vineri, martie 29, 2024

Intre Che Guevara si Eduard Bernstein: Deradicalizarea lui Victor Ponta?

Asistam oare la ceea ce pare a fi o deradicalizare lui Victor Ponta, despartirea, vom vedea cat de categorica, de mistica revolutionarismului infierbantat? Nu, nu fac parte dintre cei care cred ca asemenea transfigurari se petrec peste noapte, dar este posibil ca Victor Ponta sa fi inteles mai demult cat de contraproductiva este retorica de genul “totul pentru front”, ca si cum Romania s-ar afla in plin razboi civil.

Poate ca intre timp dl Ponta va fi priceput ca modelul Guevara este unul compromis si vetust, ca nu este cazul sa cultivam in Romania extazul lui foco guerrillero. Poate ca a a citit si alte carti, inclusiv lucrarile clasice ale “revizionismului” infierat candva de Lenin, inclusiv cele ale mult-ponegritului “renegat” Eduard Bernstein, fostul secretar personal al lui Friedrich Engels care a demonstrat ca apocaliptica revolutie anuntat in “Manifestul Partidului Comunist” nu mai era de actualitate, ca era un primejdios mit politic, si ca sosise ceasul evolutionismului reformist. Daca nu a facut-o, il asigur ca ar merita.

Este simptomatic ca, mai ales dupa audierile de la Bruxelles, Victor Ponta a renuntat la escaladarea iresponsabila unei retorici ce s-a dovedit deopotriva gaunoasa si paguboasa. Discursul sau din Parlament a fost civilizat, ceea ce, fireste, este greu de digerat de catre navalnicul Crin si alti fundamentalisti uslasi. Nu a vorbit despre “putinizarea Romaniei”. Nu l-a numit pe Mihai Razvan Ungureanu “super-spion”. Nu s-a aventurat in demonizarea instantanee, fara nicio proba, a noului premier. Pe „Hotnews” Dan Tapalaga exploreaza mentalitatile,de fapt fobiile, care definesc “Secta Anti”.

Am scris pe larg, in cartea mea „Stalinism pentu eternitate” despre secta mesianica a comunismului din Romania. Poate ca Victor Ponta a decis ca a sosit momentul sa se sustraga din aceasta fraternitate a resentimentului pe cat de irational, pe atat de distructiv. Nu stim cati dintre magnatii din PSD vor imbratisa o asemenea reorientare. Dar suntem in secolul al XXI-lea, nu in secolul al XIX-lea. Poate ca au inteles si ei cate ceva din lectiile secolului al XX-lea. Intr-adevar, qui vivra verra…

PS Cat priveste radicalismul retoric si utilizarea unor analogii terifiante drept instrument de de-legitimizare, in cazul de fata „hitlerizare”, a celui definit drept adversar in logica „razboiului civil” si a lui „cu cat mai rau cu atat mai bine”, iata ce declara profesorul Andrei Marga, rector al Universitatii „Babes-Bolyai”, fost ministru ale educatiei, fost presedinte al PNT-CD (demisionar), actualmente figura marcanta a PNL si editorialist al ex-Cotidianului condus de Cornel Nistorescu:

„La noi s-a vazut bine, cel putin in zilele astea, ca o putere care are cel mult 24-25% da legi pentru toata lumea. (…). Evident ca situatia este grava din acest punct de vedere. (…) Guvernarea a obtinut la alegerile parlamentare cred ca vreo 28%, partidul care guverneaza, sa zicem 30%, dintr-o participare la vot de 40%. Aceasta guvernare (…) adopta legi prin asumarea raspunderii, ceea ce este complet ilegitim. Nu poti sa asumi raspunderea sau trebuie sa o asumi cu atat mai putin cu cat ai mai putina populatie in spatele tau, populatie care s-a prezentat la alegeri. Sa fac o analogie rapida. Aceeasi situatie a fost in Germania anilor ’30. Hitler ajunsese la 28% in electorat, la alegeri, in ianuarie 1933.(…) Fac aceasta analogie pentru ca sa se vada mai bine cum sta aceasta problema”, a precizat rectorul universitatii clujene, la Zalau, intr-o conferinta intitulata ‘Alternativele Europei’.

Sugestii de lectura

Leszek Kolakowski, „Principalele curente ale marxismului”, Vol. II, „Varsta de aur”, Traducători: Cătălin Cîndea, Emanuel-Nicolae Dobrei, Bogdan Florian, Tereza-Brînduşa Palade (coord.), Prefata de Vladimir Tismaneanu, Curtea Veche, 2010

Kostas Papaioannou, „Marx et les marxistes”, Preface de Philippe Reynaud, Gallimard, collection „Tel’, 2001 (capitolul „Le revisionnisme reformiste et l’orthodoxie”, pp. 244-258)

David McLellan, „Marxism after Marx”, Palgrave Macmillan, 2007

David McLellan, editor, „Marxism: Essential Writings”, Oxford University Press, 1988 (fragmentele din Bernstein, pp. 76-86 si din Guevara, pp. 373-391)

Carl Cohen, editor, „Communism, Fascism, and Democracy”, second edition, Random House, 1972 (fragmente din Eduard Bernstein si Che Guevara, pp. 218-228)

Enrique Krauze, „Redeemers: Ideas and Power in Latin America”, HarperCollins, 2011 (capitolul „Che Guevara: The Saint Enraged”, pp. 293-330)

Jorge G. Castaneda, „Companero: The Life and Death of Che Guevara”, Knopf, 1997

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. In fiecare salasluieste un Che, dar un Che la treizeci de ani e normalitate. Rebelul care vrea sa arate ca poate fi si el barbat, volubil, exuberant, neconformist prin a fi negativist.

    Discursul sau din Parlament reprezinta o adevarata premiera: niciodata opozitia nu a facut, fie si doar printr-un lider al sau, un astfel de gest. Nu cred insa in disponibilitatea la dialog a luui Ponta. Mai degraba a dorit sa transmita, foarte voalat, populatiei ca au si ei un fel de program.

  2. A propos de update: imi amintesc de un articol ce vorbea de pogromuri si pegra, cand era vorba doar de proteste de strada. Sa nu scoatem din comtext deci!

    • Textul la care va referiti vorbea despre riscurile unor situatii anarhice, despre demagogia urii, despre violenta ca mijloc de distrugere a statului de drept, si pornea dela volumul lui Freud „Das Unbehagen in der Kultur” (1930), scris in epoca ascensiunii nazismului, cu a sa exaltare a „strazii”. Am raspuns foarte punctual la decontextualizari, de fapt la desfigurarile unui citat.

      http://www.contributors.ro/cultura/litera-si-spiritul-texte-contexte-pretexte/

      • Intr-un comentariu al meu la acel text, la care faceti acum trimitere, spuneam: „Interventia domnului Merfu si acum a dumneavoastra, imi dovedeste ca nu ati intentionat o astfel de asociere. Ea insa s-a petrecut in subconstientul multora, tocmai pentru ca au fost intalnite (cuvintele „pogrom” si „pegra” – nota mea) in interiorul acleuiasi text, avand ca subiect protestele de strada.”
        Nu doresc deci o reincalzire a ciorbei, insa cred ca, asa cum dv realizati atunci o analogie intre diferite evenimente anarhice, desi gravitatea situatiilor comparate era evident diferita, acelasi procedeu stilistic ii este permis si altui comentator. Mai ales ca afirmatiile domniei sale nu sunt foarte departe de cele ale altor personaje implicate politic, care prin 2007-2008 isi doreau alegeri anticipate si-si motivau cererile tot cu slaba sustinere electorala a guvernantilor de atunci.

  3. Oh, iezuitism, numele tau e? ….oare cine? domnule VT?
    Va isterizati in fata unui text (oricum luat din context) al unui om de cultura implicat politic, dar in opozitie…
    Si nu va indignati, cel putin, la derapajele mult mai grave ale sefului statului (ca sa nu mai vorbesc de declaratiile unui ministru de externe, ale unui Urban etc, de la putere, domnule VT…
    Inca odata va intreb unde este „epistemologia” si „deontologia” profesorului de totalitarism din democratia americana?!?
    …si nu v-am auzit sa va indignati fata de „declaratiile isterice” mult mai grave ale unui ambasador american in Romania
    …daca asta ceea ce propavaduiti propagandistic de acolo din America, atunci unde esti tu Tocqueville sa-l reinveti democratia pe directorul Institutului de Totalitarism…

    • Nu ma isterizez catusi de putin, citatul este de pe „Hotnews”, nu este pentru prima data ca dl Andrei Marga recurge la analogii, dupa parerea mea inadecvate, cu miscarile extremiste din veacul trecut. Nu sunt director al niciunui „Institut de Totalitarism”. Exista la Bucuresti Institutul National pentru Studiul Totalitarismului, prezidat de dl Radu Ciuceanu. Nu am niciun fel de afiliere cu acel institut, ceea ce nu inseamna ca nu-i respect pe unii dintre cercetatori. Sunt, cum puteti usor constata, profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland, il predau si pe Tocqueville care, oricum, a scris inainte cu decenii de nasterea totalitarismului :) si sunt presedintele Consiliului Stiintific al IICCMER.

      http://www.crimelecomunismului.ro

  4. Comparatia situatiei din Roamnia cu dictaturi sangeroase este o blasfemie si o imensa greseala fata de victimele acelor dictaturi. Alaturarea duce la trimiterea in derizoriu a marilor criminali din istorie. Comparatia facuta de Marga este complet nefericita si il ajuta pe Hitler daca ne gandim bine. Un public mai tanar si neavizat poate intelege cu totul altceva despre nazism. Invocarea de catre Ponta, Mazare si Antonescu a criminalului Che Guevara este o imensa greseala care ar trebui amendata. Cred ca Victor Ponta a devenit un pic mai „mensevic” in ultimul timp si semnele arata ca lupta fratricida a inceput (deocamdata la A3). Se pare ca tovarasii de drum nu iarta!
    O alta ipoteza a schimbarii de discurs este si vizita in USA pe care Ponta o pregateste. E greu sa ajungi sa vezi acei oameni dupa ce te-ai raliat la discursul lui Voronin goarna Kremlinului.

  5. Am sentimentul ca se supraemotionalizeaza o situatie cu vector de normalizare. Dl. Ponta a desfasurat un discurs rational, convergent cu conceptul de opozitie rezonabila, degajat de zbierate infantile antiguvernamentale. Este deci posibil un quantum leap calitativ in atitudinea si limbajul opozitiei, aceasta avand constinta inutilitatii reactiilor viscerale. Sa speram ca este un inceput promitator si nu un accident „fericit”. Vom vedea! Oricum, ramane uimirea mea fata de stupoarea media in fata civilizarii discursului politic. Nu era cazul ca sa se intample odata si odata, aceasta civilizare???..
    …oder

  6. Foarte interesanta schimbarea la fatza a dlui Ponta…Nu inteleg care a fost adevaratul declic pentru a reveni in zona normalului cu retorica cu tot, dar noul ton temperat e binevenit. In fine, facand pe Toma Necredinciosul, sunt curios daca maturizarea este permanenta sau doar de conjunctura.

    In ce priveste analogia dlui Marga cateva precizari…alegerile din Germania in urma carora Hitler a fost propulsat la putere au avut loc in noiembrie 1932 si nu in ianuarie 1933 (cum s-ar intelege). Este adevarat ca Partidul National-Socialist a cunoscut un regres (33% de la peste 37% din optiunile electoratului, nicidecum 28%) dar a ramas drept cel mai important partid din Reichstag. Hitler a fost investit in functia de Cancelar in ianuarie 1933 (probabil de aici vine confuzia).

    Cred ca dl. Marga nu intelege cum functioneaza procesul electoral cand spune „Nu poti sa asumi raspunderea sau trebuie sa o asumi cu atat mai putin cu cat ai mai putina populatie in spatele tau, populatie care s-a prezentat la alegeri”. :-)

  7. Domnule Tismaneanu, ma induioseaza candoarea cu care atribuiti convingeri politice sau optiuni doctrinare politicienilor din PSD (dar nu numai). V-am mi spus-o : in afara lui Ion Iliescu, ultimul marxist-leninist (comunist adica) ramas in Romania dupa asasinarea lui Ceausescu,( al carui comunism imbracase forme paranoice, irationale), nu mai exista politicieni interesati de ideologiile stangii. Cunosc desigur oameni care datorita originii, mediului de formare si chiar indoctrinarii din vremea comunismului au convingeri politica de stanga. Pe acestia insa nu ii gasim in politica militanta, in PSD mai precis. Acolo toti sunt ” fripturisti”, care au pornit in politica pe un „canal’ pe care nu-l pot parasi, care le asigura supravietuirea, eventual ascensiunea in politica. Nu l-au citit astia – si nici nu-i intereseaza _ nici pe Marx, nici pe Lenin su cu atat mai putin pe Bernstein, cel care, desvoltand marxismul pe o alta linie decat Lenin a deschis calea social-democratiei.
    Nu le mai atribuiti deci astora nici idei, nici credinta nici atasament la vre-o doctrina ; „ciolanul” – vulgar vorbind – este singurul lor obiectiv. Urmarit insa cu obstinatie, perseverenta, energie , la nevoie, chiar cruzime !

  8. Stimate contributor VT, observ, din ceea ce scrieti, ca nu numai mii de kilometri, dar si zeci de ani va despart de Romania. De ce continuati sa tineti in dulap scheletul vremurilor apuse si sa va inmuiati penelul in aceeasi calimara cu culori inchise ale trecutului?! Va asigur ca romanii, ca si toti est-europenii, de altfel, au ingropat scheletul si au spart calimara cu pricina si ca in niciun caz nu cauta solutii in arhive si bibliografii vetuste, ci in carti ale viitorului, pe unele incercand sa le scrie singuri, pe altele asteptand sa fie scrise. Ne tot fluturati, ca pe un steag, o perdea peticita cu mesaje dintr-o lume a fantomelor (ca sociolog, daca va veti face textului o analiza de continut veti ajunge la aceeasi concluzie), in fruntea careia il asezati, intr-un mod cu totul neverosimil, pe un tanar care nu a trait acele vremuri si care face parte dintr-o noua generatie, soft, de politicieni (l-am numit pe tanarul Victor Ponta, dar la fel de bine as putea sa-l numesc si pe Razvan Mihai Ungureanu). Cred ca stiti, nu ma indoiesc ca nu ati avea cunostinte de juventologie, Che Guevara reprezinta pentru tanara generatie de astazi un simbol al refuzului, ceea ce pentru un politolog ar trebui sa fie un semn de intrebare… Parerea mea este ca ati fi mai util, ca si „contributor”, daca v-ati racorda la realitate si la dezbaterea publica privind gasirea de solutii la problemele actuale.

    • Depinde ce tineri frecventam. Va asigur ca tineri sau nu, disidentii din Cuba nu vad in „Che” un simbol al refuzului, ci pe unul al subjugarii, minciunii, violentei si represiunii. Cunosc destui tineri romani, polonezi, maghiari, albanezi, chilieni, argentinieni, venezuelieni, cubanezi etc care nu idealizeaza nicicum figura acestui desperado al leninismului. Nascut in 1966, Alvaro Vargas Llosa , fiul marelui romancier si eseist, este un politolog si istoric pe care il pretuiesc. Recomand cititorilor sa acceseze aceste doua linkuri:

      http://www.independent.org/newsroom/article.asp?id=1535

      http://www.amazon.com/Guevara-Liberty-Independent-Studies-Political/dp/1598130056

      • Tinerii nu au un trecut politic, ci doar un prezent de excluziune sociala. A le ideologiza sau demoniza dorinta de schimbare ar fi sinonim cu condamnarea la inghet politic. Opriti-va putin din exercitiul ideologic si priviti la tinerii de astazi, chiar nu va recunoasteti in cererile lor politice?! Amintiti-va ca erati la varsta acelorasi idealuri cand ati refuzat regimul comunist, plecand din Romania. Singura deosebire e ca, facand o revolutie, ei nu mai vor sa plece, ca vor sa-si implineasca personalitatile aici, acasa. Din nefericire, „democratia liberala” nu le ofera mai binele si egalitatea de sanse la care au visat in 1989, ci doar alte masti, aceeasi piesa. Regimul neoliberalist seamana tot mai mult cu un semafoe stricat: mereu verde pentru clientela, mereu rosu pentru populatie…

  9. Excelent articol ca de obicei :). Nu cred ca schimbarea lui Ponta e una fundamentala, dar sper ca va ramane consistent acestui trend si vom avea si noi o viata politica civilizata bazata pe idei, nu una isterica. Momentan cand deschid ziarele din tara (traiesc in california, de fapt v-am cunoscut personal) am senzatia ca aud doar oameni isterici tipand … din pacate nu am auzit nimic inteligent spus de domnul Antonescu pana acum ci doar tipete. Cat despre domnul Marga, aveam o impresie mai buna despre dansul pe care vad ca in ultima vreme vrea neaparat sa o strice :)

  10. Vi se pare ca Victor Ponta a fost pana acum un marxist ortodox? Un soi de Kautsky? Altfel nu inteleg de unde comparatia cu Bernstein.

    • Nu, Doamne fereste, cum sa fie Victor Ponta un fel de Karl Kautsky? Si-a marturisit public, in cateva randuri, admiratia pentru Che Guevara. Ipoteza din articolul meu este ca, din ratiuni deocamdata doar de el stiute, si-a moderat discursul si afiseaza un parlamentarism al civilitatii pe care un Guevara, dar si El Crin :) astazi, l-a dispretuit. Sugeram doat ca dl Ponta pare sa migreze din zona sloganului infocat spre aceea a dialogului. C’est tout.

  11. Dupa cum se comporta in ultima perioada,DL.Ponta este rezultatul sfaturilor primite dela un strateg ,care incearca sa „dreaga busuiocul”stricat de cei doi „carlani”ai USL. Nu cred in ruptul capului ca lupul si-a schimbat si naravul.Totul o strategie de campanie.Militianul bun(ponta) si militianul rau(antonescu),din putul de gandire si strategie KGB-ista.

  12. stima. PNT-ul distrus, PNL-ul moare cu zile. Ramane un FSN distins, modern, chiar duios pe alocuri. Realpolitik??? Sincer, in momente de acest gen nu pot decat sa remarc virilitatea socialismului. Pentru ca dreapta clasica e moarta (odata cu ignorarea anti-modernistilor: Donoso Cortes, de Bonald, de Maistre, Carl Schmitt, Burke, etc). nu sufar de melancolie. patetismul unei drepte „impotente” e ineficient azi. ma gandesc ca aceste miscari (ale PSD-ului) nu pot avea alta paternitate decat provenita din tatal nostru, Ion Iliescu.
    un singur lucru sper de la cei ce ne conduc: sa-si vada de propria lupta de clasa ( politica), sa-si duca la bun sfarsit revolutia lor si sa ne lase pe noi, societatea, sa facem ce stim in micile noastre lumi. sa nu se mai bage constant peste credintele oamenilor si sa faca ordine doar acolo unde nu influenteaza viata omului-in-carne-si-oase. sa faca in asa fel incat sa ne garanteze reusitele si sa ne apere de viscol. acum sunt patetic :-)

  13. Deocamdata LOLOURI. Oamenii asteapta fapte. Si politicienii care nu inteleg asta vor ajunge mai curind sau mai tirziu la lada de gunoi a istoriei. O zi buna !.

  14. Fără supărare, nu văd de unde până unde faptul de a purta un tricou cu Che Guevara ]ntr-un anumit moment este expresia radicalizării, iar o nuanţare precum cea din speech-ul din parlament – expresia renunţării la fumurile tinereţii şi semn de maturizare. Nu e tot Popna, pupilul lui Năstase?
    Nu e nici o maturizare, cred că asistăm pur şi simplu la un nou episod din telenovela proastă cu reevaluările….

  15. Un inceput bun pt. Domnul Ponta ar fi lectura unora-toate mai greu- din titlurile precizate de dumneavoastra la bibliografia anexata articolului. Sunt sigur ca unele le-a citit deja.

    Doar ca in Romania – cu cateva exceptii notabile- odata ajuns intr-o pozitie mai high nu mai citesti din lipsa de timp sau din dispret pt. preocuparile astea … minore…

    Cati politicieni din Romania au citit inainte de a deveni adevarate personalitati? In fond cititul este inaintea balului , mai greu in timpul dansului cu lectura. Esti ocupat cu pasii , discursul de cucerire , seductia , etc.

    Mai este oare Romania tara impostorilor si a imposturii. Daca da -pt. cat timp si este ceva de facut?

    Daca nu- de ce?…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro