joi, martie 28, 2024

Între absurd şi revoltă

Ca unul care am practicat încă de mic exerciţiul solitudinii, mă descurc destul de bine cu actuala anomalie şi claustrare impuse de apariţia sinistră a acestei pandemii. Sînt un profesionist al însingurării şi al plictiselii, cu lungi stagii de retractilitate şi izolare. Practic o libertate care mă fereşte de intruziunile alterităţii, una a retragerii nu doar în spaţiul fizic, ci şi în cel mental. Totuşi, între faptul de a-ţi alege în mod liber spaţiul şi timpul solitudinii şi cel impus din motive şi spaime apocaliptice există o uriaşă diferenţă. Căci actul creativ se naşte din totala lui libertate, atunci cînd nu este supus nici unui imperativ sau condiţionări exterioare. Ca atare, trăiesc şi eu vremurile unei condamnări la o libertate halucinantă, una care mă poate duce la scris sau la… psihoză.

Stînd mai tot timpul în proximitatea cărţilor, în spaţiul mirobolant al vecinătăţii lor, într-o sihăstrie benevolă, nu prea simt ca fiind o mare coerciţie existenţa reglementărilor de acum. Doar absurditatea acestui dezastru pandemic, suprarealismul lui malefic mă pun serios pe gînduri. Neştiind în mod riguros să fac altceva, în afară de citit şi de scris, mă încăpăţînez să mă rup de tot şi de toate, dedicîndu-mă acestor seducătoare zădărnicii. Ca atare, m-am baricadat în propria bibliotecă, m-am afundat în paginile unor cărţi, în muzică şi în adînci reverii. Starea pandemică m-a apropiat şi mai mult de cărţi, cititul devenind din nou, ca în totalitarism, singura formă autentică de libertate. Din citit evadez în scris, apoi revin din nou la cărţi ca într-o transă prelungită. După cum mă las acaparat din cînd în cînd de polimorfismele unor spaime, angoase şi mari incertitudini. Exist mai mult într-un paralelism atemporal, decuplat de la catastrofismul dejectat pe toate canalele informaţionale. Prin citit şi prin scris încerc să-mi menţin tonusul psihic, îmi măsor temperatura faptului de a fi, rezistenţa la nevroză şi anomie. Încerc să rămîn eu însumi, deşi parcă nu mai sînt acelaşi. Ceva s-a schimbat nu doar în propriul comportament, ci şi în metabolismul social. Ne-am exilat în propriile temeri şi incertitudini, ridicînd în interiorul nostru cîteva ziduri mentalitare care cu greu vor fi dărîmate. Ne-am înstrăinat nu doar de aproapele, ci chiar şi de noi înşine. Realitatea s-a transformat intempestiv într-un coşmar populat cu singurătăţi, cu destine aruncate în gol, din care ne vom trezi total bulversaţi. Spaţiul din jur a devenit o colecţie de absenţe, timpul se dilată fără nici un rost, zilele şi-au pierdut identitatea, clipele par nişte veacuri. Spaţialitatea se restrînge şi temporalitatea se revarsă. Dintr-o acută criză de timp am plonjat într-o abundenţă temporală cu care nu prea ştim ce să facem. Trăim parţial într-o post-lume în care nu prea ne putem încadra, una care denotă fragilitatea şi vulnerabilitatea oricărui progres uman. Sîntem obligaţi să parcurgem o odisee dramatică a propriei existenţe, una în care trebuie să ne reconsiderăm toate datele libertăţii şi ale convieţuirii. Traversăm vremuri aberante, care par faste, în imediat, pentru citit şi scris, pentru a medita la precara noastră existenţă, la rostul trecerii noastre prin lume, cu condiţia, desigur, a reîntoarcerii la normalitate. Paradoxal este faptul că înainte de acest flagel ne doream cu aplomb o lume viitoare mult mai bună, perfectă, dacă e posibil, iar acum ne dorim cu ardoare doar lumea din trecut, cu toate stazele şi imperfecţiunile ei. Trăim, în sens camusian, între absurd şi revoltă, neputîndu-le concilia în nici un registru raţional sau metafizic. Cum putem rămîne noi înşine cînd simţim că fiinţa noastră este redusă la cîteva gesturi austere, cînd libertatea e doar o formă de a dispera pe toate registrele existenţei? Cum putem rămîne cei care credeam că sîntem cînd limitele claustrării s-au mutat în interiorul nostru, cînd între noi şi ceilalţi s-au ridicat obstacole impenetrabile? Cum ne mai putem locui toate iluziile cînd realitatea ia tot mai mult chipul morţii, fiind tîrîtă pe catafalc? Sînt momente în care chiar şi speranţa are gust de cenuşă.

Am ajuns să exersăm sfîrşitul lumii în avans şi fără prea mulți martori. S-a dovedit încă o dată cît de slabi sîntem chiar atunci cînd credeam că sîntem mai tari. Neputinţa, anxietatea şi disperarea sînt liantul forte al momentului. Spectrul morţii ne transformă în fantoșe fără nici o adresă, în umbre spectrale. Ca atare, aştept şi eu cu exasperare o rază de speranță ştiințifică – căci divinitatea se pare că ne-a lăsat iar de capul nostru -, un liman de unde să pot începe reconstrucţia eului şi a propriului orizont pierdut. Aştept să redevin proprietarul vieţii mele, stăpînul libertăţii de a exista fără procură. Aştept să redevin cel care am fost. Aştept o re-facere a lumii din propriul ei coşmar.

Distribuie acest articol

32 COMENTARII

  1. „Ca atare, aştept şi eu cu exasperare o rază de speranță ştiințifică”
    Eu nu aștept nimic. Și, desigur, nu cunosc exasperarea. Nu recunosc nici sintagma de ‘speranță științifică’, nu văd ce sens are sau ar putea avea. Ceea ce știu de la începutul pandemiei (declarate și închipuite) este că știința a fost uzurpată și instrumentalizată politic*. Și asta la un nivel de neimaginat altădată, de-a dreptul multilateral-dezvoltat. De fapt d-aia rezistă Minciuna, pentru că dimensiunea ei e dincolo de monstruos, e planetară, ubicuă, e repetată deja aproape de infinit.

    Iar lumea in care trăim acum e cea in care riscăm să ne pierdem in fiecare clipă uzul rațiunii prin alunecarea in capcanele kafkiene ale birocrației înstăpânite pe Știință.

    Nu avem insă de ce să disperăm din moment ce putem (deocamdată) relaționa clandestin, putem (deocamdată) să ne comunicăm impresiile și observațiile subversive față de marea Minciună guvernamentală, putem trăi la fel ca înainte contrapunînd imaginația noastră fantasmelor cu veșmânt științific. Totul e să ne exersăm nu solitudinea, ci simțul ridicolului. Pentru că numai așa poți depista prostia totalitară -cea care nu are nicio teamă de a cădea in ridicol, in contradicție logică permanentizată, de a proclama nonsensuri grave și amenințări sibilinice. Iar de prostul fudul, cu foncție executivă și timp nelimitat pentru expansiunea lui, e musai să învățăm să ne ferim, la fel ca in orice dictatură. Ei sunt agenții patogeni ai epidemiei închipuite gata să te invadeze in spațiul (pe care-l credeai) intim, gata să te pună la stâlpul infamiei, gata să te lege de iraționalul ‘conspiraționist’ (și nu are niciun sens să încerci să-i confrunți pe tărâmul logicii), gata să de declare vândut Rusiei sau maiștiuiocărui diavol. Atâta timp cât ai învățat să te ferești de prostul ipohondru cu porniri mesianice e bine, e ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat intre timp (deși, binențeles, știm că valul de inepție a contaminat intreaga viață politică și un noian de legi tâmpite s-a revărsat asupra noastră răpindu-ne bucuriile mărunte ale vieții).

    *nu că nu ar exista destui oameni de știință autonomi in gândire și destul de curajoși incât să-și exprime public suspiciunile, criticile, studiile ce privesc decența vestimentară a Împăraților. Dar presa a acceptat să fie parte din Minciună -și participă intens la înfierarea lor, așa că e mai greu să-i descoperi și și mai greu să te smulgi din mocirla fricii și să te ridici la nivelul argumentelor științifice.

    • În ce constă „Minciuna” sau „închipuirea”? Chiar dacă repetați obsesiv aceste cuvinte, ele tot nu devin argumente.
      Nu vă obligă nimeni să învățați să vă feriți, nici de prostul cu fonctie nici de virusul „închipuit”, ci doar să nu îi puneți în pericol pe ceilalți. E vorba de chestia aia în care libertățile dumitale iau sfârșit acolo unde încep ale celorlalți. Așa e firesc! Așa cum e firesc ca, atunci când ninge, să nu ieșiți în chiloți la plajă. Când circumstanțele se schimbă, se schimbă și ritualurile umane, chiar dacă frecvența vreunui fenomen este infimă în comparație cu cea a altuia.

      • Minciuna cu M mare e aia care spune ca Individul dauneaza Colectivitatii.

        E aia care spune ca a trage un cerc in jurul tau in care tu faci regulile si-n care nu are acces oricine inseamna egoism si sociopatie. Sau mai rau.

        Si e aia care te invata ca simpla ta existenta implica responsabilitate – daca esti viu trebuie sa participi, altfel esti un daunator si trebuie fie sa fii fortat sa participi fie sa fii eliminat.

      • „Chiar dacă repetați obsesiv aceste cuvinte, ele tot nu devin argumente.”
        Eu nu repet nimic. Obsesiv…hm, știți ce înseamnă*? Este prima dată când descriu cu aceste cuvinte campania guvernamentală de impunere a pandemiei (deși am fost prezent pe forum și in ultimul an și am atacat deseori punctual și inutil propaganda de stat). Și nici nu am nevoie de argumente pentru că nu există nicio dezbatere, nicio polemică civilizată, niciun dialog. De ce mi-aș bate capul să trezesc cu argumente pritocite la ceas de noapte niște bieți păcăliți care nu vor să fie treziți, nu vor să fie tulburați in certitudinile lor, nu vor să fie deranjați cu logica rece și malițioasă a străinilor?

        *obsesiv. ați descoperit sensul cuvântului? cum se numește prezentarea la televizor, la radio, in ziare, in capul știrilor de dimineață, de seară, de noapte a numărului de decese, de infectați, de muribunzi din spitale? zi de zi. de 9 luni. Cine repetă obsesiv?

        • La televizor și vremea e prezentata „obsesiv”. De decenii zi de zi. De ce ar fi atunci actualizarea indicatorilor unui fenomen în curs obsedantă?
          În primul dumneavoastră comentariu folosiți mai des „Minciună” în cele 30 de secunde cât durează lecturarea lui decât lse aude la televizor „cotidian” într-o seară.
          Deci, unde e Minciuna? Cu subiect și predicat, vă rog!

          • „Deci, unde e Minciuna?”
            probabil dumneavoastră aveți impresia -greșită, vă garantez- că discutați cu vreun oficial_cu_indicator_pe_cap al unei Agenții Guvernamentale de Depistare a Minciunii (recte, fake news). D-aia cereți mură-n gură date despre Minciuna ridicată la rang de politică de stat, că deja v-ați obișnuit să vă indice organul unde să vă căutați Adevărul, gata împachetat și bun de înfulecat. Deci nu mai insistați, n-are rost, căci nu o să obțineți vreun alt răspuns de la mine.

            • Deci “probabil că am impresia”, adică presupuneți că eu aș presupune nu știu ce anume despre dumneavoastră. Și vă grăbiți să îmi garantați că aș greși. N-ar fi fost mai bine să vă asigurați întâi că nu greșiți?
              Ei bine euNuke, presupunerile dumitale înlănțuite sunt cele eronate și, drept urmare, întreaga elucubrație ce le urmează e doar pierdere de timp.
              Întrebarea mea era retorica și nu aștepta neaparat un răspuns. Morții nu sunt minciună și nici existența virusului nu este. “Adevărul” dumneavoastră, cel pe care doriți să îl băgați altora pe gât, nu există. Iar eu nu înghit dumicații mestecați de alții.

          • „Morții nu sunt minciună și nici existența virusului nu este.”
            Exact asta susțin și eu. In plus arăt că aproape toate decesele înregistrate in dreptul covidului s-au petrecut in spitalele statului transformate in lagăre de exterminare (secțiile ATI au avut o mortalitate de peste 90% in timpul „pandemiei”), in care virusul a fost folosit ca mijloc de disimulare a incompetenței criminale, deopotrivă a politrucilor ce și-au arogat drept de viață și de moarte asupra cetățenilor, cât și a medicilor transformați in complici și obligați să participe la măcel, la experimentul social odios in care oameni cu o banală răceală au fost răpiți din casele lor și aruncați cu forța in camerele de tortură ale spitalelor-abatoare (și INSIST: pentru 80% din covidați boala este o BANALĂ RĂCEALĂ și cu toate acestea au exista medici-trompete-sinistre și gardieni-șefi de spitale care in prima fază a pandemiei amenințau practic cu moartea populația ce îndrăznea să se trateze acasă și o făceau cu cinism la ore de maximă audiență la teveu). Vă reamintesc că in debutul pandemiei pacienții români și familiile lor și-au pierdut practic orice drept in fața satrapilor in halate albe: nu și-au putut alege medicul, nu și-au putut da consimțământul asupra tratamentului, nu au avut dreptul la o a doua opinie medicală, nu au putut refuza internarea (intr-un spital altfel infect, notoriu pentru insalubritatea sa, pentru bacteriile ce colcăie in el și pentru serviciul mizerabil prestat de personalul ce-l populează, adică, pe scurt, intr-un lagăr oribil), nu au putut refuza intervenții medicale cu risc foarte mare, nu au putut refuza tratamente experimentale, inclusiv medicamentele ce nu fuseseră niciodată prescrise pentru coronaviruși, nu au putut nici măcar respira pe parcursul deținerii in lagăre -căci au fost sufocați continuu cu măștile obligatorii in saloane, și-au pierdut libertatea de mișcare, libertatea de a comunica liber cu exteriorul și, in final, cei mai mulți dintre cei vârstnici și-au pierdut viața. In spitalul-lagăr. Fără dreptul de a fi autopsiați. Fără dreptul de a beneficia de un proces penal vizavi de sechestrarea/traumele/decesul lor suspect. Fără ca rudele să poată chema in judecată satrapii ce le-au nenorocit părinții.

            Mă întreb ce om sănătos la cap ar putea scrie cu admirație vizavi de c___liile ce au permis, participat sau instigat la acest masacru.

          • „“Adevărul” dumneavoastră, cel pe care doriți să îl băgați altora pe gât, nu există. Iar eu nu înghit dumicații mestecați de alții.”
            Omule, eu nu-ți bag niciun adevăr pe gât. Eu nu am televiziunile, presa scrisă, siteurile și blogurile in palmă ca guvernul, eu nu am nici măcar un blog al meu, nu am nici pagină de facebook, nu am cont de twitter, youtube sau altă trăsnaie. Nu am decât cuvântul meu și judecata mea, iar acestea diferă de ale dumitale, dar io nu vin să pretind că-mi bagi Adevărul tău pe gât pentru că te bagi in seamă cu mine. Dacă nu-ți place ce scriu eu aici și numai aici apăi soluția e simplă: fă pași, ia distanță, să nu care cumva să te molipsești de conspiratita mea. Nu te obligă nimeni să mă citești. ok?

            • Ca să încheiem: nici pe dumneata nu te obligă nimeni să scrii. Dacă o faci, există riscul să fii citit și să ți se ceară explicații pentru afirmațiile făcute. Parcă așa ziceai odată, că vrei să tulburi. Ai grijă deci ce-ți dorești!

              Că nu ești de acord cu strategia guvernului e una și nu îți contest dreptul la opinie. Doar că evaluarea asta e de tipul adecvat / inadecvat, nici măcar la figurat nu poate fi apreciată binar ca minciună sau adevăr.
              Consider și eu că nu a fost cea mai bună strategie, mai ales la început și mai ales când era vorba de asimptomaticii obligați să se interneze sau de scoaterea armatei pe străzi exagerările nu-și aveau rostul.
              Dar la ATI nu ajungeau nicidecum pacienții sănătoși, care ar fi scăpat dacă se tratau acasă. Că medicii nu au reușit să salveze decât pe prea puțini dintre cei cu simptome grave e regretabil, dar mă îndoiesc că li s-ar putea imputa chiar și un singur deces. E doar o opinie.

            • Eu cred că dumneata ori nu ai habar de realitatea din spitalele românești (pentru că refuzi, de spaimă, să te informezi), ori ai dezvoltat sindromul Stockholm față de gardienii-călăi ultramediatizați.

              nu mă crezi pe mine, ok, atunci ia de citește ce scrie mai recent până și presa mainstream (ce nu mai poate ascunde grozăviile). de pildă povestea celor 4 pacienți covidați in spitale publicată de pressone acu vreo 2 săptămâni.

        • „cum se numește prezentarea la televizor, la radio, in ziare, in capul știrilor de dimineață, de seară, de noapte a numărului de decese, de infectați, de muribunzi din spitale? zi de zi. de 9 luni.”
          se numește… bani. știați că există o lege prin care statul dă bani tuturor tv-urilor și presei în general care prezintă aceste cifre de nu știu câte ori pe zi? dincolo de agenda al cărei scop este menținerea panicii, este și o afacere.

    • Nu ne ramane decat sa speram ca vom supravietui si ca vom putea vedea cum va fi lumea dupa pandemie. Asistam astazi la un fel de razboi intre cei care doresc sa-si arate puterile prin aplicarea constrangerilor si ceilalti, care resping aceste constrageri pe care nu le inteleg dupa atatea decenii de libertate. Intr-un final vom vedea daca suntem ghidati de o minciuna inchipuita sau de o minciuna reala.

    • Încă din martie 2020 mi-am format opinia, pe care nu mi-am schimbat-o până în prezent, din lipsă de informații credibile care să mă convingă să mi-o schimb, că este pentru prima dată în istoria omenirii când au fost luate măsuri, la nivel global și național, în practic TOATE țările lumii, de protejare a TUTUROR oamenilor în fața unei pandemii; facilitarea comunicării pe platformele sociale a evidențiat mai mult popularizarea nemulțumirilor legate de inconvenientele induse de aceste măsuri de protecție, decât conștientizarea faptului că, în mod esențial, este vorba de măsuri de protecție a sănătății și a vieții oamenilor, chiar dacă acestea sunt aducătoare și de disconfort personal sau de pierderi economice majore; punând în balanță cele specificate mai sus, cred că ar trebui să primeze ocrotirea vieții TUTUROR, nu centrarea pe dezavantajele inerente.

      • „este pentru prima dată în istoria omenirii când au fost luate măsuri, la nivel global și național, în practic TOATE țările lumii, de protejare a TUTUROR oamenilor în fața unei pandemii”
        Fals. Nu toate țările lumii au luat măsurile ce pretindeau in mod aberant că protejează sănătatea oamenilor*. De pildă Suedia nu a adoptat nicidecum aceeași politică de sinistrare a oamenilor precum restul statelor europene deraiate in autoritarism. Motiv pentru care organele de propagandă au injurat-o in neștire. O țară democratică, membră UE, tocată mărunt de inchizitorii coronazeloți plătiți de statul științific-multilateral-dezvoltat. Am și păstrat niște texte pentru posteritate, cine știe , poate peste câțiva ani vor simți rușinea scribi nerușinați de astăzi care atacau in 2020 o țară pentru că indrăznea să nu cedeze in fața populismului panicard și să nu se precipite in măsuri polițienești de combatere a unui virus (că așa scrie in manualul de medicină al guvernului: coronavirușii se bat cu pulanul până se sperie și fug la unguri).

        Fals și pentru că nu toți oamenii au fost protejați in fața pandemiei, ci, din contră, unii dintre ei, mai ghinioniști, au fost băgați cu forța in spitale și uciși acolo de 1) tratamente greșite dictate de politruci, iară nu prescrise de doctori (să nu uităm cum s-au bătut pe hidoxiclorochină, ok?), de 2) doctori neghiobi și medicamentația neadaptată pacientului și stării lui (doctori ce nu erau la curent cu protocoalele de tratament ce avansau pe măsură ce boala devenea cunoscută specialiștilor din Occident), de 3) infecții nosocomiale contactate in spitale, de 4) operațiuni invazive contraindicate bolnavilor de boli respiratorii (abuzul de intubare), de 5)obligativitatea măștii -decisă de niște politruci habarniști- in centrele de triaj și in spitale, inclusiv asupra pacienților cu boli respiratorii, deși masca in cazul acestora nu mai reprezenta un factor de protecție, ci unul agravant pentru evoluția bolii.

        *din toate măsurile ce ocroteau pasămite viața oamenilor cel mai mult mi-a plăcut plimbarea teatrală a ciumaților, pardon, a covidaților cu izoleta. A fost un spectacol grotesc, cu un sfârșit tragicomic: după ce doctorii au constatat că contagiozitatea sarcovului nu este nici pe departe atât de mare cum se pretindea și că izoleta blochează orice tentativă de salvare a vieții vreunui pacient închis in sicriul de plastic s-a decis pe șest să se renunțe la utilizarea ei, prin împiedicare repetată a brancardierilor mai zeloși (că doar nu prin ordin ministerial). A fost ca un dans nebun cu moartea in care spectatorii -potențiali beneficiari ai următorului tango fatal- aplaudau frenetic cioclii guvernamentali ce duceau omu la groapă incă viu…spre gloria politrucului mesianic ce urla la națiune că numai așa putem fi salvați.

        • Nu am aflat de nicio tocănița măruntă venită din partea vreunor scribi cu proeminentă audiență împotriva căii suedeze.
          Cele mai vehemente critici la adresa executivului suedez au venit tocmai din partea specialiștilor compatrioți, iar bomboana pe colivă a așezat-o chiar Măria Sa Carl Gustaf 16, el fiind cel care a declarat oficial strategia respectiva drept “misslyckades” adică fail sau eșuată.
          Or fi existând și prin tenebrele netului și ceva marfă care sa va satisfacă apetitul horror, dar nu pot reprezenta nici ele dovada vreunei campanii împotriva unui stat democrat. Cum scrieți dumneavoastră cu ura la adresa unora, tot așa au scris și alții la adresa altora.

          • „Cum scrieți dumneavoastră cu ura la adresa unora, tot așa au scris și alții la adresa altora”

            scuze, nu mi-am dat seama că discut aci cu Jesus-boy, Fiul Domnului, cel hărăzit să aducă Pacea și Iubirea pe Pământ, aleluia! și care ne alină suferința cu ajutorul Sfântului_Radar_de_Sentimente cu care a fost înzestrat de Taică’su.

            Că altfel nu știu cum de mi-ați citit ura față de politrucii in halate albe și slugile lor obediente din (fosta) presă..:) pe care nu cred că i-am calificat vreodată in termeni precum deplorabili, răspândaci de teroare, conspiraționiști, ignoranți și complici la instaurarea unui regim autoritar polițienesc.

            • Că altfel nu știu cum de mi-ați citit ura față de politrucii in halate albe și slugile lor obediente din (fosta) presă..:) pe care nu cred că i-am calificat vreodată in termeni precum deplorabili, răspândaci de teroare, conspiraționiști, ignoranți și complici la instaurarea unui regim autoritar polițienesc.

              Contează “cum” sau doar faptul că am dreptate? Tocmai ați făcut ceea ce susțineați ca n-ați făcut niciodată, iar din cuvintele folosite devine clar că e ceea ce va animă e cu totul altceva decât admirație.

  2. Acum sau niciodata sau cum am ajuns sa ne speriem de noi insine . Fara sa vrem -ne bufneste risul – am ajuns sa fim nemultumiti si atunci cind stam acasa , muncim de acasa – .Am ajuns sa nu vedem bunastarea din jurul nostru, am ajuns sa credem ca tot ceea ce ne inconjoara ni se cuvine de drept .Nu suntem in stare sa ne amintim macar cum traiau bunicii nostri , strabunicii nostri , parintii nostri . Nu constientizam ca toti cei care acum nu mai sunt linga noi au trait infinit mai greu , au trecut prin razboaie , prin perioade de foamete , prin pandemii mult mai necrutatoare ca acesta , unde oamenii mureau fara putinta de a fi ajutati , casele famililor au ramas goale , moartea era peste tot , iar cele doua razboaie mondiale au facut zeci de milioane de victime . Unii nu vor vaccin ca vezi doamne – stiu ei ca sunt pline de cipuri , altii nu vor sa recunosca rezultatele unor alegeri libere , altii isi inchipuie ca doar religia lor e cea datatoare de adevar , altii nu vor in ruptul capului sa invete online , altii vor sa iesim din UE si sa calcam alaturea cu drumul , altii injura o biata masca transformata , de mintea lor, in botnita (dar nu cea pusa satenilor , cindva , la culesul strugurilor) , altii vor doar beneficii peste beneficii ca doara sunt – alesii neamului si tot asa pina ne vom plictisi a mai scrie .Este momentul se revenim la normalitate altfel ne vom trezi intr-o incurcatura mai mare ca circomferinta Terrei . Nu exista alta solutie decit – o lume globala-supusa unor legi democratice , unde drepturile omului si respectarea statului de drept reprezinta , ca un intreg , singura solutie .

    • „Nu exista alta solutie decit – o lume globala-supusa unor legi democratice , unde drepturile omului si respectarea statului de drept reprezinta , ca un intreg , singura solutie.” Din pacate lumea globala a esuat, iar aceasta pandemie a demonstrat-o. Lumea globala are marile ei slabiciuni si probleme, iar solutia nu sta intr-o globalizare isterica creata pentru a spori averile unora si altora. O globalizare moderata, supusa legilor occidentale, democratice, care sprijina libertatile si drepturile noastre este de preferat doar ca, din pacate, lumea globala este astazi ghidata si de catre regulile unor regimuri autoritare, precum cel chinez, care incearca sa-si impuna ideologiile „salvatoare” peste lume si in care drepturile omului si statul de drept nu sunt respectate. Occidentul, prin lacomia sa si in atatea decenii de fanatism productiv, a creat un monstru din China, astfel incat astazi pana si hartia igienica este produsa acolo, intreg occidentul asistand neputincios la ascensiunea si imbogatirea acelui stat. In aceasta noua lume globalizata, legile noastre democratice nu sunt compatibile cu cele ale altora, iar acest lucru va duce la implozia bulei globale. Inainte de pandemie traiam anesteziati de o bunastare foarte fragila oferita de guverne pentru a ne limita orizontul cel mult la magazinele dintr-un mall sau la cele doua saptamani de vacanta la all inclusive. Iata ca pandemia a revelat un peisaj dezolant, adevaratul peisaj global, iar o lume intreaga a vazut ca imparatul este gol.

      • „The values that built the West will have been tested to breaking point” acum sunt pe cale sa fie depasite.
        Globalizarea poate fi doar economica nicidecum politica, fiecare sa-si vada de ciorba lui daca doreste lucruri ieftine si multe produse in tari din Asia, Africa si regimuri politice incompatibile cu cele occidentale.
        Daca occidentul renunta la ipocrizia economica si relocheaza productiile in Europa si SUA mai putem discuta, occidentul nu mai poate impune modelul sau de democratie nimanui.

        • Ba da, globalizarea trebuie reglementată cumva, deoarece in caz contrar se aplica legea junglei. Pana la urma vorbim de companii occidentale care produc intr-un sistem comunist, desigur pentru a se îmbogăți mai mult si mai repede. Si eu sper la o relocare, insa slabe sanse….

          • Cum ? companiile occidentale produc de mult in alte sisteme pt ca le convine, cel comunist pt ca munca este ieftina, minerale necesare din dicataturi africane, tari Sudamericane sarace, saracia fiind folosita drept presiune, sa mai continui ? Poate na va este intrutotul constient, ipocrizia economica occidentala ne permite un trai indastulator si bun.

    • Binevenit in lumea virtuala , care legi democratice ? democratia este pe cale de disparitie respectiv va fi inlocuita cu altceva, ne asteapta „fericirea absoluta” despuiati de tot si toate.

  3. „Aştept să redevin cel care am fost. Aştept o re-facere a lumii din propriul ei coşmar.”
    The Great Reset
    8 predictions for the world in 2030
    All products will have become services
    There is a global price on carbon.
    US dominance is over. We have a handful of global powers
    Farewell hospital, hello home-spital.
    We are eating much less meat
    Today’s Syrian refugees, 2030’s CEOs.
    The values that built the West will have been tested to breaking point
    By the 2030s, we’ll be ready to move humans toward the Red Planet.
    Va mai regasiti in acesta re-facere a lumii de dupa pandemie ?
    Sunt punctele de pe pagina forumului economic global Davos 2021 , nu sunt fakenews si nu fac parte dintr-o teorie a conspiratiei.
    Ele au dat nastere la discutii foarte controversate in care directie ne indreptam incepand de la o lume „perfecta” in care dupa spusele domnului Schwab initiatorul acestui forum in anul 2030 nu vom mai poseda nimic dar om fi foarte fericiti si pana la sfarsitul democratiei si instaurarea unei dictaturi eco/digitale/comuniste de tip nou.
    Poate v.am trezit curiozitatea s-au preferati sa va ascundeti in continuare dupa cartile si timpuri trecute care nu se vor mai intoarce.

  4. Căci actul creativ se naşte din totala lui libertate, atunci cînd nu este supus nici unui imperativ sau condiţionări exterioare.
    Nu sunt de acord. Ba chiar cred că este exact pe dos. Tocmai condiționările mențin nevoia de noutate, care stimulează la rândul ei inventivitatea, creația. Câtă vreme nu existau decât minimale reguli de conviețuire, creația a fost lentă, în salturi și mai degrabă întâmplătoare. Odată cu apariția legilor, cutumele, viața însăși a devenit tot mai puțin anostă și tot mai ofertantă pentru actul creației.
    Să vă dau un exemplu din branșă: o șurubelniță este o sculă pe care o cunoaște oricine. Puteți folosi și vârful unui cuțit drept șurubelniță. Pentru strângerea superficială și temporară a vreunui mâner de sertar ar fi deajuns. Dar dacă șurubul este într-o zonă mai puțin accesibilă? Atunci un gât lung și flexibil face diferența dintre cuțitul rigid și o sculă potrivită. Șurubul trebuie strâns cu un anumit moment, așa că mânerul trebuie să fie ergonomic pentru răsucirea cu mâna. Sau să aibă și un hexagon pentru a putea folosi șurubelnița împreună cu o cheie hexagonala. Și dacă tot avem mâner să îl facem suficient de rezistent și împotriva unui potențial electric. Pentru șuruburile aflate „după colț” se poate insera un cuplu cardanic în gâtul șurubelniței și un magnet pentru a nu pierde șurubul. Dar șuruburi sunt de multe feluri și mărimi. Din acest motiv există șurubelnițe cu cap interschimbabil. Pentru a evita scoaterea și introducerea repetată a sculei în capul șurubului, se folosește un mecanism cu clichet încorporat în mâner. Care poate fi blocat alternativ pentru înșurubare sau desurubare.
    Există deci soluții pentru toate problemele și condiționările. Dar niciodată nu le vom căuta dacă nu suntem obligați din exterior să o facem. Dacă întinzând mâna reușim să apucăm banana, rămânem bananieri, nu evoluam nicidecum drept creatori.

    • :) eheeii…imi place povestea surubelnitei, mai exista uneori riscul ca unii sa ascunda surubul, ca ulterior sa fie declarati regii neincoronati ai desurubatului. keep it simple and clear. pune semnul de circulatie unde trebuie si vizibil sa n ajungi pe contrasens. degeaba ai scaune incalzite, wifi si gps in dreapta volanului, boxe dedicate si roti tunate dac ai ramas cu hardughia n mijlocul drumului fara s o mai poti urni. a propos acum e vremea virusologilor, curatatul miinilor cel putin 10 minute, dezinfectatul talpii pantofilor cind intri n casa si spalatul dozelor de bere inainte de a le turna n pahar, lucruri la ndemina daca vreti sa prindeti suta.

  5. Deplangeti faptul ca dinamica inter relationala a trecut de la politeturile de complezenta la o oglinda care ne arata cum suntem ?

    Visul din bazarul urbei a fost inlocuit de jurnalele online …

  6. E prima dată în istoria umanității, cînd exersăm scenarii, de sfîrșit de lume în on line, cu consecințe ne asumabile🙏😷

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan F. Pop
Ioan F. Pop
oan F. Pop este licenţiat în Teologie-istorie, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. Doctor în filozofie al universităţii clujene. Stagii de cercetare la Roma şi Paris. A lucrat la întreprinderea Metalica, a fost redactor la Gazeta de Vest, redactor (fondator) la Noua Gazetă de Vest, referent cultural la Cercul Militar. Actualmente este muzeograf la Muzeul Memorial „Iosif Vulcan”, fiind, pentru o vreme, şi cadru universitar la Universitatea din Oradea. Cărţi publicate: Pedale de hîrtie, (poeme), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994; PoemeşinimiC, Ed. Dacia, 1996; Poeme de sedus realitateA, Ed. Dacia, 2000 (carte sponsorizată de Ministerul Culturii); Sfîntul Augustin – morfologia unei paradigme, Ed. Dacia, 2009 (teza de doctorat în filozofie); Jurnal aproape închipuit, Ed. Dacia, 2009 (jurnal scris la Roma şi Paris); Poemele poemului nescriS, Ed. Dacia XXI, 2010 (Premiul special pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Arad); Tăceri de la margine, Ed. Galaxia Gutenberg, Dacia, XXI, 2011 (studii şi eseuri); Poemele absenţeI, Ed. Dacia XXI, 2011; Poemele poemului nescriS, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2013 (integrala poetică). Este prezent cu poeme, texte literare, studii şi eseuri în cele mai importante reviste din ţară, precum şi în reviste străine. Figurează în mai multe antologii de poezie. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro