marți, mai 17, 2022

Între a avea drepturi și a sta (sau nu) drepți

Despre drepturi s-a discutat și se va mai discuta, chiar dacă nu întotdeauna – pentru că până și o discuție (despre drepturi) poate avea efecte neașteptate (atunci când are loc…) –, dar o declarație oficială se poate lăsa mult timp așteptată dacă cel care are obligația să o facă este prim-ministrul României, Victor-Viorel Ponta.

Toate acestea s-au putut vedea în toată splendoarea lor în această săptămână în urma vizitei premierului chinez Li Keqiang în România, dar și a articolului din Financial Times al omologului său britanic David Cameron. Acesta din urmă s-a declarat îngrijorat de faptul că, de la 1 ianuarie 2014, românii și bulgarii vor putea veni să lucreze în Marea Britanie ca orice cetățean european, anunțând că are în plan limitarea drepturilor acestora. De la momentul declarației domnului Cameron până la palida reacție a lui Victor Ponta au trecut zile bune,  în condițiile în care premierul României ar fi trebuit să răspundă mai ferm,  și mai ales mai rapid.

Vizita lui Li Keqiang în România a avut loc cu ocazia summit-ului China – Europa Centrală și de Est, în cadrul căruia s-au întâlnit la București prim-miniștrii țărilor respective. Întâlnirea cu premierul chinez a conținut și o dimensiune simbolică, iar ceea ce se poate deduce nu este deloc pozitiv. Li Keqiang, aflat la prezidiu în Parlamentul României (acum democrat, cu bune și cu rele) a tinut un discurs în care a făcut trimitere laudativă la trecutul comunist al țării gazdă. A mai arătat cum, intrat în Palatul Parlamentului, a simtit forța, aspiratia, solemnitatea și înțelepciunea poporului român. Că suntem minunați, asta știm și noi. Stăm… stăm și ne minunăm. Eu cel puțin.

O întâmplare care iese în evidență este faptul că din încăperea unde a avut loc discursul premierului chinez a fost scos steagul Uniunii Europene. Aș putea să stau puțin pe gânduri dacă un oficial guvernamental ar fi ieșit și ar fi spus că nu se putea păstra steagul UE acolo în timpul lăudării trecutului comunist al unei țări membre pentru că Uniunea Europeană nu are nimic de-a face cu dictatura și comunismul ce a existat timp de decenii în Romania. Dar chiar și așa, absența steagului a fost o greșeală, o dovadă de servilism pe care până și Crin Antonescu o califică drept o “încurcătură administrativă”.

În timpul vizitei premierului Republicii Populare Chineze, într-o altă parte a Europei (Marea Britanie) a avut loc ceva ce ar putea să ne afecteze mult mai repede. Marți, 26 noiembrie, a apărut în Financial Times un articol semnat de prim-ministrul britanic David Cameron. Titlul nu încearcă ocolirea ideii de bază: “Libera circulație în Europa trebuie să fie mai puțin liberă”. Și, ca să fie totul și mai clar, România și Bulgaria sunt menționate încă de la început: “De la 1 ianuarie, oamenii din România și Bulgaria vor avea același drept de a lucra în Marea Britanie precum ceilalți cetățeni UE. Știu că mulți sunt profund îngrijorați de impactul pe care îl poate avea acest lucru asupra țării noastre. Le împărtășesc îngrijorarea.” Pe lângă aceasta, a mai anunțat și alte măsuri legate de imigranți în general și despre cei care vin doar ca să obțină beneficii sociale.

Abia sâmbătă, 30 noiembrie, premierul României face o declarație în legatură cu acest subiect, menționând ca se află “în dezacord” cu prim-ministrul britanic. Victor Ponta susține (corect, de data aceasta) că libertatea de mișcare nu poate fi limitată. Însă, deși menționează că teama de imigranți nu poate fi folosită pentru a justifica abuzuri, ceea ce mă surprinde la premierul României sunt cuvintele “înteleg îngrijorările exprimate în presa britanică”. David Cameron le și împărtășește, Victor Ponta doar le înțelege. Sunt curios cât de mare mai este, în cazul acesta, dezacordul dintre cei doi.

Paradoxal (sau nu), un sprijin mult mai ferm pentru drepturile românilor a venit din partea Comisiei Europene. Laszlo Andor, comisarul european pentru ocuparea forței de muncă, a declarat încă de miercuri, 27 noiembrie, că Marea Britanie riscă să devină o “nasty country” (cuvinte destul de dure ce pot fi traduse prin “țară nesuferită”). Nu a fost singura expresie puternică, el adăugând și că ideea de a limita drepturile imigranților își are originea într-o “isterie”. La fel de tranșantă a fost și Viviane Reding (vicepreședinte al Comisiei Europene și comisar în al cărui portofoliu se află justiția, drepturile fundamentale și cetățenia), care a menționat că Directiva privind libera circulație nu prevede obligativitatea ca statele gazdă  să ofere migranților bani, ajutoare sau beneficii dacă aceștia nu muncesc. Acest lucru ține de legile fiecarei țări în parte.

Ceea ce ar trebui să mă surprindă (dar din păcate nu o face) este că drepturile românilor ca cetățeni ai Uniunii Europene sunt apărate mai bine de Bruxelles decât de către propriul lor guvern. Iar tăcerea nepermisă a guvernului Ponta vine tocmai atunci când în Parlamentul României a fost îndepărtat steagul UE, fiind înlocuit cu cel al Republicii Populare Chineze.

Acum, când scriu aceste rânduri, tocmai s-au terminat sărbătorile de ziua Marii Uniri. Mare mirare că de 1 decembrie nu a mai existat vreo ‘încurcătură administrativă’ și că toate steagurile care se cuvin au fost la locul lor. Îndemnul pentru cetățenii acestei țări, de ziua lor națională, nu poate fi decât cel clasic: “Deșteaptă-te, române!”. Un singur îndemn ar trebui însă să se audă în urechile premierului: Ponta, du-te la Londra!

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Bine spus domnule Serban ! Din pacate, ponta viorel are trecere in popor ! Ma ingrijoreaza gindul ,ca v-a ramine in fruntea tarii inca multa vreme.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Serban Dan Blidariu
Șerban Dan Blidariu este absolvent al Facultății de Litere, Istorie și Teologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Continuarea studiilor a însemnat înscrierea la doua masterate: 'Studii americane' și 'Literatura latină între clasicism și modernitate'. Printre cele mai importante participări la conferințe academice se număra 'Heritage', ce a avut loc in Perpignan, Franța, in mai 2012 si care a fost de asemenea si cel de-al 44-lea congres al Societătii Franceze de Studii Americane. În prezent locuiește la Timișoara și lucrează la Survey Sampling International (SSI).

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro