu conștiință civică, cu responsabilitate șamd, dar există și o Românie amorfă, o Românie unde domnește incultura, destulă sărăcie și unde oamenii se simt dependenți de o anume autoritate politică. Noi n-am dus până la capăt procesul de occidentalizare, procesul de democratizare a societății românești și plătim pentru asta.

Ați putea să comentați rezultatele referendumului? În opinia dvs de istoric ce semnificație are faptul că multă lume nu s-a dus la vot intenționat?

Nici eu nu m-am dus la vot, tot intenționat, îi înțeleg foarte bine pe cei care n-au mers. A fost o bătaie de joc, praf în ochii oamenilor, pentru a folosi acest referenum în alte scopuri decât în cele declarate. Ce să spun mai mult? E tot circul asta politic românesc care nu ne face cinste.

NOTE_______________

1. Lucian Boia a primit pe 13 octombrie 2018, din mâna ambasadorului Germaniei la Bucureşti, Cord Meier-Klodt, una dintre cele mai inalte distinctii ale statului german, Crucea de merit in rang de Cavaler ( Verdienstorden der Bundesrepublik Deutschland).

2. De la Dacia antică la Marea Unire, de la Marea Unire la România de azi, Lucian Boia, Humanitas, 2018, 104 pagini

Cumpara cartea cu autograful autorului de pe GiftBooks.ro

Distribuie acest articol

38 COMENTARII

  1. „Noi n-am dus până la capăt procesul de occidentalizare, procesul de democratizare a societății românești și plătim pentru asta.” Intr-adevar suntem blocati datorita acestei societati „amorfe” intre doua lumi. Aceasta parte a societatii romanesti poate fi usor influențată, iar alegerile sale ne costa foarte scump. Personal, nu-mi place modelul german, chiar daca noi ar trebui sa-l adoptăm datorita locației geografice si diferentelor culturale. Dati ca exemplu Japonia, insa societatea japoneza a adoptat un model occidental american, iar societatea japoneza a iesit astfel din izolarea ei fiind astazi lider global. Cred ca Romania ar trebui sa adopte modelul britanic sau american si sa-si schimbe orientarea politica. Nu mai cred astazi ca Franta sau Germania reprezinta modele politice de urmat.

    • „Japonia a adoptat modelul american” spuneti. Asta s-a intamplat dupa al doilea razboi, dupa ce Japonia a fost practic ocupata de catre americani. Autorul se refera in interviu la „Revolutia Meiji” ce a avut loc la sfarsitul sec,IXX !

  2. Nu este vorba ca am dus sau n-am dus ceva pana la capat. Faptul ca ne imaginam ca democratia inseamna sa votam, reprezinta doar o mare confuzie. Democratia este despre libertatea individului, dreptul lui la proprietate, lege dreapta si egalitatea absoluta in fata ei. Si despre constructia sociala care permite si asigura asa ceva. Democratia este creata de indivizi, dar sustinuta de institutii si principii, care sunt votate oarecum odata pentru totdeauna si nu mai sunt negociabile. Numai cei de inteleg asta, au democratie, ceilalti au diverse forme de razboi politico-social.

  3. Succesul Unirii 1918/1918 e un moment istoric.

    Secolul următor e un secol european cu violență și cruzime care au dăunat enorm de mult locuitorilor continentului și lumii întregi. Secolul 20 a luat sfârșit cu eliberarea estului (o parte) continentului și aderarea la NATO & UE. E un succes. Va dăuna? Nu e sigur.

    … „….Națiunea română a rezistat mult mai bine în cadrul unitar al României mari. Sigur se poate discuta în ce măsură ar fi fost mai potrivită o organizare oarecum descentralizată, mergând chiar până la federalizare. Nu s-a dorit asta. S-a dorit un stat național unitar, modelul administrativ, modelul de organizare politică a fost în bună măsură cel francez, deci un stat centralizat în sensul Franței,… „….

    Statul național unitar centralizat a cunoscut 50 de ani de dictatură 1938-1989, peste 80 de ani 1938-1989-2018 absentă a statului de drept consolidat (model occidental). E un handicap major. Lipsește încredere. Lipsește încredere între locuitorii țării, lipsește încredere în instituțile statului, lipsește încrederea în servicile publice până azi. Peste 4 milioane de locuitori au emigrat 1990- 2018 în vest. Tinerii sunt viitorul țării. E un dezastru? Nimic pentru „istorici”?

    …… „… bun, am făcut România Mare, ne-am adunat cu toții la un loc, ce facem mai departe? Ce iese din treaba asta? Și lucrurile nu prea au ieșit grozav. Spunem, fiindcă că există mitologia perioadei interbelice, ce bine a fost în perioada interbelică! Dacă adunăm și scădem toate reușitele și eșecurile și încercăm să facem o radiografie corectă, România Mare interbelică e departe de o reușită remarcabilă….” …..

    Legea Românizare 1941 o parte a culturii românești? Legea naționalizare … …
    Expropierea, deportarea și eliminarea cetățenilor evrei și tăcerea „intelectualilor” (Eliade, Cioran, etc) până azi pune întrebări „istoricilor”? Urmează capitolul cel mai dăunător pentru locuitorii țării, naționalcomunismul autohton, eliminarea „burgheziei” și eliminarea, vânzarea minorităților (evrei, sași, șvabi, etc) pentru Dolari. Ce înseamnă 1,4 milioane locuitori 1939-1989 eliminați din economia, cultura, știința, tehnologia țării?
    Mitologie dâmbovițeană până azi în loc de rațiune politică și interese „naționale” bine definite cum cere autorul?

    …”.. Încă o dată, avem o intârziere istorică și întârzierile astea se recuperează greu… „….

    Decalajul „istoric” are cauze. Se pot ignora? Se poate continua cu minciună și hoție ca politică de guvern dâmbovițean până când se constată că statul național „unitar” centralizat e un „monstru rece” (P. Scholl- Latour, francez), elimină tinerii din țară 1990- 2018 …..?

    In catedrala de la Straßburg (Alsacia e 1918 din nou parte a Franței) E. Macron participă azi cu președintele F.W. Steinmeier la un concert memorial dedicat sfârsitului WW1. E. Macron va participa cu cancelara A. Merkel la o întrunire dedicată sfârsitului WW1 (tradiția F. Mitterrand- H. Kohl). Franța și Bundesrepublik D. au găsit dupa 500 de ani de conflicte sângeroaze și războaie catastrofale o cale spre bună vecinătate în UE.

    Când vor avea loc la Biserica Neagră din Brașov sau la Alba Iulia întâlniri la nivel înalt ale românilor cu vecinii „dușmani” de secole, cu bulgarii, rușii, ungurii, etc în semn de bună vecinătate?

    O Românie europeană sau izolazționism – naționalist, care viitor e de așteptat la centenar?
    Unioniștii PRO- UE sau „penalii patrioti,” cine va birui la alegerile PE pentru Parlamentul European în momentul Președinției UE 2019?

    • Rominii, dushmani cu buLgarii, rusii si ungurii de secole in Biserica Neagra? Dar, rominii nu sunt dusmani cu respectivii, nici n-au fost prea mult, Dar nu neg faptul ca respectivii dushmanesc rominii! Poi, cine altii decat rusii ne-a bagat in WW1, alaturi de francezi, ca sa ne piarza, si cine altii nu ne-a eliberat de HITLERISI si hortishti?
      Poate ar trebui sa vorbiti despre fratietatea noastra nu poporul ucrainean si integrarea serbilor, daca sunteti de buna credinta si PROEUROPEAN!

    • Episoadele teatrale de înfrățire franco-germană sunt necesare pentru ca Germania să-și demonstreze buna credință: nu are în plan recuperări de teritorii de la Franța și nu mai reprezintă o amenințare pentru Franța. Însă asta e valabil în bună măsură datorită trupelor americane staționate în Germania.

      România nu se află într-o astfel de situație, Basarabia nu mai e a Rusiei, iar R.Moldova nu mai are graniță comună cu Rusia, astfel încât reunificarea (tot Wiedervereinigung, ca să fie și pe înțelesul tău) este un obiectiv cât se poate de justificat al românilor. Așa cum a fost și pentru germani în 1990, da? După reunificare, odată ce consecințele pactului Ribbentrop – Molotov vor fi fost în sfârșit eliminate, putem să facem o horă și cu rușii. Dar asta atunci, nu acum.

      La momentul de față, pactul Ribbentrop – Molotov încă se aplică pe teren, iar cancelara de la Berlin susține punctul de vedere al Rusiei în privința R.Moldova. Deci nu e cazul să fim chiar prieteni, nici cu ea și nici cu ei. Altceva, cu ce-ți mai pot fi de folos? :)

      • Curat murdar
        Trecutul e trecut şi nimic altceva. Istoria e istorie, este şi va fi interpretată diferit. Ce se poate realiza e buna vecinătate.

        Complet fals mi se pare părerea despre A. Merkel si Moldova. A. Merkel a fost acum la Kiev cu preşedintele Porosenko şi a asigurat integritatea Ucrainei (Tratatul de la Minsk nu e îndeplinit de Rusia, sancţiunile rămân în vigoare). A. Merkel a fost cu o parte a cabinetului, cum mai mulţi ministri la Varşovia şi a asigurat că Nordstream 2 nu va afecta transportul de gaze prin Ucraina. Exportul de 1.200 miliarde Euro pe an determină (China, Iran) politica externă a Berlinului.
        Pactul Ribbentrop- Molotov e anulat prin atacul nazist 1941 asupra URSS şi înlocuit ca toate tratatele de dinainte WW2 de hegemonia „aliaţilor SUA + URSS/Rusia + UK + Franţa“. Cei cinci din consiliul de securitate ONU (cu China) cu „veto“ la toate şi la tot ce e multilateral pe glob sunt cei care din 1945 până azi decid soarta Europei (inclusiv Moldova). Berlinul nu are azi nici o putere politică (Minsk) sau militară (în Lituania a preluat cu trupe responsabilitate NATO) în estul continentului. RFG e împlicată în tratatul de la Minsk.

        România a atacat Bulgaria 1912, urmează „înfrângerea victorioasă 1916-1918“.
        România a declarat război 1916 Austro-Ungariei.
        România a intrat cu trupe (cu sprijinul Berlinului) în martie 1918 în Basarabia /Moldova.
        România fost aliată cu Rusia 1878, 1916-1918, 1944-1945.
        România in UE & NATO are graniţe sigure, are azi cele mai bune condiţii din istoria sa.
        Moldova în UE după 2027/2030 înseamnă: un referendum „Unire“ care nu mai are adversari, e o formalitate necesară dar sigură. Se va face.

        Problemele interne de azi sunt problemele reale ale României: Unioniştii PRO- UE sau izolaţionalism – naţionalist al „penalilor patrioţi“. Se va decide în alegerile 2019/2020. România e la răscruce … …
        Eu cu cine votez

        • Stimate KURT,

          1 – Cât de ”falsă ” e parerea ” despre Merkel si …Moldova ?Câteva rânduri mai jos afirmi cu precizie că Germania face anual comert cu CHINA + Iran de 1.200 de euro. E falsă realitatea cifrei date ? Nu e vizibil si precis specificat, fără ” interpretări istorice ” interesul Germaniei ?
          2 – E falsă ”realitatea Nordstream 2 ” cu G. Schroder cu tot ? Până in urmă cu cca 2 ani intreg Guvern german avea o …altă părere ! Asigurările date Varsoviei ACUM , nu puteau fi date chiar de la inceput ? Sau, mă rog, cu 3,4,5 ani in urmă ? Apoi : s-a renuntat cumva definitiv la Nordstream2 ? Polonia a si contractat deja gaz metan din SUA cu 30 la sută mai ieftin decât gazul rusesc . Germania ce va face ?
          3 – Pactul Ribentrop – Molotov a fost anulat , zici ? Efectiv ?Sau doar formal si declarativ ? Intreb si eu, pentru că RO tot NE – ÎNTREGITĂ a rămas spre deosebire de Germania cu care a fost aliată în WW 2.
          4 – Câți ani de … discuții are la activ comisia 5 + 2 privind REPUBLICA MOLOTOVA si Transnistria , ”stat ” nerecunoscut de ONU , inclusiv de GERMANIA ? Oare Germania poate fi implicată ab initio în ”negocierile MINSK ”,iar in cazul RO- R. MOLOTOVA , NU ? De ce ? Claus Neuchirhen ce mandat are privind relatia R. MOLOTOVA – Transnistria cea devenită o enclavă la fel cu KALININGRAD și orasul care a dat Germaniei si lumii pe KANT ? RO nu i se poate recunoaste un loc in formatul 5 +… din moment ce ei i-a fost amputat teritoriul legal integrat si la cerere în 27 martie 1918 prin alegeri democratice libere, fiind prima dintre provinciile românești unite cu Regatul Romaniei sub sceptrul regelui FERDINAND ? Înaintea Transilvaniei si a Bucovinei !
          5 – Ro a atacat Bulgaria în 1912 … Cunosti exact istoria războaielor balcanice sau doar …din auzite ?
          6 – Ro a declarat război Austro – Ungariei in 1916 ! Intr-adevăr ! Dar DE CE nu a facut-o in 1914 , fără să se mai ”cramponeze” de cei 2 (doi ) ani de neutralitate ?
          7 – Ro a intrat cu trupe cu sprijinul Berlinului în martie 1918 in Basarabia ? Pai, fratele meu KURT asta e chiar un fake news, cum se zice acum elegant si stilat la minciuna fără perdea .

          Vrei să stii cu cine votezi ? Chiar vrei ? Ghici ghicitoarea mea ? Cu GERMANIA ! Fireste, cea progresistă ! Nu cu Romania… aflată la răscruce . Nici cu SUA cea divizată DE … și… DE .
          În rest, perfect de acord ! ”Istoria este istorie si va fi interpretată diferit ”. Pot da exemple din antichitate până acum. Cam asta face si dl Lucian BOIA. In numele libertatii. DE GANDIRE, firește. Cel mai teribil alibi al tuturor interpretilor. Inclusiv al meu !

      • Marile puteri au avut si vor avea interese peste tot. De aia sunt mari puteri :-)).

        Dupa umila parerea a mea (si este chiar umila), cred ca Romania ar trebui sa isi diversifice puternic prezenta sa internationala, fara a se cantona in eterna contemplarea a Rusiei sau in eterna asteptrea a americanilor :-))).

        Fostele republici sovietice, in special cele de la Marea Neagra, reprezinta o zona de cooperare promitatoare. La fel, Africa de Est (Marile Lacuri) si unele state africane in care Romania a avuto prezenta istorica.

        As lasa deoparte protocronismul, pana la urma ce a fost a trecut. Sigur, e util sa ne amintim. Dar actiunea nu inseamna amintire. Aminitire inseamna non -actiune:-)).

        Legatura dintre sectorul de afaceri si guvern este foarte slaba in Romania. Asta, atat din cauza captuarrii statului – despre care am tot vorbit, dar si din cauza uneii slabiciuni a economiei de piata romanesti.

        Cat de prezent international poate fi un stat al carui sector privat este rudimentar? Pe scena internationala nu e loc de firme slabe. Daca vrem sa insemnam ceva, pentru noi, in primul rand, trebuie sa facem apel la vigoare, la intarirea sectorului de afaceri. Asta nu se face prin subventii si „programe europene”, asta se face prin sanse acordate individului. Ceea ce, vorba cuiva, admiram, dar lipseste cu desavarsirte :-)).

        Romania duce o politica a vorbelor goale. Faptul ca vorbele goale se bazeaza pe idolatrizarea statului national unitar sau pe un liberalism stramb nu are relevanta: vorbele goale raman vorbe goale.

        Confundam diplomatia cu arta vorbitului fara sens. De ce ? Pentru ca este suficienta o politica externa de vitrina, Privilegiile sunt apanajul politicii interne, de la cea externa iese putin :-)).

        Din acest motiv cred ca politica externa este oglinda celei interne. Iar raportarea la mari puterni (sau la puteri regionale), fara a raporta de fapt vreo actiune, are exact relevanta unui tratat istoric despre Epoca de Fier.

        Daca punem fata in fata actiunile si declaratiile lui Macron si cele ale politicenilor romani intelegem despre ce am vorbit mai sus.

        Dar forta politica se naste din nevoia de forta politica, nu din declaratii de tipul „noi suntem romani”. Asta e spectacol folcloric, nu politica externa :-))

        • @Dedalus – nu e vorba de „contemplarea” Rusiei, e vorba de îngrădirea Rusiei (containment).

          Rusia reprezintă un pericol mai mare pentru România decât pentru Germania, astfel încât e firesc ca România să aibă alte obiective. Transnistriea nu trebuie să rămână un cap de pod al rușilor, nu trebuie să devină o a doua enclavă Kaliningrad. E treaba nemților ce aranjamente au cu rușii, dar când asta îi afectează și pe români, nu mai e numai treaba nemților. Btw, ce caută Germania în formatul de negociere 5+2, pe cine reprezintă ea acolo? România nu participă la negocieri, dar în schimb participă Germania? În numele cui?

          • De-asta am spus ca unul din obiectivele de politica externa ale Romaniei ar trebui sa fie, dupa parerea mea, apropierea de statele fost sovietice din zona Marii Negre.

            Punererea problemei in modul abrupt referitor la Transnistria nu foloseste nimanui, nu poate fi eficienta, pentru ca nu vorbim despre un meci de box. Dar tocmai de aceea, apelul la context este o alternativa b una confrut narii directe.

            Este greu de crezut ca Rusia se impiedica de un ciot (:-)) ca Romania si, de altfel, nici nu as merge pe „personificarea” relatiilor externe. Statele nu au prieteni sau dusmani, ci doar interese, spunea cineva :-).

            Nu vreau sa fac „politica de berarie”, nu am pretentia ca spun lucruri de un adevar absolut :-)). Accentuez doar faptul ca politica nostra ar trebui sa inceteze de a mai fi naiva si primitiva.

            • @Dedalus – nu e nimic abrupt, problema e acolo și ne va aduce ea însăși aminte că există, dacă noi o vom uita cumva. R.Moldova nu e un stat viabil pe cont propriu, e doar un fel de Transnistrie mai mare. Peste vreo 10 ani problema va deveni foarte concretă, acolo va reapărea brigandajul (tâlhăria la drumul mare) la fel ca în anii ’90.

              Contrabanda cu țigări există și în prezent, dar pare cumva la un nivel suportabil. Odată ce infracționalitatea serioasă va trece frontiera și se va răspândi în România, vor trebui luate inevitabil măsuri. Cineva o să trebuiască să stabilizeze situația în R.Moldova, iar aceea nu va fi Rusia. Cel mai probabil, Rusia va cere niște bani ca să-și retragă trupele din Transnistria, la fel cum a cerut și pentru retragerea celor din RDG.

        • Frumos scris, clar ca bună ziua.

          „Inovaţii, export al firmelor private, salarii mari (europene) la firme private“, cred că suntem de acord care e calea spre o Românie Europeană.
          Nu ne îmbătăm cu vorbe goale, de acord. Greu de reconstruit un sector privat, o „burghezie“ autohtonă competitivă şi performantă pe piaţa UE şi globală. România de azi are cele mai bune condiţii din istoria sa. Lumea nu stă pe loc.
          300.000 studenţi chinezi studiază în SUA (pe Dolari). Cei mai mulţi se intorc în China şi au încredere în viitorul lor acasă, preferă sa devină antreprenori, mai puţin budgetari.
          Firmele din SUA au budgete mari de cercetare –inovaţii: Amazon 22 miliarde Dolari, Apple, Microsoft etc de 10 miliarde Dolari.
          Budgetul de stat românesc pentru cercetare- inovaţii, în lung şi lat comentat aici pe publicaţie …. …
          Seriozitate unora de pe publicaţie de aici crează încredere.
          Frustrare, resentimente, prejudecăţi, vorbe în vânt, speculaţii geopolitice aiurea ocupă încă prea mult spaţiu aici.

          Brânza se dă pe bani.

          • Studentii chinezi nu mai sunt ce au fost in urma cu 10 ani. Selectarea lor pentru studii in strainatate se face pe alte criterii si, drept uramre, imapcul lor asupra economiei Chinei (si asa supraincalzita la maxim dar cu nenumarate ascunzisuri) a scazut foarte mult.

            Salariile mari in Romania de astazi apar ca fiind date un or incompetenti, in masa. Pentru ca toata lumea e de acord ca invataqmantul superior in Romania este catastrofal, ca educatia preuniversitara este rigida si depasita.

            Iar invatarea de unul singur a devenit aprope imposibila din cauza prelungirii planului cadru si a examenlor cretine.

            Ori, daca ai in masa absolventi slab pregatiti, de ce ar trebui sa fie platiti mai mult?! Rezultatul, in cel mai bun caz va fi ca vor veni din alte state maembre.

  4. Am citit cartea, in ansamblu mi-a placut; ca si alte carti ale Dlui Boia. Ca de aia le cumpar si le citesc ! Finalul, dupa mine prea trist, pesimist si nedrept uneori, contrastand cu afirmatia, intr-un capitol anterior, ca Romania traieste azi epoca de maxima securitate si bunastare din istorie ! Ca vrem mai mult, ca asteptam mai mult – si mai repede ! – dupa’89 e adevarat dar trebuie sa vedem intotdeauna de unde am pornit ! Nu puteam recupera intr-o singura generatie retardul economic, cultural, politico-social . Chiar daca, evident, s-ar fi putut face mai mult si mai bine …
    Cred ca Lucian Boia trece prea usor peste „interbelic”, idealizat de unii, demonizat de altii. Se trece cu vederea ca a disparut brusc un partid important – conservatorii – care asigurase, dupa venirea Regelui Carol I sistemul de alternanta la putere a doua partide, sistem eficient, in acele imprejurari, timp de multi ani, chiar cu o democratie „mimata”. Prabusirea conservatorilor a dezlantuit tendintele autoritariste ale lui Ionel Bratianu, altfel un om de stat cu merite certe. Iar votul universal, insuficient pregatit, a deschis calea politicianismului, demagogiei, imposturii. A urmat decesul Regelui Ferdinand, regenta,domnia sinuoasa,fara repere etice si politice solide a regelui Carol II . Ca sa nu mai vorbesc de situatia politica mondiala.
    Sa recunoastem : iar am fost „sub vremi”. Pe care n-am fost pregatiti sa le stapanim …

  5. Încă nu sunt lămurit dacă să-l cataloghez pe dl Boia „ideolog al istoriei” sau „filozof al istoriei”. Şi fiindcă se cam contrazice, am să-l consider, deocamdată, doar ideolog….
    Dacă în ceea ce priveşte „unitatea” consider că are dreptate, în ceea ce priveşte relaţia dintre democraţie, stat de drept şi cultură consider că se contrazice. Mai întîi, aşa cum zice, democraţia nu este un panaceu filozofic, este doar un mecanism de conducere socială, un contract social între cetăţeni în scopul unei bune administrări statale. Statul de drept este altceva, nu este o structură filozofică, este o modalitate de a apăra drepturile şi libertăţile cetăţeneşti şi de a asigura un echilibru social între diversele interese de grup. Statul de drept poate fi un arbitru, bun sau rău, dar nu soluţia unei societăţi. Şi astfel ajungem la cultură, care ar trebui să fie, da, soluţia la diversele teme sociale. Numai că aici intervin două tipuri de „culturi”: cultura cetăţenească(în sens larg…) şi cultura elitelor. Care „culturi”, cel puţin în acest moment, nu sunt limpezite că soluţia democratică( cu stat de drept cu tot!…) ar fi panaceul dezvoltării României. Ba dimpotrivă aş zice, şi asta se vede de vreo 30 de ani, atât din partea „poporului” cât şi al „elitelor”.
    Dar nu trebuie să dramatizăm, lumea vrea repede-repede „o ţară ca afară”, uitând că „marile democraţii” au ajuns la acest nivel în vreo 200 de ani de dezvoltare, cu sprijin suplimentar din colonii şi cu multe conflicte interne şi internaţionale. Noi nu avem decât vreo 30 de ani, suntem încă nişte copii în ale democraţii.
    Dar nici măcar asta nu este marea problemă. Marea problemă este că în actuala Eră Informaţională preceptele democraţiei clasice( cu stat de drept cu tot…) au devenit inoperante chiar în interiorul „marilor democraţii” Vestice. Dl Boia crede că progresismul este viitorul Lumii şi că istoria a murit/va muri. Dar ce vor pune în loc dl Boia nu spune. De aceea ziceam că dl Boia este ideolog nu filozof….

  6. Remarcabila radiografie a unitatii nationale, atat de precis si lucid redata, incat partea centrala a cliseului imi pare „ocupata” de un vid, un hau, o gaura! Aceea a lipsei de valori comune, energivore si liberticide, datorate mentalitatii noastre „particulare”…probabil…
    Cand nici cuvintele nu mai au acelasi sens ptr toti, cand „valorile” sunt confundate cu „interesele” sau „pretul” lucrurilor si chiar al oamenilor, cred ca este urgent sa luam o PAUZA de la ceremonii grotesti si alte comemorari golite de sens, indiferent de data din calendar care ne-ar indemna la hore indracite…
    Nu se poate ca Romania din 2018 sa sarbatoreasca „ceva”, in contextul in care se afla, atat din pdv social, cat si politic, economic sau cultural! Toul este la pamant, tara e o ruina bantuita de zombies manipulati de o gasca de smecheri mediocri si fara anvergura!
    Deci, asa idioti cum sunt ei, ne sfideaza, ne fura si ne insulta permanent, pe noi toti, acei viteji urmasi ai dacilor, sau inteligentii mostenitori ai geniului Hohenzollernilor si ai Bratienilor! Pai, e ceva logic in aceasta situatie ubuesca…?

    • Ela cometariul tau este foarte dur ,duritatea data de real-TARA ESTE LA PAMANT- asa este ,caci lipsa de cultura obligatorie -chiar numai 8 clase- ne-a adus aici ,dar nu in ultimul rand cu scuze pupincurismul politicienilor ,si cei numiti de acestia in institutiile statului . Dumnezeule mare ,cum dracu sa sustii inclusiv pe canalele TV de larga circulatie asemenea gasca teleormaneana ! .Doamne ajutane si lumineaz-ne .

  7. As separa unitatea , in intelesul sau legat de natiune de unitate, in sens de solidaritate.

    Si pe aceasta baza as discuta despre solidaritate, ca valoare distincta atat de natiune, cat si de ideologia politica.

    Este elocvent faptul ca exact oranduirile care s-au bazat pe colectivism (si implicit – pe o anume solidaritate ca obiectiv al cosntructiei sociale) exact acelea au esuat. Desigur, a-ti tine randul reciproc la coada la carne ar putea fi vazut ca un semn de solidaritate, Dar, dupa mine, este doar semnul unei organizari sociale pentru a face fata restrictiei. Pentru ca a tine randul la carne era doar o forma de a face rost de carne, poate cea mai solicitanta.

    Solidarittea sociala Romaniei de astazi este, dupa mine, in cel mai bun caz precara. Plangerea pe care o auzi cel mai des se refera la „neseiozitate”. Un alt fel de a spune „dezinteres social”.

    „Strans uniti in jurul partidului” – asta era doar o vorba, dar organizatoric vorbind a functionat suficient pentru a asigura surpavietuirea regimului mlte „decenii.

    „Unitatea” sociala – cosntruita ca urmare a primatului colectivlui asupra individului, caruia implicit ii neaga libertatea – conduce inerrtent la constructii bizare: „Omul nou”, asta era de fapt o expresie cvasireligioasa, idealizata.

    Tot cu „unitatea” se lauda fascismul. Care ajunge aproape mistic avansand in aceasta constructie.

    Cat de national si unitar mai poate fi un stat membru al UE? Cam tot atat cat este si de suveran, probabil.

    Totusi, ajungem inevitabil la conceptul de apartenenta. Poate un roman sa apartina unui stat national care sa impinga undeva in fundal caraceterul sau unitar? Este o chestiune de acceptare pana la urma, si oricat am dori sa fim de sofisticati, conteaza ce crede fiecare, tocmai in afirmarea si recunoasterea liberatii individuale. Daca vom insista prin a impune o alta viziune asupra apartenentei decat cea la un stat national unitar, nu cred ca am avea succes decat daca am interveni asupra libertatii individuale, adica daca am impune, Ar fi util asa ceva? Intrebarea ar fi de fapt la ce ar fi util asa ceva?

    Macron vorbeste despre valoarea de reper a Frantei – „Multe natiuni se intreaba : ce spune Franta despre cutare lucru?” (citat aproximativ evident :-))).

    Putem pune semnul egal intre natiune si caracterul sau unitar? Poate ca da , poate ca nu. Dar sa fim sinceri i sa recunoasterm sterilitatea acestei analize. Unitar sau nu, statul roman trebuie sa se manifeste in ce priveste vigoare sa, capacitea sa de a fi prezent in lume.

    Putem juca si cartea izolationista, de acord. Dar intr-un asemenea caz discutia despre unitatea nationala nu isi mai are rostul, pentru ca un stat izolat este oricum unitar, altfel se destrama. Ce inseamna unitatea unui stat izolat? Greu de spus. Ne putem uita la Elvetia, dar o Elvetie saraca si debusolata (cum ar fi ROmania) ar putea fie unitara sau nu, fara ca prin asta sa fie mai puternica sau mai putin puternica.

    ===
    Eu as lasa conceptul de unitate sa doarma in somnul sau, in colbul articolelor analistilor.

    Ideea ca pana la urma economia nu e determinanta in soarta unui stat, sau mai putin determinanta decat cultura pune in opozitie doua fete ale aceleiasi monede. Evident, nu poti cumpara nimic cu doar o fata a unei monede :-)).

    Avem nevoie de vigoarea generata de exprimara libertatii individuale. Asta ne lipseste pentru ca nu vrem sa acordam nicio importanta acestei liberati individuale. De ce? Pentru ca nimeni nu a spus vreodata clar si raspicat ca interesul colectiv pur si simplu nu exista. Este rodul unei imaginatii pervertite, o oglindire distorsionata a „statului organism” al fascismului. „Uniti suntem mai puternici” – este un apel la un iluzoriu interes colectiv.

    Vorbim mereu despre „saraci”, „marginalizati” samd. Telul politicilor actuale este grupul, colectivul. Iar interventia statului se bazeaza pe intarirea spiritului de grup, ca uramre a beneficiului comun. Asta nu face decat sa distruga nevoia inerenta a individului de solidaritate, sa pulverizeze plasa sociala si sa creeze atatea „state” comuniste cate grupuri degfavorizate sunt. In numele lui „strans unit”. nu?

    Prin contrast, individualismul creeaza solidaritate, prin simplul fapt ca fiecare stie ca are nevoie de ceilalti. Asta nu se intampla in etatismul nostru cladit sub steaua „Unitatii”.

    La fel si politic: Romania este un stat national unitar daca si numai daca exista solidaritatea sociala care sa sustina aceasta unitate. Ceea ce noi facem este o inversare distructiva: consideram ca odata adoptat modelul „statului unitar” romanii ajung sa se considere parte a sa la modul practic. De fapt, romaniii sunt cetatenii unui stat unitar in acelasi fel in care sunt exemplare de Homo sapiens sapiens : adica nu fac nimic pentru asta si nici nu conteaza pentru altceva decat pentru o eticheta de muzeu.

    • Wealth of Nation, Adam Smith
      e un reper. Individualismul, egoismul, creativitatea şi activitatea antreprenorilor e baza. Atât A.S. Pentru a exista şi a avea succes individul, antreprenorul are nevoie de „stat“, de legi, de apărare colectivă (militară si juridică). Statul cere de la antreprenor 10% impozit pentru a putea funcţiona. O parte e „redistribuire“ pentru cei la nevoie. Teoria lui A.S. nu e greu de acceptat. Pare logică. Pare credibilă. Statele occidentale „sociale“, cele scandinave, Suedia, Danemarca, Olanda, etc au un suport mare de la cetăţeni. Sentimentul de „apartenenţă“ e puternic. Danezii sunt multumiţi de soarta lor individuală, de societate în care trăiesc şi de democraţia în ţara lor. Ce e altfel în Scandinavia, Elvetia, Noua Zellanda decât pe malurile Dâmboviţei?

      Adam Smith ( getauft am 5. Juni/16. Juni 1723. in Kirkcaldy, Grafschaft Fife, Schottland; † 17. Juli 1790 in Edinburgh, war ein schottischer Moralphilosoph und Aufklärer und gilt als Begründer der klassischen Nationalökonomie. Smith beschreibt erneut die Auswirkungen von Eigeninteresse auf die Gesellschaft. Der Mensch neige zu Handel und Tausch und möchte seine Lebenssituation verbessern. Reichtum ergebe sich durch menschliche Arbeit. Smith beschreibt die Bedeutung der Arbeitsteilung und Spezialisierung für den Wohlstand. Smith beschreibt erneut die Auswirkungen von Eigeninteresse auf die Gesellschaft. Smith beschreibt erneut die Auswirkungen von Eigeninteresse auf die Gesellschaft. Der Mensch neige zu Handel und Tausch und möchte seine Lebenssituation verbessern. Reichtum ergebe sich durch menschliche Arbeit. Smith beschreibt die Bedeutung der Arbeitsteilung und Spezialisierung für den Wohlstand.
      Lohnerhöhungen sind, so Smith, eine notwendige Folge von Wirtschaftswachstum, wobei nicht die absolute Höhe des Volkseinkommens, sondern sein stetiges Ansteigen ausschlaggebend ist: „es sind folglich nicht die wohlhabenden Länder, in denen der Arbeitslohn am höchsten ist, sondern jene, die sich am schnellsten entwickeln oder am raschesten reich werden“. Smith erläutert dies am Beispiel des zu seiner Zeit aufsteigenden Nordamerikas. Dort lagen die Löhne höher als im damals reicheren England. Ausgehend von seinen Beobachtungen zur damaligen Zeit untersucht Smith den Zusammenhang zwischen der Höhe des Lohns und der Bevölkerungsentwicklung. „Der Mensch ist darauf angewiesen, von seiner Arbeit zu leben, und sein Lohn muss mindestens so hoch sein, dass er davon existieren kann. Meistens muss er sogar noch höher sein, da es dem Arbeiter sonst nicht möglich wäre, eine Familie zu gründen; seine Schicht würde dann mit der ersten Generation aussterben.
      Seine Staatstheorie geht davon aus, dass durch die Arbeitsteilung die Produktionsverhältnisse so kompliziert werden, dass eine Einzelplanung durch den Staat keinen Sinn mehr gibt und es besser ist, die Verfolgung privater Interessen zuzulassen, durch die die Schaffung des gesellschaftlichen Reichtums am besten erfüllt würde.
      Logische Konsequenz ist ein bürgerlicher Rechtsstaat, der kein eigenes Interesse wahrnimmt, sondern nur gesellschaftliche Rahmenbedingungen zur Verfügung stellt. Dem Staat kommen nach Smith vier zentrale Aufgaben zu:
      1. Organisation der Landesverteidigung;
      2. Schutz jedes Mitgliedes der Gesellschaft vor Ungerechtigkeit und Unterdrückung;
      3. Errichtung und Unterhalt von öffentlichen Anstalten, deren Errichtung oder Erhaltung durch Private nicht möglich wären, aber dennoch für die Allgemeinheit bedeutsam sind, zum Beispiel das Unterrichts- und Transportwesen;
      4. Durchsetzung des Privateigentums.
      Die allgemeine Bildung durch den Staat zu sichern, war für Smith ein sehr wichtiges Thema, da er sehr wohl die Gefahren der von ihm propagierten Arbeitsteilung sah. Damit ist die Verdummung von Arbeitern gemeint, die nur wenige Handgriffe ausführen. Der Staat soll dem „einfachen Volk“ Schulausbildung zugänglich machen (WN, Fünftes Buch, Kapitel 1):
      „Die Erziehung der niederen Volksklassen erfordert vielleicht in einer zivilisierten und handeltreibenden Gesellschaft die Aufmerksamkeit des Staates mehr als die Erziehung der Vornehmeren und Begüterteren. ……….. / …… statul burghez de drept asigură condiţile, cadrul de desfăşurare al activităţilor cetăţenilor, nu are interese proprii (nu poate organiza producţia).

      Statul are 4 sarciuni centrale:
      1) Apărarea ţării
      2) Apărarea fiercărui individ al societăţii împotriva asupririi şi nedreptăţii
      3) Instituţii publice ca educaţia şi transportul (nu sunt posibile privat), sarcini care sunt importante pentru societate.
      4) Apărarea proprietăţii private.

      Are A. Smith şi teoria lui importanţă pentru societatea civică şi libertăţile antreprenorilor de azi în ţară?

      • Libertarianismul „pur” este atractiv, sa recunoastem :-).

        Problema lui majora este insaneglijarea tesaturii sociale. Sau, mai bine zis, credinta oarba ca tesatura sociala poate fi exclusiv rezultatul exprimarii libertatii individuale.

        In practica, ideea asta e greu de inghitit. Von Mises ii considera pe toti cei ce nu imbratisau non-interventionismul sau absolut ca fiind „o gasca de socialisti” :-). Mises este un bun exemplu de dificultate a aplicarii unei teorii economice profund liberale fara insa a acorda atentie naturii umane.

        Orice stat liberal trebuie sa tina seama de caracteristicile sociale ale societatii pe care o organizeaza. Din acest punct de vedere Adam Smith e mai aproape de realitate. Exista insa un inefabil social pe care o constructie liberala trebuie sa il includa. Nu degeaba crestinismul a ajuns marcant pentru unele partide politice. Este o cale infinit mai simpla decat reglajul fin al unui aparat social ne-religios.

        Frantei lui Macron pare sa ii reuseasca treaba asta din urma, dar nu stiu in ce masura este rezultatul politicii de centru dreapta practicata de Macron sau rezultatul unei laiciziari de facto puternice a statului francez, in timp istoric. Ii las pe altii care stiu mai mult despre politica franceza sa lamureasca asta, eu ma marginesc la a spune ca Franta este mai curand exceptia decat regula.

        ====

        Romania? Traverseaza etapa reconfigurarii statului dupa societate. Fenomenul distructiv este insa migratia indivizilor cu potential reformator. Se adauga la asaltul permanent (!) al statului socialsit roman asupra populatiei sale, pentru care construieste neabatut valori comuniste.

        Romania isi joaca in acesti 3-4 ani care urmeaza soarta pe urmatorii 20-30 de ani. Dupa mine, este esential pentru oricine doreste un viitor mai bun pentru copii si pentru tineri sa lupte pentru a evita in primul rand recaderea Romaniei in comunism. Nu cred ca e cazul sa ne amagim – se poate trece la comunism si fara partid unic si economie planificata. Cel putin in prima faza.

        Cineva spunea : „Problema socialismului este ca in primii ani are succes”! (Evident, pentru ca redistribuie spre consum potentialul de crestere pana il epuizeaza).

        • Atâta timp cât privim numai „statul“ multe posibilităţi, multe aspiraţii par nerealizabile.
          E domeniul firmelor private care are o altă forma de organizare, are o altă structură internă, are tehnologie, producţie şi cumpărători. Are un ritm rapid de schimbare. Aici văd transformarea cea mai promitătoare în societatea civică din ţară.

          Civilizaţia urbană din oraşele „istorice“ Sibiu, Cluj, Braşov, Timişoara, Bucureşti, etc. oferă şansa de a întroduce producţia din industria 4.0 din partea unor investitori europeni sau globali. Nu cred în solutii „autohtone specifice“ /democraţia originală FSN/PSD, nu cred în statul naţional unitar „centralizat“. E o cauză şi o sursă a decalajului „istoric“. Mentalitatea …. ….

          • „Masina germana e masina germana” :-).

            Mare lucru nu e de inventat in materie de antreprenoriat. Si, intr-adevar, statul centralizat nu ar trebui sa aiba treaba cu asa ceva.

            Mai complicata ramane ideea natiunii, pentru ca este necesara o conducere politica favorabila statului liberal iar asa ceva trebuie sa se insereze pe o realitate sociala. Ori, Romania este tara natiunii, dupa cum o percep cetatenii sai, ar fi extrem de dificil de iesit din aceasta paradigma. Cred insa ca nu conteaza atat de mult. Conteaza mult mai mult, cum spuneam in alt cometnariu, tesatura sociala. A noastra e destramata bine de tot si pe asa ceva nu ai cum cladi un stat liberal, favorabil antreprenoriatului.

            Am sentimentul ca Macron merge pe aceeasi idee. Ar fi interesant pentru mine un articol despre Franta lui Macron. Sigur, sunt destule pe net. Dar m-ar interesa perspectiva romaneasca sau macar una real-analitica nu una puternic distorsionata din x cauze.

        • Recăderea în comunism nu mai e posibilă pentru că au dispărut comuniștii înșiși: astăzi nu mai visează nimeni la confiscarea integrală a mijloacelor de producție, s-au convins toți că statul nu poate asigura oamenilor nici măcar alimentele de bază. Comunismul a luat avânt după primul război, la fel ca și celelalte autoritarisme, pentru că bărbații muriseră în război și nu mai avea cine să se opună creșterii puterii statului.

          România a fost mereu a 5-a roată la căruța europeană (de fapt a 7-a, la căruța UE) și practic nu face decât să se ia după alții. Egal dacă acești ”alții” au fost Hitler înainte de al doilea război sau Stalin după război. Practic, românii nu se guvernează singuri, guvernanții lor au nevoie de un stăpân de la care să primească indicații. Iar asta nu s-a schimbat în ultimii 700 de ani, doar stăpânii s-au schimbat.

          În concluzie: nu, România nu-și joacă nimic în următorii 3-4 ani. România va continua să asculte de Berlin și Bruxelles. Abia după schimbarea liderului de la Kremlin și după alegerile din 2024 se va convinge și România că e OK să liberalizeze statul și economia, dar în comunism nu se va întoarce. Am mai folosit exemplul ăsta: imaginați-vă că ne aflăm în 1982. Lucrurile se degradau în mod evident, însă fără vreo ofensivă reală împotriva vreunui segment social. Conducătorii României erau atât de inepți, încât menținerea la putere le ocupa tot timpul disponibil. Exact la fel va fi și în următorii 7-8 ani.

          • Daca ne referim la comunismul marxist-leninist al epocii pre-89, intr-adevar acela nu are cum sa revina.

            Dupa cum nu poate reveni nici hitlerismul sau fascismul.

            Acestea imbraca formele prezentului, nu sunt copy-paste dupa cele de acum 50 -100 de ani.

            Din pacate insa este foarte dificil sa caracterizezi „comunismul” de astazi, altfel decat ca pe un fel de national-socialism. Cu riscul de a fi de data asta coinfundat cu national-socialismului lui Hitler.

            Chavez a stat la putere 14 ani. Cunoastem situatia Venezuelei. E un caz extrem, de acord.

            In peisajul politic actual Germania si Franta au o prezenta marcanta. Dar asta nu inseamna ca interesele lor au de-a face cu mentinerea sau nementinerea Romaniei intr-un anumit loc pe scena. Pentru marile puteri nu exista zone albe (adica unde sa nu aiba un interes), poate doar zone gri. Dar Romania zonei gri nu se reduce la marioneta vreunei capitale europene. Presupunand ca de maine nu am mai fi stat membru, cu ce ar dauna asta marilor puteri?

            Avem si exemplul Turciei in ce priveste primatul intereselor (NATO ma refer).

            Vreau sa spun ca nu suntem marioneta, desi suntem sub influenta masiva a marilor puteri. Influenta care se dezvolta pe de o parte din cauza situatiei interne precare si pe de alta parte din cauza politicii externe neandertaliene a Romaniei.

            Dar astea se pot schimba in 3-4 ani. Tine pana la urma de vigoarea politica a tarii. Numai ca toate lucrurile au timpul lor si daca pierdem alegerile viitoare sub aspectul trecerii la o societate de tip liberal (condusa de un partid de orice ideologie, asta e o chestiune secundara), aceasta tendinta abulica se va clarifica si se va intoarce.

            Vorbesc depre vigoare, ca fiind absolut necesara afirmarii politice. A spune clar si raspicat ce anume vrei este o conditie , nu merge cu discursuri sofisticate dar de neinteles, nu merge cu plansul pe umerii tuturor (:-)) , nu merge cu politicianisme de genul: „Hai sa vedem cum e mai bine, cine sa dea candidatul la Presedintie?”.

            Resemnarea defineste infrangerea.

            • Lipseste un NU: :-)

              „Numai ca toate lucrurile au timpul lor si daca NU pierdem alegerile viitoare sub aspectul trecerii la o societate de tip liberal (condusa de un partid de orice ideologie, asta e o chestiune secundara), aceasta tendinta abulica se va clarifica si se va intoarce.”

            • @Dedalus – nu e vorba de nicio resemnare, e vorba de a evalua ce se poate face pentru a scoate România din mlaștina actuală. Dacă vreți să mergeți de la București la Suceava, nu aveți cum să săriți direct la Bacău. Trebuie mai întâi să ajungeți la Buzău, apoi la Focșani și abia după aceea vă faceți planuri și pentru Adjud și Bacău. Știind foarte bine că veți avea nevoie de câteva ore până la Focșani. Ce resemnare vedeți în asta?

            • … Dedalus…
              Urmăresc pe „arte TV 28 minutes“ de la Paris după ora 20 de mult timp evoluţia lui E. Macron din perspectiva francezilor. E. Macron vrea să reformeze statul centralizat, vrea să restructureze economia (a redus impozitele) pentru a obţine creştere economică şi jobs.
              Pentru România e de interes ce înseamnă „refondarea“ ZE/UE după conceptul lui E. Macron de la Sorbonna 2017. Pe scurt: se va crea un budget (ZE sau UE, nu e clar) pentru AI/digitalizare. Se va crea un budget „comunitar“ în favoarea tinerilor şomeri din sud-est. Somajul exorbitant de mare în sud- est (Franţa, Spania, Italia, Grecia, Portugalia, etc) la tineri e privit azi de cei mai mulţi „Unionişti“ PRO-UE ca o problemă „comunitară“ cu prioritate maximă. Indiferent cine va guverna la Berlin (noul candidat CDU: A. Kramp-Karrenbauer, Friedrich Merz, Jens Spahn, etc) acum sau după 2021 va „plăti“ în acest budget. Important e ce se va face cu acest budget „comunitar“.

              Cred că e important pentru România ca să se creeze un budget „comunitar“ pentru apărare (peste budgetul de la Frontex, graniţele maritime în sud) în sens că se va „plăti“ de la UE/Bruessel ceva pentru apărarea estului (Balticii-Polonia-România, etc).
              Lumea nu stă pe loc. UE are pondere economică globală cu un BIP de 14.000 miliarde Euro dar lipseşte coeziunea politică (coliziunea Roma- Paris/Salvini-Macron). UE nu are protecţie militar- nucleară proprie. Contează numai cei trei „mari“: SUA, China, Rusia (mult mai puţin Franţa, UK).

              Care UE ne dorim?
              UE solidară cu accent pe ajutor „comunitar“ pentru sud- est (Grecia a fost salvată, Italia e prea mare pentru a fi salvată) sau „izolaţionism- suveranist“ cum cer extremele stânga- dreapta?
              România nu e în ZE. Bulgaria e candidat ZE.
              Uniunea bancară ZE e o iluzie după coliziunea Roma-Paris 2018?
              Schuldenunion franceză nu mai are şanse, nu se mai acceptă alimentarea datoriilor de stat de la vecini. Indiferent cine e la guvern la Berlin 2018 sau 2021 nu poate câştiga alegeri pentru Bundestag cu conceptul lui E. Macron de „budget separat ZE“. Bundestagul va păstra suveranitatea asupra budgetului RFG. RFG va alimenta budgetele „comunitare“ care sunt în favoarea „inovaţiilor“ (AI, digitalizare), al tinerilor şomeri din sud- est şi al apărării partenerilor din est (aderarea 2004/2007). Nici un vecin nu doreşte o armată germană mai puternică dar acceptă sprijin „comunitar“ de la UE/Bruessel.
              Idei mai sunt.

          • Copii îmbrăcaţi-vă mergem la pat. Cu 12 grade în apartament multi prieteni cu copii mici 1982 în capitale de judeţ au inventat incălzirea cu butelia de gazmetan, au rămas în intuneric şi frig. De acord, nu ne mai întoarcem în anii 1982, în naţionalcomunismul autohton.

            Suveranitate României 1990- 2007-2018 e limitată numai în momentul aderării la NATO & UE. Cedarea apărării unei alianţe puternice Nordatlantice e un câştig pentru România (vezi Moldova- Transnistria), granitele sunt sigure. Cedarea unor relaţii comerciale exterioare la UE e un câştig prin piaţa liberă în UE şi acces la pieţele lumii cu tratat UE (Canada, Japonia, etc). Nu sunt de acord în cea ce priveşte „atârnarea (Ceauşescu- neatârnare) de UE/Bruessel. UE nu e un stat, nu intervine în România, nu intervine în Ungaria, Polonia, Italia, Grecia, Spania (Catalunia) etc. UE se bazează pe „principii normative“ care se stabilesc în „unanimitate de voturi“ în consiliul ministerial a l şefilor de state partenere. Nu există lege, norme UE după 2007 fără acordul României!

            De acord cu grijile acute acum şi în viitorii ani. Preşedinţia UE 2019 e un câştig de prestigiu în UE şi în lume. Nu trebuie ratată şansa! Ramâne decalajul „istoric“.
            Mentalitatea dâmboviţeană …. …..

            • Nu am ce sa fac – recurg din nou la Macron: „Forta Frantei e mai mare in UE decat ar fi fost daca era in afara ei”.

              Suveranitatea impartasita, eh.

  8. Un interview cu niste intrebari cheie si niste raspunsuri pertinente.
    Am citit Germanofilii lui L Boia si inteleg dilema romanilor de la 1914, de neinteles inainte de cartea sa. Tragedia romanior ca au fost intotdeauna pusi in situatia sa aleaga cand poate era mai bine sa fie neutri. Slavici nu era un tradator, pur si simplu nu vedea avantajele civilizatiei dambovitene, la fel si Stere si Arghezi. Daca Slavici s-ar reincarna astazi, poate si Maniu sau Vaida-Voievod sau alti lideri ardeleni cred ca actul de la 1 Dec 1918 n-ar mai fi un dat.

    • Transilvania nu poate fi independentă decât în cazul în care ar fi locuită de scoțieni sau de portughezi. Dar în condițiile demografiei ei, ori va ține de Ungaria, ori va ține de România. Nu există cale de mijloc, nu se poate face o Elveție din ea.

      Dacă România voia să fie neutră, rămânea frontiera la Ghimeș și la Predeal, simplu. Iar românii din Transilvania ar fi continuat să se refugieze în Vechiul Regat, așa cum făcuseră mereu. Sau așa cum fac basarabenii astăzi. N-o fi văzut Slavici avantajele civilizației dâmbovițene, dar maghiarizarea din Transilvania o vedea? Nu i se poate lua omului identitatea, iar maghiarii exact asta făceau în Transilvania după 1867.

      • Nu numai Slavici n-a fost impresionat de civilizatia damboviteana. Unii lideri ardeleni, nationalisti convinsi, nu vazusera Romania pana la 1919. Cand Vaida Voievod a venit prima data la Buc s-a ingrozit cand trenul, care plecase de la Predeal, a ajuns in campia Munteniei. Satele romanesti cu acoperisuri de paie, niste hrube necajite, paleau in fata celui mai sarac catun de romani ardeleni. Mizeria din politica de la Buc palea si ea in fata dezbaterilor din Parlamentul de la Budapesta, in care romanii aveau deputati, ceea ce romanii din Basarabia nici nu visau.
        Nu idealizez viata ardelenilor de sub unguri, dar inteleg dilema celor care la 1914-1916 trebuia sa aleaga intre a fi aliati cu Franta si Anglia si ulterior sub cnutul rusesc sau a fi aliati cu Puterile Centrale, pe departe mai civilizate decat Rusia. In aproape 1000 de ani de dominatie maghiara romanii ardeleni n-au fost deznationalizati asa de masiv precum basarabenii in 100 ani de ocupatie ruseasca si, de ce nu, irlandezii in 250 ani de ocupatie englezeasca.
        Btw, la 10 ani de la Marea Unire, Ion Maniu si alti lideri ardeleni intentionau sa repuna la vot unirea cu Vechiul Regat, si asta, poate, doar pentru ca Maniu nu ajunse prim ministru. In stilu-i caracteristic Maniu s-a speriat in ultima clipa si a renuntat.
        Cat despre Transilvania independenta, iata ca ideea s-a vehiculat si mai traziu. La 1945 Walter Roman incerca sa-i convinga pe rusi sa nu dea Ardealul nici romanilor si nici ungurilor ci sa-l faca un stat separat. Norocul nostru este ca rusii nu l-au ascultat si ca ungurii n-au trimis nici un corp de armata sa lupte alaturi de aliati impotriva Alemaniei, asa cum le reprosa Churchill cand le spunea ca le-ar fi dat parte din Ardeal daca ar fi facut-o.
        Istoria este o tarfa spunea Napoleon si avea dreptate.

        • La zece ani de la Unire, in 1928, Partidul National Taranesc prezidat de Maniu obtinea o covarsitoare victorie electorala in primele (si ultimele ?, cazul 1937 este unul particular) alegeri netrucate din „interbelic”. De ce ar fi dorit Maniu, in conditiile astea, sa conteste Unirea ?

          • Maniu ajunge prim ministru abia pe 8 Noiembrie 1828. Brătianu murise anul anterior și Maniu se agita încă din 1927 sa ajunga prim ministru, organizând in stilul lui Il Duce marșuri de zeci de mii de oameni asupra Bucureștilor. Intenția de a organiza un nou vot asupra unirii a existat in primavara lui 1928 și a fost folosită și ca o amenințare împotriva regentei, poate și sub influența lui Carol Caraiman care voia sa se întoarcă în țară. Patriarhul Miron Cristea, ardelean, care era membru al regentei, a spălat pe jos cu Maniu și acesta a așteptat alegerile.

    • @Cinicul – e explicabil ca românii educați, mulți-puțini câți erau în Transilvania, să fi avut o viață mai bună decât oamenii simpli și să nu dea prea mulți bani pe atacurile la propria identitate. Exact asta facem și noi astăzi, dvs în Germania, dacă am înțeles bine, eu în UK, alții în State etc.

      Însă oamenii simpli migrau mereu din Trasilvania în Moldova și din Transilvania în Muntenia și în mod sigur nu de prea mulkt bine făceau asta. Ăștia erau ”ungurenii” care apar în denumirea multor localități sau în nume de familie, erau românii veniți în Principate din Ungaria.

      Povestea cu 1000 de ani s-a mai discutat și la alte articole, maghiarizarea a început după 1867, nu pe vremea lui Arpad. După bătălia de la Mohacs, de exemplu, Ardealul era sub suzeranitate turcească, iar populația românească începea să devină majoritară, fără să-i maghiarizeze nimeni. Dar deciziile din 1916 s-au luat în funcție de ce se întâmpla după 1867, nu în funcție de idiosincrazii vechi de 1000 de ani.

      Dacă în Harghita și Covasna secuii ar fi tratați așa cum îi tratau maghiarii pe români după 1867, Ținutul Secuiesc ar fi devenit de mult un alt Kosovo.

      • De acord cu tot ce spuneti. Maghiarizarea agresiva a Ardealului a fost mai ales după 1867 sau chiar dupa legile învățământului de dupa 1900. Maghiarizarea a fost însă un proces anterior si continuu, un caz reprezentativ fiind Johanus Corvinus. Asta pentru și după Moaca și după 1697 maghiarii controlau puterea in principalul autonom.
        Realitatea este ca a avut loc și un proces de maghiarizare in Ungaria ss pentru ca si in inima Ungariei existau suficiente minorități. De exemplu la Budapesta la 1900 numai jumătate din populație avea limba maghiara ca limba maternă.
        Cat despre bacii ungureni ei au existat fara indoiala unii ajungând și în Dobrogea de sub turci. In Miorița nu sunt chiar cei mai morali.
        Exista pe vremuri o glumă despre N Armstrong care ajuns pe luna il gaseste acolo pe un baci din Sibiu si-intreaba cu ce a ajuns acolo: Cu brânză, veni răspunsul laconic al ungureanului.

  9. @Kurt

    Multumesc!

    Sunt totusi nedumerit in privinta fortelor formatoare care il sustin pe Macron in tara sa.

    Mi se pare ciudat cum intr-o tara a sindicalismului si a apetentei stangiste, chiar comuniste, Macron se bucura de sustinere.

    In legatura cu articolul – Franta ar fi interesant de studiat – care o fi situatia antreprenoriatului acolo?

    In urma cu cateva luni Contributors a publicat un articol depre politica Italiei pe care l-am apreciat foarte mult.

    Germania poate fi mai greu de inteles in ce priveste antreenoriatul – din cate stiu capitalul pentru a inregistra o firma este de ordinul zecilor de mii de eur (poate ma insel).

    Sigur, multe informatii se gasesc pe net, dar cele despre statele ne-anglofone sunt mai mult in limbile respective si oricum sunt imprastiate, ia mult timp sa le pui cap la cap :-).

    Insa, din orice perspectiva ai privi antreprenotriatuyl din Romania, analiza e precara daca se faced in necun oastrea situatiei in alte state. Nu pentru a propune „solutii” copy/paste, ci pentru a deslusi mecanisme si cauze.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro