De o viața, Lucian Boia pledează pentru o istorie scrisă rațional, lucid, o istorie care să demonteze miturile și prejudecățile în care ne complacem. Istoriografia românească încă nu e la nivelul istoriografiei din Occident, cel putin cand vine vorba de probleme de națiuni si stat național, spune el. Incă ne place sa ne cantonam în mitologiile naționaliste ale unei istoriografii apuse, care, se prea poate, sa fi avut rolul ei, la un moment dat. Iată. Romania este mai sudată ca niciodată și totusi apar apeluri ale academicienilor ca și cum am fi în pragul unei nenorociri. Nu e curios, se intreabă istoricul.
Noua lui carte ”În jurul Marii Uniri de la 1918 Națiuni, frontiere, minorități” – o lucrare cu multe reproduceri ale unor hărți vechi și plină de cifre privind evolutiile etniilor in Europa estică și centrală – încearcă să includă fenomenul Marii Uniri în context european, să îl înțeleagă ca făcând parte dintr-un proces istoric amplu, să îl scoată din interpretările ”mistice” și mitologice în care îl țin captiv interpreretările naționaliștilor.
În final, Lucian Boia se dovedește un europenist convins.
- Puteti cumpara cartea de aici
Ce înseamnă falsul patriotism? Aveți câteva remarci în această nouă carte privitoare la patriotism, patriotismul de fațadă, un patriotism foarte ușor de însușit, pentru care nu trebuie să ai cine știe ce competență, e de-ajuns să-l declari…
LUCIAN BOIA: În vorbe e foarte ușor să fii patriot. La fiecare câteva cuvinte pomenești de România, de dragostea ta pentru România, cât mult îți iubești țara șamd. Astea sunt lucruri care – dacă nu au și o acoperire – sunt foarte ieftine. Acoperirea ar însemna să faci ceva, să faci ceva pentru țara ta. Patriot ești în funcție nu de ce zici, fiindcă e foarte ușor să zici, ci în funcție de ceea ce faci, ceea ce mai complicat. Iar dacă ne referim strict la istorie, cred că patriot ești dacă faci o istorie așa cum se face în zilele noastre, nu cum a făcut-o, să zicem, Scoala Ardeleană acum două secole sau două secole și jumătate. Atunci și-a avut rostul ei, istoria ca argument național, în constituirea națiunii și a statului național roman. Și istoria a trecut prin tot felul de prefaceri și, dacă vrei să participi cu adevărat la dezbaterea istoriografică europeană, trebuie să vorbești în sensul a ceea se cere astăzi de la munca și discursul istoricului, nu să vii la nesfârșit cu aceeași retorică naționalistă. Noi avem retorică naționalistă, Slavă Domnului! Dar avem mai puțină recunoaștere în restul lumii. Deci, pentru cine facem toată această desfășurare de argumente naționaliste? Nu ești credibil în afară, și dacă ne uităm să zicem pe sintezele de istorie europeană ce s-au publicat de un număr de ani încoace în diverse țări, vedem că românii și România strălucesc mai curând prin absență. Și nu e vina românilor, nu e vina României, este în bună măsură vina istoricilor care nu ajung să se adapteze timpului de astăzi. Imping în față tot argumente vechi care nu mai au trecere în prezent.
Această nouă carte, plină de cifre și de hărți, apare în pragul centenarului. De ce ați simțit nevoia să o scrieți?
LUCIAN BOIA: Eu simt multe nevoi, când e vorba de scris, cum știți, am abordat tot felul de subiecte, iar cartea asta vine în urma mai multor cercetări și câtorva cărți privitoare la anii Primului Război Mondial, inclusiv despre Marea Unire, crearea României Mari la capătul acestui conflict mondial. Am început cu o carte intitulată Germanofilii, care a apărut cred că prin 2009. Am cercetat foarte intens problema celor care au gândit altfel față de majoritatea românilor în 1914, în 1916. Iar ei nu erau chiar o minoritate neînsemnată. Foarte mulți intelectuali români și oameni politici au gândit altfel participarea sau, eventual, neparticiparea României la Primul Război Mondial. Nu alături de Antanta, așa cum s-au petrecut lucrurile, alături deci de Franța, Marea Britanie și Rusia. Ceilalți gândeau că e mai urgent să mergem alături de Puterile Centrale pentru a elibera Basarabia, care se afla într-o situatie mai gravă decât Transilvania și Bucovina. Alții erau pur si simplu neutraliști – a existat si un curent neutralist. Deci nu a existat unanimitatea despre care ne tot place să vorbim – există această idee că în marile momente ale istoriei, românii sunt uniți. Și-n marile momente ale istoriei sigur că până la urmă se alege o cale sau alta sau îți este impusă o cale sau alta, dar oamenii, în mod firesc, au păreri diferite și adesea contradictorii. Cred că mi-am adus o contribuție prin această carte, Germanofilii, în lămurirea unor chestiuni privitoare la felul cum s-au petrecut lucrurile în România în anii Primului Război Mondial. În general, Primul Război Mondial trece – în plan european vreau să spun – printr-o perioadă de recercetare, reinterpretare. De pildă, nu se mai aruncă toată vina asupra Germaniei sau asupra Austro-Ungariei și Germaniei. Chiar istoricii francezi au liniștit mult lucrurile în aceasta privință, ei care au strălucit inițial prin interpretări cât se poate de anti-germane, și, în momentul de față, se consideră că lucrurile sunt mult mai complexe. Sigur, și Germania își are partea sa de vină, dar fiecare își are partea de vină sau partea de contribuție. E foarte încurcată treaba asta, cum a izbucnit Primul Război Mondial. Au fost pași, pași mărunți, care adunându-se au dus la un deznodământ pe care nimeni nu-l aștepta. Un mare război mondial despre care se credea inițial că va fi un conflict scurt, de câteva luni, a fost un război cumplit. Însă, pentru unele țări, s-a soldat cu un câștig. Pentru România chiar cu un câștig neașteptat, pentru că România și-a alipit nu doar Transilvania și Bucovina, ci și Basarabia, ceea ce nu era deloc în proiect. Odată ce s-a decis că se merge cu Antanta, deci inclusiv cu Rusia, bineînțeles că România nu avea cum să pretindă Basarabia. A fost o renunțare la Basarabia, considerându-se că momentul e prielnic de a intra în război pentru Transilvania și Bucovina. Până la urmă războiul a avut un mers ciudat. Mai întâi germanii i-au înfrânt pe ruși, au scos Rusia din război, și-n felul ăsta, fragmentându-se Imperiul țarist, Basarabia a trecut la România. Si după aceea au fost înfrânți și germanii la rândul lor, și Austro Ungaria, și-n felul acesta Transilvania și Bucovina s-au alipit de asemenea României, și asa s-a făcut România mare.
Discutați în carte mulți factori care au determinat formarea statelor natiuni, dar și factori care au dus la mișcări secesioniste. Conferința de Pace de la Paris a avut limba vorbită ca principal criteriu în judecarea formarii statelor nationale. A funcționat acest criteriu?
LUCIAN BOIA: Principiul a fost dreptul popoarelor la autodeterminare, enunțat de președintele Wilson al Statelor Unite și recunoscut de conferința de pace. Problema era însă cum definești un popor sau, mai bine, o națiune, ce înseamnă asta. Nu putem pretinde de la o conferință de pace să rezolve toate problemele de ordin istoric, filosofic. Putem discuta și noi acum și se poate discuta la nesfârsit ce este și ce nu este o națiune, nu există niste definiții stricte. Aș zice că o comunitate care se consideră a fi o națiune este o națiune. Națiunea nu e o chestiune doar obiectivă, e și o chestiune de atașament la un ideal, de atașament la anumite simboluri. Odată ce consideri ca aparții unei națiuni, înseamnă chiar că aparții unei națiuni. Dacă nu consideri că aparții respectivei natiuni, nu aparții. Încă o dată, există două definiții diferite, este definiția politică a națiunii, definiția franceză și definiția etnică, definiția germana – esti francez fiindcă vrei să fii francez și esti german pentru că te-ai născut german, sunt două definiții diferite și care se bat chiar cap în cap. S-a mers pe criteriul cel mai evident care este acela al limbii, limbii materne, limbii vorbite…
Dar nu a funcționat ca un criteriu infailibil, nu s-a verificat în toate cazurile…
LUCIAN BOIA: In cazul românilor s-a verificat, România s-a dovedit a fi o construcție națională solidă. A trecut o sută de ani. În 100 de ani n-a existat nicio tentativă de divizare a teritoriului românesc din partea românilor. Sigur, a existat din afară, în 1940, cu pierderea Basarabiei, Bucovinei, Ardealului de nord, dar asta nu a fost treaba romanilor, a fost treaba celor care au răpit României aceste provincii. Insă în alte locuri nu s-a petrecut asa. Sunt multe hărți foarte interesante pe care le-am reprodus în această carte, hărți etnografice din preajma Primului Război Mondial. Și dacă vă uitați, în una dintre aceste hărți, zona locuită de sârbi, de croați, de bosniaci, de muntenegreni, apar cu o singură culoare. Toti vorbesc sârbo-croată sau croato-sârba, cum îi spuneau unii sau altii. Harta îi reprezenta ca fiind un singur popor, pe criteriul acesta lingvistic. Or, istoria nu a ratificat acest punct de vedere. Sârbii, croații toți erau de același neam, or iată că unitatea asta s-a spart și s-a spart repede, încă din perioada interbelică, într-o manieră dramatică, vezi asasinarea regelui Alexandru. Iar în anii mai recenți au fost masacre cumplite, un razboi civil teribil care a aratat că lucrurile nu au funcționat, în formula asta unitară. Vorbesc aceeași limbă, dar au trecut prin istorii diferite, chiar sensibil diferite, prin spații de civilizație diferite, sârbii sunt balcanici ortodocși, croații sunt catolici, mai occidentalizați, iar slovenii sunt și mai occidentalizați și de asemenea catolici. Pe lângă limbă și religie contează factorii de ordin istoric, de ordin cultural șamd. Încă o dată spun, există o națiune atunci când oamenii vor ca respectiva comunitate să fie o națiune, dacă oamenii vor altceva nu vom avea o națiune. Dacă vrei cu tot dinadinsul să-i ții strâns într-o națiune, ajungem uneori la război civil, la dezmembrări dramatice. Așa cum s-au petrecut lucrurile și-n Cehoslovacia, între cehi și slovaci. Nu s-a pretins niciodată că ar fi aceeași limba, dar sunt două limbi foarte apropiate. Cehoslovacia s-a constituit la sfârșitul Primului Război Mondial într-o manieră bizară, fiindcă era, cum s-a mai spus, și cred, cu dreptate, că era o Austro-Ungarie în miniatură. Mergând dinspre Apus spre Răsărit, partea cehă cuprindea și o populatie germană în zona de frontieră, în zona muntoasă, sudeții, germanii din zona sudetă, care locuiau masiv pe teritoriul respectiv. Potrivit dreptului popoarelor la autodeterminare ar fi trebuit să se separe și germanii de cehi. S-a sustinut însă, de data asta cu alt gen de argumente, că Cehia este o unitate istorică și nu poate să fie sfârtecată. Pe de altă parte, așa a pretins și Ungaria că e o unitate istorică, dar asta nu le-a folosit la nimic, fiindcă s-a ajuns la dezmembrarea Ungariei tocmai pe principiul dreptului la auto-determinare al popoarelor. După aceea, venea spațiul slovac cu un teritoriu în sudul Slovaciei locuit majoritar de maghiari și li s-a mai adăugat si Rutenia – Ungaria subcarpatică – astăzi parte din Ucraina, zonă locuită de ucraineni sau de ruteni, cum erau numiți, și-n felul acesta Cehoslovacia, într-adevăr, era un stat alcătuit din destul de multe etnii si nu a rezistat. Din fericire, fără masacrele care au avut loc în Iugoslavia. Totusi la sfârsitul celui de-al Doilea Război Mondial germanii au fost evacuați, germanii sudeți, trei milioane de oameni au fost alungați, plătind pentru ceea ce nu ei făcuseră – în orice caz nu toți germanii – în Al Doilea Război Mondial. Si până la urmă s-au separat și cehii de slovaci, sau slovacii de cehi. Din punctul ăsta de vedere, România oferă o variantă mult mai reușită.
Cum vă explicați faptul că în România au existat minorități puternice, provinciile au avut o istorie și o amprentă culturală destul de diferită și totuși spuneți că acum am ajuns mai sudați ca niciodată?
LUCIAN BOIA: Explicațiile nu sunt ușor de dat. Sigur, a contribuit limba comună, a contribuit și biserica ortodoxă, deși jumătate din românii transilvăneni aparțineau bisericii greco-catolice, dar cu diferențe între uniți și ortodocși mai puțin pronunțate decât între romano-catolici și ortodocși. Deosebirile de ordin etnic, național, cultural între Croația și Serbia sunt mai mari decât la românii transilvăneni și românii din Muntenia sau Moldova. Cert e că lucrurile așa s-au petrecut. Eu sunt uimit când aud susținându-se, ca și-n faimosul apel al academicienilor, că România e în pericol, că e pe cale să fie dezmembrată. În schimb aceeași autori vin cu o imagine idilică și foarte unitară, foarte națională, a unui trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Dacii reprezintă o primă unitate, apoi Mihai Viteazul a urmărit tot o unitate de tip național, lucrurile astea nu sunt deloc adevărate. Și-n loc să vadă ce este astăzi, adică o Românie cu adevărat unită, o Românie sudată. Mihai Viteazul, în mod evident, n-a avut o conșțiință națională și nici nu putea s-o aibă la 1600, să nu ne închipuim că transilvănenii au fost toți bucuroși de ce li s-a întâmplat la 1600.
_____________________
Nota: Fotografiile de pe copert a carții © Marius Amarie, MNIR.
Sceptrul regelui Ferdinand, realizat din aur şi argint, dupã proiectul pictorului Costin Petrescu, cel care a conceput scenariul şi scenografia ceremoniilor de încoronare de la Alba Iulia, din 1922. Cele patru tinere în port popular reprezintã noile provincii alãturi de România reîntregitã; lucrãtura şi pietrele prețioase reflectă designul coroanei reginei Maria și al mantiilor regale, concepute de același artist.
Rep: Inițial cred că astfel de argumente au fost un răspuns la argumentele de drept istoric invocate de unguri privind Transilvania.
LUCIAN BOIA: Da, dar până la urmă nu s-a ținut seama în primul rând de dreptul istoric, iar în ceea ce privește Transilvania, e clar că ungurii au drepturile lor istorice, ca să spun așa, însă s-a aplicat dreptul natural, dreptul etnic. Pur si simplu, Transilvania a revenit României fiindcă românii erau, la 1918, sensibil mai numeroși decât maghiarii. În teritoriul care s-a unit atunci cu România, nu numai Transilvania propriu-zisă, ci și Banatul, Crișana, Maramureșul, le zicem Transilvania în sens larg, la 1918, sau mai precis la 1910, când a fost utimul recensământ în Austro- Ungaria, românii reprezentau vreo 54%, iar maghiarii 31%, puțin peste 30%. În fapt chiar mai puțin, fiindcă criteriul la recensămintele austro-ungare era, de fiecare dată, criteriul limbii vorbite, nu al etniei. Maghiara era vorbită de unguri, în cea mai mare măsură, dar nu numai de ei și de evrei de pildă. Deci procentul e în realitate ceva mai mare decât al ungurilor etnici. Dar și asa, 50 și ceva la sută față de 30% arată clar că românii erau mult mai numeroși. Iar acum sunt încă și mai numeroși. În prezent ungurii au scăzut sub 20%. Se inversează lucrurile, în loc să se considere cu argumente de neatacat, că România e într-adevăr o construcție națională solidă în prezent, idealizăm, din punctul ăsta de vedere, și deformăm trecutul cu conștiința națională, națiunea română medievală și ne dovedim lipsa de încredere în capacitatea națiunii române să fie astăzi ceea ce este și să continue. Foarte curios.
E interesant și felul cum funcționau cele două modele de a trata minoritatile, al Ungariei și al Austriei, în cadrul Imperului Austro-Ungar…
LUCIAN BOIA: Da, se cam băteau cap –n cap.
Ungaria dadea drepturi egale…
LUCIAN BOIA: Ungaria din perioada monarhiei dualiste austro-ungare, cred că s-a inspirat din modelul francez. Francezii vorbesc de o națiune perfect unitară. In Franța nici astăzi nu există minorități. Pe la televizor mai auzi câte o critică la adresa Franței. Cineva spunea că românii ar putea să fie un model pentru Franța, pentru respectul acordat minorităților. Poate că da. Dar Franța nu vrea să fie o țară cu minorități. Vrea ca toți francezii să se simtă francezi. E un proiect geneors, dar depinde cum îl aplici, în ce context. Ungurii au încercat să facă treaba asta în Ungaria și au procedat la o maghiarizare care a dat și rezultate, dar nu chiar atât de rapide și atât de depline cum ar fi dorit conducătorii statului ungar din perioada dualistă. Ei nu aveau prejudecăți, ca francezii, în privința asta, cu privire la originea cuiva. Petöfi, marele poet maghiar, are origine slavă – în orice caz nu origine maghiară. Și de Kossuth s-a spus, dar mai e discutat aici, că e de origine slovacă. Marele compozitor Liszt e de origine germană – nici nu știa ungurește, dar e un mare compozitor ungur. Filosofia unității naționale, indiferent de origine înseamna că nu existau prejudecăți cu privire la origine, dar trebuia să te maghiarizezi. Odată ce vorbeai maghiara, odată ce erai pătruns de cultură maghiară, de simbolurile istorice maghiare, era suficient. Chiar și-n Evul Mediu fusese suficient, Ioan de Hunedoara era român, dar român maghiarizat, e înmormântat în catedrala catolică de la Alba Iulia. Deci era un nobil ungur, catolic, de origine română, iar fiul lui, care a fost rege al Ungariei, Matei Corvin, era pe jumătate roman. Națiunea maghiară se arăta foarte primitoare, dar cu condiția să te integrezi pe deplin, din român sau din slovac să devii ungur.
Vorbiți despre era națiunilor ca fiind aproape terminată, acum se joacă cumva în prelungiri. Dar azi Europa e plină de mișcări secesioniste…
Lucian Boia: Dar și acestea lucrează până la urma împotriva modelului național. Sunt națiuni care păreau consolidate, pe teritorii naționale bine definite și acum vedem că iau amploare mișcările separatiste, mai recent în Catalonia, încă de mai mult timp în Scoția, în Italia. Bine, Italia e un caz special. Spun acum o vorbă care nu știu dacă va deranja sau nu pe cineva, occidentalii nu se simt deranjați atât de repede, românii se simt. Dacă zici ceva ce pare neconvenabil cu privire la trecut sau la un personaj istoric, imediat e un întreg spectacol de proteste. Ce voiam să spun, glumind puțin și exagerând poate, Italia poate nici n-ar fi trebuit să-si facă unitatea națională în secolul XIX, fiindcă avea o tradiție de neunitate. Italia s-a dezvoltat timp de secole, de-a lungul Evului Mediu și până în plină epocă modernă, pe cetăți și orașe, și pe state, state mici dar cu un rol important chiar în istoria europeană. Să ne gândim ce a însemnat Florența, Toscana, Venezia. Tradiția asta era mai curând de ordin regional, decât național, unitar, unificator. Și se vede și astăzi, deosebirile sunt mari între Italia de nord și Italia de sud iar reprezentările oamenilor cu privire la istorie și prezent sunt diferite. Națiunile sunt prinse ca într-un clește, pe de-o parte, de procesul unificator european, iar pe de altă parte, de fragmentarea, în sensul regiunilor. Nu știu unde se va ajunge. Cert este că ideologia națională în ansamblu nu mai are forța pe care a avut-o în secolul al XIX-lea și nici justificarea pe care avut-o atunci. De altfel, statele astea naționale au ajuns să pară prea mici, de asta se face și Europa. State care erau mari puteri ale lumii, Marea Britanie, Franta, Germania sunt acum in condiția de state de categoria a doua dacă le comparăm cu China, poate maine si cu India, cu Statele Unite, chiar și cu Rusia. Unitatea europeană a fost necesară și pentru a depăși grozăviile celui de-Al Doilea Război Mondial, motivele sunt multe, dar motivul esențial a fost și acela că țări cândva mari nu mai reprezentau mare lucru pe harta lumii. Doar unirea întregului spațiu european mai poate să facă din Europa, de data asta, un actor planetar important, unul dintre principalii actori politici, economici, militari șamd. Altminteri, nici Franța, nici Germania, nici Marea Britanie nu mai reușeau să fie decât puteri de mâna a doua. Putere de mâna întâi nu mai poate să fie decât Europa, daca se va face cu adevărat unitatea Europei, în sensul unei federalizări. Nu știm cum va fi viitorul, să nu mă întrebați, că am spus de nu știu câte ori că despre viitor se spun doar prostii, așa că nu țin să spun și eu o prostie în plus, ceea ce știm, e de bănuit, că viitorul va fi foarte diferit de prezent. Pentru că istoria se accelerează, uitați-vă în 20-30 de ani câte s-au petrecut, de când cu Internetul, cu telefonia mobilă s-au răsturnat complet toate structurile, toate valorile. Si lucrurile merg din ce în ce mai repede. Nu știm ce va fi. Va fi o lume tot mai diferită de lumea de astăzi. Și mă îndoiesc că națiunile vor juca la nesfârșit rolul pe care l-au avut, dacă se va face Europa. Dacă nu se va face Europa va fi teribil. De imaginat e posibil orice, dar e un scenariu la care aproape îți teamă să te gândești. Ce facem intrăm iarăși într-o stare de anarhie în Europa? Ar insemna anularea completă a oricărui rol pe care Europa l-ar mai fi putut juca la scară planetară. Să sperăm că se va face Europa și asta înseamnă o Europă care să fie tot mai unită, tot mai cimentată și până la urmă va lua locul națiunilor. Poate, probabil, sigur – nu știu. Asta e.
- Puteti cumpara cartea de aici
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Autorul linistește minunat cu cartea sa pe cei care doresc ca aniversarea 2018 să fie numai lapte și miere („stat unitar“ … etnic românesc ortodox?). Văd altceva în privința NATIUNII care a trecut într-un secol prin tranziții brutale, violente și probabil neașteptate. Declarația de război 1916 București e bine amplasată de autor în istoria continentului. Imi place luciditatea și precizia vorbelor autorului din interview. Secolul 20 violent și plin de cruzime, sărbătorit 2018, prezentat cu distanța mare a istoricului pare mai linear, mai favorabil Romaniei decât vecinilor. Polonia, România, Cehoslovacia, Yugoslavia (lipsesc din text războaiele balcanice, România atacă Bulgaria 1912) sunt câștigătorii reorganizării statale ale continentului 1919.
… „… e lângă limbă și religie contează factorii de ordin istoric, de ordin cultural șamd. Încă o dată spun, există o națiune atunci când oamenii vor ca respectiva comunitate să fie o națiune, dacă oamenii vor altceva nu vom avea o națiune. Dacă vrei cu tot dinadinsul să-i ții strâns într-o națiune, ajungem uneori la război civil, la dezmembrări dramatice. ….. „ ….
Rămân întrebări în privința celor 50 de ani 1939- 1989 care au transformat din temelii cea ce a fost România Mare (1919 erau 39 % minorităti). Cred că sunt de constatat rupturi „istorice“ brutale și definitive în societatea civică amputată și deformată prin cea ce Peter Scholl Latour a numit „monstrul rece“, statul național dâmbovițean atacă locuitorii țării „minoritari“ necruțător.
Kant: Vernunft se menifestă în (societate, ansamblu) omenire, nu se manifestă într-un singur individ.
Buccinator novi tempi
Mediocritatea unui .escu (Anton…. /Ceauș….) a devenit numitorul comun al unei NATIUNI? Legea românizare 1941, expropierea, deportare și eliminarea evreilor a schimbat radical fața României, dispar peste 700.000 cetățeni evrei.
Instauratio Magna
Epurarea etnică în NATIUNEA ceaușistă, vânzarea cetățenilor evrei, sași, șvabi pentru dolari a eliminat „impuritățile“ nedorite. Dispar aproape 1,5 milioane locuitori din cultura, economia tării. Intrebări?
După 1989- 1992 apar din nou state noi pe harta continentului: Slovenia, Croatia, Macedonia, Montenegro, Estonia, Lituania, Letonia, etc. Procesul de crerare de NATIUNI pare un fenomen (Scotia, Catalunia) care nu a încetat.
La București 2017 noul președinte francez E. Macron a vorbit despre „refondarea“ UE. UTOPIA politică, de la Paris 1774 – 2017, neschimbată în unele părți, bine prezentate de autor, va schimba UE după modelul francez? De la Rousseau (societatea egalitară impusă cu forta … vointa generală, liberte egalite, fraternite), de la revoluția franceză (Condorcet), Descartes până la E. Macron se formează concepte politice, culturale, filozofice care se bezează („exception culturel“) și pun cultura elitelor (Hochkultur scrie E. O. Wilson) în centrul progresului universal al lumii. Eurocentrism de la Paris 1774-2017 contra „multiculturalism“?
Autorul refuză prognoze „istorice“ pentru viitor. România fără tineri? Emigrarea a peste 4 milioane de locuitori 1990- 2017 spre vest?
… „.-.. Nu știm cum va fi viitorul, să nu mă întrebați, că am spus de nu știu câte ori că despre viitor se spun doar prostii, așa că nu țin să spun și eu o prostie în plus, ceea ce știm, e de bănuit, că viitorul va fi foarte diferit de prezent. Pentru că istoria se accelerează, uitați-vă în 20-30 de ani câte s-au petrecut, de când cu Internetul, cu telefonia mobilă s-au răsturnat complet toate structurile, toate valorile. Si lucrurile merg din ce în ce mai repede. Nu știm ce va fi. Va fi o lume tot mai diferită de lumea de astăzi. Și mă îndoiesc că națiunile vor juca la nesfârșit rolul pe care l-au avut, dacă se va face Europa. Dacă nu se va face Europa va fi teribil…. „…..
Edgar O. Wilson (41 de ani profesor la Harvard) cere 1998 în cartea sa conectarea științelor naturii cu cele umanistice, incluziv sociologia, filozofia, istoria, etc. El cere un dialog interdisciplinar pe baza unor cunoștinte bine stapânite de specialiști din diferite discipline. E vorba de cunoașterea și folosirea cunoștiințelor recente din diferite domenii.
Filozofia: joacă un rol însemnat în „sinteza intelectuală“. (… Sie ist es die uns für die Kraft und Kontinuität des Denkens vergangener Jahrhunderte empfänglich macht. Sie späht für uns in die Zukunft, um dem Unbekannten Gestalt zu verleihen- wozu sie sich immer unaufgefordert berufen fühlte. Alexander Rosenberg: daß sich Philosophie letzlich nur auf zwei Gebiete konzentriere, nämlich auf die Fragen, die die Physik , Biologie oder die Sozialwissenschaften nicht beantworten können, und auf die Erforschung der Gründe für dieses Unvermögen….. Nie gab es eine bessere Zeit für die Zusammmearbeit von Wissenschaftelern und Philosophen als heute ,…, nämlich in den Grenzbereichen von Biologie, Sozialwissenschaften und Geisteswissenschaften. Wir nähern uns einem neuen Zeitalter der Synthese, in dem die größte aller intellektuellen Herausforderungen die Erprobung von Vernetzung sein wird. Die Philosophie, das Nachdenken übder das Unbekannte, wird sich als Wissensgebiet zusehends verkleinern. Daher ist es unser Ziel, soviel Philosophie wie nur möglich in Wissenschaft zu vewandeln… Wiisensachaft war der Motor der Aufklärung…..).
Viziunea iluminismului (francez): va veni timpul când sub soare sunt numai oameni liberi care nu cunosc altceva decât calea ințelepciunii.
România are acum cele mai bune condiții externe din „istoria“ sa de un secol. Participarea activă a spiritului civic dezlănțuit 1989, dezbaterile libere ale tinerilor în spațiul public românesc și UE nu permit porognose despre viitor? Consolidarea institutiilor publice si realizarea statului de drept crează încredere și speranță în viitor? Viitorul e deschis, sunt de acord cu autorul.
pt Kurt :
Romania ataca Bulgaria in 1912 … ce bine era daca prezentati CONTEXTUL ,altfel se intelege din aceasta formula ca RO se purta ca un psihopat alcoolic pus pe jecmanit vecinul inocent .. ce facea acea Bulgarie la rândul ei,in raport cu aliatii ei de pana mai ieri, cum a sarit la gatul sarbilor si grecilor … faptul ca RO a potolit ambitiile hegemonice ale unei BG obraznice, care nu a publicat nimic in presa nationala despre ajutorul primit de la sarbi pt cucerirea Adrianopolelui (pe care l-au si pierdut in 1913 pt ca nu-l meritau) dar care emitea cu obraznicie pretentii asupra Salonicului …
Pentru conformitate: cu date aproximative nu se face istorie. Razboiul balcanic la care participa Romania e in 1913, ia procentul minoritatilor etnice din Romania Mare nu era chiar de 39% ci de 29%.
De ce ar vrea unii sa fie „putere de mana intai”? Ca sa nu primeasca ordine sau ca sa dea ordine? Sau amindoua? Gindire veche tovarasi, lumea se va schimba!
Nu prea sunt de acord cu dl Boia. Şi asta nu din cauza Istoriei ca premiză decisivă în re-considerarea viitorului. Ci din cauză că, aşa cum o prezintă chiar dl Boia dar nu elaborează în continuare, viitorul globalist al Europei/Lumii înseamnă de facto distrugerea statelor-naţiune. Iar exemplul este imediat: „noua Europă” GERMANO-FRANCEZĂ de tip federaţie care se doreşte a fi făcută ca singura metodă prin care Europa poate fi salvată. Iar aici intrăm direct în chestiunea de putere/ forţă: Europa nu poate fi ce a fost decât dacă îi creşte Forţa care forţă va avea un conducător, respectiv „dualismul germano-francez”. Pusă astfel problema, noua Europă germano-franceză are o premiză neo-imperială. Mai mult, cochetând cu Rusia şi având reticenţe contra SUA+UK, „noua Europă” constituie un pericol pentru celelalte mici state-naţiune, din Estul european de pildă. Şi atunci, care ar mai fi esenţa patriotismului azi? Nu naţionalism, despre patriotism vorbesc! Probabil, după dl Boia(dar şi alţi „europenişti…), ar trebui ca România să renunţe la propriul stat-naţiune şi să se înhame, de bunăvoie şi (ne)silit de nimeni(?), la teleguţa federalistă germano-franceză. Dar asta o însemna „patriotism”? Uite că unii, mă refer la SUA, UK, ţările de la Vişegrad, etc, se indoiesc de asta. Fiindcă „le-a mirosit” că federalismul european, neo-marxist şi neo-imperialist, este o construcţie de forţă/ putere îndreptată împotriva altora.
Este un proces de lunga durata globalizzarea asta locala in Europa – daca imi este permis sa folosesc un asemenea termen si daca face sens…
Globalizarea Europei se va intampla atunci cand comertul se va dezvolta mai mult decat o face acum, cand barierile comerciale chiar vor cadea fara sa creasca costurile cu birocratia armonizarii,deci in adevaratul sens al cuvintelor, iar oamenii vor putea cu adevarat sa lucreze si sa se deplaseze fara chiar nici o bariera esti bun si stii sa faci un lucru – treci la treaba si nu ma intereseaza prea mult unde si cum ti-a obtinut diploma – calitatea muncii prestate face diferenta intre un doctor/inginer/muncitor bun si unul slab.
Abia atunci vom putea avea o Europa unita, fara poli de putere atribuiti unei anumite entitati, vom beneficia de o cetatenie de tip european. Atunci va inceta si nationalismul – dupa ce anii vor trece si se va consolida sentimentul ca orice am face in UE ne putem integra oarecum rapid indiferent in ce sat ne-am nascut si crescut – si astfel vor putea disparea si tendintele acestea de separare care nu conduc decat la cresterea tensiunilor.
de unde se poate incepe?
Banui ca de la cresterea si dezvoltarea comertului, de la consolidarea liberei circulatiei a persoanelor si a capitalurilor intre tarile UE, de la acordarea unei atentii marite competitivitatii intr-o zona cu deschisa, cu regulir la fel- stiu ca ramane inca problema taxarii diferite intrastate care si aceasta problema cere o rezolvare grabnica.\
Consolidarea UE a inceput dar ar trebui continuata, in termeni rationali nu utopisti – adicalea sa tinem seama ca oamenii si capitalurile se indreapta acolo unde sunt oportunitati si nu saracie si la fel cum si comertul infloreste in aceste zone si nu in alte parti, si nu limitatarea acestora prin propuneri despre UE cu mai multe viteze sau cum face acum Ungaria si poate sa ajunga sa faca si RO.
Depopluarea si cresterea saraciei unor zone este o urmare fireasca a concentrarii populatiei in zonele urbane – este o tendinta globala -, iar comertul si finantele cresc numai in zonele prospere iar acele zone care acum se sting poate ca vor renaste mai tarziu, daca conditiile vor fi proprice, sau vor muri de tot asa cum s-a intamplat de-a lungul istoriei cu anumite orase sau zone.
Toate aceste aspecte, dupa parerea mea sunt dictate de oportunitatile economico-financiare si evident de masura in care politicul reuseste sa inteleaga si sa sprijine tendintele reale si fiabile si nu gainile moarte din curtea vecinului.
IN acelasi timp nu poti doar sa te uiti peste gard la vecinul si sa spui ca iti pare rau de ele, ci ar trebui sa poti sa le misti, sa le readuci la o viata normala pentru ca ele vor produce si consuma mai mult decat daca vor disparea.
Am vrut sa scriu – in loc de „nu gainile moarte din curtea vecinului.” – „de fapt „nu numara gainile moarte din curtea vecinului.”
Cred că sunteţi un pic utopic, ca să nu zic naiv. Lumea/Europa nu este pregătită pentru ceea ce credeţi Dvs că ar fi bine. Deocamdată, Lumea este guvernată de legea Forţei/Puterii, inclusiv ACEASTĂ Europă. Iar „noua Europă” ce se vrea să fie, va fi şi ea guvernată TOT de legea Forţei, care va fi forţa germano-franceză, iar ceilalţi vor fi nişte subordonaţi/supuşi. V-ar plăcea ca România să fie, de exemplu,transformată în 3-4 regiuni/landuri într-un al IV-lea Reich ?
Poate DA, poate nu chiar…
Dar ceea ce pot constata este ca exista o fractura intre birocratii de la Bruxelles si oamenii simpli din tarile membre si personal dau vine pe mecanismele care nu prea functioneaza.
daca Franta si Germania ar avea cu adevarat puterea ar modifica rapid mecanismele nefunctionale fie si pentru a le servi mai bine si mai repede lor- dar nu este asa.. SI asta nu se intampla nu pentru ca celelalte tari membre se opun puternic, ci pentru ca realitatea este mai puternica decat orice fictiune pusa pe hartie.
Cred in puterea normalului unde exista libertate de miscare si de gandire.
Banul, tehnologia si liderii muta muntii din loc, in timp, daca inteleg viata oamenilor simpli.
Nu cred in forta tandemului Franta – Germania.
Au picioarele scurte si asta s-a vazut destul de bine in Franta – Hollande, Mitterrand – si se vede, cine are ochi sa vada, in Germania.
Germania merge intr-o rutina, rutina oarecum nesustinuta de o democratie cu radacini adanci, poate gresesc io in apreciere, si poate sa fie asa de usor deraiata pentru ca uite istoria ni l-a adus pe Marx, Engels si mai ales pe Hitler – cred ca intelege – si cu urmasii lor ne consumam acum timpul…
desi au fost primii care si-au modernizat economia brits nu s-au lovit de comunism si nici de fascism, decat accidental si aorecum trecator, la fel s-a intamplat si in USA.
Pun o intrebare: oare dupa plecarea UK la Bruxelles o sa vorbim numai germana sau franceza??? Nu cred – consider ca in continuare engleza va domina pentru ca ne-am globalizat chiar si fara sa ne dorima cest lucru si pentru ca engleza domina ca limba internationala.
Deci sa ne uitam la ceea ce se intampla cu adevarat in societate.
Exista niste furnicute numite oamenii simpli care decid prin actiunile lor cotidiene ceea ce se va intampla maine – pot sa fie influentati, dar poimaine, un poimaine la scara istoriiei, se vor reintoarce la ceea ce vor ei simplu si firesc…
Nu ne suporta nemtii asa cum suntem asa ca nu ne vor lua la ei in Reich!
Nu stiu daca este bine sau este rau…
RO cu regiuni/landuri?
NU stiu, nu cred…Se adanceste faramitarea – vezi Catalonia – asa ca PASS, cel putin la ora asta!
Dar stiu ca mai tot Ardealul merge la Budapesta sa isi faca unele cumparaturi in loc de Bucuresti – cred ca se intelege de ce nu mai are importanta statul/regiunea intr-o lume in care ai libertate de miscare.
No, ar fi ghine si cu Moldova conectata la Ardeal, dar fara drumuri cum sa te lichesti di ei???
Ce comertz sa faci? NU mai repede trec moldovenii Prutul??? Dar este suficient?
De departe cel mai bun comentariu. Clar si la obiect.
Sper că este vorba de comentariul meu. Dacă este aşa, vă mulţumesc.
Apropos de consolidarea UE in conjunctie cu termeni utopici.
Mult-laudata si exagerat-cotata „moneda-unica” s-a infiripat pe utopie. Nu tu fiscalizare unitara macar a principalelor categorii: accize, tva, profit, munca. Nu tu macar principializarea bugetarii (exceptie face doar limita deficitului… a carui finantare ar fi fost de asemena preferabil sa fie reglementata, unitar – sac!).
Fara aceste chestiuni elementare „moneda-unica” este de fapt un instrument parsiv care accentueaza concentrarea bunastarii. Implicit a deciziei politico-economice.
Globalismul înseamnă moartea Utopiilor(Comunismul, UE, €, multiculturalismul, etc) şi revenirea la legea Forţei. Ceea ce este foarte periculos.
N-as dori sa rup din context dar… sa pui laolalta State care erau mari puteri ale lumii, Marea Britanie (cu) Franta, Germania sunt acum in condiția de state de categoria a doua dacă le comparăm cu China, poate maine si cu India, cu Statele Unite, chiar și cu Rusia.… mi se pare o mare gafa. Istoric vorbind.
Spre deosebire (majora si fundamentala) de imperiile scalavagiste si exploatatoare (cam cum este astazi extrema stanga de inspiratie politically-correct-a) Marea Britanie a.k.a. United Kingdom a si construit/exportat democratie in fostele sale colonii. Desi a avut colonii la fel de raspandite pe glob oare de ce cultura (si linqua) frantuza a capotat in favoarea celei engleze?
Diferenta este facuta de faptul ca Franta, desi a avut colonii(e adevarat ca nu atat de importante ca cele ale Marii Britanii), nu prea a avut colonisti. Prestigiul actual al civilizatiei engleze este in cea mai mare parte datorat metropolei engleze si Statelor Unite, la care se adauga contributia colonistilor englezi din Canada, Australia, Noua Zeelanda. Contributia coloniilor din Africa(cu exceptia Africii de sud care a beneficiat de un numar consistent de colonisti) e modesta.
Diferanta insa au facut-o coloniile nord-americane. Franta a ocupat initial un teritoriu mult mai vast decat Anglia, constituit din jumatatea de vest a Canadei si toata zona centrala a Statelor Unite de la muntii Stancosi la muntii Apallasi, in timp Anglia s-a limitat la cele 13 colonii de pe coasta Atlanticului. Insa Franta a pierdut tot acest teritoriu pentru ca nu a fost in stare sa il umple cu oameni, desi populatia ei era la momentul respectiv de trei patru ori mai mare decat cea engleza. In tot cursul sec. XVII Franta a trimis in Canada doar cateva mii de colonisti, dupa care emigratia s-a oprit, in timp ce Anglia a trimis de cateva zeci de ori mai multi(chiar daca nu toti erau englezi) in sec. XVII si a continuat sa trimita un numar consistent si in secolul urmator. Cand, in mod inevitabil Anglia a ocupat Canada in urma razboiului de 7 ani, aceasta avea deja 75.000 de francezi, ceea ce era mult daca ne gandim la numarul mic de colonisti veniti, dar era nimic fata de acei 1.500.000 de colonisti din coloniile engleze. Daca Franta ar fi tratat serios problema colonizarii Americii, daca populatia Frantei nu ar fi stagnat prematur in sec. XIX, lucrurile ar fi stat in mod sigur altfel. Cu o America francofona avand o populatie de cateva sute de milioane si cu o Franta metropolitana avand o populatie de 120 de milioane, egala cu cea a Japoniei, cat ar fi trebuit sa aiba daca cresterea ei demografica ar fi acelasi ritm cu tarile dezvoltate din jur, toata lumea ar fi vorbit azi franceza.
Daca…
Noroc cu frantuzoaicele, ca stiu sa se fereasca.
Daca, intr-adevar.
Dar asta nu schimba faptul ca Franta s-a chinuit mult sa isi tradeze destinul. Nici o tara europeana nu a beneficiat de premise asa de favorabile, nici una nu si le-a ratat pe toate cu asa dezinvoltura. In sec XVI, Franta era mult mai bine plasata decat Anglia pentru a urma aventura coloniala. Navigatorii aflati in slujba ei au fost primii care au explorat si luat in stapanire formal toata coasta de est a Americii de nord, de la Cape Fear pana in Terra Nova prin expeditiile lui Verrazzano si Cartier. Tot ei prin Robertval in 1541 au trimis primii colonisti acolo. Nemaipomenind de aventura in Braziliana, unde au infiintat prima colonie pe teritoriul actualului Rio de Janeiro. Asta in timp ce pescarii ei aveau aproape un monopol asupra pescuitului de cod in bancul de la Terra Nova, pescuit de cod pe care engezii l-au considerat mai tarziu o adevarata scoala a marinarului de cursa lunga.
Anglia si-a inceput de facto aventura coloniala abia in timpul Elisabetei, exceptand expeditiile celor doi Cabot, care vizau insa teritorii pustii, neinteresante pentru colonizare, la nord de Terra Nova.
Nici motivele demografice nu au impiedicat-o. Franta sec. XVI-XVII, spre deosebire de cea de acum, era mai dens populata decat Anglia. Daca suprapopularea a fost un motor al emigratiei peste Atlantic, Franta suferea mai mult din acest motiv. Insa francezii au preferat sa emigreze cu sutele de mii in Spania in cautare de lucru, asemeni capsunarilor nostrii, decat sa emigreze in America, asemeni englezilor.
Nici stagnarea demografica a Frantei incepand cu sfarsitul sec. XVIII nu e naturala. Mentalitatile de tip malthusianist care au provocat -o reprezinta o aberatie absoluta. In tot restul Europei, nu se regaseste nimic asemanator. In toate tarile dezvoltate din jur, adica in Anglia, Tarile de Jos, in vestul Germaniei si in nordul Italiei aceste mentalitati incep sa se raspandeasca cu cel putin un secol mai tarziu. Acest secol de avans a lipsit-o de o dublare suplimentara a populatiei, de care tot restul tarilor a beneficiat.
Ventidius: am să adaug şi eu ceva la teza Dvs. De când a apărut statul german unificat, Franţa este într-o decădere continuă ca forţă politică. Norocul ei istoric a început să se dilueze, dar noroc tot a avut. Începând cu 1871 când a fost bătută măr de prusaci, cu 1918 când a fost salvată din ghearele Germaniei de anglo-americani şi terminând cu 1945 când, deşi înfrântă şi ocupată iarăşi de Germania, a fost din nou salvată de anglo-americani. Mai mult, după WW2 Franţa a fost declarată „mare putere” cu drept de „veto” în Consiliul de Securitate” al ONU. Azi Franţa este o umbră a ceea ce a fost odată, este de-abia pe locul 10 ca putere economică mondială. Este cu atât mai ridicol că Franţa încă visează la măreţia de altădată. Iar acest Macron este cel puţin ridicol.
… hi hi hi… v-as da cel putin inca un exemplu.
… si nici c-as pune ratarile dezinvolte pe seama caderii demografice. O fi fost o cauza dar secundara si conjuncturala.
@Ronald
Daca va referiti la Rusia, as fi partial de acord. Esecul aduce cu cel al Frantei. Dar ratarile Rusiei nu au fost niciodata atat de spectaculoase. Iar rusilor nu perseverenta le-a lipsit.
Daca va referiti la China, aici putem vorbi de ratari cu adevarat comparabile dar, spre deosebire de Franta si Rusia, aceasta nu si-a epuizat inca creditul. Inca isi joaca cartile.
Ma tem insa ca va ganditi la Romania, ceea ce este cu adevarat hilar, pentru ca in cazul ei situatia este exact pe dos. Daca in cazul Frantei e aberant faptul ca, desi a avut toate sansele de partea ei a reusit totusi o asemenea ratare, in cazul Romaniei, cu premise atat de dezastroase mi se pare mai degraba absurd faptul ca totusi ca aceasta tara a putut sa existe. Ca e saraca, inapoiata, fara perspective, asta mi se pare cu totul normal. Cred ca este singura tara din lume care s-a format intr-un cadru geografic atat de aberant, cu muntii inalti la mijloc si cu raurile importante la granite. Adica un spatiu in care totul invita la separare, spatiu in cadrul caruia efortul de a tine totul laolalta este el singur de-a dreptul ruinator. Greu de gasit tara mai prost situata geografic, in calea tuturor migratiilor, la periferia tuturor circuitelor comerciale, aflata intr-o zona a Europei condamnata la saracie perpetua de care nu se poate desprinde. In plus, majoritatea alegerilor importante nici macar nu i-au apartinut.
Singura sansa cu adevara mare pe care a avut-o populatia acestei tari de a iesi din cadrul acestui cerc vicios, a ratat-o inainte de a se constitui ca popor, imediat dupa retragerea aureliana. Si era o sansa tot pur demografica. Invecinata cu atatea teritorii semipustii, nimic nu o impiedica sa le umple, decat sporul demografic. Au facut pana la urma acest lucru slavii, care erau pe atunci o populatie mult mai insignifianta, din Rutenia actuala. Dar acest lucru nu a contat niciodata. Asta e si paradoxul demografiei, cu o rata de crestere nici macar spectaculoasa, dar sustinuta, 100 de oameni pot umple intr-un mileniu un continent intreg, pe cand populatii de milioane de oameni pot stagna intr-un spatiu meschin milenii intregi.
Obsesii nationaliste? Cand nu se invata istorie in scoli? Sau cand pe scena publica dacopatii apar ca singurii patrioti pentru ca restul persoanelor publice se jeneaza de ce sunt?
Chiar nu avem nimic de inteles, de cautat nimic in declaratiile lui Gafarot, amicul catalan al lui Jobbik?
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-22101657-lider-partidului-democrat-european-catalan-cluj-exista-dorinta-care-poti-simti-catre-autonomie-transilvania.htm
https://www.agerpres.ro/social/2013/03/10/peste-5-000-de-persoane-la-mitingul-pentru-autonomie-de-la-targu-mures-17-41-56
Mai sudati ca niciodata? Cu statul de drept in pericol din cauza coruptiei si cu propaganda rusa difuzata liber la TVR? Daca vorbim de coruptie la varf, generalizata, endemica, stim sigur ca suntem imuni la tradarea de tara?
Sa nu exageram. Istoric vorbind, coruptia a constituit unul din principalele lianturi ale statelor, conciliind lucruri care aparent nu puteau fi conciliate. Fara ea, statele de azi nici ar fi existat. Statele nu au fost intotdeauna atat de puternice incat sa isi permita o armata permanenta care sa descurajeze miscarile centrifuge. Coruptia functiilor a fost gaselnita care le-a asigurat loialitatea elitelor, indiferent de nationalitate. In cazul nostru, corupti nu sunt numai romanii, ci si liderii ungurilor. Inchipuieti cum ai fi putut sa controlezi fara coruptie populatia maghiara. Imagineaz-o condusa de lideri intransigenti a coror singura proeocupare si ratiune de a trai ar fi castigarea independentei.
Scuze,
„unul din principalii lianti”
„Doar unirea întregului spațiu european mai poate să facă din Europa, de data asta, un actor planetar important, unul dintre principalii actori politici, economici, militari șamd.”– Prin federalizare statele isi vor pierde poate identitatea, traditiile, limba, cultura, independenta politica si economica. Situatia din Europa nu este aceeasi cu cea din SUA, iar UE reprezinta o constructie politica „artificiala” creata dupa razboi ca o zona „tampon” de stabilitate intre SUA si Rusia, precum si pentru controlul Germaniei si prevenirea inarmarii acesteia.
Vocea Europei se aude din ce in ce mai indepartata in lume iar decalajul intre UE si SUA creste rapid si nimanui nu-i pasa se pare. O mare „Unire Europeana” nu cred ca reprezinta o solutie si nici nu cred ca mai este posibila in conditiile de acum (protectionism social, Brexit, migranti, tari estice care se desprind de politicile UE, etc..).
Atentie insa, granita dintre socialismul european si comunism este firava…
Dl Boia are dreptate ca inainte de primul razboi mondial nu era o unitate de vederi a tuturor romanilor.
Nici acum nu e unitate de vederi in Carpati: unii ii dau inainte cu elogii la perechea Merkel-Macron, ca ar fi viitorul luminos al Europei, altii se cam sperie de ambitiile revansarde franco-germane si prietenia cu Rusia, iar alta parte sint convinsi ca alegerea lui Trump si Brexit-ul nu vor aduce Apocalipsa, asa cum vad unii de pe Somes ori Dambovita.
Uniunea Europeana poate asigura, si asigura, Romaniei doar bunastare, dar nu si securitate.
Parafrazind un proverb mexican: ce departe sint francezii si nemtii, pe cind rusii sint foarte aproape.
Interesant cum domnul Boia isi bazeaza o parte din pledoarie pe rapoartele de forta dintre state si mai putin pe capacitatea de a creste/descreste care vin din mediul intern al unei tari.
Nu mai poti obliga pe nimeni sa vina la masa ta – cum era in tratatul de la varsovia.
Daca vrea vine, daca nu sta acasa si isi vede de treaba cum si-a propus UK.
Cine stia inainte de al doilea razboi mondial despre tarile din Asia si acum uite ca unele dintre ele au ajuns sa fie puternici – sa fie numiti tigrii. Altele au un mare potential si totusi…am aiic in vedere tari cum sunt India, China si lista ramane deschisa in continuare…), Ce se va intampla maine cu tarile OPEC cand petrolul nu va mai fi atat de important??? Cum vor rezista ele lipsite fiind de o mare resursa economica generata de rezerva pe care o detin acum???
Astazi esti o forta, maine nu mai esti…
Puterea vine si pleaca!
Oamenii, banii si tehnologiile urmeaza puterea! dar…., caci exista si un dar.
Dar puterea se pastreaza numai atat timp cat oamenii au bunastarea si securitatea asigurata in interiorul acelei zonei in care vietuiesc..
Rusia ar putea sa submineze puterile UE, pentru ca ea loveste in securitatea si bunastarea oamenilor care locuiesc aici. Asta nu au inteles catalanii, si nici moldovenii nu par prea convinsi…Brexitul va fi un experiment din care se vor putea desprinde multe invataminte – spor!
Si ultimul comentariu – bunastarea nu exista fara libertate (adica implicit democratie).
Avem de ce sa ne concentram/grabim spre cresterea integrarii RO in UE (adicalea spre EMU)
Bunăstarea poate exista fără Libertate, dar invers nu(Libertatea nu poate exista fără bunăstare).
Nu am auzit de un sclav prosper.
Dar poti sa fii in inchisoare si oarecum prosper- iti poti folosi prosperitatea?
Prosperitatea poti sa o mostenesti – lucky.
Libertatea o primesti la nastere sau nu. Este de tip NU/DA.
Prosperitatea este de tipul Nu/Da/Poate si este relativa – are nevoie de o referinta.
Prosperitatea nu creste fara libertate – am reformulat.
Libertatea cred ca poate exista fara bunastare – poti sa te retragi in munti si sa iti faci casa din ceea ce gasesti, mananci si te imbraci cu ceea ce gasesti acolo, in salbaticie
Abandonat pe o insula esti liber?
DA, oarecum liber sa mori, daca nu le hranesti, nu te protejezi si mai ales daca alegi sa ramai acolo..Nu ai prea multe optiuni la dispozitie.
Daca esti liber poti sa calatoresti folosind mijloacele care ti le poti permite ca sa te aproprii de zonele prospere. Acolo este libertatea ta garantata si ai sansa ca si tu sa poti deveni prosper sau mai prosper.
Oamenii care si-au vazut libertatea amenintata au procedat in doua feluri:
– au abandonat parte din averile lorsi au plecat spre locurile care le garantau libertatea;
– si-au folosit averile si influenta pentru a readuce libertatile acolo unde ele pareau sa disparute
mai sunt si alte moduri?
Prosperitatea iti largeste paleta optiunilor pe care le poti liber accesa. The best will win.
Prosperitatea si libertatea incurajeaza cresterea competitivitatii – dar fara libertati cum sa vorbim despre cresterea prosperitatii si a competitivitatii?.
Binenteles ca au existat sclavi prosperi. Sclavia nu a fost niciodata echivalenta cu saracia, cel putin nu pentru toti sclavii. Pentru unii a reprezentat o oportunitate extraordinara de imbogatire si de promovare sociala. De ce crezi ca multi regreata comunismul, care nu a fost decat sclavie generalizata cu un proprietar unic, adica statul? In imperiul roman stapanul isi administra averea si isi conducea afacerile cu ajutorul sclavilor. Iar multi din acesti sclavi au facut avere pe seama sau cu acordul stapanilor. Nu mai vorbesc de situatiile sclavilor de incredere ai imparatilor romani ale caror averi erau fabuloase. In Rusia tarista comertul si mestesugurile au fost dominate de catre serbi. Acestia s-au implicat din plin si in activitatea primelor manufacturi si fabrici. Multi dintre acesti iobagi s-au imbogatit din aceste activitati, iar cand au vrut sa-si rascumpere libertatea au trebuit sa plateasca sume enorme. Industriasul Gracev, spre exemplu, nu numai ca i-a cedat stapanului fabrica sa, dar a trebuit sa achite si enorma suma de 135.000 de ruble, fapt care nu l-a impiedicat ulterior sa ramana unul din regii industriei textile.
Mă refeream doar la faptul că Libertatea nu aduce automat prosperitate. Ca urmare, nu toate democraţiile aduc prosperitate. Este de fapt invers: Grecia şi apoi democraţiile occidentale şi-au permis democraţia(care este un lux!) atunci când au ajuns(prin diverse mijloace…) la un înalt nivel de prosperitate. Există şi cazul invers, ţări cu bunăstare, dar nedemocratice(ţările din golf, de exemplu), dar şi ţări democratice fără bunăstare(India,etc).
Puneti problema oarecum gresit. Nu are rost sa vorbim de prosperitatea tarilor din Golf, cladita pe un munte de bani izvorat din petrol, nu pe competivitatea economiei.
Libertatea care aduce prosperitate este libertatea economica reala si nu libertatea politica. Venetia a fost cel mai prosper stat in sec. XIV, perioada in care a controlat economia europeana, dar era un stat oligarhic, care nu tolera nici o urma de libertate politica care contravenea intereselor oligarhiei. Oligarhii insisi, incepand cu dogele, se supuneau controlului consiliului secret care avea scopul de a impiedica pe oricare dintre ei sa castige o prea mare putere care sa conduca la o eventuala schimbare de regim.
Chile a devenit cea mai competitiva economie din America de Sud in timpul dictaturii lui Pinochet pentru ca acest regim a impus libertatea economica la un nivel superior chiar si celui din tarile democratice occidentale. Portugalia, dupa revolutia garoafelor a fost considerata un stat democratic, capitalist. In realitate antreprenorii portughezi nici macar nu puteau sa isi administreze liber afacerea, trebiau sa o faca impreuna cu un consiliu al muncitorilor. Un stat poate avea toate libertatile politice dar sa sufoce libertatea economica, e tendinta de care sufera multe din tarile occidentale sub influenta ideologiilor marxiste. In schimb ce cea mai crunta dictatura poate mentine libertatea economica neatinsa. In plus, libertatea economica care conteaza e cea de fapt, nu cea garantata oficial. Serbii rusi ai contelui Sheremetev care au facut ca satul Ivanovo sa devina un adevarat Manchester al estului, nu se bucurau de drept de nici un fel de libertate personala in sens juridic. Dar se bucurau in fapt de o libertate economica aproape deplina acordata de stapanul lor. In realitate aveau deplina libera initiativa, erau chiar proprietarii fabricilor, ai serbilor care munceau in acele fabrici si isi investeau banii asa cum doreau fara a da socoteala contilor Sheremetev, atata timp cat isi plateau redeventa datorata. E adevarat ca de drept atat persoana lor cat si proprietatea pe care o aveau apartineau in ultima instanta stapanului, iar in momentul in care au dorit sa isi schimbe statutul devenind liberi, au trebuit sa isi cedeze in schimb intreaga avere care figura pe numele lor si sa achite si sume imense suplimentar, pentru libertatea lor personala. Dar pana in acel moment, nimeni nu s-a atins de libertatile lor, deoarece serveau interesului stapanului. Situatie acestor serbi e oarecum asemantoare cu libertatile economice de care beneficiaza antreprenorii chinezi. Desi acestea se afla in totala contradictie cu ideologia marxista a Chinei, aceste libertati pot fi tolerate in fapt, atata timp cat interesul strategic al partidului-stat le protejeaza. E vorba de libertati de fapt, negarantate de nimic decat de interesul imediat al statului. Daca exista o garantie, este aceea ca aceste drepturi vor disparea ca si cum nu ar fi fost daca interesul strategic al partidului se schimba, iar aceste libertati nu mai slujesc sau contravin acestui interes.
OuL sau gaina? Exista statul modern Romania inainte de 1862?
Oricine poate filozofa la infinit pe chestiunea Transilvaniei, par example. Cat a existat, cine-a desfiintat-o, de ce a fost reinviata dupa mai bine de jumatate de secol, cat din istoria ei a fost cu adevarat a ungurilor, cine-a infiintat-o, adm si colonizat-o de fapt si cu ce scop, Biserica Catolica, Teutoni& Ionaiti si TEMPLIERI, daci si romani….
Insa, faptul ca Romania renunta la pretentiile asupra Bessarabiei tzariste – o denumire cu schepsis, inventata, cu bataie, de rusnaci dupa Razboiul Crimeii! -, atunci cand s-a alaturat ANTANTEI, e un fapt istoric de necontestat! Singurul moldovena, in minoritate fiind, a protestat enegic, in Consiliul de Coroana, si cam atat.
Astfel sudistii au bagat Romania intr-un razboi sangeros, dar nu ei au dus greul acelui razboi ci chiar MOLDOVENII care ar fi avut doar de pierdut – cu zisa GALITIE in imperiul Tzarist, am fi fost cam ca azi la 72 de ani de la cealalta catastrofa, presupunand ca rusii s-ar fi retras vreodata din Moldova si ne-ar fi lasat toata BUCOVINA. Orice istoric va poate spune, cu date concrete, cat la suta din trupa era formata din munteni, olteni si restul, in ajunul marile batalii care ne-au adus reintregirea si DE CE, printre altele, armatele erau conduse de generali moldoveni
(in termeni nu exista CONFUZIE, cand vorbim de dezertare si chiar TRADARE de tara intr-un stat modern si civilizat din Europa)
Practic, gasca lui BratiAnu (un frumos nume ROMANESC) sacrifica toata Moldova in schimbul unor promisiuni cu privire la TRANSILVANIA si probabil Banatul TOT, intr-un mod infinit mai odios, salbatic si pervers decat momentul in care Carol 1 a cedat teritoriul national al ROMANIEI dand Rusie acces nemijlocit la Dunare in schimbul unu fost teritoriu turcesc denumit de RUSI „dobrogea”. (Dobrotici era un voievod bulgar, cand romanii nu se nascusera, care a domnit si se zice ca a stapanit pe acolo inainte de Mircea cel Batran care NU l-a recunoscut. Aadm? probabil doar romanii si bizantinii s-au bagat in chestii de astea complicate)
Primul a frost cel ce a luat caii ungurilor opriti in poenita si dusi prin tufisuri pentru nevoi… :P
Ce regal! Multumim Contributors. Cartea mi-o cumpar de Craciun, ca auto-cadou, sper sa o mai prind cu autograf.
Am citit cu atenție interviul și comentariile, care, cred, sunt convingătoare. Într-atât de convingătoare, încât promit să nu cumpăr cartea.
un mesaj nepoliticos si agresiv care nu are legatura cu postarea mea. O agresivitate tipica celor ce se invart in jurul penalilor PSD.
Deci si pentru dl Boia ca si pentru altii Statele Unite ale Europei sunt o necesitate.
Felicitari celor care au spus-o primii si raspicat!
Rusine ipocritilor de toare spetele si speciile! :)
Dacă ne asigură maestrul Boia, cu flerul său de faimă mondială, că România e mai sudată ca niciodată, e timpul să ne îngrijorăm!
Pentru că iată ce susţinea acest spirit lucid şi vizionar al neamului nostru în „Istorie şi mit în conştiinţa românească” (2011, p. 30):
„Soluţia federală, indiferent ce cred românii (totuşi lumea nu se învârte în jurul nostru), nu este chiar aberantă. Statele Unite, Germania, Elveţia, mai recent şi Belgia, sunt state federale şi, în felul lor, se descurcă destul de bine! (…) Aceasta este, dealtfel, tendinţa cea mai interesantă a ultimilor ani: o evoluţie vizând descentralizarea, revigorarea provinciilor istorice, cu intensităţi, fireşte, variabile de la o ţară la alta. Spania s-a împărţit în 17 provincii autonome, în Italia există, de asemenea, autonomii regionale. Iar în Marea Britanie, Scoţia a votat pentru autonomie.”
Iată ce modele de succes statal ne propunea în urmă cu doar câţiva ani acest spirit raţional şi lucid: Spania şi Marea Britanie, care riscă să iasă mult mai mică din UE! Belgia, unde nu întâmplător s-a refugiat Puigdemont! Chiar şi SUA se confruntă cu tendinţe separatiste serioase în California şi Texas! Şi vorbim aici de state occidentale dintre cele mai dezvoltate, ce să mai zicem de URSS, Cehoslovacia sau Iugoslavia, despre care în contextul discuţiei despre federalism n-a vrut să zică nimic dl. Boia în „Istoria şi mit …”.
S-ar zice că românii, aşa înapoiaţi cum sunt ei, au ştiut mai bine decât Boia, chiar fără se învârtă lumea în jurul lor, vorba maestrului.
Sigur, poate exista şi un alt punct de vedere asupra problemei, anume cel separatist: poate e mai bună despărţirea decât traiul forţat împreună. Dar dacă asta este situaţia, atunci nu se poate vorbi de soliditate statală, iar modelul federal nu mai poate fi vândut ca unul de succes decât din perspectiva facilitării secesiunii.
Atat vom denunta falsul patriotism si atat vom tanji dupa noile abordari istorice moderne occidentale, pana ne vom trezi, cum se zice, din lac in put. Vom sari etapele direct in atmosfera de oicofobie anti-nationala din Occident. Viziunea germana asupra natiunii pe care domul Boia o prezinta ca optiune perfect respectabila, este numita in occident nativism, cu oroare morala dezaprobatoare. Vorba aia, ai grija ce iti doresti.
https://www.youtube.com/watch?v=1RasMXMhgus
Un studiu de caz interesant: este un jurnalist englez de culoare vinovat pentru sclavagismul colonialist din timpul imperiului?
https://www.youtube.com/watch?v=DYZOTXtZWsA
Mda, Europa ori va fi unita primesc, ori se va rupe cu desavarsire dati-mi voie.
Daca natiunile nu se unesc vor dispare in linia a doua sau a pai’shpea.
In acelasi timp e clar ca fostele natiuni iugoslave si cehoslovace s-au despartit pentru ca nu aveau suficiente legaturi intre ele ci aveau religii diferite si/sau parcurs istoric diferit. E uimitor si ca italienii au devenit o tara.
Cam contradictorie gandirea asta maestre.
In logica asta legaturile dintre statele americane precum si parcursul istoric diferit nu le prea recomadau sa se uneasca si nici nu le dau prea multe sanse sa reuseasc in viitor.
In orice caz un lucru este fundamental: viitorul va fi diferit de prezent.
As adauga ca viitorul fata de prezent va fi cam la fel de diferit precum prezentul fata de trecut.
In fine, cartea va avea succes cata vreme pare sa contina un mix de speculatii si detalii istorice cunoscute prezentate drept secrete. urmeaza poate si o carte a dlui Cioroianu care a fost initiatorul cancanului istoric.
si musai trebuie daramate miturile istoriografiei romanesti care aveau sens in contextul istoriei dar azi nu.
cu alte cuvinte suntem o natie solida care de fapt s-a format pe minciuni, noroc si cam fara sa aiba legaturi puternice. Dar paradoxal suntem extrem de uniti azi ceea ce reprezinta un altfel de miracol romanesc.
Bun asa.
Cea ce a castigat pana in prezent Europa trebuie mentinut cu toate mijloacele posibile. Pentru viitor, in prima faza trebuie mentinute Statele Nationale, sau daca este posibil a regiunilor cu traditii, limba si religie comune. Acest sistem trebuie intarit si gasit modul de cooperare intre ele in sensul de solidaritate si ajutor reciproc. Pentru a diminua diferendele istorice dintre aceste state sau regiuni este necesara elaborarea unei istorii reale fara mituri, acceptate de toti de buna voie . Aceasta istorie trebuie promovata in randul populatiilor si invatata in scoli. In ce priveste religia si aceasta trebuie sa evolueze spre unitate in diversitate. In faza urmatoare putem vorbi de o federalizare atunci cand cetateni din aceasta federatie vor reusi sa comunice fara dificultati, iar constinta europeana sa fie dominanta.
Orice om care a umblat destul prin Romania cu diverse treburi si chiar ca turist a putut simti pe propria lui piele cat de UNITI si sudati suntem noi ca natie – deoarece natiunea moderna s-a infaptuit numai din gura. Cei mai patiti sunt desigur moldovenii
(si REFUGIATII din regiunile ocupate care au dus Bucu la peste 1 milion de locuitori in 48)
uitati de marele barbat oltean si banditii lui olteni, intodeauna cand a venit vorba de MARI investitii mai bine de douazeci de ani! Marile investitii in zona fiind TOATE incepute pe vremea lui Ghe.Gehorghiu De, iar toate orasele suprapopulate, mult peste capacitatea programata pana in 2000!.
… despre „tara”, „natiune”, „popor”…
Realitatile economico-sociale decapeaza (vb lu’ Codrutza) propaganda de oricare fel. Dar prima care-si va expune goliciunea decrepit-respingatoare va fi intotdeauna cea nationalizd-religiuasa. Tarile, natiunile, popoarele care nu doar ca nu s-au inchinat la chipuri cioplite ba chiar le-au scos din fundamentul institutiilor, domina astazi lumea. „tarile” care inca propovaduisc abureli ale „sfantului-duh” si fac statui (in loc de drumuri) unor mercenari cu pohte si/sau unor ultra-nationalisti nesatisfacuti, vor sfarsi, in cel mai bun caz, dezmembrate. Lectia fostei RSSFI a servit doar celor care-si folosesc corect cei cativa neuroni nativi.
Istoria nu se rescie si nu se mistifica!!
Convine ,sa nu, adevarul va prima, indiferent de
inadvertentele promovate de pseudoistoricii formati
si generati de comunism!!