Hipnotizați de goana nebună a caruselului vieții de zi cu zi și urmărind interesul pe termen scurt, cei mai mulți dintre noi părem a nu băga în seamă viitorul. Trecem prin viață asemenea unui biciclist cu privirea aplecată în jos, urmărindu-și picioarele apasând pe pedale sau cel mult roata din față care mușcă din drumul ce i se așterne înainte. Nu putem, nu vrem ori nu ne interesează să ridicăm capul și să privim în depărtare, spre destinația finală a călătoriei noastre. Conștient sau nu, suntem sclavii timpului prezent, ai câștigului imediat, traind dupa lozinca lui Horatiu: ”Carpe diem, quam minimum credula postero”!
Din pacate, acest lucru este perfect aplicabil și în cazul comportamentului nostru de a ne asigura financiar viitorul. Știm cu toții că în 20 de ani, când primii ”decreței” vor ieși la pensie sistemul de asigurări sociale de stat va avea o problemă uriașă. Dacă acum, când aceștia sunt în plină putere, deficitul bugetului de pensii este îngrijorător, nici nu are rost să ne gândim ce se va întâmpla atunci când piramida vârstelor se va așeza pe graficele statisticii publice cu vârful în jos!
Deși problema este bine știută, fiind analizată și întoarsă pe toate fețele, se pare că nimănui nu îi pasă prea mult: autoritățile încearcă doar să cârpească sacul pe unde găurile sunt mai mari, contribuabilii (sau potențialii contribuabili) la sistemul de pensii au ale priorități, angajatorii nu par prea interesați de problemă, iar companiile de asigurări în ciuda unor campanii uneori agresive a agenților de vânzări nu par să facă front comun în educarea publicului și în această direcție.
Exemplul cel mai la îndemână îl reprezintă contribuția la așa-numitul pilon III, cel al pensiilor facultative, care deși este reglementat, este prea puțin folosit.Conform codului fiscal, fiecare angajat poate contribui anual cu echivalentul a 400 de euro la un astfel de plan de pensii, sumă care îi va fi dedusă din baza de calcul a impozitului.
Asta înseamnă că de fapt, 16% din această sumă (i.e. echivalentul a 64 de euro) se acoperă din impozit, salariatul urmând să scoată din buzunar numai diferența de 336 de euro. Adică 28 de euro lunar, mai puțin decât echivalentul a 10 pachete de țigări…Mai mult, conform reglementărilor în vigoare și angajatorul are posibilitatea să contribuie pentru fiecare angajat o sumă egală (i.e. echivalentul a 400 de euro) care va reprezenta o cheltuială deductibilă fiscal și care nu este supusă contribuțiilor sociale.
În condițiile actuale, în care fiecare leu contează, un bonus net oferit salariatului fără niciun cost fiscal aferent, poate reprezenta un element de diferențiere pe piața muncii, chiar dacă sumele respective nu se vor vedea imediat în buzunarul beneficiarului.Statul, la rândul său, iese din nou în câștig, chiar dacă nu imediat ci pe termen lung: orice venit viitor din pensie privată al unui cetățean va însemna un ajutor social mai puțin de acoperit din bugetul de stat.
Despre avantajele companiilor de asigurări care vor gestiona aceste sume pentru câțiva zeci de ani, nici nu este cazul să mai amintim.
Și totuși, care sunt cauzele pentru care sistemul nu funcționează? În opinia mea, fiecare dintre părțile implicate poartă o parte din vină, iar rezolvarea problemei nu poate veni decât în urma unei acțiuni comune.
Dar să detaliem. Contribuabilii, mânați (conștient sau inconștient) de dictonul ”carpe diem” preferă să se concentreze pe timpul prezent și să lase rezolvarea problemelor viitorului pentru momentul când acestea vor apărea. Această atitudine este cu atât mai des întâlnită cu cât persoana în cauză este mai tânără, câștigă mai puțin având alte priorități în viață (distracție, haine la modă, gadget-uri, etc.).
Pe de altă parte însă, un număr mare de salariați nu au cunoștință de această posibilitate de economisire.Angajatorii, pe lângă lipsa de informație care se aplică și în cazul lor, sunt de multe ori speriați de formalitățile și birocrația ce vin la pachet cu aceste contribuții.
Din cunoștințele mele, (confirmate și cu experți în probleme de salarizare) acest lucru poate fi rezolvat relativ ușor cu un sistem informatic eficient de întocmire a statelor de salarii. Este nevoie doar de voință și de un informatician priceput.Autoritățile, în tonul obișnuit, nu par deloc dispuse la a face concesii. Drept dovadă stă faptul că plafoanele de 400 + 400 euro sunt mult prea mici pentru a fi luate în serios.
Considerând că un salariat și angajatorul său contribuie pe o perioadă de 40 de ani (o durată maximă a vieții active, în opinia mea) o sumă anuală de 800 de euro, asta inseamnă că la final se va strânge o sumă de 32.000 euro.
La care adaugând câștigul acumulat dar ținând cont și de efectul inflației nu obținem o sumă foarte mare. Poate că o dublare a acestor plafoane ar duce la o creștere exponențială a contribuțiilor.Fondurile de pensii, ar putea fi mult mai active în a populariza aceste produse și în a face educație financiară. M-aș aștepta la un lobby puternic din partea lor pentru introducerea unei materii de educație financiară în școli, chiar de la clasele primare.
La reclame mai directe și mai puțin subtile în care să se explice exact despre ce e vorba. Și la presiuni asupra autorităților pentru majorarea plafoanelor deductibile, așa cum spuneam mai sus.Nu în ultimul rand, poate ca pentru această stare de lucruri suntem vinovați și noi consultanții fiscali, care nu vorbim suficient de des și pe un ton răspicat pe tema contribuțiilor la pensii private și a avantajelor lor fiscale.
Îmi fac mea culpa prin articolul de față și vă îndemn să ridicați privirea din pământ și să priviți spre viitor. Cel puțin pentru echivalentul a 400 de euro anual. :)
Succes!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Si pe urma voteaza lumea vreun „Voctor Orban” si ne trezim cu sistemul de asigurari nationalizat.
Mare atenție, domnule Sîncu, faceți aceeași greșeală ca o vastă majoritate a populației, interpretând complet invers aforismul lui Horațiu. ”Carpe diem”, în accepțiunea lui corectă și originală, cea din Ode, spune, de fapt, ceva mai curând apropiat de profesia și formația dumneavoastră decât de cea a poeților: ”Nu lăsa pe mâine ce poți face azi”. Deci nu e nici pe departe un ”trăiește clipa” hedonist, cum e adesea tradus, ci <>.
Nu-i așa că e interesant cum un poet de acum 2000 de ani, atunci când îl studiem mai serios, scrie lucruri mai adecvate prezentului și subiectului decât un întreg articol despre taxe? Mare lucru, cultura.
Scuze, din cauza html tagging-ului s-a pierdut textul de după ”ci”, care era ”nu lăsa pe un mâine iluzoriu ceea ce trebuie, poți, sau îți dorești să faci azi”.
De fapt Gabriel asta scrie:
„Conștient sau nu, suntem sclavii timpului prezent, ai câștigului imediat, traind dupa lozinca lui Horatiu: ”Carpe diem, quam minimum credula postero”!”
Carpe diem e interpretabil insa sensul dat de Horatiu este ‘foloseste ziua in mod productiv, bucura-te de ea”.
Scuzati-ma, nu am putut sa ma abtin la o replica la un proverbial Gica Contra romanesc. Trebuia sa sanctionez sanctionarea, nu m-am putut abtine.
Ma tot obsedeaza un aforism al lui Gertrude Stein care se potriveste atat de bine si romanilor – „Remarks are not literature”
„M-aș aștepta la un lobby puternic din partea lor pentru introducerea unei materii de educație financiară în școli, chiar de la clasele primare. La reclame mai directe și mai puțin subtile în care să se explice exact despre ce e vorba. Și la presiuni asupra autorităților pentru majorarea plafoanelor deductibile, așa cum spuneam mai sus”.
*
Prima parte din acest extras cuprinde o idee salutară, dar cu o condiție în finalul acestui comentariu ( în partea a doua, o reclamă deloc subtilă, așa cum v-ați propus :) )
Nu știu câtă credibilitate vă inspiră supravegherea asigurată de ASF în baza reglementărilor adoptate după compromisele jocuri de culise parlamentare (experimentate în mai mai multe domenii, agățate cu sfori de aceeași calitate, trase de-a lungul și de-a latul legislaturilor precedente)
„Carpe diem” îndeamnă la precauție pentru viitor, nu la credulitate oarbă în îndemnuri asemănătoare cu reclamele somniferului:
-„Dormi liniștit, Nuș și securiștii lui de încredere veghează pentru tine!”
-„Sforăie liniștit, fidejusorii Banca Agricolă și CEC garantează pentru securitatea lui Nușinică… tot cu banii tăi și ai neamului tău adormit!”
-„Liniște! Tăcerea bate guru… pe umăr”
(Până la garantatul falimnt al FNI, Guru Mugurel s-a supravegheat pe el și a primit drept recompensă mandate noi de guvernator, ca să domenească în aceeași liniște, de neînlocuit). Îndoielile mele s-au accentuat de când același Guru m-a liniștit „numai” cu campania lui de „girant subtil” al fondurilor de pensii private: „Numai în sistemul privat de pensii banii fac pui și duc la pensii frumoase”.
(a evitat să precizeze câtor pui le rupe gâtul administratorul fondului în cîteva decenii de clocit liniștit și tot neamul adormit plătește restul returnat clientului din pensia promisă frumos… în cazul când istoria se repetă; până atunci, liniște, se lucrează la supraveghere dezinteresată, după legea tăcerii!)
Ar fi binevenită o instruire în școli, dar copiii să nu fie îndobitociți, prezentându-li-se numai partea ademenitoare în manualul de economie politică roz-bombon, ca-n vremurile aurite; nu-s de mușamalizat riscurile, prin omisiunea premeditată din poveste a părții relevante despre Împăratul roșu de ciumă și oastea lui personală de lucrători operativi, descendenți și obedienți.
Altfel spus, ar fi util mai ales manualul de istorie a DNA. :)
Cu respectul de rigoare, dar dati dovada de naivitate crasa>
„Statul, la rândul său, iese din nou în câștig, chiar dacă nu imediat ci pe termen lung: orice venit viitor din pensie privată al unui cetățean va însemna un ajutor social mai puțin de acoperit din bugetul de stat.”
Statul nu vede/ nu stie ce face peste o luna sau o saptamina, nu peste 20 sau 40 de ani cind iese generatia de decretei la pensie…ati vazur vreo structura de stat in ultimii 20 de ani avind vreo viziune despre ceva, orice?
Daca vb de stapinii statului – adica partide- pai cum sa aiba interes (chiar daca au vreo viziune) pt a incuraja economisirea ? Pai sa ramina ei fara hoarde infometate de pensionari bolnavi, dependenti si haotici? Adica fara votanti?
Solutia? La nivel personal, pt fiecare. In 2 pasi:
1. platiti cit mai putin statului – fiecare ban dat statului se volatilizeaza. Cum le explica acum poanta sau baselul parintilor nostri ca „nu e bani de pensii” ..asa ne vor explica si noua.
2. economisiti in conturi in valuta sau in fonduri de pensie din strainatate. Atentie- ce e doar in rominica poate fi fff usor furat de stat (inclusiv prin nationalizare).
felicitari pentru articol.
o campanie de comunicare au incercat ei in persa, din cate am reusit sa vad, dar din pacate au dat-o repede pe mica minciunica financiara – exemple mai jos. au dat numerele alea peste cap sa iasa ca au facut praf randamentele depozitelor si au batut de n ori inflatia. nu merge sa minti omul in fata, oricat de laudabil ar fi scopul final. ce spuneti dvs e mult mai realist si mai de bun simt. au trecut vremurile cand puteai spera la cine stie ce randamente SF de la un fond de pensii.
http://www.capital.ro/cine-a-inmultit-mai-bine-banii-de-pensii-private-168325.html
http://www.capital.ro/cine-a-inmultit-mai-bine-banii-de-pensii-de-pe-pilonul-ii-147587.html
(lipsesc cateva comentarii de la al doilea articol. domnul specialist de acolo vorbeste prin palarie cand spune de market timing si profit din scaderea dobanzilor. calculele oricum sunt clar facute gresit pe exemplele lor, lucru care nu pare sa-l deranjeze. iar bani seriosi din scaderea dobanzilor sau market timing nu se pot face fara riscuri la fel de serioase)