joi, martie 28, 2024

Întoarcerea lui Marian Vanghelie

Oratoria contemporană îşi recapătă, o dată cu revenirea publică a lui Marian Vanghelie,una dintre vocile care i-au acordat supleţe şi rafinament. După lunile de prigoană la care a fost supus, după încercările, teribile, cu care s-a confruntat, verbul său îşi conservă aceeaşi plasticitate unică cu care eram obişnuiţi. Energia sa este intactă, după cum este intactă dorinţa sa de a contribui la binele comun.

Şi, ca orice român care se respectă, domnia sa ales unica soluţie raţională prin care România poate prospera- înfiinţarea unui nou partid, evident social- democrat, a cărui vocaţie să fie apărarea şi reprezentarea celor ce muncesc. Stângă românească, atât de vitală şi de vibrantă, îşi recuperează un corifeu. Tabloul politicienilor adunaţi în jurul său era datător de speranţă- virtutea şi consecvenţa nu au pierit din România.

În urmă cu câteva luni, atunci cănd România era traversată de curentul revoltei morale, asemenea rânduri ironice ar fi părut de neimaginat. Reîntoarcerea lui Vanghelie este semnul reintoarcerii acelei normalităţi cu care societatea noastră a fost familiară timp de decenii. Marasmul care ne domină înseamnă, înainte de toate, această anesteziere a simţului ,această capacitate de a accepta, ca fapt cotidian, vulgaritatea, corupţia, impostura.

Marasmul este indiferenţa ce permite restaurarea, tenace, a unei întregi elite ce părea compromisă- ultragierea “ colectivă “ este înlocuită de spectacolul grotesc al conferinţei de presă a unui fost primar pus sub acuzare pentru fapte de corupţie. Pare că nimic nu mai poate trezi instinctul de reacţie civică, pare că totul se poate întâmpla în Românie ce trimite ca ambasador în Marea Britanie pe Dan Mihalache. Promiscuitatea inundă, contaminează, impune agenda publică.

Marian Vanghelie întruchipează o specie de prădători ce au modelat profilul comunităţilor noastre locale. Voracitatea sa şi a celor ca el este responsabilă pentru subdezvoltarea endemică a instituţiilor noastre. Procentele pe care domnia sa şi alţii asemeni lui le percep, sârguincios, sunt formula dezvoltată, peste ani, ca parte din această reţetă de capitalism oligarhic. Compromiterea democraţiei locale implică ratarea oricărei şanse de reformă politică, de vreme ce captivitatea în care sunt menţinute oraşe, comune şi judeţe va supravieţui tentativelor DNA de lichidare a acestor reţele de furt organizat. Fiefurile constituite, prin mită, clientelism şi favoritism sunt transmise ca o moştenire politică. Elogiile greţoase închinate lui Neculai Onţanu la congresul UNPR traduc continuitatea de profunzime.

Patologia publică din România se întemeiază pe această putere de regenerare locală, pe acest sol mâlos care nu poate genera decât contracte dubioase şi lucrări de infrastructură lamentabile. Domnia acestor satrapi demagogici este posibilă cu acordul celor care acceptă să fie cumpăraţi, dominaţi, dispreţuiţi. România adâncă, România autentică este această patrie a mediocrităţii etice şi a dependenţei de statul – părinte.

Întoarcerea lui Marian Vanghelie este confirmarea acestei progresive revenire în tiparele familiare. Fesenismul şi avatarurile sale istorice au lăsat ca legat sistemul de parazitare şi de spoliere al statului. Obstacolul, redutabil, cu care această alianţă de infractori se confruntă este egalitatea constituţională în faţa legii: de aici, ostilitatea cu care întâmpină pe magistraţii independenţi şi acţiunile lor. Simptomatic, unul dintre cei mai redutabili inamici ai statului de drept, Călin Popescu-Tăriceanu, este iniţiatorul unui proiect destinat să modifice procedura de numire a şefilor de parchete. Raţiunea acestei schimbări preconizate este clară, aceea de a permite codificarea impunităţii şi a imunităţilor politice, încă o dată.

În această Românie care abandonează revolta morală în favoarea băltirii cotidiene, în această Românie a marasmului atotstăpânitor, întoarcerea lui Marian Vanghelie este emblema vremurilor noastre. Şi anticiparea unei noi epoci de concordie transpartinică, fondată pe compromis, pe tăcere şi pe corupţie.

Distribuie acest articol

41 COMENTARII

    • Sigur că există tratament: Timpul. E o chestie de câteva generații. Vai celor ce n-au înțeles asta și au rămas în România sperând că există șanse reale ca aceasta să ajungă o țară relativ civilizată într-un viitor apropiat.

      • Nu credeti ca si actiunea civica aici si acum poate fi aleasa, poate ca chiar si fara speranta, precum era si cea a luptatorilor anticomunisti care mureau in munti dandu-ne astfel o pafina de istorie care ne salveaza demnitatea ca popor, care desi asteptau pe americani , probabil ca destui stiau ca acestia nu vor veni in orizontul lor de timp si nu-si faceau iluzii? Poate ca asta simt ei cei care se bat aici (fara ei nu eram azi nici macar unde suntem) ca este rostul lor in lume. Nu toti sunt sub imperiul lui carpe diem chiar daca acesta poate fi inteles si mai rafnat cu tot felul de activitati importante pentru societatea tarilor unde se duc ei si chiar pentru mandria tarii lor de origine?

        • Acțiunea civică nu e niciodată inutilă. Dimpotrivă. Însă așa cum ați remarcat și dumneavoastră într-o postare de mai jos, rezultatele demonstrațiilor publice sunt de mult ori dezamăgitoare. Și votul e tot o acțiune civică. Eu cred ca e cea mai importntă și cea mai simplă. Dacă oamenii nu pot fi convinși să nu mai voteze răul, cum vor putea fi convinși să iasă în stradă într-un număr sufiient ca să producă o schimbare vizibilă?”

          În mintea mea cea mai eficientă și robustă acțiune civică e votul. Votul valoarează mai mult decât orice demonstrație publică. Eu cred că în acestă direție, în cea a votului pentru bine, pentru onestitate, pentru responsabilitate trebuie canalizate eforturile.

          După cum spuneam însă râmn sceptic în ce privește viitorul apropiat. Doar 13.6 % (Decembrie 2014) din români plătesc mai multe taxe decât primesc pomeni de la stat ca lefuri, pensii ajutoare sociale, etc.. Asta înseamnă cam 2.6 milioane de suflete ce duc în cârcă restul 16.5 milioane de români, incluzând aici și familiile lor. Matematic vorbind acești 2.6 milioane nu au nici o șansă să-i invingă la vot pe ceilalți 16.4 milioane ce trăiesc pe spinarea lor. Din acețti 16.4 milioane avem 5.4 milioane de pensionari și cam 1.3 milioane de bugetari plus încă vreo 2.5 milioane de tot soiul de asistați sociali. Nu văd cum acești peste 9 milioane de oameni ce trăiesc de pe urma statuui vor putea fi convinși să voteze pentru diminuarea poverii românilor productivi și implicit pentru diminuarea propriilor venituri. De aia PSD-ul cu tot cu tâlharii săi are înainte o viață îndelungată și îmbelșugată.

          • Analiza este corecta. Azi aceata este situatia. Si azi dl Orban devine erou admirat. Dar daca nu era o cursa PSD in care a cazut ca un dastept si nu s-ar fi aflat, era negustor si deontolog cinstit?

    • Sunt uluit ca un individ care a trecut prin pușcărie mai are dreptul să participe la alegeri !! ?? Cum se poate ?
      Ce fel de țară e România ?

      Păi, în orice țară civilizată doar suspiciunea că ai facut ceva îți taie drumul către orice poziție în politică sau administrație. Să nu mai vorbim că în Canada sau Germania nu ai dreptul, PRIN LEGE, să participi la alegeri … mi se pare că în Canada vreo 20 de ani de la ispășirea pedepsei iar în Germania … ever.
      Apoi, tot prin lege, în aceste două țări pe care le cunosc bine persoanele care au intrat în vizorul legii, până la lămurirea cauzei, vinovați sau NU … NU AU DREPTUL SĂ FACĂ PARTE DIN PARTIDE POLITICE SAU ADMINISTRAȚIE ! Dacă totul e OK … revin la drepturile normale.

      Fir-ar să fie de țară și de oamenii care o locuiesc!

      • Cel puțin un primar (Antonie Solomon, PDL, Craiova) a câștigt alegerile din arest preventiv, dacă îmi aminte corect. Demna sa urmșă (Olguța Vasilescu, PSD, tpt Craiova) va câștiga cel mai probabil alegerile din arest la domiciliu. Aceste cazuri nu sunt unice.

        La parlamentarele din 2012 peste 15% din candidați erau sub diferite forme de urmărire penală sau în proces de judecare pentru tot soiul de pungășii. Între timp numărul lor (incluzându-l pe cle al condmantților definitiv sau nu) a trecut de 25%.

        Cazul cel mai grotesc însă e cel al unui primar PSD din sudul țării (nu mai rețin localitatea) care a murit de pe urma unui infarct cu câteva zile înaintea alegerilor. Cu toate eforturile disperate ale organizației județene PSD ce dorea amânarea înmormântarii cu doua zile, familia a insistat ca el să fie inmormîntat la 3 zile după deces în preziua alegerilor. Îngrijorarea organizației PSD a fost inutilă. Primarul mort a fost reales cu o majoritate confortabilă ;-) după ce toată comuna fusese cu o zi înainte la înmormântarea sa.

  1. Sa nu zicem „hop”, zic… E foarte posibil ca, in lungul timp petrecut in fruntea primariei, domnul Vanghelie sa mai fi „acumulat” si alte dosare. Scena candidatilor la primarie se poate schimba dramatic, pana la alegeri.
    Deocamdata, Justitia si institutiile care o sprijina se arata a fi singurele purtatoare de speranta in evolutia Romaniei. Sa speram ca se va mai trezi si electoratul, pana la urma…

    • Nu vă faceți iluzii. Chiar dacă a mai acumulat ceva dosare, pe termen lung victoria va fi a cleptocraților. Chiar daca nu-i iese pasiența anul acesta Vanghelie împreună cu stârpiturile de teapa lui sunt sortite unui viitor strălucit în mocirla românească.

      Faptul că justiția a ajuns să funcționeze temporar nu e un fenomen natural și firesc ci e legat de o dambla de acum vreo 10-11 ani a unui om politic altfel dubios și care azi își demolează opera: Traian Băsescu. El a reușit impunerea pentru vreo 2 ani a unui ministru al justiției integru în persoana Monicăi Macovei. Acesta a reușit la rândul ei crearea mecanismului DNA ce a reușit în ultimii ani să scrijelească vizibil pielea groasă a marii corupți. Băsescu a avur inspirația numirii unor șefi funcționali la DNA si Parchet în persoanele lui Daniel Morar li ale Coruței Kovessi Dar asta se va sfârși curând. E ceva împotriva firii marii majorităși a românilor. Aleșii nației îi vor veni în final de hac justiției. E o chestie de câțiva ani după care urmează întorcerea la epoca de aur a lui Năstase..

      • Sinistru. Sper să nu aveți dreptate … :(((.
        Deși încep să mă îndoiesc de fibra poporului român. Așa, în general.

      • A gandi, a vorbi si a actiona impotriva vremurilor si legilor firii nu face decat sa intarzie deznodamantul firesc, nu sa-l modifice. Cu sau fara voia celor ce vor s-o traga inapoi, Romania merge intr-o directie. Implacabil. Niciun Vanghelie nu poate schimba asta. Multi fac bube pe piele din cauza asta si se zbat sa raspandeasca lehamite si indoiala (care, stim bine, sunt contraproductive). Este doar zbaterea pestelui pe uscat, cea dinaintea mortii. Nu sunt de acord cu ea, dar o inteleg. DNA abia prinde viteza si are de lucru, la turatie maxima, cel putin 15-20 de ani de-acum incolo. Faptele au fost deja comise, probele exista, dosarele vor ajunge in instanta. Incet-incet, mizeria din politica romaneasca va disparea si, odata cu ea, cozile de topor ale celor ce vor sa ne traga inapoi.

        Cat despre Traian Basescu, imi pare ca vrea sa ne dovedeasca astazi ca functia a sfintit omul, nu invers. Mie mi-e din ce in ce mai clar ca nu in persoana Traian Basescu statea (si sta) Romania, pentru a merge in directia corecta. Iar gandul asta ma linisteste. Pe altii, se pare ca-i agita. :)

        Sa vedem daca domnul Basescu decide sa incerce cu degetul si viata politica din Republica Moldova. Ca cetatenie are. :)

        • Faptele merg fără îndoială în direcția bună. Numai că merg extrem de încet și cleptocrații mai au în față munți de prăzi cu care să-și umfle buzuanrele veșnic nesăturle. Cât despre DNA probabil că va fi sufocant lent în următorii ani. Pe fondul suficienței celor ca dumneavoastră care sunt convinși că schimbarea în bine e ireversiilă PSD va câștiga la scor alegerile din toamnă. Chiar dacă d-na Kovessi își va încheia cu bine mandatul (ceea ce e discutabil în acest moment) urmașul ei din 2019 va fi o stârpitură de genul lui Nițu, care va prinde cu abnegație hoți de fier vechi și nași de la CFR :-D . Jupân Nițu a dovedit în mandatul său (2013-2016) cum procuratura generală poate fi reudusă la impotență cu viteza fulgerului, dacă e omul potrivit la butoane. Cine va urma la conducerea DNA cel târziu în 2019 ne va dovedi exact același lucru ;-)

          Exact convingerea că instituțiile sunt deja suficient de solide și că oamenii incomozi de genul lui Traian Băsescu (ce a avut la un moment dat forța si sminteala să producă schimbări spectaculoase) nu sunt neapărat necesari deschide calea unor nulități nevolnice de genul lui Iohannis și Cioloș. Care nulități vor pun batista pe țambal încet dr sigur. Sper să greșesc…

          • Din fericire, presedintii nu sunt de capul lor. :)

            Oricat si-ar dori unii sa se sufoce (si nu va acuz de asta), DNA prinde viteza. La sustinerea populara pe care o are, niciun om politic nu-si permite sa franeze DNA. Daca maine candideaza, la indiferent ce functie politica, Doamna Laura Codruța Kövesi spulbera orice contracandidat. Din fericire, nu candideaza. :)

            Oricat ar vrea unii sa ne puna vorbe in gura si ganduri in cap, „suficientzii” ca mine stiu ca mai avem nevoie de cel putin 2-3 cicluri electorale ca sa ajungem unde trebuie. Dar in 2016 se va face un prim pas hotarat, in directia corecta, fara indoiala. „Suficientzii” ca mine stiu ca o batalie nu inseamna intreg razboiul. Asa ca ne vedem de treaba (adica muncim) si iesim la vot. Atati cati suntem.
            PSD are probleme mari. Si va avea probleme din ce in ce mai mari (una dintre ele fiind ca s-a intors Vanghelie). Uitati-va cu atentie in jur si veti vedea cum dispare anacronismul, din vietile noastre, in toate domeniile. Inclusiv in politica. Nu azi. Nu maine. Dar dispare.

    • No way! Pariez pe o butelie de Dom Perignon (orice an după 1970) contra una bere la PET expirată că PSD & Co. va înregistra o victorie electroală strălucită la locale în București.

    • Nici nu au ce alege dectat intre deocheati, plecat cu sorcova sau nauci(de la nauka vorba lui Petre Tutea) :)
      Nimeni de adevarata valoare si cu mare forta persuasiva nu si-a sacrificat viitorul, chiar daca dupa Svejk si l-a sarificat oricum ramanand aici si nu greseste, coborand in arena .Oricum plecarea cuiva dintr-un institut de matematica pentru a se dedica civismului cand nu este foarte clar capacitatea dlui de organizator nu este suficienta.Si mai ales cand nu stim din ce traieste sau poate ca mai are vreun job?.
      Nu ar fi in stare sa reziste camarilei din jur cu care un Basescu s-a luptat corp la corp si de la egal la egal, pe cand era PG.
      Deigur ca intre Firea si Organ il prefer pe Organ in orice moment, dar acesta este anulat de toti cei care spun ca nu o vor mai ales pe Firea dar…se vor mai ales pe ei. QED

  2. Domnule profesor, sinteti o voce, de ce nu indemnati oamenii (studenti, profesori) la proteste pasnice? Daca nu pentru un nimeni (periculos) ca Vanghelie, macar pentru recentele schimbari (si neschimbari) legate de legea invatamintului si doctorate…

    • Vai dumneavoastră dacă nici până acum n-ați înțeles că problema nu e lipsa protestelor, ci lipsa voturilor.

      Protestele nu rezolvă nimic. Problema României o reprezintă un nucleu de cam 5 milioane de alegători ce votează în mod consistent cleptocția socialistă în orice condiții. Celelalte partide încep să înțeleagă că acești alegători sunt singurii care contează și atunci își ajustează discursul spre captarea lor. E un proces firesc și natural.

      Ăilalți așegători sunt mofrutoși, imprevizibili și evită să meargă la vot pe motiv că „toate prtidele sunt la fel”, că nu e fashionable șă voteze sau (imbecilitatea supremă) că prin boicotarea votului sunt pedepsiți poliicienii venali. De fiecare dată când un om normal nu votează el îl lasă pe un dement senil să decidă în locul său. Ia uitați-vă în urmă și vedeți de câte ori ați făcut asta :-) :-) :-)

      Nici un fel de îndemnuri ale nici unui profesor nu pot scoate oamenii ce nu și-au pierdut încă mințile și bruma de moralitate cu totul din starea asta de imbecilizare și letargie cronică. Trezirea e ceva ce ține de fiecare parte. Numai că asta nu se va întmpla și majoritatea oamenilor relativ normali vor continua să-i lase pe nenorociții cu creierașii muci să le decidă viitorul. Vae victis!.

  3. Pe lîngă toate cele (bine) spuse, Marian Vanghelie este pur și simplu un avatar metastazic al ”reprezentativului” Nicolae Ceaușescu (& CONSOARTA) – ultra-relativist din punct de vedere moral, nici-țăran-nici-orășean.

    NICI MĂCAR MAHALAGIU.

    Adică o ființă cu chip uman, dar imposibil de încadrat în vreo categorie cît de cît definisabilă.

    Adică exact ceea ce ne este vîrît pe gît de TOATE posturile TV – FĂRĂ EXCEPȚIE – fie că-i vorba de știri sau emisiuni de divertisment (inclusiv mega-interviuri, cu țîfne de ”seriozitate”).

    Cine-i vinovat ? Publicul semidoct, produs de școală (ante și post-decembristă), sau confuza ”elită” a nației, incapabilă să-și depășească narcisismul de primă generație ´telectuală (”vino mamă să mă vezi”… + ceva cu ”spații verzi”). ”Șiroaiele de lacrimi” crocodiliene vărsate la moartea lui Solomon Marcus, DUPĂ ce l-au ignorat vreo două decenii, demonstrează cele afirmate mai sus.

    CINE-I EDUCĂ PE EDUCATORI ?

      • Contra-argument (cu privire la ”timp”): G. I. BRĂTIANU O enigmă și un miracol istoric: POPORUL ROMÂN Editura Științifică și Enciclopedică 1988

        Ferdinand Lot pag.162: „…Trebuie însă să admitem că populația rămasă pe loc a ajuns la o condiție socială inferioară și la o mare barbarie sub stăpînitorii goți, gepizi, huni, avari, slavi, maghiari…
        …Daco-romanii care au venit în sudul Dunării au fost și ei reduși la o condiție mizeă, poate chiar mai mizeră decît a celor din nord. Alungați în primul rînd de slavi, ei au început să rătăcească din loc în loc, ca păstori, în timp ce la nordul fluviului daco-romanii au putut rămîne, în parte, agricultori.”

        G. I. Brătianu pag.173: „Tocmai starea aceasta de înapoiere a culturii a asigurat păstrarea unității limbii. Datorită faptului că romanicii orientali au fost reduși, vreme de secole, la o stare de sărăcie și mizerie, ca păstori transhumanți sau lucrători ai pămîntului care, la fiecare invazie, își găseau adăpost în munți sau prin păduri,…”

        Scump plătită unitatea asta a limbii – după 1500 de ani tot mai sîntem debitori.

    • Generația comunismului e otrăvită și incurabilă dincolo de orice speranțe. Generațiile următoare sunt mai puțin intoxicate, dar din păcate diferenele sunt mult prea mici ca să fie posibilă o schimbare vizibilă pe termen scurt. După cum spuneam mai sus e un proces lent de civilizare si asanare care însă va dura generații. Sunt convns că e va avea succes cu condiția să nu se producă un cataclism major cum a fost comunismul, respeciiv o întoarcere brutală la mocirla originară.

      • Regret ca-ti semnalez dar generatiile urmatoare NU sunt mai putin intoxicate. Asta din cauze genetice. Generatia legionarilor transformati peste noapte in comunisti precum si a celor care-au dansat la nationalizare/colectivizare si-au implantat genele in „generatiile urmatoare”. Implantare obtinuta cu succesuri majore si din cauza alimentatiei rationale. Probabil ca dac-ar fi existat un contra-Nobel (asa cum exista Zmeura-de-aur vs Oscar) cismaru n-ar fi avut contracandidat/a. A reusit ceva la care mii de cercetatori inca viseaza in ciuda finantarilor generoase: crearea de roboti programati sa traiasca doar in comunism. Si peste asta::capabili sa se reproduca. Natural.

        • Sigur ca asta e o chestie de perceptive si deosebit de greu de cuantificat. Nu sunt nici pe departe in pozitia de a va contrazice fara urma de dubiu, dar totusi cred ca unele semne ale evolutiei sunt vizibile.

          Hai sa ne amintim doar faptul ca in 1990 Iliescu & Co. castigau alegerile cu peste 80% din voturi la o participare masiva la vot. Nu mai retin cifrele exacte dar cred ca participarea depasea si ea 80%. Azi asa ceva e de neimaginat chiar si pentru cei mai pesimisti dintre noi, iar cleptocratii sunt fortati sa joace la absenteism si deruta. Nu ca asta nu le-ar fi convenbil, dar e un semn al scaderii controlului pe care-l aveau odinioara. Si apoi daca romanii ar fi intr-o stare chiar atat de disperata, atunci Romania de azi ar trebuie sa fie ka Kazahstanul sau ca Bielorusia, complet in afara lumii civilizate. Stim cu totii ca treaba nu e chiar asa de rea.

          Acum nu ca asertiunile mele ar fi foarte optimiste, dar ale dumneavoastra sunt de-a dreptul sumbre. Sper ca cel putin in aceasta chestiune eu sunt mai aproape de adevar ca si dumneavoastra :-)

      • @osef Svejk (08/04/2016 la 13:48)

        „Generația comunismului e otrăvită și incurabilă dincolo de orice speranțe. Generațiile următoare sunt mai puțin intoxicate, dar din păcate diferenele sunt mult prea mici ca să fie posibilă o schimbare vizibilă pe termen scurt.”

        Parintii tai fac parte din generatia comunista si tu din cea urmatoare deci…….? O sa spui ca ai emigrat bla, bla, …..dar cine ti-a cerut sa emigrezi si sa „schelalai” (cauvantul tau preferat) in loc sa lupti in Romania ca sa participi la ridicarea ei.

        John F. Kennedy spunea intreaba-te ce faci tu pentru tara ta si nu invers..

        • Părinții mei sunt cei ce mi-au spus asta încă din copilărie, pe vremea comunismului. Ei au realizat ca generația lor e pierdută, au spus că și a mea și a fraților mei e pierdută și foarte probabil că și generația copiilor mei e pierdută la rândul ei. Ne-au sfătuit părintește pe toți să plecăm cu prima ocazie. E adevărat că am avut nevoie de ceva timp spre a înțelege asta. Iar azi realizez ca nici măcar generația copiilor copiilor mei nu va ieși din mocirlă. De aia ar fi fost cel puțin monstruos să-i condamn la o existență penibilă în România.

          Cine mi-a cerut să emigrez? Bunul simț. Cât de tâmpit ar fi trebuit să fiu ca să rămân în România și să vă plătesc dumneavoastra pensia? Iar asta în loc să le asigur un viitor cvilizat copiilor mei, să mă bucur de casa, de vacanțele pe care mi le doresc, de împlinirea oricăror damblale ce îmi trec prin cap și în general de tot ceea ce îmi ofera lumea civilizată.

          Pentru oricine are ca mai firavă posibilitate să plece, e o crimă să rămână în România doar de dragul de a-i milui pe paraziții ce o pustiesc metodic. Rămași fără pomeni sau cu pomenile drastic diminuate paraziții vor pieri mai rapid sau măcar se vor rări grăbind astfel șansele României de a ieși din marasm, Dacă ai gândaci în casă singurul mod de a scăpa de ei e să-i lași fără surse de hrană. În acest sens privarea statului social de resurse pentru pomenile celor ce distrug națiunea e un act patriotic și civic. Nu-i așa?

          • @ Josef Svejk (09/04/2016 la 16:22)

            “Cât de tâmpit ar fi trebuit să fiu ca să rămân în România și să vă plătesc dumneavoastra pensia?”

            Ati pornit de la o ipoteza falsa (dar la care nu v-ati gandit): NU sunt pensionar nici in Romania (si nici in afara ei, daca asta conteaza). Am emigrat cu mult inaintea dvs. In rest puteti “schelali” (va folosesc cuvantul dvs. preferat) si sa va auto-numiti “tâmpit” cat doriti, mai ales ca daca ramaneati in Romania plateati pensie pentru parintii dvs. (si a rudelor-pensionare).

            Dvs. ati pornit de la anumite ipoteze si ajungeti la caracterizari generalizatoare cu privire la grupuri sau chiar generatii.

            Deceanu Ovidiu (10/04/2016 la 1:18)

            “Nu -l mai scoateți pe Kennedy din mânecă. Kennedy se adresa unui popor pentru care munca serioasă, e sfântă. “

            Aceasta afirmatie cu privire la “munca serioasă, e sfântă.”, imi aduce rapid in minte de caderea unor banci americane (ca si a altor companii gata sa aiba aceeasi soarta), cu cativa ani in urma, care erau conduse de unii din poporul american (sau nu erau americani?)

            “Poporul român e departe de valorile americane vechi așa că citatul din Kennedy aplicat la români e ridicol.”

            Daca as avea definitiile dvs. cu privire la valorile americane as putea sa am pronunt; altfel afirmatia este doar un slogan; nu se poate vorbi de INTREG poporul roman, in general, ci doar unii romani la fel ca si in cazul poporului american.

            • N-am plecat de la nici o ipoteză ci doar de la afirmațiile dumnevoastră. E irelevant unde vă aflați. După cum vă maifestați mentalitatea de șoșonar nesătul ce se ghiftuie lacom din pomana publică pare să fi rămas neatinsă :-D … Aș zice chiar că sunteți unul din combatanții polkovnikului Dogaru. La chestia asta instinctul mă înșeală arareori.

              Dacă ar fi să pariez aș paria că sunteți bine-merci în România și că vă dați plecat pentru că în rândul șoșonarilor înăcritți în rele, ce întorc pe băncile din parcuri pe toate fețele chestiunile grave și complexe ale lumii, respectiv au toate soluțiile în buzunar (dar uite că tineretul ireverențios din zilele noastre nu-i ascultă :-D ) nu există nimic mai odios, dar în același timp mai invidiat ca emigrarea. „Tinere să știi că mă chemau și pe mine, dar eu nu m-am dus. Am rămas aici să-mi fac datoria față de patrie” – așa cum îmi mărturisește de fiecare dată când merg prin țară un fost maior din miliția economică ce locuiește doua case mai departe de cea a părinților mei. Îi răspund (nu știu dacă se prinde) „Da domnule Moga, am auzit că și azi mai plânge FBI-ul după dumneavoastră” :-)

              Cât despre citatul lui Kennedy care a provocat reacția domnului Deceanu, eu cred că acel citat e o idioțenie socialistă și nimic mai mult. El este npotrivit nu numai în Romania unde puturoșenia, hoția și prostia crasă duc la o risipă greu de imaginat, dar și oriunde altundneva în lume. Lipsa controlului civic duce întotdeauna la dezastru. Datoria mea civică e să întreb ce face statul (oricare ar fi acela!) cu ceea ce îi dau eu și alții ca mine. Ceea ce spunea răposatul Kennedy (un reședinte mediocru și ratat al cărui merit major e acela că a fost asasinat :-D ) s-ar traduce, așa mai pe românește: „Voi decartați fără grijă, că sțim noi mai bine ca voi ce trebuie făcut cu banii și viețile voaste”. Tipic marxist. Nu-i așa?

            • @Josef Svejk (11/04/2016 la 0:45 )

              Plecati de la anumite enunturi/concluzii si pe baza lor creati supozitiile care sa le sustina iar cand se intampla sa nu se „brodeasca” (cum ar spune olteanul) folositi invectivele si/sau neadavaruri (ca sa fiu elegant).
              ===========
              „E irelevant unde vă aflați.”

              „Dacă ar fi să pariez aș paria că sunteți bine-merci în România….”
              ….. cam la fel paria/comenta Gaga cand a vazut pentru prima data o girafa : „asa animal nu exista”

              Frantura de logica tocmai la un inginer? …..ori e irelevant unde sunt ori pariati ca sunt in Romania? Raspuns meu este nici una nici alta: cititi ce v-am spus mai sus (@10/04/2016 la 20:19) .
              ===========
              „……….așa cum îmi mărturisește de fiecare dată când merg prin țară un fost maior din miliția economică ce locuiește doua case mai departe de cea a părinților mei. Îi răspund (nu știu dacă se prinde) „Da domnule Moga, am auzit că și azi mai plânge FBI-ul după dumneavoastră”
              ==========

              Nu tot romanul locuia sau locuieste pe o strada cu un( fost) maior de miltie. In vremea comunismului numai anumite „cadre de nadejde” locuiau intr-o casa din anumite zone (exclus Ferentari) si nu intr-un apartament dintr-un bloc construit pentru oamenii muncii (din acelasi Ferentari). Nici o schimbare pe vremea capitalismului, aceleasi „cadre de nadejde” si/sau urmasii lor: „La vremuri noi, tot noi(aceeasi)”.

              ======
              „Ceea ce spunea răposatul Kennedy (un președinte mediocru și ratat al cărui merit major e acela că a fost asasinat…….”
              ========

              Nu v-au intrebat americanii pe dvs. ca ii trezeati la realitate

              God bless America ca v-a primit ca emigrant economic (castigat la loteria vizelor sau investitor strategic?).

              Salvarea americanilor vine de la dvs. si probabil de la noul presedinte care va fi ales in acest an.

              Oricum nu cred ca mai are rost sa-mi mai pierd timp sa-ti raspund la toate „panseurile”.

        • România e o cauză pierdută. Merită să lupți dacă știi că există masa critică, de oameni destupați care pot schimba ceva. În România masa critică e formată din semidocți patrioți ( și Vanghelie e patriot, și Becali e patriot și Năstase e patriot și Udrea e patriot și Ilici e patriot etc etc ) și schimbarea nu va avea loc niciodată cât numărul acestor nenorociți îl depăsește pe cel al căror ideea de civilizație nu se reduce la marca și vechimea mașinii pe care o conduc.

          Pe scurt, aș vrea să pot să mi se rupă de România pentru că știu că nu pot face mare lucru. Dar nu mi se rupe. În schimb nu pot nici să trăiesc în aceeași țară cu Vanghelie. Așa că am plecat.
          Și uite așa nu pot să fac nimic nici dacă vreau. Familia mea e pe primul loc, nu România populată de semi-analfabeți cu fițe.

          Nu -l mai scoateți pe Kennedy din mânecă. Kennedy se adresa unui popor pentru care munca serioasă, e sfântă. Poporul român e departe de valorile americane vechi așa că citatul din Kennedy aplicat la români e ridicol.

          • Fuga-i sanatoasa.
            Dar e rusionoasa.
            In plus, cata vreme exista macar un sigur om care lupta pentru o cauza, acea cauza nu e pierduta.
            Cat despre poporul roman, directia e clara: trebuie sa se apropie de „valorile americane vechi” si sa se dezica de „valorile rusesti noi”. :)

            • In viziunea dumneavoastra lupta inseamna ca omul sa ramana si sa munceasca ca vita pentru a va satura pe cei ca dumneavoastra. Nu-i asa?

              A ramane intr-un loc unde sunt pradat in mod insititutional si unde rodul creativitatii si muncii mele se duce in cea mai mare parte (peste 70% in anul in care am plecat) in buzunarele vesnic flamande ale birocratiei si pentru ghiftuirea lipitorilor vesnic hamesite ale statului (lefegii ai statului, beneficiary a tot soioul de pensii din care cam jumate sunt nejustificate) mi se pare mai mult decat o crima. E o tampenie. Nu-i asa? Inteleg ca plecarea celor ce continua sa umple tzatza statului va creaza o anume neliniste, dar nu ar fi mai indicat sa incepeti sa produceti si dumneavoastra ceva in loc sa va lamentati?

      • S-ar putea ca in jurul megamoscheii sa apara pana atunci o alta populatie si asta de azi sa treaca doar in cartile de istorie ,daca o va mai baga vreun scribalau in seama. :)

  4. Zice autorul: „În urmă cu câteva luni, atunci cănd România era traversată de curentul revoltei morale”. Sancta simplicitas! Ridicol, de-a dreptul! Ce revolutie morala?! N-a fost nici o revolutie morala. Au fost doar saturnaliile romanesti ce se produc cam odata la un deceniu, ca sa se mai bucure un pic prostimea :-) .

    A fost exclusiv vorba de o reglare de conturi la capul principalului partid politic din Romania: PSD. Cei cateva mii sau zeci de mii de mofluji bosumflati iesiti in strada dupa incendiul din clubul Colectiv au fost extrem de usor aburiti si detrunati de provocari ieftine de la scopul initial. Zavera i-a dat lui Dragnea sansa sa traga apa dupa Ponta fara ca PSD-eii de rand sa poate protesta prea mult pentru pierderea accesului direct la tzatza bugetului cu ocazia pierderii guvernului. Si pana la urma nici n-au pierdut mare lucru. Papagalul nevolnic instalat adus cu mari sacrificii tocami de la Bruxelles spre a fi instalat la palatul Victoria nu a indraznit sa le refuze nimic. Insa va prelua si imparti impreuna cu toate celelate partide nemultumirile populare inainte de alegeri. Pentru ca PSD-ul e (nu-i asa?) in opozitie :-)

    S-a dovedit inca odata (pentru a cata oara?) ca marea majoritate a romanilor zielor noastre sunt incapabili sa se uneasca pentru atingerea unui scop simplu si clar. Si mai rau decat atat, daca chiar le ajunge cutitul la os si ies de prin vizuni disperati si inebuniti de indignare ca sa schimbe ceva, sunt incapabili de consecventa si o minima coerenta, asa ca ramane totul cum am stabilit:-)

    Dupa incendiu, obiectivul principal ar fi trebuit sa fie alegerile anticipate, pentru a trage apa dupa macar o parte din vermina fetida ce controleaza legislativul si executivul. Evident ca papagalii din strada au fost incapabili sa se concentreze pe acest obiectiv simplu si clar si au fost detrunati cu usurinta spre tot soiul de abureli de doi bani. Precum puii de catel ce abia au facut ochi si alearga dupa un flutre sau altul fara a prinde niciunul. In bunavointa sa cea fara de margini, sistemul l-a pus pe venalul Piedone sa-si dea un pic demisia iar apoi chiar l-a bagat cateva zile la bulau. A fost rapid eliberat. A ramas bine-merci cu tot ce a agonist de pe urma talhariilor, iar acum il bate gandul sa candideze din nou la primaria sectorului ca tot are fo’ 60% din voturi. Iar daca, candideaza, va castiga la scor. Ca si Vanghelie.

    • Am cerut anticipate. Au cerut si liberalii mai de fatada dar aceasta fatada era de folosit. Dar ce sa facem? ce sa fac? Am fost in piata am incercat sa le soun dar treisferturi erau nauci , erau tembeli habar nu aveau ce doresc. Jalnic. Nu doreau lderi si probabil ca si daca doreau aparea un Dogaru resapat si intinerit.
      La unu ca mine sunt 100 de-ai lor. :)

    • Culmea cinismului si a dispretului fatis pentru oameni „Olguta” (nu „Olga”) va candida din partea PSD… este o lume atat de saracita, atat de inapoiata, incat guvernantii – ciocoimea ridicata din plebe de care se deosebeste numai prin lacomie si ambitie mai puternica decat orice – pot sa-si bata joc pe fata de acesti bieti „alegatori”!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro