Primesc mesaje, mi se scrie pe forumuri, sunt intrebat: „Ce crezi despre noua carte a lui Larry Watts?”, „Il cunosti pe Larry Watts?” Raspunsul este simplu: „Da, il cunosc, dar nu i-am citit inca ultima carte”. Ma refer la traducerea romaneasca a originalului scris in engleza, distribuit in 2010 drept dar catre participantii la reuniunea Comisiei Trilaterale, si despre care nu mi-e clar la ce editura a aparut aici, in Statele Unite ori in Anglia. Nu sunt la curent cu vreo recenzie in publicatiile de specialitate din lumea academica vestica. Am cautat cartea pe www.amazon.com punand titlul si am fost trimis la alte volume intitulate „With Friends like These”, inclusiv un roman de Sally Koslow aparut in 2010. Am gasit alte lucrari de Larry L. Watts, inclusiv cartea despre Antonescu, insa nu pe aceasta. Ma rog, poate nu stiu eu sa caut, desi am gasit fara probleme cartile lui Virgil Nemoianu, Matei Calinescu, Norman Manea, Andrei Codrescu, Ken Jowitt, Gail Kligman, Katherine Verdery, Thomas Pavel, Mihai Spariosu, Daniel Chirot, Andrei Plesu, H.-R. Patapievici, Alina Mungiu-Pippidi, Catalin Avramescu, Radu Ioanid, Aurelian Craiutu, Stelian Tanase, Charles King ori pe ale mele. Oricum, as dori sa aflu cand si la ce editura a aparut originalul american. Exista un original american? Cum poate fi comandat? A trecut prin peer-review? Este oare de conceput ca o carte pe care domnii Talpes, Scurtu, Retegan, Buzatu etc o privesc drept „revolutionara” si „deschizatoare de drumuri” sa nu-si fi gasit drumul regal prin editurile americane? Ce complot bubulic va fi fost urzit ca sa trimita acest enorm manuscris tocmai catre Editura Militara de la Bucuresti spre a-l publica in engleza?
Am vazut cartea laudata lin Romania la modul superlativ, de-a dreptul ditirambic, dinspre cercuri fata de care am legitime ratiuni de a fi daca nu de-a dreptul suspicios, macar reticent. Nu numai pentru ca s-au specializat in a ma defaima, ci pentru ca sunt experti in „arta” securista a dezinformarii. Unii sunt direct megafoanele secunostalgiei. Am citit ca in acea carte Larry Watts „il demasca” per Ion Mihai Pacepa drept „agent sovietic”. Ma rog, nu pun pret pe senzationalismul relatarilor la a treia mana, dar daca asa stau lucrurile, as fi foarte curios sa vad ce probe aduce. Ceea ce stiu eu este ca, dupa ramanerea sa in Occident, Ion Mihai Pacepa a contribuit, cu imense riscuri, la demascarea sistemului pe care il cunostea ca nimeni altul precum si la deconspirarea actiunilor anti-occidentale ale serviciilor secrete ale dictaturii. A nega acest lucru se numeste negationism.
L-am intalnit prima oara pe Larry, cred, in noiembrie 1989, la Conventia Asociatiei Americane pentru Progresul Studiilor Slave (American Association for the Advancement of Slavic Studies) la Chicago, unde am mers impreuna cu regretatul Mihai Botez. Ne-am revazut apoi la Seattle, la inceputul anului 1991. Intre timp Larry, doctorand in stiinte politice pe atunci, cred ca la University of Washington, devenise seful biroului din Romania al IREX, condus la Washington de Allan Kasoff si Livia Plaks. Daca nu ma insel, Dan Ghibernea era reprezentatul partii romane (ulterior a ajuns ambasador la Londra).
La una din conventiile AAASS, Larry a prezentat o lucrare interesanta despre CADA (Comitetul pentru Democratizarea Armatei). Se ocupa de relatiile militari-civili in Europa de Est. Ulterior a publicat o controversata carte despre Ion Antonescu criticata, cred eu ca justificat, de istorici, politologi si sociologi foarte seriosi. Il „intelegea” pe Antonescu, il prezenta drept o victima a imprejurarilor teribile in care i-a fost dat sa actioneze. Explicatia se convertea in justificare. Prea multe contacte la Bucuresti, mai cu seama printre istoricii militari, l-au facut pe Larry „to go native”. Tezele sale sunau tot mai nelinistitor precum cele ale politrucilor national-stalinisti. Stiam ca este in relatii excelente cu cercuri influente din zona istoricilor militari din Romania, multi fosti colaboratori ai generalului Ilie Ceausescu. Auzisem ca avea contracte cu Corporatia Rand, un influent think-tank din Santa Monica, langa Los Angeles. Dupa cativa ani, Larry ajungea seful biroului de la Bucuresti al lui „Project on Ethnic Relations”, o organizatie non-guvernamentala americana, cu sediul la Princeton, condusa de Alllan Kasoff si Livia Plaks. Succesorul sau a fost Dan Pavel, urmat de Adrian Severin. Am auzit ca si-a sustinut doctoratul in Norvegia. In mod cert era apropiat al lui Ioan Talpes, fost sef al SIE, ambasador in Bulgaria, apoi consilierul pe chestiuni de securitate nationala al lui Ion Iliescu, in al treilea mandat. Din ce-am gasit pe web, reiese ca Larry Watts a fost consultantul consilierului Talpes in acei ani (2001-2004). Ma abtin sa comentez. L-am revazut la Los Angeles, in noiembrie 2010, la Conventia AAASS,cand l-am intrebat cat se poate de franc:”Larry, ce sunt aceste zvonuri ca ‘ma demasti’ in cartea ta?” S-a uitat la mine stanjenit si mi-a spus ca nici vorba de asa ceva, ca nu raspunde el pentru speculatiile unora si altora. Asa o fi. In timpul acesta, inginerul Constantin Rauta, refugiat in Statele Unite in anii 70, ramane condamnat la moarte pentru „tradare de tara”. O fi fost si el „spion sovietic”…
Intre timp am citit o analiza a cartii pe blogul „Savonarola” al excelentei istorice Alina Pavelescu. Iarasi, nu voi comenta, insa voi spune ca opiniile Alinei inseamna foarte mult pentru mine. Am vazut recent ca oracolul neo-marxist Claude Karnoouh, pseudo-heideggerianul pour les pauvres, inspiratorul neo-stangistilor romani, recomanda lucrarea lui Watts. Asadar: Roncea, Buzatu, Karnoouh, Talpes. Numai lume buna. Voi citi, daca voi avea timp, cartea, desi nu gust naratiunile gen Pavel Corut (chiar reciclate cu note de subsol) si nu cred in conspiratia „bubulilor”. Concluzia Alinei Pavelescu se cere citita cu atentie:
Ca să nu mai lungim vorba, cartea lui Larry L. Watts nu prea are alt merit decât acela că reuşeşte să restituie vulgata naţionalist-patriotardă, dimpreună cu legitimarea autarhismul şi xenofobiei belicoase ce au caracterizat ”ceauşescuismul” târziu (vezi anii ’80 şi revista Lupta întregului popor, patronată la vremea respectivă de însuşi Ilie Ceauşescu) într-o formulă tabloidizată, adaptată cerinţelor publicului românesc postcomunist. A unui public needucat, mă tem. Pentru că nu văd niciun istoric serios care ar avea curajul să preia aserţiunile lui Watts telles-quelles într-o lucrare cu pretenţii ştiinţifice. Departe de a fi un eveniment “epocal” al istoriografiei relaţiilor româno-sovietice, această carte, impresionantă doar prin dimensiuni, se înscrie în seria conspiraţionistă ilustrată cu talent – şi succes de piaţă – de autori precum Neagu Cosma sau Mihai Pelin. Şi, la drept vorbind, la un nivel deontologic inferior producţiilor pe care amatorii de spy fiction le datorează lui Pavel Coruţ. Pentru că, spre deosebire de Larry L. Watts, Pavel Coruţ îşi asumă amestecul propriu de ficţiune şi realitate drept ceea ce este, adică literatură de consum.
Iata linkurile:
http://savonarolawho.wordpress.com/2011/04/03/istoria-ca-wikileaks-ratat-i/
http://savonarolawho.wordpress.com/2011/04/03/istoria-ca-wikileaks-ratat-ii/
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
1. Ati afirmat: „Ceea ce stiu eu este ca, dupa ramanerea sa in Occident, Ion Mihai Pacepa a contribuit, cu imense riscuri, la demascarea sistemului pe care il cunostea ca nimeni altul. A nega acest lucru se numeste negationism.”
Ma intreb ca anume a „demascat” Pacepa si nu era cunoscut in SUA ?! Oare nu se stia ca Ceausescu este comunist ? Oare nu se stia ca practica un gretos cult al persoanlitatii ? Oare nu se stia ca oamenii sufereau de toate lipsurile posibile ? CE anume a putut spune Pacepa ca sa „demaste” sistemul ?!
Pe de alta parte, recursul la „negationism” este probabil ultimul argument pe care il poate folosi cineva care ramane fara discurs. In acest fel ii etichetati pe toti cei care nu sunt de acord cu Dumneavoastra fie ca „negationisti”, fie ca „antisemiti”, fie ca „anti-anticomunisti” … trist. V-ati gandit oare ca exista si posibilitatea de a nu avea dreptate ? Pacepa a vandut secrete militare si de siguranta statului. Pacepa a vandut reteaua de spionaj si contra-spionaj a Romaniei. Pacepa a primit foarte multi bani si o viata linistita in schimbul unor secrete, care nu au avut absolut nici o legatura cu „demascarea sistemului”. Daca ati fi cu adevarat un anti-comunist si anti-securist, atunci nu ar trebui sa aveti prietenreasca intelegere pentru cel care in multi ani de slujire a sistemului a juns pana in varful acestuia.
2. Mi-ati atentia intr-o zi (si pe buna dreptate) ca daca am ceva de comentat sa o fac pe text, nu pe autorul acestuia. Astazi ne vorbiti despre o carte, pe care marturisiti ca nu ati citit-o; in schimb va concentrati pe etichetarea autorul acesteia si inca prin asociere. Astfel, aflam ca scrierile sale suna „precum cele ale politrucilor national-stalinisti”. In continuare, analizati cartea tot prin autorul acestiea, mai precis prin faptul ca este in relatii cu persoane indezirabile: „Roncea, Buzatu, Karnoouh, Talpes. Numai lume buna”, dupa cum ne spuneti.
Mai mult decat atat, mai aflam ca autorul este in relatii cu „zona istoricilor militari din Romania, multi fosti colaboratori ai generalului Ilie Ceausescu”. Adica este vinovat de gradul doi, pentru ca se joaca cu copii dintre care uni se joaca cu copiii rai :-) Chiar asa: etichetati negativ o carte (pe care nu ati citit-o), pentru ca autorul acesteia este apropiat unora care au fost apropiati cu o ruda de-a lui Ceausescu ?!
In final, desi nu ati citit cartea, totusi afirmati urmatoarele: „Concluzia Alinei Pavelescu se cere citita cu atentie”. Cum Dumnezeu, puteti fi de acord cu vorbele cuiva care vorbeste despre o carte necunoscuta pentru Dumneavoastra ?! ba chiar mai si recomandati „concluziile” ?!
Greu sa faci pe cineva sa inteleaga ca Securitatea nu se ocupa chiar de securitatea statului
De la infintarea ei si pina la desfiintare nu au facut altceva decit sa inventeze spioni sa lichideze dusmani ai PCR (gen Europa libera) Pe scurt era inca un instrument de represiune
in mina unor paranoici.
” Tradarea” pe caare o tot invocati a fost un act legitim si necesar!
Din cate stiu eu, Securitatea se ocupa pe de o parte cu spionajul si contra-spionajul, iar pe de alta parte cu represiunea interna. „Inainte” credeam ca cele doua activitati erau separate; ulterior am aflat cu oroare ca toti securistii aveau la un moment dat si sarcini privind represiunea propriilor cetateni care nu erau convinsi de comunism si de „binefacerile” sale.
Asadar, nici un securist care a activat inainte de ’89 nu a fost „fata mare”. Totusi, nu putem sa negam profesionalismul si rezultatele bune obtinute de spionii romani. Stiati ca dupa 2000 romanii erau singurii europeni care nu puteau lucra in anumite sectoare (considerate sensibile) din Franta ?! (da, DUPA 2000 !) Mai mult chiar, am aflat de la un francez ca in timpul interviului sau de angajare (nu mi-a spus unde) a fost intrebat daca a fost vreodata in Romania sau daca cunoaste vreun roman ! (da, DUPA 2000 !)
Nu inteleg de ce va mirati…Acel Tismaneanu, pe care-l asteptam cu nerabdare sa-l ascult la V.O.A. pe vremea lui Ceausescu si pe care-l respectam atunci, nu mai exista. Se dovedeste a fi o crunta dezamagire…Poate va intelege si dansul acest lucru…candva…
…iar ai sarit „masa” in halat…
Acum ca tu ai fost tanar revolutionar la Timisoara,ca ti-ai dat doctoratul la 18 ani :-)),nu stiai ce sa-i spui copilului ce-a fost sau n-a fost in 89….azi maine ne spui ca te-ai intalnit tu,personal, cu Pacepa la Frankfurt,inainte ca acesta sa se predea americanilor…chiar nu vrei sa te adresezi unui „cunoscator” in ale „halatului alb” ??
Aveti dreptate. Este ridicol sa iei de buna eticheta lipita pe fruntea lui Ion Mihai Pacepa, de „agent sovietic”. Ar fi ca si cum ai spune ca „refugierea” acestuia la americani ar fi insemnat plasarea unei cartite KGB in structurile CIA, ceea ce ar fi, fara discutie, o aberatie fara margini.
Tradarea lui Pacepa ramane insa un fapt istoric, care nu poate fi schimbat de nimeni. Oricine si oricat ar incerca sa o dea la intors, sanctiunea, cel putin morala, ramane aceeasi: iubim tradarea, dar uram pe tradatori.
Nimeni nu mai cumpara astazi speculatia de pana in 1989 ca tradarea ar avea culoare ideologica. In schimb, aceasta are in toate cazurile o tinta nationala, pe toate componentele securitatii nationale, or tocmai acest lucru l-a facut Pacepa. „Explicatia” ideologica a unui asemenea act profund reprobabil nu ar mai fi, probabil, buna decat pentru retardati.
Larry e un tip inteligent si nu a facut decat sa arunce o nada lipicioasa stangii, tragand oaresce nadejde, mai ales ca apele politice dambovitene incep sa se involbureze. Asta-mi aminteste de Brucan, care in tara ii infiera cu manie proletara pe capitalisti, dar in petrecerile private de peste Ocean „comisarul rosu”, cum se recomanda public, ii dadea in gat pe comunisti…
Cum puteti observa, nu ma pronunt asupra cartii. Dar cunosc textele anterioare ale lui Larry Watts, stiu care ii sunt afinitatile in fond nedisimulate. Prefata de Ioan Talpes, lansari cu Gh. Buzatu (apologet deschis al legionarismului si al lui Antonescu), cu academicieni si diversdi autori conspirationisti, unii dintre ei fosti informatori dovediti ai Securitatii, aplaudat din directia nostalgic-ceausista, iata cateva ratiuni pentru a nu fi surprins de continuitatea pozitiilor sale. Analogia cu Brucan este amuzanta: deisgur, un Brucan de sens opus:) In privinta lui Ion Mihai Pacepa (ca si a colonelului Ryszard Kuklinski, ori mai devreme, in 1954, a colonelului Jozsef Swiatlo), discutia este, cel putin pentru mine, ceva mai complexa. One man’s traitor, another man’s hero.
Dar nu cred ca este acum momentul sa o incepem (ori sa o reluam). Cum ziceti, este ridicol sa-l prezinti pe gen. Pacepa drept agent sovietic.Evident ca in functia detinuta pana la defectiunea din 1978, Pacepa a avut legaturi cu sovieticii. A si scris despre ele (ii datoram analize remarcabile ale influentului general KGB Aleksandr Mihailovici Saharovski). BU stiu ce spune LW, am vazut cum este citat pe acest subiect. Am trimis la articolul Alinei Pavelescu spunand clar ca merita citit cu atentie. Toate informatiile bio-bibliografice despre Larry Watts (am si scris un articol intr-un volum unde, daca nu ma insel, are si el un studiu, editat de Henry Carey, despre Romania in anii 90) ma fac sa cred ca este un text pertinent. Nu am negat vreodata asiduitatea lui Larry Watts, pasiunea sa istoriografica. Precedentul cartii despre Antonescu si aplauzele din zone pentru mine nu tocmai frecventabile ma fac sa fiu cel putin circumspect.
Ceea ce se poate spune cu certitudine despre Larry Watts este ca incearca sa schimbe ceva. Deja a reusit, inclusiv prin ceea ce spuneti, sa atraga o atentie sporita asupra cartii si persoanei sale. Este insa greu de spus cata „pasiune” istoriografica sau cata politica este in ceea ce scrie, atat pentru ca le practica cu lejeritate pe amandoua cat si datorita diferentelor de deontologie dintre acestea.
Nu stiu daca aruncarea cazului „Pacepa” din curtea americanilor in cea a sovieticilor va slabi antiamericanismul si va spori antisovietismul (sau invers). In acest moment nu-mi dau seama, dar e clar ca urmareste o basculare de perceptii politice.
Nu exclud ca Larry Watts sa se joace cu mintile oamenilor (chiar daca nu e scriitorul de fictiune H.G.Wells!), dupa cum, daca nu suferim de sindromul infailibilitatii, ar trebui sa acceptam si ca ne putem insela. CIA doar a dat chix cu Sadam Hussein si cu Osama bin Laden, ce garantii sunt ca nu s-ar fi putut insela si asupra lui Pacepa? Sa nu-mi spuneti din nou ca sunt „amuzant” daca nu elimin o astfel de ipoteza, ca doar cine a facut-o o data, o mai face si a doua oara! Cu un astfel de individ nu te poti insoti la drum…
Revin le ceea ce am subliniat in postarea anterioara, ideologia nu confera niciun fel de circumstante unei tradari, nici atenuante, nici agravante. Indiferent ca a tradat pentru SUA sau pentru URSS, tradarea lui Pacepa ramane o tradare nationala, si in orice sistem de drept ar fi un dosar inchis.
Cat ii priveste pe consilierul Ioan Talpes, istoricul Gheorghe Buzatu sau analistul Dan Pavel, eu practic modelul american: indiferent de ideile lor politice, ii respect ca oameni, le citesc lucrarile si, daca nu le impartasesc opiniile, nu-i consider adversari personali sau dusmani de „clasa”. Patima ne stramba judecatile, ne face sa nu mai vedem lucrurile corect. Cred ca stanga si dreapta pot coexista.
Chiar azi am citit un eseu autobiografic al lui Daniel Bell aparut exact acum 30 de ani in „Partisan Review”. Poate voi scrie mai pe larg despre acest text cat se poate de instructiv. Voi spune acum doar ca marele ganditor a recitit de multe ori celebrele conferinte ale lui Max Weber despre politica precum vocatie si despre stiinta, deci si istoriografie,ca vocatie. Ultimele pagini sunt despre tensiunea dintre etica responsabilitatii si aceea a scopurilor ultime. Cea de-a doua, proprie vizionarilor, impatimitilor, fanaticilor, profetilor, „inginerilor sociali” etc justifica recursul la mijloace indoielnice in numele telului final. In ultima analiza (at the end of the day, ca sa spun astfel), suntem in final singuri cu constiinta noastra.
Vad ca autorul trece in revista pozitiile ocupate de Ioan Talpes, persoana nefrecventabila (de acord). Nu -mi dau seama, totusi, cum de uita sa mentioneze pozitia de puternic sustinator al presedintelui Basescu, suporter infocat, chiar. Ati uitat nesfarsitele emisiuni Nasul de la B1 TV? Deci, cum e cu Talpes, pana la urma? E de-al nostru sau nu e?
Tema articolului este legata aparitia unei carti de Larry Watts cu o prefata de Ioan Talpes. M-am referit strict la interactiunile dintre cei doi, nu la preferintele politice ale cuiva. Dl Talpes a fost ambasador la Sofia in perioada Emil Constantinescu, daca nu ma inseala memoria. In randul istoricilor din Romania, dl Talpes este asociat cu o anumita directie pe care mai tinerii profesionisti o numesc paradigma national-stalinista (ori national-comunista). Efectele acesteia in plan intelectual si moral sunt cunoscute. Nu am urmarit aparitiile sale la televiziune, nici mai demult, nici recent. Nu impart lumea in „de-ai nostri” si „de-ai lor”. Nu sunt adeptul pozitiei „care pe care”. Stiu de pilda ca in evaluarea regimului Ceausescu, de fapt a intregii experiente comuniste din Romania si mai ales a ideologiei acestuia pozitia mea este mult mai apropiata de a profesoarei Zoe Petre ori a profesorului Lucian Boia decat ar putea fi vreodata de cea a d-lui Talpes.
Cititzi cartea lui Watts, un „insider”, si o sa intzelegetzi legatura indisolubila – aici chiar ca e aplicabil limbajul de lemn! – dintre agenturile „focusate” pe Romania ale rivalilor din timpul razboiului rece ( la sovietici chiar din 1918 incoace) , KGB-GRU si CIA in primul rand, dar nici ungurii si englezii nu sunt diferitzi. Pana cititzi cartea, cateva „amanunte”
– ticalosul filo-legionar Gh. Buzatu a gasit si publicat listele cu banii pe care-i primeau de la Komintern-INU marii iubitori ai poporului roman din jurul „tovarasei Ana”; interesant cat primea Leonea Tisminetki si de ce
– Nestor Rates a afirmat in interviul cu filo-legionara Eugenia Voda (vezi cine a semnat protestul legat de Ion Cristoiu) ca in anii 70-80, dupa problemele legale din Congresul USA, „Europa Libera” a fost finantzata direct din banii CIA, dar a adaugat imediat, ca el unul cat timp a lucrat acolo nu a intalnit niciodata vreun agent CIA, tot asa cum Ion Iliescu afirma ca nu a intalnit niciodata pe vremea studiilor moscovite vreun agent KGB-GRU
– IREX este o cunoscuta „filiala” CIA
– Lydia Plaks este nepoata lui Eli Wiesel („Romania a ucis, a ucis, a ucis!”)
– Project of Ethnic Relations – prin Kasoff si Plaks – a intermediat intzlegerea udemeristo-pedeserista din 93-94 stabilita de hrebenciuc si „cherest-oy”
– a existat o stranie „traditzie” radiofonica a unor familii de la posturi moscovite gen „Romania Libera” la posturi anti-moscovite gen FE si VoA
– apud Larry Watts in interviul recent de la TVR, cei din Occident acceptatzi de tzarile comuniste pentru studii universitare erau in acelasi timp si in „misiune” informativa; caz notoriu Dennis Deletant, „specialistul” (poate si acum?) al M 5 sau 6
Cartea lui Larry Watts – un „insider”, repet – spune pana la urma ceea ce toata lumea stia: agentzii folositzi in „problemele” Romaniei din 1918 incoace de ambele „partide” (est si vest) au avut surprinzator de multe in comun, jucand” chiar nu numai dublu dar si triplu. Ca au provenit cu precadere doar din randul a doua „natzionalitatzi” – asa cum arata datele din carte – e doar un amanunt.
Ar fi excelent să avem o discuție DUPĂ ce citiți cartea lui LW. Alina Pavelescu l-a expediat mult prea scurt avînd în vedere cantitatea referințelor cuprinse. Să le fi verificat ea pe toate?
Nu stiu, cel mai bine ar fi sa intrati pe blogul ei si sa o intrebati. Dar ceea ce stiu este ca Alina Pavelescu are un respect profund pentru arhive si ca este o cercetatoare de inalta tinuta. Voi citi cartea lui LW, fireste, dar ceva mai incolo. Deocamdata ma pregatesc pentru o calatorie de 6 saptamani.
Karnoouh nu recomanda cartea lui Watts decat in masura in care aceasta ii confirma teza ca in Romania nu a fost comunism adevarat, ca regimul Ceausescu a tradat -vorba unui clasic in viata impreuna cu care domnul Tismaneanu a scris o carte – idealurile socialismului stiintific asa cum decurgeau acestea de la singurul Centru Revolutionar al Revelatiei:Moscova.
Karnoouh aduce ca argument suplimentar ca regimul a tradat cauza clasei muncitoare internationale, asa cum era revelata de Moscova, faptul ca in dosarul sau de urmarire la securitate era tratat de stangist lunatic revolutionar.
Am citit cartea lui Larry Watts.Afirmatiile domniei sale sunt bazate in mare parte pe surse documentare incontestabile, unele provenite din arhivele Stasi sau a tarilor din fostul lagar socialist.Probeaza credibil campania de masuri active si dezinformare strategica purtata de URSS si ˝tarile fratesti˝ timp de zeci de ani impotriva Romaniei, considerata deviationista, nationalista, fascista, tradatoare a idealurilor internationaliste, colaborationista cu imperialistii americani, tradatoare a cauzei Revolutiei mondiale.
Zvonurile ca e Larry Watts il demasca in carte pe domnul Vladimir Tismaneanu ca agent de dezinformare strategica sunt exagerate.Nicaieri nu scrie asa ceva.
Singura mentionare a numelui Tismaneanu se refera la tatal domnului Vladimir, Leon Tismaneanu, despre care Larry Watts afirma ca pe statele de plata ale Cominternului din perioada din februarie-iunie 1944 acesta era cel mai bine platit agent dintre cei 26 cuprinsi in lista, printre cei 26 figurand nume grele ca Vasile Luca, Iosif Chisinevschi, Valter Roman.Ca sursa pentru cele de mai sus este mentionat un document provenind din Arhiva Rusa de Stat pt. Istorie Politica si Sociala.
Despre Pacepa, Larry Watts afirma ca a fost o cartita a sovieticilor introdusa in securitate de la bun inceput si lasat in urma ca om de incredere dupa uschirea consilierilor sovietici din Romania.Pacepa nu era un oarecare, tatal sau fusese translatorul personal al maresalului sovietic care comanda trupele sovietice de ocupatie din Romania.Bunul simt spune ca un simplu om de pe strada, dintr-o tara ocupata, nu are cum ajunge intr-o asemena pozitie de translator personal decat daca era agent al Cominternului infiltrat anterior in Romania.
Watts afirma ca si alti cativa colegi ai lui Pacepa din conducerea DIE, Doicaru, Constantin Iosif si Victor Dorobantu erau de asemena agenti sovietici.
Cartea este din multe puncte de vedere socanta.
O spun din nou, voi citi cartea si-mi spunea parerea. Larry Watts m-a asigurat in cateva randuri ca nicaieri si niciodata n-a facut acel gen de afirmatii despre mine. Relatiile mele personale si profesionale cu el sunt corecte si n-am motive sa ma indoiesc de spusele sale. Informatia despre tatal meu: n-a lucrat la Comintern, Cominternul era (oficial) desfiintat din 1943, nu a facut parte din grupul din jurul Anei Pauker (V. Luca, P. Borila, D. Coliu, C. Doncea, D. Petrescu, Zina Brancu, Vanda Nikolski, Janos Rab, Grigore Naum, Gh. Paraschiv, Minea Stan, Gr. Cotovschi), insarcinat cu „re-educarea” prizonierilor de razboi. Se prea poate sa fi fost platit pentru servicii detraducere/redactare de documente. In acea perioada era redactor al servciului romanesc din cadrul redactiei balcanice a postului de radio Moscova (diferit de postul de radio initial al Cominternului, „Romania Libera” condus de V. Roman). Oricum, daca documentul citat de LW il mentioneaza pe Chisinevschi, este o eroare. Iosif Chisinevschi (pe atunci Roitman, ulterior a adoptat numele de familie al sotiei sale, Liuba) se afla, impreuna cu Dej, Teohari Georgescu, Ceausescu, Apostol etc, la Targu-Jiu (oricum, daca nu acolo, intr-o inchisoare din Romania, nefiind deportat in Transnistria, precum atatia alti comunisti evrei, din motive inca ne-elucidate). Pe scurt, Chisinevschi nu a facut parte din grupul de la Moscova din perioada razboiului pur si simplu pentru ca nu se afla acolo.
1. Este o carte muncita si serioasa – la bibliografie sunt 800 de titluri. As spune ca merita citita (macar rasfoita) inainte de a exprima o opinie.
Oricum, articolul pune mult prea usor etichete – ”secunostalgie”, ”senzationalism”, ”national-stalinist”, etc… Din nou, cine este – sau ar putea fi – de alta parere trebuie decredibilizat, chiar si preventiv.
2. Apropos de ”peer review”: ”With friends like these” a aparut la Editura Militara. Are – chiar pe coperta – review-uri (opt sau noua) care nu sunt rele deloc. Autorii – Ernest H. Latham Jr, Professor US Foreign Institute, Ingmar Sohrman Professor Gotheborg Universitet, etc, etc…
3. Foarte pe scurt, care este teza principala a cartii – istoric vorbind Romania a fost o tinta pentru vecinii din est (Imperiul Tarist sau URSS) si din vest (Ungaria) iar exercitiul de supravietuire nu a fost deloc usor, nici macar in perioada comunista. Mai mult, de la un punct incolo relatiile s-au ostilizat pana la o racire completa in plan militar si informational.
In jurul acestei teze trebuie exprimate opinii – pro sau contra. Argumentate.
4. Cartea opreste actiunea undeva la sfarsitul anilor 70 (facand, intr-adevar, cateva referiri – putine – si la ce va avea sa urmeze). De unde paralela cu teoriile conspirationiste, bubulii, etc … (facute de critici)
5. ”Ion Mihai Pacepa a contribuit (…) secrete ale dictaturii. A nega acest lucru se numeste negationism” (citat din articol)
Negationism! Cine, cum ar putea sa conteste versiunea oficiala despre Pacepa :)?
Este o abordare de tip ”very tough” – ”cine nu este cu noi este impotriva noastra”.
// Doar ca paranteza – una din optiunile simple pe care le-ar fi putut avea un agent KGB infiltrat la varful serviciilor romanesti ar fi putut sa fie tocmai defectarea la americani: daca era – sa zicem – in pericol de a fi descoperit si, fiind foarte inteligent, nu a avut incredere sa se refugieze la Moscova. //
Va multumesc pentru precizari. Deci a aparut in Romania, nu in Statele Unite. Editurile romanesti nu practica acelasi sistem de „blind” peer-reviews precum cele academice occidentale, in special cele din lumea anglo-saxona. O carte aparuta (chiar si in in engleza) la o editura din Romania, Polonia, Slovacia, Ungaria ori Portugalia nu i-ar asigura autorului tenurizarea intr-o universitate americana. Sustinerile de pe coperta a patra sunt minunate, dar nu au valoare de anonymous peer review. Fiecare este indreptatit la parerile sale. Eu consider ca aceia care uita ce a insemnat „cutremurul Pacepa” pentru dictatura lui Ceausescu si confunda Vestul cu Estul sunt ispititi de negationism in ce priveste natura criminala a comunismului. Dvs nu credeti acest lucru.Va respect opinia fara a fi de acord cu ea. Teza lui LW, asa cum o sintetizati Dvs, tine de o traditie a istoriografiei ceausiste. Ba chiar este consonanta cu fixatiile „badiei” Lancranjan”si ale bardului Paunescu.
A propos, de ce nu a vorbit si Vadim la lansare?
– sunt foarte convins de natura criminala a comunismului, poate mult mai mult decat altii: un bunic a facut puscarie iar celalalt a fost dat afara din armata (din gradul de maior si dupa ce a luptat si in est si in vest) pentru ca nu a vrut sa ”intre la comunisti”. Please, nu-mi formulati opinii pe care chiar nu le-am emis (uite cum ma aleg si eu cu etichete)
– apropos de spioni: atata timp cat Statele Unite aresteaza si condamna spioni ai Israelului aliat, orice defectare trebuie privita si prin prisma interesului national, nu numai ideologic
– in lumea serviciilor secrete lucrurile sunt de cele mai multe ori o combinatie ciudata de alb si negru: in acest sens am spus ca nu ar fi fost complet imposibil ca Pacepa sa avut o legatura cu Moscova de care Ceausescu sa nu fi stiut
– apropos de teza cartii si fara a intra intr-o discutie de fond: este cumva agreat de toata lumea ca de la un punct incolo urss-ului i-au lipsit elementele de control pentru Romania. Cartea prezinta – aparent documentat – detalii in jurul acesui subiect.
– Enfin, si o opinie personala: politica lui Ceausescu de dezangajare fata de Moscova a fost nu o consecinta a dragostei sale fata de poporul roman. A fost din dorinta de a-si asigura o limita mai larga a vasalitatii si de a-si proteja pozitia proprie la conducere … dar stiti cum e vorba aceea, de ce ti-e frica nu scapi :)
– nice joke cu Vadim
Excelenta interpretarea cauzelor pozitiei lui NC (si a lui GGD mai devreme) in raport cu URSS: desovietzare (desatelitizare) pentru a scapa fie si de o minima destalinizare. De aici si adversitatea acerba a lui GGD fatra de Hrusciov si, dupa 1985, a lui NC fata de Gorbaciov. Va asigur ca nu v-am banuit nici o secunda ca nu sunteti convins de natura criminala a comunismului. N-am avea acest dialog daca lucrurile ar sta altfel. Dar in ce priveste interesul national, poate mai discutam. Regimul Ceausescu (de fapt tot regimul comunist) a fost unul anti-popular si anti-national. Control sovietic in Romania: este interesant ca fostii sefi supremi ai Securitatii ceuausiste sunt cei care se jura ca au fost „suta la suta” antisovietici (e.g., raposatul Ion Stanescu, generalul Raduica etc). Stanescu era fratele vitreg allui Leontin Silaghi-Salajan. Daca ar mai fi trait, poate ca si Patilinet ar fi fost azi celebrat, in zonele national-securiste, drept un mare patriot. Generalul Nicolae Doicaru. descris, daca inteleg bine, drept un spion sovietic de catre Larry Watts, a murit in imprejurari stranii, dupa revolutie. Din cate stiu, fusese dispus sa semneze „Scrisoarea celor 6”. Destine, mistere, paradoxuri. Nu stiu, stau si ma gandesc…
@
Petronius
WATTS ESTE O JALNICA UNEALTA A LUI TALPES
Watts, ca atare, nu are importanta- numele lui il mascheaza pe cel al lui Talpes (extensie GRU in fosta Directie Politia a Armatei- si aflat in tangenta cu vechea Sectie Externa din CC).
Watts a fost una dintre „antenele” lui Talpes (repet, extensie GRU) la Washington (si una dintre caile prin care a penetrat respectiva agentura sovietica zone americane esentiale).
Acesta fiind adevarul, cred ca este importanta schitarea portretului personajului principal: Ioan Talpes.
Prin Talpes (legat de serviciile sovietice ale armatei) a fost penetrat, la varf, Serviciul de Informatii Externe (deci, inaltul spionaj romanesc) prin aceea ca, inca din 1992, respectivul a fost numit sef SIE (ESENTIAL fiind ca a ramas sef SIE pana in 31 iulie 1997; mai exact, pana cand si-a facut efectul intoxicarea Casei Albe cu false informatii- si via Watts- determinandu-l pe Clinton sa refuze admiterea Romaniei in NATO, in 1997).
Imediat dupa incheierea acestei murdare actiuni, Talpes a demisionat de la conducerea SIE.
A fost numit ambasador al Romaniei la Sofia.
O alta “dimensiune” a lui Talpes- legatura cu “evenimentul anului 1998”
In aprilie 1998, pe Otopeni ateriza un avion cu tigari, de la Sofia. Era un transport clandestin. Operatiunea a fost descoperita (in urma unui anunt anonim aparut in presa). A fost “sacrificat” colonelul Trutulescu (SPP).
“Operatiunea Tigareta II”- cum avea sa ramana in memoria publica- este un caz nerezolvat inca, la nivel formal.
Voci bine informate au afirmat si sustinut ca Talpes (repet, in epoca, ambasador la Sofia) se afla in directa legatura cu acel transport. Stirii- preluata de presa- i s-a pus repede surdina (chiar si ani mai tarziu). De retinut ca “sacrificatul” Trutulescu fusese transferat la SPP de la o unitate speciala a fostei Securitati (Bacau).
Conexiune:
O urma antedecembrista: Talpes a lucrat pentru Directia Politica a Armatei (implicit, cu serviciile speciale ale Armatei), iar Magureanu a lucrat in Securitate.
Logic, Trutulescu venea din “zona” apropiata de Magureanu (macar inainte de 1989!).
Minti sofisticate au avansat ideea colaborarii- NU NUMAI in “Tigareta II”- intre Magureanu (ex- Securitate) si Talpes (asociabil cu fostele servicii speciale ale Armatei, inainte de 1989- dar director SIE, deci “concurenta” serviciilor Armatei, dupa 1990!).
A fost vehiculata informatia (logica a) existentei unor grupuri de fosti membri ai serviciilor speciale, foarte buni cunoscatori si “drumurilor” asa-numitelor opertiuni speciale dinainte de 1989. Postdecembrist, acestia si-au folosit vechile relatii si informatii pentru a perpetua operatiunile in folos de grup (interese nelegitime).
Este elementar ca astfel de operatiuni nu se pot desfasura fara “colaborare” (uneori chiar dependenta) externa organizata.
Se remarca diseminarea dirigentilor, organizatorilor si operatorilor in cele mai diverse arii, astfel incat asocierea personajelor sa fie nu doar greu de realizat perceptiv, dar chiar si de respins, logic.
Stirea implicarii lui Ioan Talpes (fost director SIE SI in primul an de presedintie a lui Emil Constantinescu, apoi ambasador la Sofia, locul de unde venea avionul cu tigari) in “Tigareta II” (aprilie 1998) a fost vehiculata, in presa (si, o singura data, pe un post de televiziune) in 2005.
Ciudat este ca desi organele de ancheta se mobilizeaza rapid in astfel de situatii, in cazul lui Talpes s-a asternut tacerea asupra lucrurilor. Nu a fost deranjat de procurori!
Atacurile abjecte ale lui Talpes impotriva lui Mihai Pacepa (acum, via Watts- una dintre „antenele” sale in SUA si, in acelasi timp, un „locotenent” al sau) sunt vechi.
Cand Mihai Pacepa a fost reabilitat in Romania, pe calea justitiei, recunoscandu-i-se, binemeritat, gradul de general, Talpes a declarat public ca renunta la gradul sau de general. Evident, nu a renuntat, declaratia sa ipocrita fiind- dincolo de rabufnirea veninoasa a neputintei- o tentativa de presiune psihologica asupra autoritatilor. In acelasi timp, insa, a fost un semnal catre colaboratorii sai (de aceeasi joasa extractie cu el) pentru a declansa, pe toate caile, atacul la adresa lui Mihai Pacepa si a celor care il sustin si ii recunosc meritele.
Watts este o biata cutie de rezonanta, un instrument nevolnic din arsenalul de caverna al lui Talpes. Cea mai recenta dovada este acest ultim volum, prefatat de Talpes. referitor la care Watts mentioneaza (la „Multumiri”) ca a fost cel care i-a „inspirat” „metodele de analiza” pe care le considera „productive”. Au produs, ce-i drept, o „caramida” mistificanta din punct de vedere istoric, avand ca scop reiterarea unor vechi neadevaruri legate de serviciile romanesti antedecembriste si lansarea unor idei de-a dreptul halucinante, cap de serie fiind ca Mihai Pacepa ar fi fost agent sovietic! Absurditatea afirmatiei este relevata prin insusi faptul ca Mihai Pacepa a platit cu doua condamnari la moarte pentru a fi ales calea libertatii si a slujirii adevarului, contribuind decisiv la caderea comunismului.
Atacul marsav al lui Watts impotriva lui Vladimir Tismaneanu se circumscrie aceleeasi logici a defaimarii.
In Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, coordonat de Vladimir Tismaneanu (si cunoscut ca „Raportul Tismaneanu”) acesta subliniaza rolul determinant al generalului Mihai Pacepa, dupa 1978 (mai exact, dupa ramanerea sa in Occident) in demascarea regimului totalitar. Vladimir Tismaneanu a apreciat, constant, ca interventiile publice ale lui Mihai Pacepa au lovit substantial nu doar regimul comunist din Romania, dar din intreaga Europa satelizata de sovietici.
@Aya: multumesc, acum este clar, sunt iluminat: Larry Watts este de fapt agent GRU! Totul se leaga… Desi „asocierea personajelor (este, n.m.) greu de realizat perceptiv, dar chiar si de respins, logic”, Dv. nu v-a putut scapa Nu ma pot intreba: sunteti cumva Vladimir Alexe?
Ai dreptate, Aya: Domnul Tismaneanu a afirmat „rolul determinant al generalului Mihai Pacepa, dupa 1978 […] in demascarea regimului totalitar”.
Ceea ce nu pot eu pricepe este CE era de demascat la „regimul totalitar” ?! CE nu se stia in occident despre regimul comunist ? Credea oare cineva ca Ceausescu era un democrat si ca in Romania noi nu construiam comunismul ci un fel de „capitalism popular” ?! Ma indoiesc … Nu imi pot imagina ofiterii de contrainformatii americani stupefiati gramada in jurul lui Pacepa in timp ce acesta jura ca Ceausescu este un comunist si lor nu le vine sa creada …
De asemenea ne spui ca „… Mihai Pacepa au lovit substantial nu doar regimul comunist din Romania, dar din intreaga Europa satelizata de sovietici”. Si acest lucru este adevarat; cel putin reteaua de agenti secreti a Romaniei a fost destructurata si este posibil ca si alti spioni ale unor tari comuniste sa fi fost compromisi. Probabil ca si unele secrete militare ale Romaniei au fost vandute cu aceasta ocazie. Iti amintesc Aya, ca americanii si-au dat explicit acordul sovieticilor sa invadeze Romania in zilele Revolutiei; cu ocazia luptelor care ar fi urmat, te mai asigur ca rusii ar fi folosit secretele vandute de Pacepa americanilor.
Ceea ce stiu cu siguranta, este ca NU Pacepa a dus la caderea comunismului (nici macar intr-o foarte mica masura) … Terminarea experimentului comunist a fost discutata direct de Gorbaciov cu Reagan (vezi declaratiile lui Reagan). La scurt timp, tarile comuniste au inceput revolutiile de catifea, care in Romania a fost patata cu prea mult sange. Ceva ma face sa cred ca nu Pacepa l-a convins pe Gorbaciov sa renunte la comunism :-)
„Atacul marsav al lui Watts impotriva lui Vladimir Tismaneanu” … curat marsav !!
Dar ai putea sa precizezi si unde este (atacul cu pricina)?
@
Vladimir Tismaneanu
Am in fata „caramida” cu iz de mucegai ideologic mistificant, semnata Larry L. Watts.
Nu apare nicaieri numele vreunei edituri americane sau engleze- doar cel al RAO (unde a aparut versiunea romaneasca).
Analiza pe text a sectiunii „Multumiri” releva ca volumul a fost doar scris in engleza- nicidecum ca va fi aparut la o editura in afara Romaniei.
Concluzia este limpede: manuscrisul in engleza a fost tradus in romana si a fost publicat -evident, pentru prima oara- la RAO.
Surprise, surprise– a aparut mai intai, in 2010, in engleza, la Editura Militara :)
@ Aya
Scuze pentru off-topic: Parerea Domnului Tismaneanu despre Iliescu si despre PSD sunt sigur ca o cunosti; intreaba-l ce crede (si spune) despre Adrian Nastase. Singurul lucru (important) pe care il aveti in comun este … Pacepa.
@Aya: vad ca „aveti in fata” cartea (o „caramida”) lui Larry Watts. Dincolo de „analiza pe text” (wow!) a sectiunii ‘Multumiri’, ati citit cartea? Daca da, in ce consta, va rog, „mistificarea”? Daca nu, observ ca „metoda” lui Vladimir de a-si da cu parerea desper carti pe care nu le-a citit face scoala…
@Vladimir: amuzanta metoda de a ataca o carte si tezele sale, prin ‘proxies’ (Alina Pavelescu, Aya, …). Noutatea(pentru mine) este metoda de auto-legitimare si auto-credibilizare practicata in relatia cu Alina Pavelescu: in ‘contributia’ ta faci trimitere (intrucat tu nu ai citit cartea, dar ai ‘outsource’-at acest task unor persoane de o inalta statura intelectuala, nu-i asa, cum este Alina Pavelescu) la blogul Alinei Pavelescu, iar postul Alinei Pavelescu de pe blogul sau, referitor la Larry Watts si cartea sa, face trimitere la Vladimir Tismaneanu si ‘contributia’ sa despre LW. Ce frumos!… Si astfel cercul se inchide sau, dir-o alta perspectiva, reactia este amorsata… Oare cum se cheama, la University of Maryland, aceasta metoda de legitimare intelectuala?
Now, despre lucruri serioase: cartea lui Watts si teza sa nu pot fi in nici un fel discreditate de asocieri cu Ioan Talpes, Ion Scurtu, Mihai Retegan, Gheorghe Buzatu (autor al unei carti publicate inainte de 1989, in care prezenta date din arhivele Hoover despre raptul sovietic asupra Romaniei!), si prin tranzitivitate, cu Ilie Ceausescu (de ce sa nu o asociem si cu Dinu C. Giurescu sau cu Cornel Codita?). Vorbim aici despre un dat imuabil si daca vreti, ‘atemporal’, al politicii romnaesti din toate timpurile: cum sa faci fata expansiunii imperiale ruse si sovietice.
Dincolo de faptul ca atat Ceausescu cat si Dej si restul ‘echipei’ au fost rodul politic al ocuparii Romaniei de catre URSS, cu tot ce putea insemna asa ceva in plan national, este condamnabil sa ne facem ca nu vedem ceea ce a insemnat in timpul lor (si al nostru!) opozitia fata de expansionismul Rusiei Sovietice.
At the end of the day, eu ca nationalist roman, nu pot sa nu tin cont de coordonatele nationale adevarate ale politicii romanesti din timpul lui Dej si apoi al lui Ceausescu. Asta nu inseamna in nici un fel sa ii legitimez sau sa ii idealizez pe cei doi si pe regimul lor: nu mai vorbesc de crimele facute de cei doi, dar as singulariza aici doar incompetenta lor („manageriala”) economica (in special a lui Ceausescu). Pun astfel in antiteza debarasarea de seviciile unor oameni competenti (si buni romani!, subliniez) cum au fost Alexandru Barladeanu (da, transfug in URSS), Mihai Florescu (evreu si comunist interantionalist) sau Gh. Gaston Marin (evreu si maquisard comunist), si apelarea la ‘serviciile’ unor Constantin Dascalescu, Vasile Barbulescu sau I.M. Nicolae…
Ajunsi aici, ceva despre persoane: nu cred ca studiile facute in academii (chiar militare) sovietice produceau automat tradarea nationala si inrolarea in serviciile sovietice. Asta putea fi eventual un bun ‘argument’ in fabricarea unui dosar de ‘tradator’ de catre Securitate. Deci, habar nu am daca un Nicolae Militaru, Stefan Kostyal, Alexandru Barladeanu sau Ion Iliescu au fost agenti sovietici (poate au fost sau poate nu), doar pentru ca ‘baietii’ au produs astfel de dosare. La comanda sau din interes, puteau produce dosare despre orice si oricine. Dar stau si ma gandesc ca Djokar Dudaev a fost general sovietic, ca Mubarak a studiat la Frunze, si cu toate astea… Alexandru Barladeanu s-a intors in Romania odata cu Armata Rosie si cu toate astea a fundamentat opozitia Romaniei fata de Planul Valev. Moreover, Imre Nagy a fost agent cu acte in regula al NKVD si cu toate astea… Burgess si McLean au studiat la Cambridge si cu toate astea… Ion Pacepa a defectat la americani si cu toate astea, ce ar fi asa de straniu sa fi fost (si) agent sovietic? Sau, de ce nu, de ce nu ar fi avut Pacepa o misiune strategica, pe termen lung, chiar din partea lui Ceausescu si a regimului sau, pentru care era esential sa defecteze?
Nu cred ca, oameni seriosi fiind, mai putem crede in judecati din astea, de tipul: te-ai nascut in noroaiele Olteniei, esti bun roman, luptator pentru neatarnare, te-ai nascut la oras si eventual esti evreu/maghiar/tigan/vietnamez/…, esti tradator si aservit intereselor anti-romanesti. Singura proba raman faptele si competentele tale in folosul Romaniei.
BTW, americanul Larry este un foarte bun roman…
# Liviu Petre
˝BTW, americanul Larry este un foarte bun roman˝
Asta pare sa fie un lucru reprobabil in opinia domnului Tismaneanu din moment ce ii reproseaza lui Larry Watts ca prea multele contacte pe care le are in Romania (!) l-au facut pe acesta “to go native”.Ca si cum sa ai multe contacte in Romania (tara membra NATO si devenita foarte recent o piesa importanta se pare intr-un dispozitiv defensiv occidental) ar fi ceva compromitator.
BTW, am vizitat blogul Alinei Pavelescu recomandat de domnul Tismaneanu.Blogroll-ul saitului respectiv gazduieste printre alte linkuri si pe acelea catre Criticatac si Vasile Ernu.
Unde dai si unde crapa.
Vladimir,
Nu ma pot opri sa nu exclam, pornind de la titlul ‘contributiei’ tale, „…Nu l-am citit (INCA) pe Larry Watts”: da’ si cand l-oi citi… :)))
#Vladimir Tismaneanu
˝Ceea ce stiu eu este ca, dupa ramanerea sa in Occident, Ion Mihai Pacepa a contribuit, cu imense riscuri, la demascarea sistemului pe care il cunostea ca nimeni altul precum si la deconspirarea actiunilor anti-occidentale ale serviciilor secrete ale dictaturii. A nega acest lucru se numeste negationism.˝
Nu neaga nimeni ca Pacepa a dat o lovitura de moarte regimului Ceausescu.Ceea ce sustine Watts este altceva, si anume ca URSS avea la randul sau cel mai mare interes de a da o lovitura de moarte regimului Ceausescu.
Pacepa insusi sustine acelasi lucru atunci cand detaliaza despre operatiunea Dnestr de la inceputul anilor 70 menita de a-l rasturna pe Ceausescu si a-l inlocui cu un loialist al Centrului unic de comanda al Revolutiei Mondiale.
In acelasi timp Pacepa sustine ca Ceausescu era o marioneta a sovieticilor iar independenta Romaniei fiind o operatiune de dezinformare.Intre cele doua afirmatii ale lui Pacepa nu se vede o contradictie frontala?
Daca Ceausescu ar fi fost o marioneta sovietica de ce ar fi incercat acestia sa-l rastoarne prin operatiunea Dnestr, inceputa dupa momentul 68 si finalizata in 89? Contradictii logice flagrante dar cu impact strategic in declaratiile lui Pacepa.
In ceea ce priveste actiunile anti-occidentale si anti-americane ale dictaturii, Watts sustine ca aceste actiuni nu erau nici pe departe atat de extinse si de ofensive pe cat sustinea Pacepa si ca Romania nu era motivata de comandamentele Revolutiei Mondiale si nu actiona nicidecum ca varf de lance al sovieticilor in razboiul pentru dominatie mondiala, alte tari din lagar jucand acest rol.
Watts sustine acestea invocand documente declasificate ale serviciilor speciale civile si militare ale USA precum si documentari post 89 asupra arhivelor romanesti si est-europene efectuate de aceste servicii americane.
Daca aceste documentari, evaluari si rapoarte ale serviciilor speciale americane asupra adevaratului rol jucat de Romania in razboiul rece exista cu adevarat si-l contrazic pe Pacepa, inseamna ca aceste servicii specializate se fac vinovate de negationism impotriva lui Pacepa?
Revenind la fond.Pacepa si alte nume sunt personaje cu totul secundare in cartea lui Watts.Cartea nu trateaza aspecte ideologice ci pragmatice, incearca sa elucideze modul in care ideologia a servit ca simplu instrument in reglarile balantei de putere regionale si globale.
Teza principala a cartii este de impact strategic, nu ideologic.Watts face un istoric al relatiilor de alianta a Romaniei cu Rusia incepand de la 1877.Teza pe care Watts o promoveaza este ca aliantele cu Rusia au fost paguboase pentru Romania si ca mai mult decat atat, Rusia este ˝dusmanul natural˝ al Romaniei din toate epocile, fie ca este vorba despre Romania monarhica sau republicana, fie burghezo-mosiereasca, populara, socialista sau capitalista.O parte substantiala din carte este dedicata modului in care iredentismul ungar a fost cautionat, subventionat si utilizat de catre sovietici ca instrument de control.
Concluzia pe care cartea o promoveaza este ca Romania nu are alta alternativa de securitate decat alianta strategica cu SUA.
In plus, aparitia acestei carti se suprapune peste un moment in care relatiile militare dintre Romania si SUA cunosc un maxim istoric, concretizat in teatrele de operatii externe si mai recent in decizia de amplasare a scutului anti-racheta in Romania.
In acelasi timp carte vine intr-un moment in care relatia strategica USA-China este pusa in discutie si inca nu s-a relevat clar daca USA vor schimba strategica, jucand Rusia impotriva Chinei la fel cum au jucat China impotriva Rusiei sau daca strategia va continua pe aceleasi coordonate definite la inceputul anilor 70, cand Romania a jucat un rol in acest joc.
Deloc intamplator, cartea lui Watts aloca un spatiu important relatiilor Romaniei cu China si rolului jucat in redefinirea balantei de putere operata de SUA, jucand China impotriva URSS.
Daca aceasta carte va fi citita de decidenti romani si nu numai iar tezele si concluziile ei insusite, daca tezele si concluziile cartii vor capata audienta in opinia publica, atunci aceasta carte poate produce efecte strategice.
Partizanii relatiilor relaxate sau chiar privilegiate cu estul precum si adversarii relatiilor privilegiate cu SUA (in multe dar nu in toate cazurile unii si aceiasi) precum si partizanii redefinirii jocului strategic mondial prin sprijinirea dezvoltarii Rusiei pentru a fi jucata impotriva Chinei vor fi siliti sa atace si sa discrediteze cartea si pe autor pentru a-si apara pozitiile explicite sau implicite.
Cartea lui Watts nu e o simpla carte.Poate fi un eveniment strategic.
Pe langa elucidarea unor aspecte din istoria Romaniei cartea va deveni in orice caz subiect de disputa intre partizanii unuia sau altuia dintre jucatorii strategici, statali sau non statali.
Excelente observatii! Merita reafirmate,again and again.
„Patria si dreptul meu!”
„dupa ramanerea sa in Occident, Ion Mihai Pacepa a contribuit, cu imense riscuri, la demascarea sistemului” – sa nu exageram.Dupa , riscurile nu mai erau chiar imense.
Din cate imi amintesc, una din tezele lui Pacepa(poate principala) a fost ca Ceausescu era un criptosovietic, un fel de cal troian printre americani.Acum , Watts propune teza contrara: Pacepa era un cal troian sovietic. Azi e clar ca ,cel putin aici, Pacepa a gresit , sau chiar a mintit. Asta mareste credibilitatea lui Watts.
Discutia pare sa alunece intr-o suita de rechizitorii inversunate impotriva generalului Ion Mihai Pacepa pentru ca, rupand dramatic cu dictatura comunista, ar fi „tradat tara”. Nu cred, totusi, ca finalitatea cartii lui Larry Watts se reduce la acest nivel. Dar, chiar si admitand ca lucrurile ar sta astfel, sunt cateva elemente ce trebuie precizate. Mai suntem unii care stim cum a fost amenintat cu moartea profesorul Vlad Georgescu, directorul Depatamentului Romanesc al postului de radio „Europa Libera” pentru a-l „convinge” sa nu transmita ca serial „Orizonturile rosii”. Cartea nu se ocupa doar de actiunile Securitatii externe in Vest, nu este doar o dezvaluire a mizeriei morale a „celui mai iubit fiu”, a „savantei de reume mondial”, a „delfinului” Nicu Ceausescu si a mamelucilor lor (Manea Manescu, Stefan Andrei etc), dar si o suita de revelatii demistificatoare privind rolul lui NC, ca exponent al intereselor Blocului Sovietic, in Lumea a Traia, in randul „miscarilor de eliberare nationala”, inclusiv PLO. „Orizonturi rosii” a fost descrisa de Michael Ledeen, consilier pe probleme de terorism in timpul Admnistratiei Reagan in acesti termeni: „His first book, ‘Red Horizons,’is indubitably the most brilliant portrait of a Communist regime I’ve ever read.” In plus, Ion Mihai Pacepa a mai publicat si alte carti, inclusiv „Mostenirea Kremlinului” si „Cartea Neagra a Securitatii”, despre prezenta toxica a urmasilor acelei institutii, deloc patriotica si consecvent criminala, in Romania de azi. Sa ne mire atacurile actuale?
Nu stiu ce a declarat dl George Maior la lansarea cartii. Nu puteam anticipa in textul meu spusele sale, nu le discut aici. Nu sunt ubicuu, nu pot fi in acelasi timp la Washington si la Bucuresti. Exista textul „Raportului Final” care spune limpede ca Ion Mihai Pacepa, dupa ramanerea in Occident, a avut un rol important in demascarea actiunilor regimului comunist din Romania. Este documentul pe baza caruia seful statului a condamnat regimul comunist din Romania drept ilegitim si criminal. Banuiesc ca nici dl Maior, nici alti cercetatori seriosi nu contesta impactul „Orizonturilor rosii” la acel ceas istoric. Ceea ce l-a scos din minti pe Ceausescu si continua sa-i exaspereze pe unii comunostalgici, este ca Ion Mihai Pacepa a demonstrat natura ambivalenta a relatiilor lui Ceausescu cu Kremlinul, a zdruncinat un mit plasmuit cu mari eforturi de propaganda regimului de la Bucuresti, anume cel al „marelui rezistent antisovietic” de la Bucuresti. Am scris acest lucru in cartea mea „Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc” (trad. rom. de Cristina Petrescu si Dreagos Petrescu, Polirom, 2005, p. 256). N-am niciun motiv sa-mi schimb punctul de vedere. „Eroul intre eroi” era de fapt un colaborator, uneori irascibil si imprevizibil, al Moscovei. Venirea la putere a lui Gorbaciov l-a transformat pe Ceausescu intr-un pion inutil, chiar stanjenitor. Moscova nu mai avea nevoie de acest „maverick”, Occidentul il dispretuia profund. Iar romanii se saturasera pana peste cap de cozi pentru salam cu soia, nechezol, tacamuri si gheare.
Majoritatea coplesitoare a cetatenilor Romaniei nu mai puteau suporta circul umilitor al comunismului dinastic. Nu sovieticii i-au mobilizat pe minerii din Valea Jiului, in august 1977, sa declanseze revolta anticomunista. Nu sovieticii i-au mobilizat pe muncitorii din Brasov sa protesteze, in noiembrie 1987, impotriva dictaturii comuniste. Trucul securist traditional era sa-i acuze, automat si aprioric, pe criticii lui Ceausescu ca „servesc interesele rusilor”. Imi amintesc un abject atac in „Saptamana” barbisto-vadimiota contra lui „Paul Efremovici Goma”. Asemenea mizerii nu apareau nici atunci, nici acum in chip spontan…
Ramane totusi intrebarea, de ce nu a publicat Larry Watts cartea sa mai intai in Statele Unite? Cum se face ca a fost publicata, in engleza,la Editura Militara (in anii 80 dl Talpes era redactorul sef al acele insitutii). Cate alte carti in limbi internationale a scos acea editura? Este, repet, scrisa in engleza, el este un cercetator american, subiectul este „fierbinte”. Sa se fi temut de un posibil proces de calomnie din partea lui Ion Mihai Pacepa? Nu stiu ce ma face sa-mi amintesc de timpurile cand Gustav Pordea si Iosif Constantin Dragan erau exponentii „romanismului”…
Pot sa spun si eu ceva? Sau ma rade simpaticul moderator de serviciu?
Q: Si seful SRI, dl George Maior, e „negationist”? Ca dansul, la lansarea cartii lui Larry Watts – unde, dupa Volodea, i-ar fi tinut locul lui Vadim (!?) – a afirmat ca „Orizonturi rosii” e o lucrare care contine „mult neadevar, minciuna si propaganda”. Nu de alta dar sa stim sa-l reclamam (si pe el) la Muzeul Holocaustului! :)
http://roncea.ro/2011/05/29/seful-sri-acuzat-de-negationism-de-vladimir-tismaneanu-video-cu-ambasadorul-george-maior-vorbind-despre-agentul-sovietic-pacepa-la-lansarea-cartii-lui-larry-watts-fereste-ma-doamne-de-priete/
@
Victor Roncea
Nu era nevoie sa-ti dai osteneala pentru a dovedi inca o data ca esti un individ ridicol. Stiam.
Francezii spun ca ridicolul poate ucide. Stai linistit- nu este si cazul tau.
Iti raspund eu la intrebarea legata de Maior: recentele sale afirmatii privitoare la „Orizonturi rosii” si, implicit, la Mihai Pacepa, il recomanda ca negationist. Dar mult mai grav pentru el este ca, prin asumarea flagrantelor neadevaruri pe care le-a rostit, a devenit penibil.
Faptul ca, poate, va fi proferat acele minciuni la “indicatia ferma” a nasului sau de cununie, Ioan Talpes (caruia George Maior i-a intors serviciul, cununandu-i fiul) nu il face mai putin penibil, dimpotriva.
(O remarca: Ioan Talpes este atat nasul lui George Maior cat si al lui Larry Watts.
Nu cred in coincidente.
Bref, mentionata “tripleta colportationista” anti- Pacepa este cimentata prin nasie, iar finii George Maior si Larry Watts “pupa mana” si urmeaza neclintit povetele nasului Ioan Talpes).
Observ ca pacatuiesti prin grave fracturi logice si prin lipsa proprietatii termenilor.
Intre „caramida” purtatoare a mazgaliturilor cu iz securistoid, semnata Larry L. Watts si onorabilul Muzeu al Holocaustului nu exista legaturi. Subconstientul ti-a jucat o festa, astfel ajungand sa confunzi acel loc al pioasei dureri si aduceri aminte cu sectia „Scrisori si reclamatii” careia, nu ma indoiesc, i-ai trecut frecvent pragul in frageda tinerete pentru a-ti depune denunturile mincinoase- pe care, acum, le publici pe blog. Maximala marsavie o atingi, insa, prin aceea ca ai halucinantul tupeu de a-ti masca activitatea de delator al realitatilor mistificate prin cea de jurnalist.
P.S.
Inteleg ca te straduiesti din greu sa fii admis, ca membru cu drepturi depline, in cercul exclusivist al celor care practica abjectia la nivel inalt, motiv pentru care ai incercat sa-ti dovedesti obedienta fata de “cauza” renuntand la orice urma de bun simt in atacul la adresa lui Vladimir Tismaneanu.
Te caznesti degeaba. Vei ramane, mereu, doar un mic si trist prestator de servicii murdare.
@
Petronius
Afirmi, in mesajul pe care mi-l adresezi (citez):
” Singurul lucru (important) pe care il aveti in comun (Vladimir Tismaneanu si Aya; n.A.) este … Pacepa”.
Exceptand mentiunea exclusivista, pe fond, ai dreptate.
Ion Mihai Pacepa este unul dintre cei care au contribuit decisiv la caderea comunismului in Europa satelizata de sovietici. In afara de asta, a relevat, in deplina cunostinta de cauza, adevarul despre mistificarea realitatii, prin dezinformare, in urma lansarii unor scenarii minutioase pregatite in „laboratoarele” (KGB) de la Liubianka. Un exemplu concludent in acest sens este volumul sau „Programmed to Kill” in care dezvaluie resorturile asasinarii lui J.F. Kennedy, la ordinul si de catre omul KGB.
Toate acestea- si multe altele, circumscrise acelorasi zone de interes, care tin de adevar- sunt esentiale, pentru Vladimir Tismaneanu (si) in calitatea sa de om de stiinta (si de personaj public recunoscut ca fiind un valoros critic al totalitarismului) dar si pentru mine.
In ceea ce ma priveste, interesul deosebit pe care i-l port lui Mihai Pacepa tine si de istoria mea personala. Il cunosc dintotdeauna (nu am exagerat cu nimic!) si am pentru el, dincolo de respect, o profunda afectiune. In totala cunostinta de cauza afirm si sustin ca este absolut neadevarat portretul negativ, as spune abject, care i-a fost facut de catre indivizi interesati in mentinerea unei realitati confuze, pe care Mihai Pacepa o poate clarifica.
Revenind la Vladimir Tismaneanu: am cu el, in comun, o veche, trainica si frumoasa prietenie, care ma onoreaza. Cu asta, am spus totul.
P.S.
Observ ca te preocupa, in mod deosebit, modul in care se pozitioneaza Vladimir Tismaneanu fata de Ion Iliescu, de exemplu. Cred ca este lamuritoare opinia fostului presedinte al Romaniei, in acest sens (citez din memorie): ” Vladimir Tismaneanu nu imi este dusman, este un critic al meu”.
In mod sigur, nu este nevoie sa-ti „traduc”. Intreb: ce mai ramane din insinuarile tale?
@
Liviu Petre
Analiza pe text (sau psihanaliza textului- pentru cunoscatori!) este specialitatea mea.
Mistificarea realitatii este specialitatea lui Watts (coordonat de nasul sau, abjectul Talpes).
Avantajul este de partea mea- ghinionul, de partea lor.
@
Vladimir Tismaneanu
Am aflat (si am omis sa fac precizarea) ca volumul semnat Larry L. Watts aparuse in engleza la Editura Militara (in continuare controlata de Talpes).
Din punctul meu de vedere, este evident ca aceasta carte a fost pregatita, in paralel, atat in engleza cat si in romana.
Ma explic.
Volumul a aparut, in engleza, la Editura Militara in toamna anului 2010 (a fost lansat la targul de carte anul trecut, in noiembrie).
Ca traducator cu experienta afirm si sustin ca este imposibil ca o carte de peste 700 de pagini, in care se opereaza deseori cu terminologia specifica serviciilor (improprie limbajului obisnuit, subliniez) sa poata fi transpusa intr-o alta limba (in speta, in romana) in aproape sase luni (mentionand acest rastimp am fost generoasa- considerand ca traducerea ar fi inceput in noiembrie 2010, imediat dupa aparitia in engleza si ar fi fost predata la inceput de aprilie 2011, ceea ce ar presupune ca verificarea, redactarea, corectura si tiparirea volumului in romana sa fi durat aproximativ o luna, ceea ce inseamna o rara performanta!).
Toate acestea inseamna ca, de fapt, Larry Watts a „adaptat in engleza, dupa dictare” mistificarile nasului sau, Ioan Talpes.
Cartea a aparut la Editura Militara (in engleza) in toamna lui 2010 si, paralel, a fost cautata o (alta) editura din Romania care sa accepte publicarea „traducerii” la Targul din mai 2011. Cel mai probabil, invocandu-se necesitatea folosirii corecte a limbajului specific serviciilor, a fost pusa la dispozitie varianta („crochiu”!!!!!) romaneasca deja existenta, care a fost „periata” de traducator.
Este elementar ca, in acelasi timp, se vor fi desfasurat cautari intense pentru identificarea unei edituri din strainatate (de preferinta, din SUA sau Anglia) prin care sa fie „exportat” volumul astfel incat atacul anti- Pacepa sa poata fi purtat (inclusiv prin comentarii „bine temperate”!) de pe acele baricade.
Pe principiul bulgarelui de zapada, astfel „intregul” ar urma sa dobandeasca ‘volum,”.
Ne aflam in fata unui scenariu avand ca finalitate intentionala ceea ce etse secretul lui Polichinelle: anume faptul ca este un scop predilect al unor grupari inca active apartinand serviciilor antedecembriste– denigrarea si decredibilizarea lui Ion Mihai Pacepa, care cunoaste si dezvaluie resorturile esentiale care au facut sa functioneze masinaria securisto- comunizanta.
In cazul unor astfel de scenarii, pasul urmator este de a „importa” acel „intreg”, cu noile sale dimensiuni, urmand sa fie dezvoltat si dezbatut in Romania, fals prezentat ca fiind „opinia unor experti occidentali”!
Indivizii sunt evident lipsiti de imaginatie folosind asemenea scheme previzibile.
Pe de alta parte, insa, aceasta mare desfasurare de forte si risipa de energie destinate denaturarii realitatii cu scopul denigrarii lui Ion Mihai Pacepa indica, fara putinta de tagada, atat importanta sa, cat si imensa miza a adevarurilor al caror detinator este si pe care le dezvaluie.
Înaltul nivel intelectual al discuției este impresionant.
Domnule Tismăneanu pe când un articol și despre conținutul cărții?
Subiectul coperților pare a fi epuizat.
Sincer, nu prea mă interesează Larry Watts, înțeleg de la dvs. că e un tip cam îndoielnic.
Aveți cumva o biografie completă, pentru perioada cât a trăit în România, bineînțeles, al acestui Pacepa?
Personajul este notoriu, cărțile sale sunt celebre, dar cu toate acestea, trecutul lui lasă loc multor speculații și teorii ale conspirației.
Mă găndesc că, în calitate de director al IICMER ați putea lămuri multe “umbre” ale controversatului personaj. Până la urmă, și Pacepa face parte din comunismul românesc, tocmai condamnat
in afara de faptul ca se scriu verzi si uscate , ce se face? acum ma uitam la tv , un mare magnat nu poate „petrece” sarbatoarea de pasti la puscarie pentru ca nu s-a emis mandat preventiv , iar ceilalti nu vor intra niciodata pentru ca noi doar scriem si atat, n-am vazut pe nimeni cu bani si putere politica la parnaie.