vineri, martie 29, 2024

Între Teodor Meleșcanu și Alina Gorghiu

Este de așteptat ca liberalii, ca și toate celelalte partide parlamentare situate de aceeași parte a baricadei, să profite de primele zile ale noii sesiuni parlamentare, zile ce presupun, între altele, și realegerea feluritelor foruri de conducere ale celor Camere (vicepreședinți, sefi ai comisiilor) spre a forța rezolvarea “problemei Meleșcanu”.
E vorba despre îndepărtarea din postul de președinte al Senatului a bătrânului diplomat bănuit a fi cu epoleți pe umeri, epoleții fiind dobândiți încă din Epoca de Aur. Pe care există dovezi irefutabile că dl. Meleșcanu a slujit-o cu devotament până la capăt. De unde și răsplata pe care i-au rezervat-o imediat după revenirea în țară dl. Ion Iliescu și puterea cripto-comunistă de la București. Adică indivizii vinovați de furtul criminal al Revoluției anti-comuniste.
Dl. Meleșcanu a declarat la foarte puține minute după ce Decizia Curții Constituționale a afirmat fără putință de tăgadă că respectivul a dobândit ilicit, cu complicitatea frauduloasă a PSD, această ultimă funcție din mult prea îndelungata lui carieră ( evit să folosesc cuvântul demnitate deoarece numai de demnitate nu poate fi vorba în cazul cu pricina) că nu își va prezenta demisia decât după ce va vedea Motivarea Curții și Decizia publicată în Monitorul Oficial. Toate declarațiile ulterioare ale acestui ins evident fără coloană vertebrală nu au făcut decât să o întărească pe prima și să dovedească de câtă lipsă de bun simt este capabilă respectiva relicvă a naționalism-comunismului ceaușist. Care asemenea ofițerilor din fosta Securitate declară că și-a făcut cinstit datoria și s-a pus astfel în slujba țării sale. Și tot asemenea ofițerilor din aparatul de forță al socialismului dinastic, dl. Teodor Meleșcanu se bucură de pensie specială cu multe, foarte zerouri pe care o consideră a fi pe deplin meritată.
Teoretic, îndepărtarea de la șefia Senatului a d-lui Teodor Meleșcanu, înainte ca insul cu pricina să catadicsească să își dea demisia, nu ar trebui să le pună mari probleme liberalilor. Aparent dl. Meleșcanu a rămas de unul singur. PSD, cu al cărui sprijin s-a ales în toamnă dl. Meleșcanu președinte al Camerei Superioare a Parlamentului, s-ar putea să opteze pentru temporizarea punerii în practică a acestei obligatorii operațiuni de igienizare morală doar spre a-și arăta mușchii. Altminteri, la mijlocul săptămânii trecute, președintele interimar al partidului, dl. Marcel Ciolacu, a spus că în nici un caz PSD nu va susține realegerea în funcție a d-lui Teodor Meleșcanu, cel puțin cinci dintre social-democrații așa-zis de frunte anunțându-și dorința de a dobândi poziția de al doilea om în Stat.
Nu știu care va fi opțiunea PSD, pe cine vor trimite social-democrații în luptă, însă opțiunea PNL, adică doamna Alina Gorghiu, mi se pare una nu doar riscantă, ci și complet nepotrivită. Ea nu face decât să arate cât de puternică este în partid vocea președintelui Iohannis a cărui pupilă/pilă este, indubitabil, doamna Gorghiu și pe ce nisipuri mișcătoare evoluează dl. Ludovic Orban.
Reamintesc că tot dl. Iohannis a impus-o drept președintă a PNL pe doamna Gorghiu după înlăturarea din funcție a d-lui Crin Antonescu și după alegerea d-lui Iohannis însuși în funcția de președinte al României. Nepriceperea politică a doamnei Gorghiu a avut drept rezultat dublul dezastru electoral înregistrat de PNL în cursul anului 2016. Atât la alegerilor locale cât și la cele parlamentare. În mod firesc, după astfel de isprăvi cum nu se poate mai costisitoare doamna Gorghiu ar fi trebuit să ia o lungă pauză. Nici vorbă despre asta. Alina Gorghiu a pierdut lupta din toamnă cu dl. Meleșcanu, iar acum PNL o retrimite la război, crezând că în Parlament lucrurile stau ca la Loto-Pronosport și se desfășoară pe sistemul Mai trage o dată!. Din păcate, același lucru este crezut și de dl. Iohannis. Or, dacă doamna Gorghiu pierde și de această dată, e clar. PNL are o problemă. A cărei rezolvare nu stă în realizarea visului cu alegerile anticipate.
Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. „…în Parlament lucrurile stau ca la Loto-Pronosport și se desfășoară pe sistemul Mai trage o dată!.”

    Deși dl M Ciolacu, prietenul teroristului Ommar Hassan și băgătorul de râmă în ac al domnului Liviu Dragnea, Președinte al Camerei Deputaților, cel care ocupă a treia funcție în statul român, spune că dl T Meleșcanu nu va fi susținut de PSD, dl Meleșcanu are, cred eu, mari șanse să fie câștigătorul principiului „Mai trage o daă!” . :-)

  2. Adica din lac in put?
    Daca opozitia nu are altceva mai bun decit pe Alinuta, favorita Presedinterlui, atunci vom avansa pina la gernunchiul broastei :D

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro