joi, martie 28, 2024

Intoleranța nu are niciun Dumnezeu…

… decât pe sine. O spun din capul locului: nu cred că religia, ca mesaj, poate fi sursa vreunui tip de intoleranță – nici intoleranță față de homosexuali, nici față de alte minorități. Evident, mă refer la religiile de care m-am lovit cât de cât, cele mari, tradiționale. Iar poziția mea este clară – sunt contra intoleranței. Nu sunt „pro” nimic. Nici măcar „pro” toleranță, ca să forțez un pic sublinierea. N-am de gând să fac aici un demers pentru toleranță și valoarea ei, ci să mă opun fățiș intoleranței. De ce? Fiindcă intoleranța este un rău absolut. Nu văd ce om de bună-credință m-ar putea contrazice. Iar teologia ne învață că problema răului e o văgăună lunecoasă căreia nimeni nu i-a prea dat de capăt, fiind o problemă pe care o tratează cu maxim de prudență. Spre exemplu, sumbra Apocalipsă a Sfântului Ioan Teologul este ultima venită în canonul biblic, fiind o lectură dificilă și nu prea recomandabilă credinciosului de rând. Acestuia din urmă i se recomandă respingerea totală a răului, fără parlamentări, asemeni lui Iisus: „Piei, satano!” (Matei 10:4) sau „Mergi înapoia Mea, satano!” (Matei 16:23) O consider o strategie foarte potrivită și în cazul intoleranței și anume respingerea ei fără echivoc, fără nuanțări, fără a accepta ramificări, amendamente, formulări alternative sau mai știu eu ce chichițe. Fiindcă dansul cu diavolul începe când vrei tu – dar se termină când vrea el. Așa că mai bine nu te băga, refuză-l. Piei, intoleranță!

Adevărata sursă a intoleranței e atavismul, care se poate camufla sub haina religiei, a ateismului sau a altor -isme. Sau, din păcate, chiar a științei. Ca să previn eventuale blocaje pe parcursul lecturii textului de față, deschid o paranteză. Iată ce înțeleg eu aici prin „atavism”: e „momentul ăla” în care,   trecut ne venea să dăm în cap altuia doar pentru că era din alt trib. E ceea ce azi ne face aroganți și violenți față de cei vulnerabili și, în egală măsură, umili în fața celor puternici. E ceea ce ne face să țipăm la propriul copil atunci când scapă un pahar cu apă pe covor, dar ne umple de diplomație față de vecinul cel solid care ne-a inundat apartamentul. E „momentul ăla…” Sper să mă fi făcut înțeles. Am încercat aici pe cât posibil să îi scutesc pe „rigoriști” de efuziuni semantice întinse pe kilometri de comentarii, părând să nu realizeze că sensul unui cuvânt se derivă din context și nu din dicționar. La fel cum există doar pacienți, și nu boli. Altfel, putem arunca literatura la gunoi și să citim doar instrucțiuni de utilizare. Sau trimitem analizele direct în plic și medicul ne dă tratamentul fără să ne mai consulte, ci uitându-se într-un dicționar medical. În lumea reală, din afara dicționarului, cuvintele nu stau atârnate în aer, ci se agregă în idei, idei care formează mesaje. Ok, dacă e prima oară când cineva întâlnește un cuvânt în text, e firesc să se uite mai întâi în dicționar ca să aibă cât de cât o idee asupra intenției autorului, dar sensul final îl extrage tot din context.

Nu realizați nici acum cât de important e contextul? Întorcându-mă la subiect, păi taman lipsa unei lecturi în context istoric, politic, social etc. face ca textele sfinte să poată fi folosite drept pretext pentru homofobie, crimă, genocid și alte grozăvii. Dar abuzul ăsta nu invalidează mesajul religios fundamental. Gândiți-vă că nu am fi cei ce suntem azi, dacă nu ar fi fost mesajul fundamental religios. Nu o putem evacua din istorie fără să ne aruncăm la coș și pe noi înșine odată cu ea. Oricât de critic aș fi la adresa religiei, nu am cum să o reneg. Dacă nu ar fi existat religia, probabil că astăzi eram în continuare vânători-culegători trăind în triburi de maximum 150 persoane.

Copiii mei pictează icoane, participă la ora de religie și la evenimentele organizate pentru ei de către biserica de cartier deoarece eu consider religia o experiență civilizatoare. Chiar aș vrea să avem cât mai multe religii la un loc: cu cât mai multe, cu atât mai puțină influență va avea fiecare asupra oamenilor. Dat fiind că fiecare din ele le respinge pe celelalte, se vor limita reciproc. Concurența e benefică și poate le va face să evolueze. În stil darwinist. Iată și o povestioară de natură să ilustreze mai bine ce gândesc. Pe patul de moarte, un cleric foarte evlavios a fost vizitat de Dumnezeu. Clericul i-a pus atunci întrebarea care-l chinuise toată viața: „Doamne, care e adevărata religie?” – „Nu știu și nici nu mă interesează, fiindcă eu nu sunt credincios”, a răspuns Dumnezeu.

Da, recunosc că o concepție conform căreia homosexualii ard în focul iadului mă duce cu gândul mai degrabă la Auschwitz, decât la Voroneț. De ce? Vizitați și lagărul, nu numai mânăstirea. E o experiență pe care nu o pot pune în cuvinte. Unii ar putea deduce de aici că fac o asociere între biserică și nazism. Ei bine, greșesc. Ceea ce vreau să arăt e că NU religia generează intoleranța, ci atavismul, indiferent de forma sub care se manifestă. Dacă aveam un „cui” împotriva religiei, nu vorbeam de crematoriile construite de atei la Auschwitz, ci de rugurile aprinse de Inchiziție.

Religia e încă necesară. Dacă mai există și azi, înseamnă că sunt motive întemeiate să fie așa. Dar nu pe post de înlocuitor al științei. Credeți că religia are vreun cuvânt de spus în domeniul științific? Dacă da, la care anume din religii vă gândiți? Fiindcă toate pretind că sunt deținătoarele „adevărului absolut”. Or, nu pot avea toate dreptate. Cel mai probabil nu are niciuna. Așa că mai bine să ne rezumăm la știința pe care o avem. Măcar, e una singură. Și dă rezultate.

De aceea nu sunt de acord să folosim un text sacru pe post de manual de sexologie, de nutriție, cod moral sau, Doamne-ferește(!), mai știu eu ce. De ce să nu-i lăsăm pe specialiști să se pronunțe? Fiindcă studiile lor nu se fac pe bază de voturi, ci de cercetări, experimente. Faptul că unora li se pare că Pământul este plat deoarece asta văd ei pe fereastră nu înseamnă că gata, aruncăm știința la gunoi și mergem să votăm forma planetei. A fost o vreme când majoritatea credea că Soarele se învârte în jurul Pământului, și totuși Soarele nu și-a schimbat traiectoria. E adevărat că pe astfel de oameni e destul de greu să-i convingi: trebuie să-i iei de mână și să faci ocolul lumii cu ei. Și nici atunci nu e sigur că reușești. Dar ceea ce era de înțeles în Evul Mediu din lipsă de cunoștințe nu cred că mai e acceptabil în secolul XXI.

Da, nu numai clericii, ci și savanții deopotrivă sunt de multe ori prizonieri ai propriilor convingeri și orgolii. Însă diferența o face cadrul în care evoluează fiecare. Când un om de știință se „închistează”, vine altul și împinge treaba mai departe. Știința nu e dornică să se fosilizeze cât mai repede în dogme și canoane, ci pune totul sub semnul întrebării. Iar acolo unde știința nu a ajuns încă, în avangarda cunoașterii, găsim filozofia, cu același apetit pentru a pune orice în discuție.

Religia poate fi o sursă de inspirație nesecată, un ghid, dar nu și o soluție pentru te miri ce. Papa Ioan Paul al II-lea spunea că și prostia e un dar divin, dar să nu abuzăm de ea. Așa că îmi permit să propun o temă de reflecție pentru credincioși, și nu numai: Ce ar spune Iisus despre acest referendum? Ce ar spune El, cel răstignit la inițiativa tot a unor „tradiționaliști”, validată tot printr-un fel de referendum? Eu cred că Iisus a și răspuns deja, cu ocazia judecății Sale: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!” (Luca, 23:34) Sau poate că ar rosti cuvintele adresate, în alt context, mulțimii de bărbați adunați să „voteze” cu bolovani o femeie (altă categorie vulnerabilă alături de homosexuali, atunci ca și azi): „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei” (Ioan 8:7). Ce ar spune Iisus? Întrebarea mea e pur retorică. Vreau doar să îndemn oamenii să gândească cu capul lor. Nu mă aștept să primesc un răspuns. Mai bine păstrați-l între voi și conștiința voastră și acționați ca atare.

De ce? Pentru că mi-aș dori un demers rațional în problema intoleranței față de minoritățile de orice fel. E necesar. Într-o lume un pic mai bună, ar fi și suficient. O lume în care oamenii nu-și caută argumente morale nici sus pe cer și nici jos în pantaloni, ci le găsesc în propria conștiință. O lume în care oamenii înțeleg viața privind în urmă, dar o trăiesc privind înainte.

Tu te tratezi cu medicamente sau cu descântece? Îți trimiți copiii la școală sau pe râpă cu caprele? Bănuiesc că, în ceea ce privește interesul tău personal, ai pretenții care țin de secolul XXI și nu de epoca bronzului. Așa că nu te mira că toți au așteptări similare. Fii generos și sprijină-le și pe ale altora. Sau măcar nu fii duplicitar, punându-te în calea lor.

Distribuie acest articol

44 COMENTARII

  1. „Am încercat aici pe cât posibil să îi scutesc pe “rigoriști” de efuziuni semantice întinse pe kilometri de comentarii, părând să nu realizeze că sensul unui cuvânt se derivă din context și nu din dicționar. ”

    Sper să nu va mâhnească prea tare cele ce urmează. Ar fi păcat ca talentul dumneavoastră de povestitor să se împiedice de exigențele unui cârcotaș.

    Mărturisesc fără înconjur: sunt un rigorist, fără ghilimele, atât în sensul propriu cât și în cel probabil figurat al autorului; prin urmare, înainte de a arunca la lada de gunoi a literaturii române aceast nou episod din saga Minoritaurilor [care dă pe din’afara de maculatură], nu mă pot abține să fac următoarele „efuziuni”:
    1. Dacă sensul unui cuvânt „se derivă” din context mă întreb de ce oare autorul a simțit nevoia să ne explice ce înseamnă „atavismul” său și, în consecință:
    2. Să luăm de bună definiția oferită de domnul Pintea termenului ‘atavism’ sau să îl definim noi după cum ne pricepem să deslușim „contextul”?
    3. Eu am ales contextul, de unde reiese că:
    4. Atavismul este un soi de „efuziune”, unde efuziunea pare a fi element al frazeologiei tipice intelectualului rumân trezit din letargia indusă se școala publică, unde frazeologia și letargia ar putea fi constante teologice derivate din apocalipsă așa cum a fost lecturată și interpretată de omul de rând.
    5. Nu pot să fiu tolerant în sensul de dicționar cu cei ce vorbesc despre toleranță în sensul lor privat, ambiguu, conjunctural; sunt intolerant în mod programatic cu cei ce proslăvesc anomia și anarhia, chiar și semantică, pentru că orice discuție cu astfel de oameni este o masivă pierdere de timp căci domniile lor îți vor replica de fiecare dată astfel: „nu ai înțeles tu ce am vrut să spun” ori „tu nu cunoști sensul termenilor folosiți de mine” ori „nu te duce capul să descifrezi contextul” ori „ești un intolerant dogmatic, chițibușar, care se leagă aiurea de oameni și de poeziile lor”; prin urmare;
    6. Acesta este ultimul meu comentariu în marginea unui text semnat Răzvan Pintea, căruia îi mulțumesc pentru răbdarea și amabilitatea cu care ne’a întâmpinat și tolerat aroganțele și pe care țin să’l asigur că’l voi scuti de prezența mea virtuală pe viitor.

  2. Hmm, „Intoleranța nu are niciun Dumnezeu…”, zice filosofic autorul, dar mai departe citează din Biblie: “Piei, satano!” (Matei 10:4) sau “Mergi înapoia Mea, satano!” (Matei 16:23). Adevărat tolerant, ce mai! Nu, frate, cel tolerant e taman satana, el te lasă să faci ce dorerşti tu, ba chiar te îndeamnă să faci tot ce-ţi trece prin minte. Apoi autorul dă un alt citat “Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei” (Ioan 8:7) luat din episodul cu femeia adulterină, dar lasă să se înţeleagă că Iisus ar aproba comportamentul ei. Dar lecţia acelui episod e alta, că putem ierta omul dar .. el să nu repete păcatul, căci Iisus îi spune acelei femei: „Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:11). Nu o aprobă, nu e de acord cu ceea ce făcea ea, dar o iartă. Autorul confundă toleranţa cu mila. Iisus are milă de slăbiciunile oamenilor şi îi iartă, dar nu e tolerant cu păcatele. El vrea îndreptarea omului, nu moartea lui. Satana, însă, le aprobă total. El e tolerantul. De el ar trebui să nu ascultăm pentru că, spune autorul: „Fiindcă dansul cu diavolul începe când vrei tu – dar se termină când vrea el.” Adevărat, se termină la .. Sodoma şi Gomora, cu paşi mici, insesizabili. În cetăţile alea era foarte .. tolerant, era chiar .. casa toleranţei. „Așa că mai bine nu te băga, refuză-l.” – zice categoric autorul şi aici chiar îi dau dreptate.

    • MariS..
      „Dar lecţia acelui episod e alta, că putem ierta omul dar ..
      el să nu repete păcatul, căci Iisus îi spune acelei femei ”

      Cred ca o alta lectie importanta ce se deduce din parabola
      este ca de fapt nici un om nu-i „calificat” sa judece ,
      sa dea si sa execute sentinte , cu privire la pacatele celorlati .
      Ca de ex , de a da sentinta de a ucide cu pietre pe femeia adultera, in cazul parabolei .
      Pentru ca nu este nici unul „fara de pacat „…. dupa cum spune Biblia .
      Suntem in situatia in care niste pacatosi judeca , dau sentinte pentru alti pacatosi .
      Adica niste pacatosi considera ca ei au pacate „acceptabile , minore „…
      care le permit sa judece si sa dea sentinte pentru pacate facute de altii ,
      considerate mai „mari ” decat ale lor .
      Doar „cel fara de pacat” , adica Iisus , conform Bibliei ,este calificat sa judece ,
      sa dea sentinte .
      Oamenii raportandu-se la crestinism , pot sa ierte , ca sa fie iertati .

    • MariS, daca ati fi avut curiozitatea sa intelegeti citatele pe care le transcrieti si, probabil ca le si cititi, ati fi fost mai putin categorica in insiruirea atator „exactitudini”!
      Biblia este nr.1 best seller mondial, nu pentru ca are intrebari si raspunsuri pe sleau, ci pentru ca continua sa inspire oamenii si sa-i incite la noi interpretari, menite sa-i ajute sa patrunda mesajele ei inca ascunse, inca misterioase, profund transcendentale!
      Pentru oamenii de rand ca mine, un singur adevar e absolut: Dumnezeu este creatorul suprem.
      Din asta, fiecare intelege ce poate…Eu nu ma bag sa-I dau o mana de ajutor judecand si condamnand alti oameni, pentru ca asta-i treba Lui : El ne-a creat pe toti, diferiti,imperfecti, etc, El ne judeca. Nu ne apucam noi sa-I dam o mana de ajutor, tocmai Lui, omnipotentul, judecand pe altii, in loc sa ne ocupam bine de propriile vieti!
      Va deranjeaza homosexualii? Pe mine ma scot din sarite idiotii si, sincer, mi-ar place sa nu se mai reproduca! Acestea fiind clarificate, continui sa ma ocup de viata mea fara sa ma preocup de inmultirea lor, ii evit si toata lumea isi vede de treaba.
      Capisci?

  3. O observatie referitoare la atavism : Nu este o idee originala desi am avut- o acum 25 de ani independent de cel care a emi-o prima oara pe la jumatatea secolului 19 , respectiv faptul ca specia noastra ar putea fi integrata intrun alt regn decat cel pur animal, un regn „noeti” am spus eu (gandindu-ma la nousul din noi).
    Daca am accepta asa ceva inseamna ca atavismul tine de animalitatea noastra care desigur ca nu este anulata in noul regn ci doar dusa pe o alta treapta in care ar trebui sa serveasca doar constiintei, dar asta inca nu s-a realizat.
    Asadar animalitatea servind animalitatea chiar si cand este vopsita drept constiinta ar produce atavismele nonbiologice, ca doar la ele ne referim in acest context.
    In rest, adica pe fond nu ma pronunt chiar deloc si nici nu doresc sa discut aici in acest context despre intoleranta.

  4. Dl. Razvan Pintea porneste in expunerea sa cu convingerea ca este opusul unui „cap patrat” si ne duce intr-un tur circular in interiorul mintii domniei sale. Intamplator, pe alocuri, mai intalnim cite o muchie, doua, dar pe total putem fi de acord ca este un om destul de cumsecade, acomodant, un „anti-intolerant” cum singur se descrie. Totusi anti-intoleranta sa vine mai mult dintr-un caracter placid si dispus la negocieri practice intre „capra si varza” decit dintr-o concepție „stiintifica”, cum crede. „Stiinta”, „savanții” in care isi pune toata increderea dl. Pintea pot da iluzia unor certitudini insa speranta ca „stiința nu e dornică să se fosilizeze cât mai repede în dogme și canoane, ci pune totul sub semnul întrebării” este doar o speranta si atata tot. Nazismul a fost creat din exaltarea biologiei Darwiniene iar comunismul din cercetarile sociologiei si acelasi sistem mental care le-a produs pe cele doua continua sa produca noi variante, toate „stiintifice” . Ambele au refuzat credinta crestina sfarsind prin a deveni niste credinte anti-crestine ele insele. Cat despre credinta „cât mai multe religii la un loc” de care pomeneste cu incantare, ma tem ca nu este decit un refugiu temporar pentru atei nelinistiti si sensibili. Faptul ca pentru dl. Pintea „religia poate fi o sursă de inspirație nesecată, un ghid, dar nu și o soluție” reprezinta doar o incercare binevoitoare de a salva si varza, daca se poate, in subtext ramanand spaima ca in final va ramane oricum doar lupul. E totusi straniu ca dl. Pintea asociaza credinta crestina cu descântecele, trimiterea copiilor pe râpă cu caprele și epoca bronzului iar lui Iisus ii recunoaste doar calitatea de „rastignit”. „Ce ar spune Iisus? ” se intreaba la un moment dat dl. Pintea. ” Fără Mine nu puteţi face nimic” si „Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi”.

  5. România este cea de-a 8 țară a UE care simte nevoia de a-și modifica Constituția pentru apărarea insttuției fundamentale a familiei.

    Acum aproape 250 de ani Edmund Burke spun ea: „The only thing necessary for the triumph of evil is for good men to do nothing.” (Unicul lucru necesar pentru triumful răului e pasivitatea oamenilor buni). Modificarea constituției presupne validarea prin referendum. E deci de datoria oamenilor care se consideră buni și civilizați să-și facă datoria civică de apărare a valorile fundamentale ale civilizație noastre.

    Efectele catastrofale ale pasivtății s-au văzut la alegerile din 2012 și 2016. România s-a procopsit astfel cu pocitanii de teapa lui Ponta, Firea, Dragnea, Pop, Tăriceanu și numeroase alte deșeuri umane în fruntea statului. Însă națiunea a dovedit că nu și-a pierdut cu totul instinctul de supraviețuire la alegerile din 2014 când a oprit in extremis confiscarea de către „urâciunea pustiirii” (că văd că tot îi plac autorului termenii biblici :P ) a președenției țării. Referendumul constituțional legat de definirea constituțională a familiei va fi un moment definitoriu al națiunii noastre. Să sperăm că românii și vor redecoperi civismul așa cum au făcut-o în iarna lui 2014.

    Căci până la urmă (bănuiesc că nimeni nu s-a lăsat aburit :P ) bolobroseala prolixă și stângace a autorului nu e nimic mai mult decât o parte a cacofoniei stridente a progresimii & LGBT-imii împotrva familiei. De la miorlăieli sfâșietoare și tânguieli cerșetorești până la agresivite isterică – întreg spectrul e acoperit fără greș de haitele de idioți utili și profitori lipsiți de scrupule ce alcătuiesc progresimea aflată în plin asalt asupra civilizației. Haideți să învățăm să fim intoleranți cu intoleranța. Căci nu există niciunde în lumea civilizată mai multă intoleranță și ură ca-n rândurile progresimii.

    • Usurel cu indemnul la intoleranta,crestinule!
      Sunt la Las Vegas si traim aici un adevarat cataclism provocat de un american aparent normal, asa-zis democrat si,pana ieri, civilizat!
      Prostia, ura si barbaria nu tin de religie, de sex sau de culoarea pielii!
      Stiu, ai declarat deja de nenumarate ori ca esti homofob si mandru de asta, fii insa corect si recunoaste ca tema e ridicola si „dusmanii” inofensivi, inclusiv pentru RO si familia traditionala.

  6. Pasajul de mai jos ar fi de trimis BOR si tuturor celor care sustin referendumul, si repetat catehetic pana isi vor lua seama:
    „Ce ar spune Iisus despre acest referendum? Ce ar spune El, cel răstignit la inițiativa tot a unor “tradiționaliști”, validată tot printr-un fel de referendum? Eu cred că Iisus a și răspuns deja, cu ocazia judecății Sale: “Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!” (Luca, 23:34) Sau poate că ar rosti cuvintele adresate, în alt context, mulțimii de bărbați adunați să “voteze” cu bolovani o femeie (altă categorie vulnerabilă alături de homosexuali, atunci ca și azi): “Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei” (Ioan 8:7). Ce ar spune Iisus?”

    • Subțirel sofismul.

      Episodul cu femeia adulteră din Evanghelia după Ioan se încheie cu Ioan 8.11: „… Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti.” Iisus nu-i spue nicidecum: „Ai scăpat?! Bravo! Ține-o tot așa!” . Așa cum spunea MariS mai sus e o mare diferență între milă, iertare și promovarea păcatului. Nu-mi amintesc de nici un fragment al Noului Testament în care Iisus sau spostolii Săi să fi aceptat păcatul. Păcatul de iertat e nenumărate ori dar niciodata nu e încurajat.

      Creștinismul condamnă explicit și fără nici un echivoc homosexuaitatea și pervertirea familiei. Nu știu ce spune Iisus despre referendum, pentru că Le vede pe toate condiționalul pe care-l folosiți e o găinărie în stilul propagandiștilor iepocii de aur. Dar atâta vremea cât e o acțiune pașnică, legală și de legitimă apărarea a unei instituții creștine fundamentale îmi permit să nu cred că are ceva împotriva sa.

      Referendumul nu se îndreaptă împotriva cuiva sau împoriva a ceva. E doar o acțiune de apărare a unei instituții fundamentale ce stă la temelia societății noastre.

      Io zic să mai incercați. Iar dacă nu puteți scorni ceva mai inteligent, măcar mai încercați pe la alte mese :P

    • Riiich!… Dupa „Auschwitz”, iaca ce iese din maneca: „Ce ar spune Iisus?”… :) Pai, daca tot o dam de toti peretii, ca buni crestini ce ne pretindem, decat sa facem presupuneri, nu mai bine mergem pe cele stiute – de exemplu, parerea lui Doamne-Doamne despre Sodoma si Gomora?… :) Parca si pe-acolo vietuiau oarece „minoritati”…

      • Daca Dumnezeu ne iubeste atat de mult si „emana” atata dragoste unde a fost El in timp ce evereii erau gazati, iar copiii separati de parintii lor si pusi la munca? Unde a fost in timpul masacrelor si torturilor facute de comunisti? Unde a fost in timpul razboaielor mondiale?
        Nu a dat nici un semn omenirii… pentru ca nu exista.

  7. Specia Om a trecut perioadele critice ale devenirii sale si datorita ,,atavismelor,,
    Noi ne tragem din ceea ce a reusit sa SUPRAVIETUIASCA in lupta pentru existenta…si cei care au reusit sa nu dispara( si implicit ne-au dat o sansa) au facut-o folosindu-se si de atavisme si de intoleranta si de toate aspectele negative care astazi ne indigneaza la modul absolut.

    • Ei, nu pentru toti e evident ceea ce scrieti dumneavoastra.
      Dar atunci cand tii, cu tot dinadinsul, sa pui etichete si sa impui un punct de vedere, nu-ti permiti sa intri prea adanc in materie… mai ales daca trebuie sa respecti o anumita cadentza a articolelor…

  8. Ca sa ma exprim in termenii Apocalipsei , pe ca nu ne-o recomandati sa o citim ,
    ( de ce sa fi transmis Dumnezeu un mesaj incifrat , numai pentru „specialisti „?)
    ati produs un text „caldicel”, in care ati vrut sa spuneti prea multe ….
    „5. Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte!
    16. Astfel, fiindcă eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea.”
    Ap 3.15-16
    Cat despre fraze de felul :”Dacă nu ar fi existat religia, probabil că astăzi eram în continuare vânători-culegători trăind în triburi de maximum 150 persoane.”… si multe altele asemenea
    din text , intreb si eu : pe ce va bazati , cand faceti asemenea afirmatii ?
    Religia dand solutii si explicatii absolute si fara posibilitatea de a le analiza critic …
    de ce ar mai fi omul stimulat sa gandeasca , sa creeze , sa caute si altceva ,
    alte explicatii , alte solutii , ca bun credincios ?
    Cand dv aveti solutii si explicatii la tot ce se intampla in lume , in univers
    si la tot ce vi se intampla , de ce ati cauta alte explicatii ,alte solutii ?
    Asta daca ati fi un bun credincios .
    Ca sa emit si eu o fraza similara :daca oamenii ramaneau in spatiul canoanelor religioase …
    buni credinciosi , mai cercetau ei sa vada cauzele bolilor , mai inventau medicamente , vaccinuri…? Sau spuneau ca „asta a fost voia Domnului „,
    sau ca „ne pedepseste Domnul pentru pacatele noastre „…
    Despre toleranta ati spus multe si de toate .
    Dar nu ne-ati explicat cum sa ne manifestam toleranta fata de cei ce
    vor sa ne controleze sub diveste forme , sau sa ne impuna religia lor ,
    sau sa ne impuna cu forta un alt mode de viata , de existenta , o ideologie ,
    sau chiar sa ne omoare de ex …?
    Pe scurt toleranta cred ca ar trebui sa se incadreze in regula de aur a eticii ”
    Comportă-te cu ceilalți așa cum ai vrea să se comporte ei cu tine.
    Varianta negată – Nu te purta cu ceilalți într-un mod în care nu ți-ar plăcea
    să se poarte alții cu tine – mai este numită regula de argint.”
    Si poate ar mai trebui adaugat : nu permite altora , ceea ce ceilalti nu ti-ar permite tie .

  9. Nu mi-a mai fost dat de multă vreme să citesc atâtea contradicții pe frază precum în textul de față. Dovedește nu doar necunoașterea și neînțelegerea puținului cunoscut din textele sacre, ci și a scopului acestui referendum. De fapt, nu face casă bună cu niciun tip de construcție logică validă – luat ca întreg, ar fi un „șvaițăr topit”.

    În primul rând, în Biblie este condamnată clar împreunarea mai presus de fire, curvia și preacurvia chiar și între oameni de sexe diferite, darămite orice împreunare între cei de același sex. Nu doar o dată, ci de fiecare dată. Nu e nimic interpretabil.

    Apoi, etichetarea unui asemenea comportament ca fiind în afara moralității nu are nimic a face cu persoanele care-l practică. Dacă suntem de acord ca furtul să fie pedepsit prin lege, să înțeleg că discriminăm personal fiecare hoț în parte?

    Până una-alta, fiecare practicant al împreunării peste fire s-a născut dintr-o împreunare firească. Nu a avut nici numai doi tați, nici numai două mame, nici șase tați și douăzeci de mame. Cel puțin genetic.

    Mai mult, tentativa de a demonstra existența unei „gene” care să determine preferințe homosexuale sau o anumită ambiguitate în identitatea de sex s-a soldat cu un eșec. Mai mult, există un număr semnificativ, cu cinci-șase zerouri, doar în SUA, de persoane care s-au „tratat” pentru a reveni la relații firești, cu succes. Ceea ce ar fi fost imposibil în cazul vreunei determinări genetice.

    Nu mă luați cu exemple din natură, unde masculii unor specii mai fac asta, fiindcă este doar o unealtă pentru a se impune ca dominanți în comunitate (da, straniu, nu se găsește la speciile solitare) cu raționamente de genul „câteodată unele ouă roșii au provocat indigestie, deci niciun ou roșu nu este bun de mâncat – în plus, ouăle roșii au dreptul natural de a se manifesta ca niște alimente indigeste”… deși la ce acrobații logice văd prin textul de față, ați fi în stare.

    Așadar toate cazurile au o determinare de natură psihică (deși ar fi mai potrivită sintagma de mutilare sufletească). Există studii extinse întreprinse chiar de către homosexuali/lesbiene, pur științifice și decuplate de factorul moral sau religios, în urma cărora au aflat, printre altele, cauzele predilecte ale comportamentului – cum ar fi situarea directă sau indirectă (pasivă, observație) la molestări, incesturi, abuzuri de tot felul și în general manifestări sociale și sexuale traumatizante.
    Mai există și mărturii de ambele sexe din rândurile celor crescuți în asemenea cupluri, care nu le sunt tocmai favorabile. Pe undeva, este de așteptat ca problemele părinților, cu atât mai mult cu cât e vorba uneori de un singur pârinte natural, alteori de îngrijitori adoptivi, să producă efecte psihice de durată în dezvoltarea și viața adultă a celor crescuți în asemenea medii.

    Apoi, miza referendumului nu este privarea vreunei categorii de anumite drepturi și libertăți – nu se pierde niciun drept existent, ci clarificarea aderenței morale a majorității oamenilor care CONSTITUIE această țară.

    Este, într-adevăr, o mișcare anticipativă, de vreme ce în alte state, de la pretinsele „drepturi și libertăți” ale unei „comunități” „oprimate” – chestie interesantă în contextul în care cei mai mulți promotori ai valului sunt heterosexuali ei înșiși – s-a ajuns la producerea de efecte în toate domeniile de activitate, îndeosebi educație și drept. De la „au voie” până la „dacă nu învățați TOȚI copiii ce spunem noi, că așa e biologic și firesc, atunci vi-i luăm” și amenzi, destrămări de familii și privări de libertate care calcă în picioare libertatea de conștiință a unei majorități vaste, nu este decât un pas. Care poate fi negat din start.

    Pentru o minoritate și-așa tolerată folosită de diverse organizații ca vehicul pentru destrămarea întregii pânze sociale (care a apărut, orice ați zice, din familie și împreunări firești) ar trebui să nu luăm poziție pentru a ne proteja nouă, celorlalți, MAJORITATEA, modul de viață și convingerile? Nici gând. Creștinul o fi cuminte, dar prostia este într-adevăr cu desăvârșire interzisă.

  10. /

    Un exemplu: ” un demers rațional în problema intoleranței față de minoritățile de orice fel”. Unde vede autorul intoleranţă? Nu sunt minorităţile LGBT tolerate în România? Nu avem Gay Pride anual? Referendumul pentru modificarea Constituţiei nu doreşte altceva decât ÎNTĂRIREA instituţiei căsătoriei, aşa cum o ştim de mii de ani! Despre ce intoleranţă visează autorul….? Se întăreşte prin referendum ceva existent de mii de ani, fără a se elimina vreun drept existent în acest moment! Homosexualitatea nu este o virtute care trebuie clamată oriunde. Este o doar o alegere personală care trebuie să rămână acolo unde-i este locul: în spaţiul privat. Nu este necesar să i se facă publicitate……

  11. Lasati un liberal perogresist pe taramul teologiei, si contradictiile se tin lant.

    1.Intr-un stat laic religia nu are ce cauta in dezbaterile publice, dar va demonstrez cu citate din scriptura cum trebuie sa votati la referendum.
    2.Apreciez religia la nebunie, dar sigur ca nici una nu poate fi religia adevarata, asa ca le pun pe toate in confruntare sa se anihileze reciproc. Divide et impera.
    3.Aduc toate religiile sa dea marturie ce grozava e homosexualitatea, dar sigur, nu cu scriptura sau cu traditia, ci cu infiltratiile progresiste aparute in ultimii vreo doi ani.
    4.Suntem mari fani ai lui Isus. Ne place cum s-a rugat „iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac”, dar sigur, la homosexuali n-are ce ierta, ca doar homosexualitatea e virtuoasa. Altfel de ce am cere statului sa le binecuvinteze uniunile? De fapt, scena ar trebui actualizata: Isus se da jos de pe cruce (pacatele si mantuirea sunt baliverne popesti) si se duce la pride parade, ca doar acolo sunt si bisericile neo-evanghelice.
    5. Cand a zis Isus „Inapoia me, Satano”, asa isi demonstra el toleranta fata de erezia lui Petru.
    6. Ne place la nebunie sa ne imaginam un homosexual in locul femeii pacatoase de la picioarele lui Isus, dar daca prin minune apare unul cu aceeasi atitudine smerita si penitenta, quelle horreur! Habotnicia religioasa heteronormativa i-a inculcat asa o ura de sine incat refuza sa-si traiasca dezinhibat orientarea sexuala. Astazi trebuie sa avem aceeasi simpatie pentru homosexualii flamboianti de la parada mandriei ca pentru femeia pe cale de a fi ucisa cu pietre. BTW, pasajul ala e apocrif.

  12. De fapt, totul se reduce la definitii. Adica, la ce inseamna intoleranta pentru „toleranti” si la ce inseamna toleranta pentru „intoleranti”. In egala masura, „toleranti” si „intoleranti” sunt doua etichete, iar aplicarea de etichete este oricum, doar democratica nu e. :)
    Ce am scris eu, mai sus, e general, nu cu referire la homosexuali (care tot revin in articolele autorului). Pe homosexuali ii tolerez, dar nu-i ridic in slavi. E bine sa dovedim masura, in toate, zic eu… Hmmm… Oare sunt intolerant?… :)

    Iar „homofobie”, iar „Auscwitz”, iar religie si bigotism!… C’mon, people!… Lighten up!…

    PS: Cred intr-un Dumnezeu, dar nu cred in „biserici” si religii, desi le tolerez. Oare sunt necredincios?…
    PPS: La un studiu mai atent (si mai independent), medicamentele au destule efecte secundare nedorite, iar un descantec spus cum trebuie si de catre cine trebuie descatuseaza energii pe care nici chiar stiinta nu le poate nega. Deci si aici m-as feri de alb si negru, de extreme… Cum mai spuneam – cu masura, domnilor, cu masura!… Democratic…

  13. Ar fi interesant articolul, daca nu ar fi tezist. Adică, exact așa cum spuneți: scoateți problema din context, o plasați în alt context și apoi vă susțineți teza.
    Contextul creat de dvs. : faptul că referendumul exprimă o intoleranță la adresa minorităților LGBT. Și, desigur, DACĂ AR FI AȘA, cu certitudine nu poate fi susținut. De aici încolo, tot ce scrieți despre intoleranță este în ordine. Desigur, religiile NU CONDAMNĂ PĂCĂTOSUL, ci PĂCATUL.
    Acesta este realul context. În ce formă, ca societate, limităm sau promovăm păcatul – efectul acesta repercutându-se nu asupra păcătoșilor de azi, ci asupra generației în formare, care copiază modelele sociale, neavând discernământ. ACESTA ESTE CONTEXTUL REAL AL REFERENDUMULUI: apărarea familiei ca formă socială. Cei care doresc să trăiască împreună ca LGBT pot face cum doresc, dar este o altă formă socială de organizare a vieții, nu este familie.
    Hai, dacă vă străduiți puțin, puteți înțelege!

  14. Indiferent de religia lor, habotnicii sunt, in opinia mea, infrecventabili, din cateva motive evidente:
    1. Rigiditatea psihica,
    Nu exista mai convinsi ca ei! Problema este ca respectivele convingeri provin ori din spusele altora, ori din „recitarea” bolborosita a unor texte sacre, initial, dar traduse(!) de catre alti habotnici…Imposibil sa patrunzi idei transcendentale, ca sa te ameliorezi, daca esti convins ca „stii” totul foarte bine, si ca n-ai nimic de invatat!
    2. Gandirea maniheista.
    Sursa extremismului, deoarece oamenii si viata se impart in 2 categorii distincte : buni si rai!
    3. Frica.
    A nu se confunda cu prudenta, care este o virtute morala, frica este o tara morbida atat pentru sufletul, cat si pentru spiritul si corpul omului! Cel care a avut ideea sa traduca prin „frica de Dumnezeu” ceea ce era „respectul fata de preceptele divine” a fost diabolic de inspirat..Nimic mai eficace deci, decat amenintarea cu razbunarea Domnului, pentru a controla oamenii!
    Niciun habotnic nu indrazneste sa inteleaga, cumintea lui, daca e, sau nu, vreo diferenta, intre frica si respect, pentru ca e convins ca, insasi aceasta cautare L-ar supara pe Dumnezeu…
    Exact ca in familie, acolo unde tuturor le e frica de tata, nu e automat ca-l si respecta! Cei mai multi actioneaza tot de capul lor, dar se ascund de furia lui, numai foarte putini se straduie sa faca ce vrea el, pentru ca AU INTELES ca e bine si pentru ei…

    Cu aceste ingrediente nocive, comportamentul habotnicilor nu are cum sa fie altfel, decat excesiv! Lipsa de educatie, inclusiv religioasa, fiind din ce in ce mai raspandita in anumite zone ale globului, intoleranta este la putere, si nu avea cum sa lipseasca din Romania macinata de coruptie si nepotism…Incapabili sa ofere oamenilor o viata demna si un trai civilizat, manipulatorii de constiinte fac ce stiu mai bine : distrag atentia lansand zvonuri si teme fierbinti, ca toata lumea sa fie multumita! Unii cu senzatiile, altii cu concretul…

    .

    • @ Ela

      In spiritul obiectivitatii, deschiderii si echilibrului, cred ca ar trebui sa plecam de la premisa ca habotnici sunt de ambele parti ale „baricadei”. Si, poate, ar trebui sa ne intrebam, fiecare, daca noi insine nu suntem habotnici (intr-un sens mai restrans sau mai extins al cuvantului).
      Oarece verdicte si semne de exclamare din comentariul dumneavoastra ma fac sa ma intreb de care parte a „baricadei” sunt habotnicii, pe pagina asta de contributors.ro?… „Baricada” fiind ridicata si „aparata” de contestatari ai referendum -ului… :)

      Poate ar trebui sa-i lasam pe homosexuali si pe „homofobi” in plata Domnului si sa ne concentram pe noua „epoca de aur” care-a debutat ieri, pe 1 octombrie, multumita iubitului partid si guvernului sau.

  15. Si mai este o consecință majoră pentru care trebui apărat statul și drepturile omului prin acest referendum: întrucât problema nu se referă la persoane, adică la păcătoși, ci la PĂCAT (păcatul = eșec față de propria ta umanitate, boală a sufletului), acceptarea alterării familiei ca formă de organizare săcială și obligarea prin legi ulterioare de a recunoaște păcatul ca normalitate este un atentat la libertatea de conștiință a celor care nu pot accepta așa ceva. Adică, pot accepta că există persoane LGBT care au libertatea să fie și să se poarte cum vor ei, dar nu pot accepta că acest lucru este normal. Așa cum nici să fur sau să omor nu este normal. Așa cum nici mândria sau avariția nu este normală.
    Societatea se apără de anumite păcate prin lege (furt, crimă, etc), iar de altele prin satiră și morală (avariție, invidie, mândrie). Pănă acum câteva decenii societatea se apăra de păcatul homosexualității prin lege, acum ni se interzice prin lege să ne apărăm de așa ceva chiar și prin satiră – căci discriminăm. Aceasta este intoleranța la care se ajunge dacă nu înțelegem miza referendumului.
    Granița dintre păcatele condamnate de lege și cele condamnate doar de morală și satiră se stabilește prin vot. De aceea este necesar referendumul.

  16. V-am propus aici o recitire a unor pasaje biblice in contextul epocii siliciului, nu celei a bronzului. Probabil nu prea inspirat, fiindca n-am stofa de profet. Dar stiu ca, odata cu protestantismul, am depasit nivelul prescolar la care, pentru intelegerea mesajului religios, aveam nevoie de benzi desenate cu sfinti pe pereti si de altcineva care sa ni le talcuiasca.

    • Am inteles. N-aveti cu cine. Poate ca ar trebui sa cautati o platforma mai elevata decat contributors.ro. E pacat sa va descalificati, p-aci…
      Sa inteleg ca ati scris articolul considerand ca aveti „stofa de profet”?
      Maine-poimaine, cei ce inteleg crestinismul profund, ca dumneavoastra, ajung, poate, sa se intrebe daca nu cumva intre Iisus si apostoli nu exista si un alt fel de dragoste. Doamne fereste! :)

    • Eram în liceu oe a sfârșitul anilor ’80. Unul din colegii de clasă anunțase că vrea să dea admitere la seminarul teologic reformat, iar un altul dintr-o clasă paralelă la seminarul teologic ortodox. Au fost exclusi amândoi din UTC, iar cu ocazia „execuției” au adus cu mari sacrificii cu primul avion de la Bucurețti un toa’ș de nădejde de la comitetul central al UTC ca să ne explice cum stă treaba cu obscurantismu’ & bigotismu’.

      Ne-au adunat pe toți elevii claselor a XII-a în sala de festivități a liceului. Geniul bucureștean al „materialismului dialectic & și științific” s-a căznit să țină un discurs cât se poate de captivant. Ba chiar a băgat și niște glumițe din alea de dork a la V.V. Ponta. După 10-15 minute toată sala râdea istetric. Da’ nu de „glumițe”. Cât de papagal să fi fost propagandistu’ în final i-a picat fisa că e în plus. Și a plecat nu înainte de a bolborosi furios ceva despre incultură și „țărani agricoli” – ceea ce ne-a făcur să râdem și mai abitir. Ehei, dacă-și ținea gargara aia dibaci ticluită în fața CC al UTC i-ar fi lăsat pe ăia pe spate ca pe iepuri. Cam așa și dumeavoastră: ați greșit audiența. Trebuia să vă expuneți „ideile” în fața Agitprop-ului și atunci sigur nu v-ar fi luat bigoții la mișto :D

    • „Dacă nu ar fi existat religia, probabil că astăzi eram în continuare vânători-culegători trăind în triburi de maximum 150 persoane.” – ba dimpotriva, eu cred ca am fi fost mult mai toleranti si mai avansati din toate punctele de vdere.

      • „Liberul arbitru „?
        Care este „liberul arbitru” a celui slab in fata celui puternic , care este „liberul arbitru ”
        a victimei in fata calaului ,a fetei in fata violatorului …
        a copilului cu o boala incurabila in fata mortii ? Si exemplele sunt nenumarate .
        Se pare ca doar unii au dreptul , au acces la „liberul arbitru „…
        Liberul arbitru este a celui puternic , a celui dominant , a celui norocos ,
        a manipulatorului ….in fata celor mai slabi, a vietii …adica aduce a darwinism …:)
        Dumnezeu atotstiutor , care stie tot ce se va intampla …are „liber arbitru ” ?

      • Scuze, mike, dar nu e in regula sa raspunzi la „probabil…” cu „ba di’mpotriva” ;)
        E inutil si nesanatos (aviz de expert!) sa-ti creezi o contrarietate, acolo unde era emisa o simpla probabilitate…Be cool, man!

      • Avem ce-i drept exemplele stalucitoare ale comunismului si nazismului. Amblele profund anticrestine si atee. Cam ce credeti? Daca lumea crestina nu le venea de hac am fi fost cumva mult mai toleranti si mai avansati?! :P Cu cuvintele dumneavoastra…

        • Păi, odată ce-și atinge scopul, orice sistem de idei și regim devine:

          A: Avansat – Dacă nu mai există un termen de comparație, este cu siguranța cel mai cel. Dacă există, avem întotdeauna minciuna pentru a inversa raportul.
          B: Tolerant – Dacă a fost atinsă omogenitatea și-au fost epurați cei în dezacord cu regimul, cum să nu-și tolereze sistemul propriile idei? (deși… hehe)

          În principiu, e vorba de un conflict destul de clar aici în care unii se căznesc tare cu divide et impera. În unele țări au ajuns cu sapa direct în gospodăriile persoanelor fizice, pe-aici încep prin a ronțăi la conceptul de familie, identitatea sexuală etc. două chestii fără de care nu se prea poate CONSTITUI o țară în lipsa unei majorități ferme și întregi la cap.

    • Inteleg ca va asteptati ca cititorii sa va inteleaga abordarea, indiferent ca erau sau nu, de acord, si sa comenteze la subiect…Nu a fost cazul, pentru ca romanii sunt, majoritar, incapabili sa discute concepte, idei, situatii complexe si generale, chiar si atunci cand sunt de acord cu interlocutorul, d’apai altfel!
      Nu va descurajati si continuati sa aveti acelasi discurs progresist si umanist, care este atat de rar in RO, deci cu atat mai pretios.

  17. Daca limba ta materna nu este romana ar trebui sa te abtii de la astfel de aprecieri, nu de alta, dar risti ceva care pe romaneste ar suna cam asa…. :)

  18. Consilience. The Unity of Knowledge“, cartea lui Edward O. Wilson oferă o privire de ansamblu asupra relațiilor între științele naturii, religie, filozofie și artă în decursul secolelor (1500-1990). Cred că cartea sa are ceva comun cu prezentarea autorului.

    … „… Copiii mei pictează icoane, participă la ora de religie și la evenimentele organizate pentru ei de către biserica de cartier deoarece eu consider religia o experiență civilizatoare. Chiar aș vrea să avem cât mai multe religii la un loc: cu cât mai multe, cu atât mai puțină influență va avea fiecare asupra oamenilor. Dat fiind că fiecare din ele le respinge pe celelalte, se vor limita reciproc. Concurența e benefică și poate le va face să evolueze…. „….

    M-a impresionat cuvântarea lui Albert Einstein la aniversarea 60 de ani pentru Max Planck (din cartea lui E.O.W: … …. Im Tempel der Wissenschaft, sagte er, „wandeln gar verschiedene Menschen. Gar mancher befaßt sich mit der Wissenschaft im freudigen Gefühl seiner überlegenen Geisteskraft; ihm ist die Wissenschaft der ihm gemäße Sport, der kraftvolles Erleben und Befriedigung des Ehrgeizes bringen soll; gar viele sind auch im Tempel zu finden, die nur um utilitaristischer Ziele willen hier ihr Opfer an Gehirnschmalz darbringen. Käme nun ein Engel Gottes und vertriebe all die Menschen aus dem Tempel, die zu diesen beiden Kategorien gehören, so würde er bedenklich geleert, aber es blieben doch noch Männer aus der Jetzt- und Vorzeit im Tempel drinnen. Zu diesen gehört unser Planck, und darum lieben wir ihn“…. // … …. dacă ar veni un înger și ar alunga pe aceste categorii de oameni din templu, ar mai rămâne câtiva bărbați în templu, unul din aceștia e Planck, din această cauză îl iubim).
    Max Planck a păstrat un mod traditional (al anului 1900) în relația sa cu religia. Albert Einstein a avut deja o altă relație cu religia. Werner Heisenberg descrie în cartea sa „ Der Teil und das Ganze. Gespräche im Umkreis der Atomphysik“ (Partea și ansamblul. Discuții despre fizica atomică) discuțiile între finzicienii secolului 20 și relația lor cu filozofia și religie.

    Imi doresc mai multe prezentări în publicația contributors ca cea a autorului. Depsre cea ce nu se poate vorbi, trebuie să ne înțelegem (contrar lui Wittgenstein: Worüber man nicht sprechen kann soll man Schweigen. Tractatus logicus). Avem multe de discutat în țară și în UE. Idei mai sunt.

  19. Cred ca monsieur autorul a gresit putin ordinea din propozitie. Vroia probabil sa spuna ca Dumnezeu nu are nici o intoleranta. Dar s-a incurcat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Razvan Pintea
Razvan Pintea
Răzvan Pintea este consilier pentru dezvoltare personală și orientare în carieră în cadrul Centrului de Psihologie și Training CONFIDENT si oferă life & career coaching pe diverse platforme. Răzvan a acumulat o bogată experiență în relațiile interumane atât în calitate de expert în management și IT, cât și în rolul de soț și tată a doi copii. Pasionat de literatură și filozofie, își dorește să ajute oamenii din poziția de consilier, considerând ca astfel contribuie și la propria dezvoltare personală. Scrie articole pe diverse teme de dezvoltare personala, orientare in carieră sau teme de interes social și publică haiku in limba engleză. Îl puteți urmări activitatea atât pe blogul personal www.pintea.me cât și pe pagina Facebook @consiliere.razvan.pintea

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro