vineri, martie 29, 2024

Interviu cu profesorul Mircea Flonta. ”Nu cred că între religie și știința evoluției ar exista vreo incompatibilitate”

Împotrivirea la teoria evoluției, a lui Darwin, pare a crește in diferite medii culturale și în diferite țări. Zilele trecute, Turcia a eliminat studiul evoluționismului din școli, a doua tară, după Arabia Saudită, care procedează astfel. Și in Occident – în SUA, din ce în ce mai mult și în Europa –  creaționismul apare in diferite manuale scolare ca „teorie” alternativa la teoria evolutionista.  În România teoria evolutiei a fost practic scoasă din manualele școlare în 2006 – acum se predă puțin la sfarșitul clasei a VIII-a.

Profesorul Mircea Flonta explica in interviul de mai jos cateva dintre confuziile și neînțelegerile  frecvente ale problematicii evolutionismului și faptul ca creaționismul nu e o teorie științifică. Printre altele, ar trebui să știm cu toții că  Darwin nu spune nicăieri ca omul ar provini din maimuță.

Discutia de mai jos este prilejuita de aparitia in limba romana a cartii ”Autobiografia lui Charles Darwin. Urmată de fragmente din Călătoria unui naturalist în jurul lumii” – traducere de Ioana Miruna Voiculescu, Andrei Bontaş şi Ancuţa Bontaş. Studiu introductiv de Mircea Flonta.

MIRCEA FLONTA (născut în anul 1932) este profesor consultant la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti. Între domeniile sale de preocupări se numără epistemologia clasică şi analitică, teoria cunoaşterii ştiinţifice, precum şi filozofia lui Immanuel Kant şi a lui Ludwig Wittgenstein. A tradus, în colaborare, din operele filozofice ale lui David Hume, Immanuel Kant, Albert Einstein, Moritz Schlick, Karl Popper şi Ludwig Wittgenstein. A publicat, de asemenea, în ţară şi străinătate, numeroase studii şi articole în aria sa tematică de interes.

Opere: Adevăruri necesare? Studiu monografic asupra analicităţii (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1975); Perspectivă filosofică şi raţiune ştiinţifică. Presupoziţii filosofice în ştiinţa exactă (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1985); Filozoful-rege. Filozofie, morală şi viaţă publică (editor, Humanitas, 1992); Cognitio. Introducere critică în problema cunoaşterii (ALL, 1994); Imagini ale ştiinţei (Editura Academiei Române, 1994); Cum recunoaştem Pasărea Minervei. Reflecţii asupra percepţiei filosofiei în cultura românească (Fundaţia Culturală Română, 1998); Gânditorul singuratic. Critica şi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein (Humanitas, 2008).

Puteti cumpara volumul Autobiografia lui Charles Darwin de pe GiftBooks.ro

*

Aș dori să plecăm de la circumstanțele în care a apărut Originea Speciilor a lui Charles Darwin, așa cum sunt ele reflectate în Autobiografia sa. Cât de mult se temea Darwin că ideile sale nu vor fi acceptate în epocă? De ce compară Darwin prezentarea teoriei sale cu asumarea unei crime?
Trebuie spus că în prima ediție a Autobiografiei au fost cenzurate de către familie unele pasaje. Darwin avea o teamă de a nu fi înțeles teama care, până la urmă, nu s-a dovedit chiar justificată, lucrarea lui s-a vândut foarte bine, oamenii n-au fost chiar atât de șocați la acea vreme de ideile conținute în lucrare.

Mircea Flonta: Nu putem să știm de ce lucrarea lui s-a vândut așa de bine. Poate tocmai datorită faptului că se răspândiseră  în societatea instruită britanică a vremii anumite informații cu privire la conținutul acestei lucrări și oamenii voiau, din prima sursă, să afle lucrurile astea. Probabil că era o societate instruită, oarecum de mai bună calitate, în sensul că oamenii își formau părerile după ce citeau lucrarea, și nu după câteva rezumate sau comentarii șamd. Și atunci mulți au fost foarte curioși pentru că se știa, probabil, că ea conține câteva idei care erau considerate revoluționare în mai multe sensuri. O dată că era schimbată complet înțelegerea asupra lumii vii. Exista o înțelegere creaționistă tradițională, larg împărtășită de establishment-ul academic englez al epocii, adică de naturaliștii din acea vreme. Darwin spunea că cercetătorii pe care el îi stima cel mai mult erau fixiști, adică creaționiști. Unul dintre ei, cel care a fost mentorul lui, este Henslow, un profesor de botanică de la Cambridge. Despre el povestește Darwin în Autobiografie că, odată ce Darwin a ajuns student la teologie la Cambridge, Henslow a fost cel ce i-a cultivat interesul pentru științele naturii și i-a dezvoltat aspirația, spunea Darwin – care nu credea atunci prea mult în viitorul lui ca cercetător al naturii – să aducă o contribuție cât de mică și el la cunoașterea naturii.

Eu aș vrea însă să subliniez următorul lucru: pentru publicul larg, Darwin este privit în primul rând din punctul de vedere al impactului ideilor lui asupra imaginii, asupra omului, asupra locului omului în Univers. E vorba în primul rând de ideea aceaceasta că omul este o verigă în lanțul evoluției vieții. Și nu numai această idee. Mai e o idee, legată de ea, care e mai puțin subliniată și înțeleasă, și anume că procesul evoluției nu are o direcție predeterminată. Iar faptul că a dus la apariția unei ființe inteligente este un lucru absolut întâmplător.

Se crede de multe ori că ideea evoluției este convergentă cu ideea progresului. Cu alte cuvinte, se pornește de la forme elementare de viață și se ajunge la această creație supremă care este mintea omenească, omul, societatea omenească, cu toate caracteristicile care o deosebesc atât de net de lumea animală. Toată lumea a crezut, de când există gândire omenească mai bine articulată și reflecție generală că există pe de o parte lumea gândirii omenești și pe de altă parte realitatea naturală, două lucruri de naturi fundamental diferite. Și nu este vorba de o dezvoltare care leagă între ele aceste realități. Or, potrivit lui Darwin este o întâmplare că la un moment dat adaptarea este favorizată de dezvoltarea unor capacități cum sunt capacitățile mintale ale omului. Sau că adaptarea este favorizată de apariția unor ființe cum sunt mamiferele superioare. Mamiferele superioare n-ar fi apărut de altfel – potrivit înțelegerii actuale a istoriei vieții – dacă n-ar fi dispărut marile reptile. Pentru că existau doar mamifere nocturne mici și mamiferele diurne mari, mamiferele superioare nu s-ar fi putut dezvolta decât odată cu dispariția reptilelor. Aceasta s-a întâmplat acum 50-60 de milioane de ani, potrivit aprecierilor actuale. Explicația dată este cea a unui mare cataclism care a creat posibilitatea apariției unei ființe inteligente cum este omul. Această idee a șocat în epocă foarte mult.

Și, de obicei, modul în care publicul a luat legătura cu teoria este acesta: că omul provine din maimuță, Aceaceasta este o simplificare și o denaturare, pentru că ceea ce sugerează el – și e un fapt științific astăzi – este că oamenii, hominizii în general, inclusiv homo sapiens, au un strămoș comun cu maimuțele ce trăiesc astăzi. Ceea ce este cu totul altceva.

Dar interesul lui Darwin și străduința lui au fost de altă natură. El, pur și simplu, s-a străduit să găsească o explicație a istoriei vieții, așa cum se prezenta pe vremea aceea, în lumina tuturor datelor disponibile. Când a pornit în călătoria de pe Beagle, în 1831, Darwin era foarte tânăr. Se născuse în 1809, până atunci făcuse doar câteva studii de medicină la Edinburgh și apoi câteva studii de teologie la Cambridge. Și cultivase în particular câteva interese de cercetare a naturii. Când a pornit în călătorie probabil că era un fixist convins – vorbește despre acest lucru în amintirile lui – și nu avea niciun fel de îndoieli cu privire la aceaceasta. Ceea ce își propunea el era să descopere o serie de fapte noi să întregească cunoștințele care existau despre lumea vegetală și animală în acea perioadă. Numai că el a descoperit unele fapte care i s-au părut că nu sunt explicabile nici acceptând creația tuturor formelor de viață, nici acceptând teoriile evoluționiste care existau până atunci. O teorie cum este cea a lui Lamarck spunea că organismele evoluează sub presiunea anumitor condiții de mediu care favorizează apariția și dezvoltarea anumitor funcții. Iar funcțiile creează organele respective și-n felul acesta se realizează evoluția, care merge progresiv de la inferior la superior, de la simplu la complex.

Darwin a ajuns – în amintirile lui de călătorie insistă mult asupra acestui lucru – la un moment dat, cu vasul Beagle în insulele Galapagos. E un arhipelag la o distanță de câteva sute de mile de coaceasta Americii de Sud, sunt câteva insule stâncoase, aflate la câteva zeci de mile unele de altele, despărțite între ele de curenți puternici. Acolo a constatat următorul lucru: exista o varietate de specii de păsări, de reptile, de insecte și alte viețuitoare și plante.  Multe dintre ele sunt diferite de la o insulă la alta. De pildă, păsările cinteze, care apar foarte des și sunt reprezentate și pe coperta volumului acesta, de la editura Humanitas. Cum se poate explica acest lucru? Să vedem. Aceste insule au aceeași compoziție a solului. Au același relief și aceeași climă. Cum se explică atunci varietatea? Dacă noi considerăm că ele au fost create, ce sens ar fi avut o ființă înțeleaptă și prevăzătoare să creeze, exact în aceleași condiții, varietăți și specii diferite? N-are nicio logică. După Lamarck, dacă mediul favorizează anumite funcții și dacă funcția creează organul, ele ar fi trebuit să fie asemenea.

Darwin a găsit că toate aceste explicații sunt nesatisfăcătoare. S-a întors din călătorie cu multe fapte care îi dădeau de gândit pentru că ele nu puteau fi explicate nici prin teoriile fixiste creaționiste, nici prin teoriile evoluționiste formulate atunci. Și atunci, el a insistat asupra explicării acestor fapte.  A început să citească foarte mult, tot ce s-a scris semnificativ despre aceste lucruri. A început să fie foarte atent la practica crescătorilor de plante și animale. Iar acesta l-a dus la următoarea idee: putem să modificăm caracteristicile unor organisme dacă luăm în considerare anumite însușiri pe care vrem să le accentuăm, din motive economice, din motive estetice sau altele. Și cum facem aceasta? Favorizând anumite încrucișări. Aceasta se numește selecție artificială.

Puteti cumpara volumul Autobiografia lui Charles Darwin de pe GiftBooks.ro

Pe de altă parte, Darwin a fost foarte atent, încă din călătorie, la următorul lucru: în natură există suprapopulație. Și și-a pus întrebarea: cum se explică faptul că un număr important de noi ființe nu supraviețuiesc și foarte puține ajung să aibă urmași. Dacă condițiile de hrană n-ar fi limitate și dacă numărul dușmanilor n-ar fi mare, o specie ar putea într-un timp foarte scurt să ocupe toată suprafața pământului. Există, deci, o suprapopulație. Ce rezultă de aici? Că există în cadrul uneia și aceleași varietăți, o luptă pentru existență. Cine are șanse să supraviețuiască și să lase urmași? Cel mai bine adaptat. Aceasta înseamnă că durerea, suferința și moartea reprezintă o sursă fundamentală a perfecționării. Și, într-un număr mare de generații, în lupta pentru existență în care lucrează această sită a selecției, care-l favorizează pe cel mai bine adaptat, iau naștere varietăți noi și, prin accentuarea lor, specii noi. Pe aceste elemente s-a constituit ideea lui: variabilitate, luptă pentru existență, selecție naturală.

Lucrurile s-au întâmplat destul de repede. Darwin a început în  ’37 – după ce s-a întors din călătorie în 1836 – să scrie note despre această problemă a originii speciilor, așa cum a numit-o. În ’42 a scris un text de vreo 35 de pagini. În ’44 scrisese deja o lucrare, două sute și ceva de pagini. Acest fapt e foarte semnificativ, pentru că înainte de a publica el, în ’59, un alt cercetător, Wallace, a ajuns la idei asemănătoare. Cei care cunoșteau manuscrisele lui Darwin au putut spune, încă din ’44, deci cu 15 ani înainte, ideile lui fuseseră deja bine conturate. De ce n-a publicat?  Pentru că el și-a dat seama de noutatea extraordinară a ideii, de restructurările, de revizuirile pe care le determină în toate domeniile științei biologice și, ca un om interesat de cunoașterea adevărului, și-a dat seama că o asemenea idee nu poate fi lansată fără cele mai mari precauții. ȘI atunci a insistat tot timpul să examineze noi și noi fapte, în lumina ideilor lui. Căutând ce? Nu confirmări, așa cum caută procurorul sau avocatul care are o teză, sau, să zicem, politicianul care vrea să-și convingă auditoriul. Ce caută politicianul? Numai faptele care-i servesc cauza. Toate faptele care nu se armonizează, nu se acomodează bine, le lasă sub tăcere. Cercetătorul adevărat procedează exact invers, pentru că pe el îl interesează adevărul. Și anume, caută tocmai acele fapte care par să-i contrazică ideile.

Aici mai fac o observație. Originea speciilor a apărut în 1859. E foarte adevărat ceea ce ați spus la început, cred că au fost 1200 de exemplare și s-au epuizat în prima zi. Pentru că , în anumite cercuri, se vorbise mult înainte despre ce urmează să publice Darwin. După aceea au fost un număr de ediții succesive, a cincea ediție, din ’71 sau ’72, este ultima pregătită de Darwin. În perioada aceasta volumul lucrării aproape s-a dublat. De ce? Pentru că Darwin a introdus o serie întreagă de noi paragrafe în care discută criticile ce i s-au adus de către naturaliști serioși – nu de ideologi, de propagandiști, de clerici, de cei care au fost deranjați de unele dintre concluziile lui.  El caută să-și critice propriile idei examinând o serie întreagă de fapte a căror armonizare cu ideile lui este discutabilă.  Și atunci preocuparea lui este de fapt aceata: să-și testeze într-un mod cât mai sever teoria pentru că, zice el, numai din punctul acesta de vedere poate să contribuie într-adevăr la progresul cunoașterii. Cu alte cuvinte pe Darwin aceasta l-a interesat. Nu l-a interesat să propage lumii o nouă viziune asupra omului sau să intre în conflict cu biserica. Toate lucrurile astea lui i-au fost foarte penibile. Între altele, știți de ce? Pentru că el era un om bolnav, nu iubea agitația, nu avea nici capacități retorice deosebite. El n-a participat la polemicile acestea publice. Avea un prieten naturalist, Thomas Huxley, numit pe vremea aceea și “buldogul lui Darwin”, care ducea aceste discuții.

Mai avea și un alt motiv foarte important. Soția lui, la care ținea foarte mult, era o persoană convențională, religioasă, ea este cea care a recomandat, așa cum ați observat înainte, ca unele pasaje din amintirile lui să fie suprimate. Pentru că în amintirile lui, aceasta pentru ascultătorii interesați, există un capitol întreg, vreo 12 pagini, în care discută despre credința religioasă și arată cum au evoluat ideile lui. Și este foarte interesant să nu asculți ce spune unul sau altul despre semnificația teoriilor lui Darwin în raport cu credința religioasă, ci să vezi cum a înțeles el lucrurile.

Faptul că el vorbește de ‘asumarea unei crime’ are legătură cu devenirea lui în ceea ce privește relația cu Dumnezeu, credința religioasă? La început voia să se facă preot, credea teoriile creaționiste, ale lui William Paleyde pildă, și treptat, în timp, s-a tot desprins de credința creștină și a ajuns la un fel de agnosticism. ‘Asumarea crimei’ ce înseamnă? Introducerea unor factori în evoluțieprecum: durerea, moartea?

Mircea Flonta: Asumarea unei crime înseamnă următorul lucru: el considera că unele dintre concluziile teoriei lui, apariția omului este întâmplătoare, omul este o verigă în lanțul evoluției, evoluția n-are un sens prestabilit, nu există o forță care să asigure armonia și binele în univers, evoluția se produce în general prin luptă, suferință, moarte șamd, toate astea i se păreau că vor fi percepute nu numai drept incompatibile cu înțelegerea tradițională, consacrată a religiei, dar și cu morala tradițională și cu fundamentele – acele convingeri care susțin fudamentele edificiului social – ale lumii în care trăia, Darwin însuși fiind membru al acestei clase suprapuse și un om care nu numai că era un gentleman în relații cu lumea aceasta, dar era și un om foarte bogat. De la tatăl său avusese avere și această avere a crescut foarte mult prin căsătorie și apoi prin câteva investiții fericite pe care le-a făcut Darwin. Printre altele, știți în  ce a investit Darwin? În căile ferate, ceea ce a fost o idee foarte bună. Din punctul acesta de vedere a fost foarte bine sfătuit, a fost și o minte foarte practică.

El făcea parte din această lume, înalta societate, era un gentleman, era un membru al Societății Regale de știință. Vreau să vă spun că a fost propus și pentru înnobilare. Lordul Palmerston, care era prim-ministru înainte de apariția Originii speciilor, l-a propus pentru înnobilare, dar după aceea, datorita opoziției unui cercuri s-a renunțat la aceasta. Și chiar dacă i s-a dat onoarea supremă de a fi înmormântat la Westminster, Darwin n-a fost înnobilat spre deosebire de mulți alți mari oameni de știință ai Angliei, tocmai datorită faptului că s-a considerat că este greu să conciliezi acea imagine despre lume care rezultă în mod inevitabil din rezultatele cercetărilor lui științifice, cu imaginea despre lume care stătea la baza statului și societății din vremea lui.

Spuneți undeva în studiul dvs. introductiv la Autobiografia lui Darwin că “La mai mult de un secol și jumătate de la prima ei prezentare, teoria lui Darwin rămâne puțin înțeleasă în cercurile mai largi ale oamenilor instruiți “. Aș vrea să detaliați puțin, în ce constă această neînțelegere, cum se manifestă.

Mircea Flonta: Unul dintre ele este chestiunea aceasta, că omul derivă din maimuță, o înțelegere inadecvată a acestor lucruri în general, și foarte răspândită de atunci, de la apariția Originii speciilor până astăzi. Și-n cartea aceasta sunt reproduse câteva caricaturi. Erau multe caricaturi în ziarele și publicațiile vremii în care Darwin era prezentat în frac, cu hoch Zylinder, dar cu o coadă de maimuță. Cât de răspândite sunt ideile astea rezultă din faptul că nu puțini oameni care luau legătură cu teoria lui Darwin înțelegeau lucrurile în sensul unei asemenea descendențe și ziceau, e greu să fi dispărut coada într-o perioadă așa scurtă de timp, de la maimuța aceasta până la el.

Cealaltă idee era aceea că evoluția este direcționată. În realitate, Darwin consideră că întâmplarea are un rol foarte mare pentru că organismele se pot adapta foarte bine și prin simplificare. Parazitismul este un exemplu în sensul ăsta. Sau, să zicem, în apele adânci, în mări există câteva organisme care trăiesc acolo, n-au dușmani, sunt foarte bine adaptate pentru mediul acela și, atât timp cât mediul nu se schimbă, pot să dăinuiască sute și sute de milioane de ani, perioade foarte lungi de timp. Ideea aceasta nu înseamnă că ar exista un fel de impuls intern spre dezvoltare. Uneori ambianța – prin ambianță înțelegând condițiile naturale și toate celelalte elemente ale mediului vegetal și animal, dușmanii, condițiile de hrană pot avantaja o dată o evoluție prin complicare și prin dezvoltarea unei funcții superioare, inclusiv a inteligenței la mamifere, alteori, dimpotrivă, prin simplificare. Si totul este întâmplător, cum vă spuneam.

Am citit o carte, mai recent, a unui naturalist, care studia tocmai chestiunea aceasta. El spune că este aproape o minune că acești hominizi, din diferite epoci, de la australopiteci, homo erectus, omul de Neanderthal au supraviețuit, pentru că au fost multe perioade în care condițiile au fost foarte potrivnice. Puteau să dispară. Nu este ceva predeterminat și prescris, să apară ființe înzestrate cu inteligență superioară. De fapt, însuși Darwin care examina toate obiecțiile împotriva teoriei lui, a zis următorul lucru: nu putem să ne explicăm bine de ce la multe ființe dezvoltarea facultăților mintale este atât de redusă dat fiind că în multe cazuri creșterea inteligenței e un avantaj adaptativ.  Arborele vieții este extrem de ramificat. Ce vreau să vă spun, există trei miliarde și ceva de ani de când există viață pe pământ – ființele vii care trăiesc astăzi reprezintă un procent nesemnificativ din totalitatea ființelor care au trăit pe acestă planetă în trecut. Nu rezultă câtuși de puțin, că tot ce știm despre această istorie a vieții poate fi explicat foarte bine prin teoria lui Darwin. Dar încă nu s-au pus în evidență fapte indiscutabile care să fie, în principiu, refractare.

Teoria lui Darwin ce este de fapt? Cea mai bună explicație: este o teorie de alt tip decât teoriile științifice standard de fizică și chimie. Acelea sunt bazate pe legi. Aceasta nu e bazată pe legi. Aceasta este inferența spre cea mai bună explicație. Și atunci cea mai bună explicație este prin introducerea unor concepte cum ar fi: variabilitate, suprapopulație, luptă pentru existență, selecție șamd. Drumul cercetării este mai departe deschis. Dar influența lui Darwin asupra dezvoltării științelor biologice a fost covârșitoare.

Există un biolog evoluționist care a avut o viață foarte lungă și care a fost în a doua jumătate a secolului XX cel mai important cercetător al evoluției vieții. Este un american de origine germană al cărui nume este Ernst Mayr. Mayr a trăit 101 ani. S-a născut în 1904 și a publicat în 2004, deci la 100 de ani, ultima lui carte intitulată Ce face biologia unică, în care a făcut un bilanț al întregii lui activități, al tuturor argumentelor în favoarea teoriei lui Darwin și a scris așa: în afară de Biblie, nicio carte n-a exercitat o asemenea influență asupra modului cum gândesc oamenii, cum a exercitat evoluția speciilor. Iar un paleontolog cunoscut din secolul XX, George Simpson, a spus că după Darwin, toate răspunsurile pe care le-au dat filozofii, teologii și alți gânditori de-a lungul secolelor la întrebarea ce este omul, toate aceste răspunsuri trebuie să fie reexaminate și revizuite. Aceasta arată în ce constă însemnătatea acestei cărți, a acestei personalități, un om de altfel excepțional de modest. Dar aceasta nu înseamnă că aceasta este un cadru imuabil pentru dezvoltarea tuturor ideilor noastre cu privire la istoria vieții pe pământ, care trebuie neapărat să se armonizeze cu toate descoperirile care se mai pot face în această privință. Pentru că, o să ziceți, istoria vieții e trecutul. Dar cercetarea istoriei vieții este viitorul. În sensul că, pe măsură ce avem instrumente tot mai sofisticate și se investește tot mai mult în cercetare, se descoperă tot mai multe vestigii ale trecutului. Și atunci ideile darwiniene sunt supuse tot timpul unor teste. Teste care pot fi tot mai severe. E foarte posibile ca unele dintre principiile darwiniene trebuie să fie îmbogățite cu principii noi, iar altele revizuite. Dar, oricum s-ar desfășura lucrurile, Darwin rămâne un moment de cotitură în această istorie a evoluției cercetării asupra istoriei vieții pe pământ.

Teoria evoluției este astăzi foarte puțin prezentă în manualele școlare românești. Practic, evoluționismul lipsește în ciclul primar și în cel liceal, se studiază ca atare doar la sfârșitul clasei a opta. În același timp, orele de religie sunt destul de accentuate în programa școlară. Nu e un dezechilibru?

Mircea Flonta: Mai întâi vreau să fac o precizare preliminară. Eu nu cred, așa cum se crede în general – par să creadă acest lucru de multe ori politicienii, oameni cu răspundere în administrația învățământului și unii oameni ai bisericii – că între religie și știința evoluției ar exista o incompatibilitate. Depinde de înțelegerea religiei. Admit că poate exista o incompatibilitate, dacă se consideră că un element central în credința religioasă îl constituie ceea ce am numi cosmologia religioasă. Adică punctul de vedere după care lumea a fost creată la un moment dat de către o ființă atotputernică și bine intenționată, pentru că, evident, ceea ce știm astăzi, despre istoria vieții nu se armonizează cu asemenea reprezentări asupra universului. Dar, în privința aceasta, lucrurile pot să stea foarte diferit. Unii pot să fie atașați inclusiv bisericii, autorități religioase în mod dogmatic acestei credințe religioase, alte mari instituții religioase pot să își schimbe poziția. Vreau să vă dau un exemplu. Referindu-se la ceea ce se spune în Biblie despre creația universului, a vieții, Papa Ioan Paul a spus că aceasta e modul în care oamenii din vremea aia și-au închipuit că stau lucrurile. N-a considerat că acesta este cuvântul lui D-zeu. A considerat că astea sunt reprezentările oamenilor. Aceasta schimbă cu totul lucrurile. După părerea mea centrul religiei nu e cosmologia și creaționismul. Religia nu e ceva impersonal. Și nu este o învățătură teoretică, ceva care poate să intre în concurență cu cercetarea naturii. Religia ne spune cum trebuie să trăim. Ea nu este o cunoaștere impersonală. Este ceva la persoana întâi. Ea ține de lumea trăirilor, sentimentelor oamenilor șamd. De modul cum se raportează pe baza propriilor experiențe la existență. Bineînțeles, o să spuneți, nu e așa în totalitatea cazurilor. Pur și simplu e vorba de o tradiție. Dar dacă această tradiție, nu are nicio răsfrângere interioară, în lumea trăirilor, convingerilor, emoțiilor, în comportarea morală a oamenilor, atunci dați-mi voie să vă spun că nici aceaceasta nu este religie ci este doar o adaptare la o formă tradițională de viață, un cadru pentru viață, în care există botez, există cununie, există înmormântare, există momente festive în viața omului.

În primul rând știința este foarte diversificată, dar are o anumită identitate, este cunoaștere testabilă. În știință lucrurile stau în următorul fel, nu așa cum crede lumea că se argumentează în favoarea unui adevăr științific. Un adevăr științific este ceva controlabil. Există o mare varietate de perceperi ale religiei. Eu cred că religia, în multe înțelesuri pe care i le-au dat oamenii nobili și instruiți, care au fost religioși, este desprinsă, detașată de asemenea învățături cu caracter cosmologic care se găsesc în scrierile religioase tradiționale.

Acum ajungem la întrebarea dvs propriu-zisă, că aceasta ne interesează. Vedeți, după părerea mea, școala trebuie să dea copiilor o înțelegere adecvată a tuturor aspectelor culturii umane. Și religia este un aspect fundamental în privința aceasta. Învățământul religios în școală ar trebui să fie orientat în direcția aceasta și, după părerea mea, ar fi bine dacă ar fi neutru din punct de vedere confesional. Pe de altă parte, învățământul științific, trebuie să fie clar distins de religie. E foarte clar că este vorba de o confuzie, poate neintenționată, dar probabil intenționată, atunci când Ministerul Invățământului aprobă, după știința mea, manuale creaționiste. Aceasta nu înseamnă că sunt recomandate de Ministerul Învățământului. Înseamnă că pot fi folosite în școală și un profesor sau altul le poate recomanda elevilor. Eu îmi aduc aminte că dl. Cernea, care a fost studentul nostru, acum câțiva ani de zile, odată când l-am întâlnit la facultate, mi-a arătat un manual de felul ăsta. Acum vreo zece ani. Nu sunt exact la curent cu lucrurile astea, dar cred că există. Pe de altă parte, ceea ce spuneți dvs. în legătură cu faptul că există încercarea de a reduce cât mai mult predarea biologiei evoluționiste în școală, este o greșeală bazată pe această logică de gândire, că biologia evoluționistă intră în contact cu religia, în orice înțelegere a ei. Dacă lucrurile ar sta așa, atunci bineînțeles că ar trebui să spunem, știința este cunoaștere obiectivă și pentru că noi vrem să dăm o educație rațională oamenilor, aceasta se bazează pe cunoaștere obiectivă. Și atunci va trebui, dacă știința intră în conflict cu religia, în școală va trebui să privilegiem știința.

Eu nu cred că lucrurile stau neapărat în sensul acesta daca este vorba de o înțelegere mai evoluată și mai nuanțată a ceea ce este mesajul religiilor. În condițiile astea, în orice caz, lucrurile astea ar putea să intre în învățământul religios, dar nu la ora de biologie. Aceasta este după părerea mea absolut inacceptabil și ar trebui să se pună capăt repede chestiunii asteia. Pentru că aceasta nu e știință.
În Statele Unite a fost un incident celebru. Într-o școală dintr-un orășel de provincie, prin 2005, consiliul școlii a zis, pornind de la viziunea liberală, trebuie să dăm elevilor acces la puncte de vedere alternative, nu să-i îndoctrinăm. Pornind de la considerații de felul ăsta, au zis că ar fi în competiție în ceea ce privește istoria vieții pe pământ două viziuni: viziunea științei evoluției și viziunea așa numitului  intelligent design, adică a proiectului inteligent – așa se numește o variantă a creaționismului, care este susținută în Statele Unite cu foarte multă vehemență și insistență de câteva grupări neoprotestante, care beneficiază de fonduri importante și sunt foarte active. După hotărârea consiliului școlii, o serie de părinți a dat în judecată consiliul școlii și a fost un proces. Procesul acesta a atras atenția, s-a bucurat de foarte mare publicitate, judecătorul era considerat un om conservator și mulți se gândeau că ar putea să dea dreptate creaționiștilor, era un om cu convingeri republicane, membru al Partidului Republican, mergea regulat la biserică. Judecătorul a rezolvat lucrurile foarte simplu, a dat o decizie în fața multor televiziuni și a multor reporteri, într-una din zilele dinaintea Crăciunului 2005, în acest orășel care se numește Dover, ca și cel din Anglia. Și a zis următorul lucru judecătorul: acest proiect inteligent este religie.

Nu este știință pentru că nu satisface condițiile controlului intersubiectiv, ale posibilității de a reface demersul și de a ajunge la aceeași concluzie. Unii pot să fie convinși într-un fel, dar nu există argumente constrângătoare, probe constrângătoare. În știință există probe constrângătoare. Dacă este religie, foarte bine, nu poate fi predată în școală, pentru că în Statele Unite e interzisă predarea religiei în școală. Așa stau lucrurile dacă gândim clar și consecvent. E păcat că n-o facem, dacă credem că la orele de biologie poate fi predat intelligent design, adică creaționsim, care nicio legătură cu știința. Dar biologia e o știință. Mie mi-au  spus lucrurile astea și unii profesori de biologie și una dintre traducătoarele Autobiografiei este tot profesoară de biologie și am avut o discuție odată, la o librărie Humanitas, prin 2013 sau 2014, când am fost invitat într-o lună februarie, să spun ceva despre Darwin, și am spus că profesorii de biologie ar trebui să-și apere cauza. Este regretabil că ei nu-și apără știința lor. Probabil că există o societate a profesorilor de biologie, dacă nu există ar trebui să aibă ei o reprezentanță, dincolo de Ministerul Învățământului, care să ia poziție în chestiunile astea. Astea sunt lucruri elementare care ar trebui să fie făcute și dacă situația, așa cum spuneți dvs, eu nu știu, persistă în forma aceasta, cred că ar fi cazul să se schimbe. (LP)

Distribuie acest articol

32 COMENTARII

  1. . . . Eu unul ii sint extrem de recunoscator Presedintelui Erdogan.

    Nu numai pentru ca concentreaza destul material intr-o singura tartacuta pentru o conferinta psihiatrica mondiala care sa descifreze definitiv tainele supreme ale subconstientului.

    Mai important decit atit, presedintele Erdogan este, de unul singur, evidenta necesara si suficienta pentru teoria DEVOLUTIEI.

    Savantii s-au inselat.

    Maimuta se trage din om.

    Multumesc, domnule Presedinte. Insh’Allah and all that.

  2. Religia: „Lumea este asa cum o vedem, pentru ca asa a vrut Dumnezeu, asa a fost de la facerea lumii acum 7525 de ani, asa este si asa va fi in vecii vecilor!”
    Darwin: „Lumea este asa cum o vedem, pentru ca adaptarea la mediu este forta motrice care modeleza organismele vii. Ea nu a fost asa cum o vedem noi astazi si nici nu va ramane asa cum o cunoastem astazi!”
    Intr-adevar Tomnu’ Filosof, ABSOLUT NICIO INCOMPTIBILITATE!
    PS: Ai fcut filozofia la SpiruHaret?

    • Dar tu unde ai „invatat” sa scrii agramat :-) Credinta adevarata nu e un sir de basme cu fiinte supranaturale si un univers fixe. Sa nu uitam ca Georges Lemaitre, preot catolic, a dezvoltat teoria universului dinamic, evolutiv, in expansiune. Si chiar momentul nasterii universului uneste stiinta (big bang) cu religia (Creatia). Sunt multe apropieri mai ales ca obiectul stiintei si al credintei sunt diferite. Cei ce nu inteleg asta fie aduc religia in stiinta (cenzureaza descoperirile ce li se par „neconforme” dogmelor) fie aduc stiinta in credinta (rezultante ridicole gen biserica scientologica sau alte culte new age). Pentru unii intelegerea realitatii este, se pare, un efort prea mare.

  3. Contemplarea buricului educational este un sport generator de auto-satisfactie.

    Sigur, Darwin continua sa fie un subiect incitant, cam la fel ca si Hitler – iertata sa-mi fie comparatia. Dar fascinatia nu cunoaste bine si rau, ci doar un placut gadilat.

    Discutia este interesanta. Dar nu poate trece dincolo de limitele unui inelectualism steril. Pentru ca intelectualul care isi creste intelectul ca pe un pui de gaina pe care sa il manaince singur e mai degraba un pervers decat un „factaor de societate”.

    Religia nu e o materie de studio in scoala. Dupa cum nici evolutionismul nu-I biologie de studiat in scoala (cum pe undeva pare sa sugereze autorul, daca bine am inteles).

    Nu cred ca problema merita o abordare atat de sofisticata. Consider ca mai intai trebuie rezolvate lucrurile simple. Cand predarea biologiei se face mai prost decat acum 50 de ani, nu stiu in ce masura transarea problemei amintite ar adduce ceva in plus. DE fapt, cred ca ar irosi si bietele resurse umane de care mai dispunem, intr-o discutie fara noima pentru 99% din comunitatea educatiei din Romania.

    Priviti spre exemplu la comentariile de pe Contributors. La subiectele despre educatie sunt cateva comentarii, rar cateva zeci. Dar la cele dspre politica, Teleorman samd? Mult mai multe.

    Pai, inainte de a discuta problema expusa rezulta ca ar trebui revigorat interesul pentru educatie in general. Parintii se pare ca au abnadonat de mult, cadrele didactice s-au blazat iar educatia in programele poltiice este un nesfarsit exercitiu de copy-paste asezonat cu o pudra de masuri rezutate din ofurile amarutului care a primit sarcina sa scrie „tampeni aia de program”.

    Pai, fara administratie, fara politica, fara cadre didactice, cu populatia blazata, sedusa si abandonata, cum s-ar putea discuta un astfel de subiect?!

    E dragutz, e incitant, e cu alura intelectuala. Da, dar cui foloseste?!

    ====

    Eu astept o continuare despre cum vede autorul revigorarea predarii bologiei in scoala. Sigur, sunt tot felul de pareri. Dar tocmai din acest motiv e necesara dezbaterea, sa fie confruntate parerile.

    Ideea ca „eu enunt problema, dar sa o resolve altii” nu duce la nimic.

    Cat priveste partea cu religia, se discuta degeaba. Acolo e doar vorba despre niste bani dati celor care o predau in scoala. Nu e nici o filosofie.

    Sa facem predarea religiei gratuita. Sa vedeti cum se schimba discursul….

    A bon entendeur, salut!

    • Liceu in care sa nu se predea evolutia biologica ?! Fara evolutie taxonomia speciilor ramane la nivel de secol XVIII. Unde mai pui ca intelegerea ecosistemelor este imposibila.

      • Nu stiu sa fie multe personae care sa inteleaga legatura dintre taxonomie si evolutie, dupa cam nu stiu nici multe personae capabile sa explice evolutionismul.

        Nu vorbim despre o tara ideala, ci despre Romania. Unde, cu tot respectul, invatamantul se opreste in jurul clasei a VI-a. DE la a VI-a s pana la finalul doctoratului, nu e educatie, ci formalism pur.

        Ori, in asemenea conditii, predarea evolutionismului este o mare aventura si se poate sfarsi foarte prost.

        Uitati-va la programa de biologie a clasei a XII-a. Este de neinteles. uitati-va in manualele de biologie si sa-mi spuenti si mie ce pricepeti din ele.

        Chiar in conditii ideale, predarea evolutionismului ar trebui sa se limiteze la liceele de specialitate iar la celalalte – o minima redare, fara mari pretentii, la nivel de una ora ar fi cam destul. Poate prea mult si asa,

        Noi tot vrem sa ne facem tinerii eruditi, „cum sa nu stie tanarul x, y z ?!”. Iar la xyz intra tot ce vrei si ce nu vrei. Pana la urma oricum nu intelege nimeni nimic, dar avem generatii intregi de papagali psudo-eruditi, dar total incapabili sa priceapa ceva, iresponsabili, cu o morala indoielinica si cu o santate subreda.

        Mai inati ar trebui vizate lucrurile practice, intelegerea primary si apoi cele complicate. Un tanar obez, lipsit de orice cuvant, incapabil sa intelega ce I se cere la locul de munca degeaba e supererudit si vorbeste grozav despre relatia dintre religie si evolutionism. DE fapt, nici macar asta nu poate, pentru ca nu are obisnuinta argumentarii.

      • Toată stima pentru cele două comentarii. Mi-au plăcut atât de mult încât pentru o clipă, am sperat să fiți Ministrul Educației în cabinetul al cărui Prim Ministru e președintele partidului din care faceți parte. La un moment dat. Cât mai curând.
        Sper din toată inima ca ele să fie citite și de cineva cu influență în viitorul educației românești. Care să înțeleagă că, în condițiile în care în maxim 15 ani toate țările din lume vor avea un deficit enorm de specialiști, nu văd ce i-ar mai ține în țară pe copiii, și așa puțin, care au luat ce-a fost mai bun din educație? ”Nu vorbim despre o tara ideala, ci despre Romania. Unde, cu tot respectul, invatamantul se opreste in jurul clasei a VI-a.” Și pentru a înțelege actualitatea cimiliturii, căutați să vedeți simplitatea întrebărilor pentru nota 5 la matematică la evaluarea națională. În condițiile în care din 175.000 s-au înscris 145.000 și au trecut 110.000. Fără să-i punem cei peste 10000 care au abandonat școala din generația lor, până la finalul gimnaziului.
        …mai bine de 40% rămân fără măcar 8 clase. Iar mare parte din restul se pregătesc pentru „Vrei să fii miliardar”.

  4. Excelent text, execelentă prezentare.

    Am citit ceva asemănător la un „biolog” de rang, Friedrich Cramer (am ascutat un scurs), fost director la institutul de biologie Max Planck din Göttingen. Friedrich Cramer era coleg cu tinerii Watson și Crick în laboratorul din Cambridge. Genetica e azi o știință fundamentală. Friedrich Cramer descrie în cartea sa: Chaos și ordine. Despre complexitatea viului (Chaos und Ordnung. Die Komplexität des Lebendigen. DVA Stuttgar6t 1988) cum s-a dezvoltat genetica ca știință.

    …. „… …. Dar biologia e o știință… „…

    Sunt multe argumente în privinta biologiei și științei în cartea lui F.C. care afirmă unele idei ale profesorul Mircea Flonta.
    In ultima parte a cărții F.C. se referă la religie (Daß wissenschaftliche Gottesbeweise nicht möglich sind, kann man bei Kant nachlesen…. la Kant se poate citi … dovezi pentru dumnezeu nu sunt posibile in stintă, pagina 223 ) și ajunge la concluzii asemănătoare cu autorul de față. Distincția fermă între științele naturii și metafizica – religia e larg descrisă (cartea se găseste la anticariat, au apărut cărti de genetică mai actuale decît anul 1988). O ideie, o formulare a lui Friedrich Cramer m-a surprins: materia conține pe baza principiului de autoreglare a priori și „ideia” în materie, inclusă de la încept, din momentul big bang, (….. mit der Einführung der Selbstorganisation als Grundeigenschaft der Materie ist aber auch gesagt, daß jede Materie a priori ideenträchtig ist. Sie hat die Idee ihrer Selbstorganisation, ihrer Entfaltung, aller Baupläne und Aus- Formungen in sich. Danach war beim Urknall die Idee des menschlichen Bewußtseins als Möglichkeit schon vorhanden, samt all seinen möglichen Ausprägungen. Zwischen Geist und Matreie besteht so gesehen kein Gegensatz. Jedenfalls kann der Geist nicht aus Materie als Überbau entstanden sein. Eher ist es umgekehrt: Eine ideenlose Materie ohne die Idee ihrer Selbstorganistation gibt es nicht, genausowenig wie es schwerelose Materie gibt. Wohl aber können Ideen- im Platonschen Sinne- ohne Materie existieren, sie brauchen zu ihrer Manifestation nur die Gegenwart von Materie…. Die hier vorgeschlagene Theorie der Selbstorganisation als Grundeigenschaft der Materie ist vielmehr geeignet den Gegensatz zwischen „toter” und „lebender” Materie zu überwinden. Und sie ist zudem in Übereinstimmung mit unseren Kenntnissen von Biochemie, Evolution und Ontogenese……. /……cu întroducerea autoreglării ca o însușire de bază a materiei e clar că fiecare materie conține în sine „ideia”. O materie fără conținutul iei de ideie nu există. Idei în sensul lui Platon pot exista fără materie dar au nevoie pentru manifestare de prezența materiei. Teoria de față rezolvă contradictia între materia moartă și materia vie…… …… .).

    Felicit profesorul Mircea Flonta și publicația contributors pentru textul și dezbaterea de față.
    Friedrich Cramer l-a cunoscut pe Werner Heisenberg (premiul Nobel 1932 pentru fizica cuantică) de la care a preluat în cartea sa cîte ceva din discuțiile cu W.H și din cartea „Der Teil und das Ganze. Gespräche im Umkreis der Atomphysik. W.H/ Partea și întregul. Convorbiri în de meniul fizicii atomice.

    Acești savanți de rang mondial prezintă în cărțile lor dezvoltarea ideilor și al „convorbirilor” în domeniul științei (fizica și biologie). Fizica cuantică (Einstein a fost surprins, rezervat) e un punct de răscruce asemănător cu teoria lui Darwin (nu se dovedește). O mare parte a economiei mondiale de azi are la bază fizica cuantică. Copii, elevii, studenții de azi sunt obnișnuiți cu GPS, Smartfone.

    Textul de față e o punte credibilă peste vidul și aberațiile „marxiste (nu există un determinism în istorie) care mai „întunecă” unele spirite (cu tinerețea în socialism pînă 1989) și exagerări- afirmații ale „creaționiștilor” de ieri, de azi și de mîine (ortodoxia la Moscova, București.. homosexualii).

    Biologia la scoală și universitate, religia (privată ca în SUA și Franta, nu e predată la școală) în domeniul ei din societate și în tradiția locală, așa „receptionează” biologul de rang Friedrich Cramer. Werner Heisenberg relatează cum „religia” a fost trăita- discutată între fizicienii de rang ale epocii (Max Planck era în anul 1900 încă adeptul tradițional al religiei). In secolul 20 s-a ajuns la formularea unei „ordini centrale (în loc de un dumnezeu personal, creștin, Einstein)” în discuțiile fizicienilor între ei și cu filozofi, teologi, etc.

    Platon era citit și cunoscut de fizicieni ca W.H. și biologi ca Friedrich Cramer în secolul 20.
    Filozofia azi în țară?

    Domeniile diferite cercetate de spiritului uman: știința, filozofia, arta, metafizica-religia, sunt azi libere să fie cunoscute și discutate în sfera publică românească UP TO DATE.

    E minunat.

    »O Jahrhundert! o Wissenschaften! –
    Es ist eine Freude, zu leben, wenn auch
    noch nicht, sich zur Ruhe zu setzen.
    Es blühen die Studien, die Geister regen sich!
    Du nimm den Strick, Barbarei,
    und mache dich auf Verbannung gefaßt!«

    Ulrich von Hutten. (1488- 1523, umanist in epoca renasterii, Bologna)

    (…Das Rüstzeug, mit dem Luther der Reformation die Wege bahnte, entstammte zu nicht geringem Teile der Werkstatt des gelehrten Erasmus und dem Arsenal des ritterlichen Hutten. Beim Erasmus konnte sich der meist derb zufahrende Reformator in der Handhabung jener feinen, zierlichen Waffen üben, wie sie versteckte Ironie und überlegener Spott schleifen und verwenden. Bei Hutten fand er neben dem scharfen Schwert des humanistischen Ritters noch die stets treffsicher geschwungene Geißel eines in heiligem Zorne lodernden satirischen Dichters…… Luther wollte auf Gemüt und Gewissen Einfluß erlangen, Hutten einen Sturm der Leidenschaften erregen, auf daß die Wogen einer in ihren innersten Tiefen erregten Nation alles Halbe, Faule, Morsche und Kranke ans Ufer schleuderten, damit sich das ganze deutsche Volk wie in einem riesigen Gärungsvorgang von Grund aus reinigen und läutern sollte. Luther dagegen wiederholte beständig: Sagen, schreiben, predigen will ich’s; aber alles weitere scheint mir verwerflich.
    So laufen diese beiden merkwürdigen Lebensläufe lange Zeit nebeneinander her – ohne sich jemals zu berühren….. ).

    O secol! o științe!
    E o plăcere să trăiești….
    … înfloresc studiile, spiritele se antrenează!
    .. barbaria….va fi exilată !

  5. Istoria relativ recenta a tuturor speciilor e „ascunsa” in ADN . Ceva ce a evoluat miliarde de ani poarta semnele trecutului , in fiecare individ din fiecare specie scrisa la fel de clar ca reclamele pe panourile publicitare . Asta inseamna ca proponentii ID sunt niste ignoranti indoctrinati . Nu se poate sa refuzi evolutia fara sa fii asa ceva . In primul rand e garantat ca n-au habar de biologie si genetica prin urmare parerile lor sunt la fel de utile ca opiniile unei babe intr-o centrala nucleara .
    In al doi-lea rand e de inteles de ce „controversa” este valabila doar in public , poporul fiind alta adunatura .. la limita majoritar in cunoastrea faptului ca Pamantul se roteste in jurul Soarelui .

    • Interesant ca ati mentionat ADN-ul pt a va sustine ‘teoria’, fara a avea in vedere faptul ca insasi existenta ADN-ului in ‘fiecare individ din fiecare specie’ este probabil proba si dovada suprema a „intelligent design”. Va sugerez sa priviti ADN-ul dintr-un punct de vedere ingineresc – o analogie de exemplu cu software/firmware/program/cod de functionare/sistem de operare etc etc – si s-ar putea sa aveti surpriza ca incepeti sa vedeti lucrurile intr-un alt mod…

      • @alabina , ce are in comun gramatica cu biologia si mai ales genetica ? In ultima sunt sigur ca sunteti total analfabeta . In plus tactica cu grammar nazi e un pic cam fumata de vreme ce a ajuns mema .

        @ignorant , bineinteles o baba poate avea opinii foarte ferme in legatura cu forma si functia diverselor butoane dintr-o centrala nucleara . Din ati zis dv as forma o analogie cum baba ar observa domul centralei si ar trage concluzia ca e Catedrala Neamului , dar neterminata .

        Ce cauta HERVK si restul ERV-urilor in cod ? LTR-urile ? Gene ca GLO ba active ba defecte in diverse specii ?

        • Fara legatura cu disputa asta, dar gramatica chiar are legatura cu genetica si evolutia biologica. Evolutia sintactica si a vocabularului, diversificarea limbilor pe glob reprezinta o analogie profunda a driftului genetic, in fiecare instanta a lui.

          • Deci pana si limba evolueaza. Putem intelege acest aspect, dar intelegerea evolutiei vietii nu o putem intelege.

            Stiti, apropo de asta, exista cativa creationisti care nu admit evolutia nici la nivelul limbii. Nu stiu daca ii cunoasteti pe acei opinenti care se simt revoltati la auzul oricarui cuvant mai nou in limba curenta. Unora chiar li se umfla tamplele daca spui weekend si iti rad in nas ca exista suficiente cuvinte si in limba romana. Daca pe parcursul evolutiei limbii, ar fi existat o ordine atat de rigida dupa aceste reguli de izolationism lingvistic, limba noastra ar fi fost mai saraca cam cu in jur de 99% din cuvinte. Mai avem vreo 40 de origine daca. In rest, toate au fost imprumutate si au evoluat in timp. Si nu este nimic rau in asta. Creatorul nu se simte jignit. Doar creationistii epocii noastre.

  6. De retinut: ideea de evolutie si ideea de progres par doar sa fie convergente. Evolutia poate fi intamplatoare, progresul tine doar de necesitate. Faptul ca Darwin a legat evolutia speciilor de intamplare si nu de directionare nu a fost inteles de Marx, care scria despre Originea speciilor a lui Darwin ca „este foarte importanta, oferindu-mi un fundament […] in interpretarea istorica a luptei de clasa”. Drept urmare, a creat o teorie explicativa a evolutiei societatii umane, bazata pe necesitate, complet nestiintifica.

    • Insa atunci cind te gindesti la un univers infinit, notiunea de Necesitate devine absurda se topeste si dispare..nimic nu poate fi NECESAR…evolutia, progresul, necesitatea tin exclusiv de conventia umana..si atit.

      • Mai putin evolutia. Aceasta nu tine de convenienta umana. Evolutia e intamplatoare si omul se supune legilor sale naturale. Oricat de mult ar dori omul sa imblanzeasca natura si sa creeze o ordine perfecta, crizele economice, politice, sociale isi fac din nou aparitia mereu, la intervale neregulate.

  7. Câteva întrebări:

    Discutând despre Inteligent Desighn dl. Prof spune despre judecătorul american: „Și a zis următorul lucru judecătorul: acest proiect inteligent este religie. Nu este știință pentru că nu satisface condițiile controlului intersubiectiv, ale posibilității de a reface demersul și de a ajunge la aceeași concluzie.”

    Mă întreb dar oare biologia evoluționistă satisface condițiile controlului intersubiectiv ale posibilității de a reface demersul și de a ajunge la aceeași concluzie? Cine a refăcut demersul și a ajuns la aceeași concluzie?

    Și cum rămâne cu ceea ce a afirmat mai devreme, dl. Prof. când a zis că Evoluționismul este cea mai bună explicație actuală a originii vieții și nu un cadru imuabil? Dacă aceste explicații pot suferi imbunătățiri și chiar revizuiri în ce fel respectă rigorile științei? Deci este teorie sau știință (ceva dovedit, ce se poate reproduce și verifica)?

    • Cititi-l pe Darwin si veti constata singur ca rezultatul muncii sale a respectat rigorile metodei stiintifice. Cu toate acestea, nimeni nu spune ca sunt incontestabile. In stiinta, nimic nu este de necontestat in mod absolut. Doar oamenii religiei sunt atoatestiutori si stiu raspunsul la toate intrebarile. O calitate specifica oamenilor care stiu putine.

  8. Teoria lui Darwin , cu atatea confirmari ulterioare ,spune ceva simplu :
    -daca avem indivizi ce variaza , daca exista o batalie a vietii,
    astfel incat aproape toate aceste creaturi mor, si daca cei foarte putini, care supravietuiesc,
    dau mai departe urmasilor lor ceea ce i-a ajutat sa supravietuiasca, 
    atunci acei urmasi trebuie să fie mai bine adaptati circumstantelor , decât părinţii lor.
     Principiul acesta se aplica oricărui lucru , informatii…
    care este copiat cu variatie si selectie .
    Si va produce „design „.
    Sensul acestui „design’ este ca supravietuiesc cei adaptabili , adaptati .
    Informaţia ce este copiată a mai fost numita „replicator” ( Dawkins).
    Si procesul de variatie , copiere , selectie …nu tine cont de consecinte .
     Se copiaza „egoist” . 
    Avem „relicatorul genetic” , apoi a urmat replicatorul „memetic” (informatie ,obiceiuri , moda , religii, idelogii …) si va urma replicatorul „tehno-memetic ” , cand robotii se vor auto-replica , cad vom fi combinatii intre tehnologie si biologie ..
    Religia este doar un replicator memetic, care a incercat sa dea un raspuns la necesitatea mintii noastre ,de a avea explicatii pentru ceea ce se intampla si ceea ce ni se intampla …
    Explicatii pe baza de „credinta „, nu pe baza de cunoastere , nu de verificare , nu de dovezi .

    • ideea cu multiplicarea robotilor se intampla pentru ca „in spatele” lor s-a aflat un programator uman si nu ar aparea asa la intamplare intrebarea prin analogie ar fi ce determina materia inerta pentru a se organiza in vederea replicarii.

      • Replicarea exista intr-un fel si in lumea anorganica. Sunt catalizatori ce faciliteaza reactii chimice, cristale care cresc replicand aceeasi structura. De altfel, chiar inainte de a fi cunoscuta baza moleculara a ereditatii, Schrodinger a prezis-o teoretic prin ceea ce a denumit cristale aperiodice.
        Si nu doar pt ca ar fi fost genial, ci pt ca legatura intre inorganic si organic era acolo pt a fi facuta. Miliarde de ani depsite de multe ordine de marime in reactii chimice, nu aveau cum s-o rateze.

  9. Marx a spus – religia e opiu pentru popor, a avut dreptate in parte, si comunismul e opiu pentru popor, si orice ideologie care varsa iluzii in loc de realitati. Religia e lene a mintii, pentru cel care nu vrea sa invete stiintele reale. In loc sa invete fizica cuantica, ii este suficient sa declare orice altceva, de exemplu sa invete matematici cu probabilitati si statistica, logica in general, chimie, fizica si biologie in special.

  10. Da-i biologului prima celula si poate sa-ti explice viata pe pamant!
    Da-i fizicianului singularitatea primordiala si poate sa-ti explice universul!

    Daca tot vorbim de lucruri mai putin intelese in cercurile mai largi ale oamenilor instruiti, atunci e bine sa ne reamintim, vorba astrofizicianului Adam Frank, ca atat teoria Big-Bang, cat si teoria lui Darwin intra in categoria asa ziselor teorii ale „dupa creatiei” (in cazul Big-Bang, dupa trecerea epocii Planck), adica sunt dependente de substrat – singularitatea primordiala si respectiv LUCA (last universal common ancestor).

    Intrebarile cu adevarat grele (despre origini, ale universului si vietii) raman in continuare fara raspuns…

    • Intrebarile cu adevarat grele sunt intrebari al caror raspuns schimba complet modul de intelegere anterior. Greutatea lor specficia fiind cea care naste uneori intregi disciplne. Evolutia biologica fiind exemplul tipic, ori teoria relativitati sau Big-Bang ca tot a fost invocata.

      Exista si intrebari stupide, sau lisite de importanta. Intrebari viciate de propriile preconceptii, loaded questions, cum ar fi „ce-a fost inainte de a aparea totul”. Paradoxuri aparente a caror rezolvare poate fi doar una semantica.

    • E foarte bine , la urma urmei ar fi fost chiar plictisitor sa le stim pe toate . In schimb regresul educatiei maselor e ceva trist si ingrijorator . Peste cateva sute de ani o sa fie posibil sa se predea si geocentrismul ca teorie altenativa in scoli , iar peste inca cateva sute , inainte de a renunta complet la ele , sa se introduca ideea pamantului plat inconjurat de firmament .

      http://www.christianorthodox.net/images/world3.jpg

      In acel moment citirea genezei va avea 100% sens .

  11. Ce nu se mentioneaza este importanta selectiei sexuale, care de obicei surclaseaza selectia naturala, vezi mirarea lui Darwin referitoare la functia cozii la paun sau a coarnelor la cerb, un handicap in lupta pentru supravietuire dar un avantaj in transmiterea genelor.
    Teoria lui Darwin e confirmata convergent de genetica, anatomie, paleontologie, simulari computerizate, modele matematice etc. Sa o negi e o aberatie, e ca si cum ai afirma ca pamantul e plat sau in centrul universului, intradevar selectia unui caracter adaptativ pe baza mutatiilor genetice suna putin tras de par insa acum se vorbeste de mecanisme epigenetice, activarea sau dezactivarea anumitor gene sub influenta mediului, teorii care seamana cu mult blamatele teorii ale lul Lamarck.
    Cica Darwin ar fi avut articolul lui Mendel cu teoria lui privind legile eritabilitatii insa nu l-ar fi citit, s-ar fi gasit in facsimil fara sa fie taiat in arhiva lui Darwin.
    Darwin impreuna cu Galton, varu-sau dezvoltasera o teorie prin care transmisia caracterelor s-ar fi facut prin niste particule din sange denumite de ei gemule. Ca sa o demonstreze faceau transfuzii la iepuri insa din pacate nu le-a iesit socoata. Mendel cu mazarea a reusit, insa ideile circulau greu, oricum si Mendel a fost recunoscut la mult timp dupa moartea sa.
    In concluzie vreau sa zic ca oameni de genul lui Darwin si Mendel au impins omenirea mai departe, si conform briciului lui Occam, ironic si el calugar ca si Mendel, din doua explicatii trebuie sa o alegi intodeauna pe cea mai simpla, mie evolutia prin selectie naturala mi se pare mai simpla si mai logica decat cea a designului inteligent.

  12. Domnule Profesor, am citit cu deosebit interes interviul Dv. despre Darwin și Evoluția speciilor, precum și comentariile de până la această oră, dintre care majoritatea sunt alăturea cu tema interviului. Comentariul meu dă glas unui sentiment de insatisfacție legat de faptul că interesul lui Darwin pentru geologie a fost total omis din intervenția Dv. Deși fără să aibă studii formale (i.e. universitare) de geologie, Darwin a fost puternic influențat de disputele vremii privind evoluția Pământului și a vieții pe Pământ din perspectiva științelor geologice, aflate în plină fierbere a controversei dintre „plutoniști” (afirmând prevalența forțelor interne ale Pământului) și „neptuniști”(susținători al forțelor externe, care acționează la suprafață, ca fiind precumpănitoare asupra formării rocilor și asupra înfățișării curente a planetei) . O altă dispută a epocii, care l-a înfluențat pe Darwin a fost aceea dintre „catastrofiști” (punând accent pe evenimentele catastrofice în evoluția Pământului și a vieții) si „uniformitariști” (sau „actualiști”, pledând pentru o evoluție graduală a proceselor geologice și a vieții pe Pământ). Fiind fascinat, la început, de teoriile neptuniste, Darwin a sfârșit, la influența lui Charele Lyell, prin a deveni „plutonist” și „actualist”. Într-o lucrare relativ recentă (Brandle et al., 2010) se avansează ideea că „It is possible that ‘actualism’ has considerably influenced DARWIN’s concepts of the biologic evolution that will establish the basis of his concept of historical evolution of Earth”. Însăși participarea sa în expediția Beagle a fost motivată de un puternic background și interes geologic: „The selection of DARWIN for the Beagle expedition was determined by his practical experience in Geology, recognized following his work undertaken in North Wales with SEDGWICK” (Brandle et al., 2010). Darwin însuși a adus o contribuție importantă la tranșarea disputei dintre „plutoniști” și „neptuniști” prin argumente, valide și astăzi, privind diferențierea (a se înțelege: evoluția!!) rocilor magmatice. În lucrarea citată (Brandle et al., 2010), se afirmă că „His theory on “magmatic differentiation” had a strong positive influence on the development of petrology” și se avansează chiar ipoteza conform căreia: „The method he used for the development of this theory [í.e. a diferențierii magmatice] is very similar to that he propounded for the origin of species”. În concluzie, concepția lui Darwin despre evoluția speciilor care, în final, a dus la conceperea și scrierea operei lui epocale, a avut, indiscutabil, și o componentă de gândire geologică. Bibliografie: Brandle, J.L., Szakács, A., Seghedi, I. (2010) Darwin’s influence in the development of the igneous petrology. Földtani Közlöny, 140/3, p. 313-320, Budapest

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro