vineri, aprilie 23, 2021

Între sentință și motivare timpul nu are răbdare

Ubi lex non distinguit nec nos debemus, adică unde legea nu distinge nici noi nu ar trebui. Bineînțeles că acest adagiu roman nu poate fi interpretat ad literam deoarece tot ce se interpretează ad literam demonstrează o îngustime a înțelegerii lucrului interpretat. Dacă ar fi totul atât de ușor oricine ar putea fi judecător. Scopul acestui principiu la fel ca a multor altor principii este de a crea un cadru comun, o plasă, o temelie pe care să poată fi dezvoltat un sistem de drept echitabil și durabil. Acest adagiu alături de toate celelalte adagii juridice, este un far luminos care îți permite să te ghidezi prin labirintul situațiilor și spețelor care pot să apară în viața socială, și pe care judecătorii, alături de ceilalți practicieni ai dreptului, sunt chemați să le respecte și aplice. Multitudinea situațiilor și problemelor juridice și hățisul legislativ pot duce la diluarea înțelegerii funcționării întregului sistem de drept și a principiilor sale, aflarea adevărului, garantarea drepturilor și libertăților indivizilor, asigurarea bazelor legale a funcționării statului, înfăptuirea justiției. De aceea anumite principii de drept reprezintă temelia și locul înspre care toți practicienii dreptului se întorc de fiecare dată când nevoia o cere și interpretează o lege (care nu este făcută de juriști) în acord cu aceste principii.

Am facut această mică introducere în raționamentul juridic și bazele dreptului, ca urmare a unei spețe recente în care cei care sunt chemați să fie imparțiali, obiectivi și profesioniști au dus subiectul în primul rând în forul public, înainte de a se lăsa ghidați de principiile de drept fundamentale. Cumva se pare că oamenii care alcătuiesc și îi dau viață sistemului juridic și reprezintă o parte esențială din puterea judiciară care este singura putere din stat care trebuie să rămână constant peste plăcerile lumești mediatice, a căzut tocmai în acest păcat, de a judeca în forul public și de a critica o hotărâre judecătorească fără să fie echipați cu informațiile necesare. Lăsând la o parte faptul că motivarea speței în cauză nu a apărut (de fapt aceasta este adevărata problemă, că motivarea nu se dă odată cu sentința), nu au întârziat să apară opinii, scrisori și manifestări publice în vederea atribuirii acestei decizii toate păcatele de sistem inerente care ar face demnă de judecată publică ceva ce judecătorii în cauză nu ar fi reușit să facă într-un mod legal și acceptabil. Lăsând la o parte faptul că aceste lucruri ar fi de înțeles venind din partea celor implicați în speță, având în vedere ca îi privesc direct și este dreptul lor de a utiliza toate remediile prevăzute de lege ca să își apere cauza, ceea ce nu este însă de înțeles, este luare de poziții publice de către reprezentanții unor instituții a căror obligație este în primul rând de a se asigura că legea se respectă și este înțeleasă, nu utilizată în vederea purtării unor discuții publice care dăunează independenței justiției și sunt inoportune venind de la cei care se ocupă de managementul unei profesii sau organizații profesionale. Erodarea justiției nu se face peste noapte, ci treptat, în timp, și mai ales dacă cei care sunt chemați să o aplice nu sunt atenți cu privire la derapajele care pot să apară, făcute de către cei care sunt însărcinați cu protejarea ei.

Demagogia și populismul nu au culoare politică așa cum nu are nici identitate profesională. Oricine se poate folosi conștient sau mai puțin conștient de populism și demagogie ignorând daunele pe care le poate produce pe termen lung. Atunci când elementele vitale din sistem nu au o cale juridică rece și procedurală de a soluționa orice problemă apare, ci aleg să recurgă la emoție și implicarea opiniei publice în vederea realizării unei presiuni mai mult sau mai puțin aparente într-o direcție sau alta, putem spune că suntem în prezența populismului, demagogiei și a unei lupte de interese care nu ține cont cu adevărat de lipsurile din sistemul juridic care trebuie rezolvate.

Sistemul juridic este singura noastră protecție împotriva abuzurilor publice sau private, iar perpetuarea neîncrederii și lipsei de competență fără să existe temei sau identificarea unor soluții practice la orice comentarii se pot face cu privire la sistem sau cei care îl aplică, va duce la legitimarea acelor derapaje treptat și imperceptibil, până când o să ni se pară normale genul de reacții de care avem parte în prezent.

Este adevărat că în speța de față condamnarea unui avocat este un lucru sensibil datorită rolului pe care îl are acesta în sistemul juridic, dar și de garant al funcționării acestui sistem și a protecției drepturilor și libertăților individuale. Cu toate acestea nu poate fi ignorat nici faptul că atunci când un avocat este implicat în acte ilegale haina pe care o poartă nu poate reprezenta o imunitate doar datorită faptului că este avocat, același lucru se aplică și procurorilor, judecătorilor, polițiștilor etc..

În situația de față a fost condamnat un avocat de către instanța supremă, iar motivarea instanței și identificarea elementelor în baza cărora instanța a dat sentința, încă nu a fost publicată. În acest context, acțiunile unor organizații profesionale sunt inoportune, iar exponenții lor ar trebui să știe mai bine că genul acesta de derapaje mediatice nu duce niciodată la vreo soluție, ci mai degrabă mai pune încă o caramidă la erodarea încrederii în sistemul de justiție.

Ceea ce ar trebui să facă toți acești actori publici este să se așeze la o masă și să identifice dacă în prezenta speță au fost respectate toate regulile de procedură și de fond și să tragă anumite învățăminte din întreaga situație. De exemplu, nevoia includerii motivării simultan cu sentința sau un mecanism prin care acest gen de situații poate fi mai bine monitorizat pentru a se asigura o atenție sporită situațiilor în care sunt implicați avocați sau magistrați, tocmai prin prisma rolului pe care aceștia îl au în societate. Un exemplu ar fi alocarea din oficiu a unui observator independent care să poată semnala oricând dacă nu se respectă regulile atunci cand printre inculpați se află avocați sau magistrați. Rolul pe care aceștia îl au în societate și sistemul juridic le conferă un anumit statut și privilegii juridice, iar dacă există acuzații că le folosesc abuziv sau contrar legii, procesul de tragere la răspundere este transparent și capabil să elimine orice fel de acuze, inclusiv ale celor pe care le vedem vehiculate în forul public în momentul de față (ex. condamnare ca urmare a exercitării profesiei de avocat versus încălcarea legii). Indiferent de părerea pe care o are un reprezentant al unei organizații profesionale în speța de față, este importantă păstrarea independenței justiției de orice fel de influențe interne sau externe acesteia, cei care conduc aceste organizații trebuie să fie foarte atenți cu mesajul pe care îl transmit deoarece o fac în numele întregii organizații, nu în nume propriu.

Care este mesajul pe care îl transmit organizațiile de organizare profesională din ambele tabere atunci când organizează proteste fără să discute înainte cu adevărat problema (protestele avocaților și judecătorilor)?

Acest lucru poate semnala faptul că aceste organizații nu au încredere în sistemul judiciar din care fac parte și pe care îl validează prin activitatea lor? Sau poate mesajul este pur democratic prin care își exercită dreptul la opinie și simt nevoia de a manifesta împotriva a ceea ce consideră injust (după cum au apărut deja update-uri) sau sunt doar semne de solidaritate umană normală?

Ar trebui să facă oare același lucru și cetățenii al caror buget de stat a fost prejudiciat cu milioane de euro prin fapte similare, în care prejudiciul nu este recuperat?

De exemplu, dintr-un prejudiciu despre care se vehiculează că ar fi de aproximativ 150 de milioane de euro, se dispune retrocedarea în natură (fără o înțelegere a impactului asupra circuitului civil a bunurilor sau dacă s-a recuperat prejudiciul în întregime) și daune de EUR 1 milion, nefiind clar cât s-a recuperat sau se va recupera efectiv. Prejudiciul. Un termen interesant care nu prea face vâlvă deoarece se aplică unui buget pe care nimeni nu îl considera ca fiind al lui, ci mai degrabă al unui stat abstract din care nu facem parte și care este doar o ficțiune juridică pe care să o sărbătorim de 1 decembrie și să o denigrăm când apelăm la administrație, justiție sau intrăm în spital. Închidem ochii și acceptam inacceptabilul, dar ne scandalizăm fără să avem toate informațiile. Dacă ne scandalizăm atunci măcar să o facem cu folos și într-un mod potrivit într-o societate democratică și matură în care prezumția de nevinovăție chiar se aplică până la momentul unei hotărâri definitive și irevocabile, iar independența justiției este respectată, nu asaltată.

Respectul se face prin înțelegerea situației, identificarea lacunelor dacă au fost și conlucrarea pentru oferirea de soluții viabile care pot preîntâmpina situații similare, dar acest lucru este greu, presupune multă muncă, modificări legislative, seriozitate, bună credință, obiectivitate și respect. Până acolo însă probabil că o sa mai fim obligați să ne mulțumim cu ironii juridice și proteste. Este mult mai interactiv să fii ironic, să facem haz de necaz până la următorul caz. Este mult mai interactiv să fii în piață la protest decât singur în cabina de vot.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. „Un exemplu ar fi alocarea din oficiu a unui observator independent care să poată semnala oricând dacă nu se respectă regulile atunci cand printre inculpați se află avocați sau magistrați.”
    Exista: SIIJ.
    Doar ca unii vor s-o desfiinteze.
    NB,
    deci sa se taca:
    – atunci cind e inchis dosarul Revolutiei (2009)
    – sa se taca atunci cind procurorii sint acuzati de ICCJ despre „nulitate a rechizitoriului”. (Cine ne poate spune daca rechizitoriul procurorilor e chiar o nulitate sau judecatorii au misia de a lungi procesul pina nu mai stim ce vrem?)
    – sa se taca la deciziile CCR
    – sa se taca atunci cind in urma altor rechizitorii nule, judecatorii dau totusi sentinte, pentru ca nu e bine sa te pui cu „procurorul Portocala” si ai lui colegi, deoarece au sarcina sa deschida dosare „mari”
    Justitia noastra are doar 31 de ani, e inca „timida”, cum zis-a cineva despre militienii ajunsi politisti.

  2. Bun articol – de multe ori ne grabim fara sa stim de ce ne-am grabit chiar asa de tare.

    Greu tare sa fii singur in cabina de vot, si tot greu este sa fii singur ca si invinuit.

    Nu am vazut proteste legate de acte de condamnare incorecte la adresa unui simplu cetatean, dar ce mare tambalau a iesit inainte de citirea/cunosterea in detaliu a hotararii de condamnare a unui avocat si asta imi lasa un gust amar.

    They are special from different perspectives.

    Apreciez pozitia exprimata.

  3. Un articol echilbrat, sa vedem cati avocati vor sari la atac.
    In Romania sunt cateva categorii profesionale care s-au constituit si grupuri de presiune pe tipul asociatilor profesionale, ceva intre bresle, sindicate si lobbyisti. Mai grav este ca aceste grupuri de presiune incearca sa-i apare pe membrii lor care au legatura cu crima organizata.
    Unele din aceste asociatii profesionale, notarii si avocatii de exemplu, sunt grupari de casta cu privilegii de monopol, fapt ce impiedeca concurenta reala.
    In Romania orice copie a unei hartiute trebuie autentificata de un notar cu costuri ridicole, pe cand in tari normale un farmacist, un inginer sau un angajat la posta poate autentifica gratis sau pe doi bani o copie a unui act. S-a ajuns la situatia incredibila in care aceste asociatii (atat notarii cat si avocatii) bareaza accesul la stampila sau la bara (un joc de cuvinte nereusit) noilor veniti.

  4. A. nevoia de motivare ?
    A1. dreptatea ar trebui sa fie in primul rand predictibila; daca administrarea probelor nu este suficienta pentru a emite predictii atunci A1.1 exista deficiente de transparenta a procedurii sau A.1.2 exista deficiente de transparenta a textului legii; iar daca aceste deficiente conduc la condamnarea unui avocat, oamenii de rand ar trebui sa se inspaimante de vulnerabilitatea lor intr-un sistem legislativ lipsit de predictibilitate
    B. credibilitate
    intr-o speta in care sentinta se schimba cu 180grade de la o instanta la alta, o motivare „elaborata” ar fi suficienta sa spele pacatele justitiei ?
    C. Prejudiciul care „nu prea face vâlvă deoarece se aplică unui buget pe care nimeni nu îl considera ca fiind al lui, ci mai degrabă al unui stat abstract”
    oare de ce am numi statul abstract ? raspunsul meu ar fi: pentru ca se disociaza de comunitate;
    dar sa privim si reversul monedei: nu cumva pretinsul prejudiciu e abstract ? distrugerea sau furtul unor bunuri de utilitate publica nu e deloc abstracta: comunitatea va fi prejudiciata de o folosinta; dar daca statul face o privatizare pe 1eu sau chiar gratis e prejudiciu ? pentru ca utilitatea publica rezultata in ultimul caz ar putea fi mai mare decat in cazul in care statul si-ar mentine in proprietate ceva de care comunitatea nu ar putea beneficia in nici un fel; de fapt, m-as intreba daca nu cumva statul are inclinatii masochiste de a se prejudicia singur, inclusiv prin propriul monopol de drept administrativ (despre care niste guri rele ar putea spune ca ar fi ramas imbalsamat in formolul stalinist din mausoleul dreptatii).
    D. prezumția de nevinovăție;
    pai citind ce scrie prin rechizitorii, s-ar parea ca nimeni nu poate fi fara pacat: orice interes comun de afaceri e un pact cu ochiul diavolului, o asociere criminala care terorizeaza comunitatea

  5. Multă cerneală va curge pe marginea acestui subiect …tare ! Indiferent unde va fi discutat ! Inclusiv la CEDO . CHIAR ȘI ACOLO !

  6. Ati omis doua aspecte esentiale:
    1. La prima instanta avocatul a fost achitat pe motiv ca fapta nu exista.
    2. A doua instanta intarzie cu motivarea. De ce? Tocmai ca fiind vorba de un avocat era in interesul general ca motivarea sa apara IMEDIAT.
    NB. Ca aeasta perversa lege a retrocedarii a imbogatit multi escroci, dar niciodata pe cei indrept, nu mai discutam

  7. Poate ar trebui reflectat si la diferenta uriasa de pedeapsa fata de fond, i.e. 5 ani vs. achitare, iar indemnul la atitudine rezervata, pana la aflarea motivarii, este absurd, atat vreme cat un om(avocat sau nu) este in puscarie dupa ce fusese achitat pt. ca fapta nu exista; nu mai vorbim de situatia care sfideaza bunul simt, nu doar cel juridic: doi judecatori declara ca deciziile (lor) definitive de retrocedare nu sunt chiar corecte, iar asta nu este un amestec inadmisibil in ceea ce este puterea de lucru judecat; in plus ei nu raspund in nici-un fel, isi iai in continuare pensiile de sute de milioane lunar, dar noi ne indignam ca proprietatea statului e prejudiciata de excroci, care trebuie sa plateasca desigur. Cat priveste aparitia unor „observatori” pentru procesele cu avocati si magistrati, e de patentat, nu exista asa ceva nicaieri in lumea civilizata, justitie pe caste !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vasile Țiple
Vasile Țiple
Vasile Țiple este absolvent al Facultății de Drept, Universitatea București și doctor în drept. A fost consilier juridic al unui ONG global unde a coordonat Centrul de Advocacy si Asistență Juridică pentru cetățeni în România. Ulterior s-a alaturat echipei juridice a unei companii americane software globale, iar în prezent lucrează la cea mai valoroasa companie românească, unde a creat si condus departamentul juridic global în cadrul căruia a implementat primii roboți juridici, dezvoltând totodată și Programul de Automatizare în Domeniul Juridic (Legal Automation Program). A publicat articole și opinii în drept internațional public, administrație, proprietate intelectuală și inteligență artificială.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta

Rezumatul în 10 puncte: Pentru a mai putea conduce lumea și în secolul XXI, SUA trebuie să câștige...

Apocalipsă amânată: Modelele climatice actuale supraestimează semnificativ viitoarele creșteri ale nivelului oceanic. Câteva considerații despre credibilitatea lor

Narațiunile apocaliptice actuale despre Armagedonul climatic conțin mai multe scenarii de groază, dintre care topirea ghețarilor și creșterea nivelului oceanic ocupă un...

Distrugerea ICR. Final de drum

Ce veste proastă - și ăsta e un understatement. De fapt, e o veste oribilă: s-a ajuns la cel mai prost scenariu...

Simptomele marilor europeni după 7 ani de Rusia în Ucraina

Acumularea militară rusă în estul Ucrainei este apreciată în diverse cercuri de expertiză occidentală...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro