vineri, august 12, 2022

Întoarcerea acasă

Născut în 1967, odinioară bun și asiduu colaborator al marelui regizor Thomas Ostermeier, Ronald Schimmelpfennig este socotit de critici a fi dramaturgul emblematic al Germaniei de azi.

Dacă îmi aduc bine aminte, primul popas al creației lui în România s-a petrecut cu ocazia unui spectacol-lectură inclus în ediția din anul 2003 a Festivalului internațional de Teatru Atelier ce se desfășura pe vremea aceea sub egida Teatrului Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe. S-a citit atunci Noaptea arabă, piesă despre care traducătorul ei, Victor Scoradeț, spunea că se caracterizează prin “alchimica proporție dintre luciditate și imaginație, dintre tehnica dramatică și poezie ”.

Supusă probei scenei piesa a dat și satisfacții (am în vedere când spus asta în primul rând spectacolul montat de, pe atunci, foarte tânărul Radu Alexandru Nica, pe scena Secției germane a Teatrului Național Radu Stanca din Sibiu), a produs și dezamăgiri, dacă nu chiar catastrofe în toată legea. Prefer să nu le amintesc pe cele din urmă. Cum ele au fost majoritare, am ajuns să mă întreb în cuprinsul unei cronici publicate în revista orădeană Familia dacă nu ne confruntăm cumva cu “o falsă piesă bună”.

Cert e că, de atunci încoace, scrierile dramaturgului german au devenit o prezență constantă în repertoriile noastre, au tentat regizori din toate generațiile, de la, deja, patriarhul Alexandru Dabija la Theodor-Cristian Popescu (acesta a avut chiar recidive), de la Ioana Petre la Catinca Drăgănescu.

Mai sus-menționata Ioana Petre a tradus Dragonul de aur la foarte puțină vreme de la apariția ei pe piață (2012), a și montat-o la Teatrul Mignon din Capitală. Catinca Drăgănescu a redescoperit textul cândva, prin anul 2019, l-a montat bine, sigur, fără derapaje artistice, la Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe, iar eu am descoperit spectacolul către sfârșitul lunii aprilie a anului de grație 2022. Cu ocazia unei difuzări online, pe o platformă digitală. S-a folosit o înregistrare relativ bună vizual, însă nu tocmai ok în privința captării sunetului. Mă rog, nimeni și nimic nu e perfect în lumea asta.

Dragonul de aur este o poveste tristă (încă una) despre migrație, despre exploatarea imigranților proveniți din zona asiatică ajunși semi-legal în Germania, despre destinul tragic a  doi tineri chinezi (frate și soră) morți înîn circumstanțe și dramatice, și mizere.

El, din cauza precarității asistenței medicale, ea, din pricina violenței la care a fost supusă de bărbatul alături de care își ducea zilele. Piesa seamănă teribil cu Katzelmacher, filmul din 1969 al lui Rainer Werner Fassbinder. dar și cu piesa și spectacolul cu același nume montat de Eugen Jebeleanu la Teatrul German de Stat din Timișoara. Acolo unde  foarte tânărul actor Niko Berger face un rol de zile mari.

Dragonul de aur mi-a amintit de Noaptea arabă din cel puțin două motive.

Din punct de vedere textual, avem iarăși de-a face cu “alchimica proporție dintre luciditate și imaginație, dintre tehnica dramatică și poezie ”. Cu amestecul dintre vis, transă și tragica realitate. Toată povestea se petrece în spațiul unui imobil care dispune de relativ multe camere în care își duc viața de pe o zi pe alta tot=felul de oameni ale căror vieți, departe de a fi fericite, sunt rezumate în mici povestioare, marea majoritate dintre ele transcrise în cheie simbolică.

La parterul imobilului cu pricina se află un fast-food chinezo-thailandezo-vietnamez în care lucrează cinci chinezi. Iar cum comenzile sunt multe respectivii sunt siliți să devină roboței vii. Și să nu mai aibă timp să le mai pese unul de altul.

La început ignoră durerea de dinți din ce în ce mai acută a unuia dintre ei, apoi încearcă să o rezolve în cel mai primitiv și fără costuri mod cu putință. Săracul mic chinez sângerează tot mai abundent, își pierde viața din cauza hemoragiei, moare fără să își regăsească sora plecată și ea în Europa în căutarea unei vieți mai bune, dar care are la rându-i parte de o moarte la fel de absurdă. Dintele scos aterizează în farfuria unei stewardese, călătorește  tocmai până în China.

Din punctul de vedere al spectacolului, avem de-a face cu un performance  ce îi solicită la maximum pe cei cinci actori din distribuție. Mai întâi pe Costi Apostol, pe urmă pe Claudia Ardelean sau Anca Pitaru (ele joacă alternativ rolul micuțului chinez), dar și pe Elena Popa, Sebastian Marina și Ion Fiscuteanu. Și aceasta nu neapărat fiindcă regizoarea Catinca Drăgănescu le-a cerut bărbaților să joace rolurile de femei și invers, ci în primul rând deoarece muzica și coregrafia Simonei Diaconescu au impus un ritm nebun reprezentației.

Cei cinci actori interpretează nu mai puțin de 18 roluri (muncitori la negru, stewardese tineri, bătrâni, bărbați, femei, furnicuțe, ș.a.m.d), trecerile se fac rapid ( sintagma pauză scurtă este rostită obsesiv pe scenă), performerii interpretează texte, cântă, dansează, se transformă în spațiul dominat de o masă și două scaune imense și, deja, nelipsitul, afrimianul microfon. Scenografia inspirată poartă semnătura Ioanei Pashca. O fac cu toții foarte bine.

Și tocmai de aceea m-am bucurat să văd acest spectacol, fie și în varianta lui tip conservă

.          

Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe

DRAGONUL DE AUR de Roland Schimmelpfennig
Traducerea: Ioana Petre
Regia: Catinca Draganescu
Scenografia: Ioana Pashca
Coregrafie & Muzici: Simona Deaconescu
Cu: Costi Apostol, Claudia Ardelean / Anca Pitaru, Elena Popa, Sebastian Marina, Ion Fiscuteanu jr.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carti noi

 

A apărut numărul special Engaging God’s Language sau Însușind limbajul lui Dumnezeu al revistei Diakrisis pe anul 2022, al 5-lea volum de la data fondării revistei academice (2022),  publicație care apare fie în format digital fie editat, la editura Eikon, București.  Citeste mai mult

 

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro