miercuri, octombrie 27, 2021

Într-o teacă: jurnalismul și literatura

De la întrebarea dacă jurnalismul și literatura încap în aceeași teacă a plecat tema conferinței Jurnalismul și literatura.Similitudini și diferențe organizată la Universitatea din Oradea la mijlocul lui octombrie 2018. Cercetători, profesori universitari, jurnaliști au dezbătut subiectul insuficient clarificat de-a lungul unei istorii de două secole, pe care Marian Petcu, reputat istoric al presei, a investigat-o în lucrările sale. Deși primii publiciști români s-au ales dintre scriitorii secolului al XIX-lea, iar Eminescu a fost și un strălucit gazetar, totuși accentul a căzut adesea pe diferențe.„Deși cele două categorii de mânuitori ai condeiului lucrează pe câmpuri diferite, deși logic ar fi fost să tragă – și unii și alții – câte o brazdă paralelă în ogorul scrisului… și literații și gazetarii au aceeași țintă: trezirea scânteii rare în adâncul sufletelor celorlalți. Plămădesc același material, verbul. Numai că scriitorul creează în tihnă, pentru multă vreme, iar gazetarul creează pentru clipa imediat următoare. Opera literară trăiește în timp. Opera gazetărească viază în intensitate”, scria în 1921Tudor Teodoerscu-Braniște, citat de Petcu. Multe similitidini și diferențe au fost relevate în conferința inaugurală susținută de Ion Bogdan Lefter, dar și în lucrările oaspeților din țări vecine, de la Seghedin, Novi Sad și Chișinău.

Claudio Magris a numit jurnalismul „literatură metisă” în discursul de recepție a titlului de Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara, Claudio Marabini, prozator și ziarist italian, a numit gazetăria „literatură bastardă”, Ion Bogdan Lefter a descris relația literatură-jurnalism ca una între „frați vitregi”, similar cu Eric Fottorino, un director al revistei Le Monde citat de Marian Petcu, care descria înrudirea între cei doi „falși prieteni” cam așa:„Jurnalismul, produs perisabil, este legat ombilical de realitate; literatura în schimb, verișoară subiectivă și refugiu mereu necesar al imaginației, dăinuie…”. Aduse la zi, dezbaterile au ajuns la schimbarea majoră de paradigmă a comunicării în era digitală, care aduce din nou în aceeași teacă două săbii ascuțite ale limbajului ca instrument al culturii. Însă, până la o schimbare „pe teren”, instituțiile au perpetuat ambiguitățile inițiale în privința statutului jurnalistului și scriitorului. Multe din facultățile de jurnalism fondate în România după 1989 au fost așezate sub pulpana filologiei sau a filosofiei. În Rusia și în Republica Moldova încă se studiază la pachet jurnalismul cu literatura.

Cum se percepe instituțional statutul jurnalistului în România în prezent se poate vedea în legile actuale și în relația cu diverse organizații de creație. Uniunea Scriitorilor din România exclude prin statut prezența jurnaliștilor, unica formă acceptată ca operă quasi-publicistică fiind eseul. Primirea în uniune este condiționată de publicarea a 3 cărți: poezie, proză, teatru, literatură pentru copii şi tineret, eseu, istorie, critică sau teorie literară şi traduceri. Totuși, Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor modificată prin L.74/2018 îi recunoaște jurnalismului caracterul de creație, de „operă”, cu excepția știrilor și a informațiilor de presă. Acest statut a permis în 2016 o modificare a Legii nr.8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică (modificată prin Legea 83/2016). Textului inițial i s-a adăugat în cele 3 articole ale legii și categoria jurnaliștilor:„Art. 1.(1) Prezenta lege reglementează dreptul la o indemnizaţie lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.(2) în înţelesul legii, prin uniuni de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică se înţelege persoanele juridice române de drept privat, fără scop patrimonial, din domenii precum cel al creaţiei muzicale, interpretative, cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale, jurnalistice şi al artelor plastice, care sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică.(3) Cuantumul indemnizaţiei reprezintă echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului sau, după caz, aflată în plată la data solicitării, dar nu poate depăşi două salarii de bază minime brute pe ţară, garantate în plată”.Din păcate, acest drept compensator pentru precaritatea stipendiilor profesiei a ajuns în mâna UZPR, organizație care îndeplinește formal condițiile, dar care a făcut din distribuirea adeverințelor pentru pensionari o afacere cu iz penal. Din cei aproape 2000 membri (unde se amestecă jurnaliști, cu secretare, șoferi, colonei, rubedenii etc.), peste 700 sunt pensionari. Ca profesii, jurnalistul și scriitorul sunt clasificați separat în Clasificarea Ocupațiilor din România-COR, cu diferența că în domeniul mass-media apar peste 50 de meserii, unele de ultimă oră, marcând asaltul comunicării mediatice în era noilor tehnologii. Claudio Magris e convins că performanța ambelor domenii pe care le-a practicat stă în capacitatea de a-l înțelege pe celălalt:„A te pune în pielea celuilalt este o poruncă a carității; este sarea literaturii, a democrației și a jurnalismului autentic”. Caragiale fixa cu arta conciziei unghiul corect pentru a diferenția presa de literatură:„Vrei să cunoști lumea?Privește-o de aproape. Vrei să-ți placă?Privește-o de departe.”

Articol apărut în revista „22”.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Scriitorii, poetii se bucură dacă cărţile lor sunt discutate în printmedii de jurnaliști „culturali“. Toate traducerile lui Mircea Cărtărescu în limba germană au fost prezentate (Ernest Wichner, Gerhadt Csejka, au tradus, au scris, au acces la redacţiile ziarelor și ale editurilor) imediat de mai multe ziare. Tirajul, vânzările cărţilor lui M.C. în germană a fost mulţumitoare de la început. E un scriitor renumit și bine cunoscut cititorilor germani (la fel Ana Blandiana, G. Adameșteanu, Lungu, M. Dinescu, etc).

    …“..Claudio Magris a numit jurnalismul „literatură metisă” în discursul de recepție a titlului de Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara,… „….

    L-am văzut pe Cladio Magris când a primit Europäischer Literaturpreis (Würth, 20.000 Euro, la fel a primit Herta Müller 2006 acest premiu literar, e o „actiune PR“ a concernului Würth la interval de doi ani. Concerne românești care oferă premii literare? Nu prea există concere globale cu sediu în România… ..).

    Printmediile peste tot au din ce în ce mai puţini cititori (tinerii nu cumpără ziare de hârtie), tirajele sunt în scădere. Excepţie e Norvegia unde unele ziare au un număr crescând de cititori. Abonamentul e „digital“, nu se trimite hârtie în localităţile norvegiene greu accesibile pentru poștă. Abonamentul digital norvegian e conectat digital cu alte activităţi din localităţi (sportul copiilor ca transmisie TV digital, părinţii vor sa vadă meciurile copiilor, cumpără abonamente digitale al ziarului local).

    In RFG tirajul ziarelor, peste 300 (cele mai multe locale- regionale, puţine republicane) ziare, a scăzut de la 25 milioane la 14,5 milioane pe zi. Redacţiile ziarelor germane sunt micșorate. Sunt azi mult mai puţini redactori culturali care citesc literatură și prezintă textele, cărţile recent apărute. E în interesul ambelor părţi, jurnaliști culturali si scriitori& autori, ca printmediile să nu „moară“ („Frankfurter Rundschau“ a supravieţuit cu greu).

    „Tagesspiegel Berlin“ e un ziar care are până azi (sunt 6 ziare în Berlin) publicaţia digitală în internet gratuită. Cele mai multe ziare (dl Döpfner „Bild“ la interviu TV) încep să ofere abonamente și texte contra plată în internet.

    Nimic nu e „gratuit“ în internet (datele userilor sunt folosite de concernele Google, Amazon, etc în scopuri comerciale)?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.