Întreruperea emisiunii Realității tv și rinocerii PSD din CNA

Împărtășesc necondiționat opinia directorului publicației dcnews, dl. Val Vâlcu, opinie în conformitate cu care decizia Consiliului Național al Audiovizualului prin care se întrerupe preț de 10 minute emisia postului de televiziune Realitatea tv, cu titlu de sancțiune pentru felul în care stația controlată de d-nii Maricel Păcuraru și Cozmin Gușă a reflectat protestele din 10 august 2018, va costa mult PSD. În ceea ce mă privește, cred că prețul va trebui plătit și de partenerii PSD la guvernare. Adică de ALDE, partenerul declarat, și UDMR, al cărui reprezentant în CNA a susținut decizia. Nici nu se putea altfel.
Mă despart însă complet de felul în care același domn Val Vâlcu încearcă să spele de orice vine PSD. Trist e că respectivul e și profesor, mă rog, lector, cândva a fost și prodecan, la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, iar publicația pe care o conduce nu e tocmai un model de ceea ce înseamnă gazetărie onestă. Patronul d-lui Vâlcu este un brigand de presă pe nume Bogdan Chirieac. Dl. Vâlcu încearcă să ne vândă gogoși, să ne intoxice, să ne ducă de nas de-a dreptul atunci când susține că CNA ar fi un organism apolitic. Nici vorbă. CNA este o instituție politizată până în măduva oaselor, un fel de agenție guvernamentală nedeclarată, la fel cum sunt și Televiziunea publică, și Societatea Română de Radiodifuziune. Propunerea de sancționare a Realității tv cu întreruperea preț de zece minute a emisiei, a venit din partea unui ins desemnat politic, nimeni altul decât fostul jurnalist Radu Călin Cristea, cel care în 2012 a scris o dezgustătoare odă la adresa guvernului condus de Victor Ponta. Drept recompensă, USL l-a numit pe dl. Radu Călin Cristea în funcția de director general interimar la SRTV. După ce a realizat că nu poate gestiona dezastrul economic și editorial din TVR, dl. Radu Călin Cristea a primit de la același USL sinecura reprezentată de poziția de membru în CNA. Astăzi, același domn Radu Călin Cristea continuă să fie un activist feroce și să facă jocurile coaliției PSD-ALDE în domeniul audiovizualului din România. Din poziția în care l-a plasat defuncta USL. Că decizia întreruperii emisiei Realității tv este una strict politică o dovedește faptul că ea a fost votată de reprezentanții coaliției în sus-menționatul organism care nu mai beneficiază demult de nici cea mai mică brumă de credibilitate. Așa că nu vă mai străduiți să ne aburiți degeaba, domnule Val Vâlcu! Precum comilitonul dvs. Bogdan Chirieac, și dumneavoastră sunt un propagandist PSD-ALDE, deghizat în gazetar și profesor de jurnalism.
Două lucruri ar mai fi de adăugat în privința sancțiunii pe care puterea politică din România o aplică postului de televiziune Realitatea. Este din ce în ce mai vizibil că atât PSD cât și ALDE sunt înspăimântați de moarte de ceea ce s-a aflat și ceea ce va continua să se afle despre violențele din seara zilei de 10 august. O seară care a mânjit coaliția condusă de domnii Dragnea și Tăriceanu de sânge. În disperare de cauză, coaliția vrea să pună botniță libertății de expresie. Grav e că decizia de sancționare de către CNA a postului Realitatea a intervenit chiar în ziua în care premierul României a încercat să ducă de nas Parlamentul european. Numai că minciuna agramatei care conduce astăzi guvernul României s-a dovedit cum nu se poate mai repede că a avut picioare scurte. Trimisa Bucureștiului a primit o săpuneală zdravănă din partea d-lui Guy Verhofstadt. Căreia d-na Dăncilă i-a replicat cu un limbaj din vremea național-comunismului lui Ceaușescu ori care părea împrumutat din Gaițele de Alexandru Kirițescu.
În al doilea rând, dezamăgește încă o dată dl. Radu Călin Cristea. Care la un moment dat a lucrat în calitate de redactor al Europei Libere. Despre cum și-a dezonorat dl. Cristea fostul loc de muncă am mai scris în câteva rânduri. Acum, nu pot decât să observ că dl. Cristea se dă în stambă în chiar zilele în care Europa Liberă își reia emisiunile pentru România. Ticăloșia d-lui Radu Călin Cristea arată că hotărârea repornirii operațiunilor REL în România era mai mult decât necesară. Dl. Cristea ne-a mințit și păcălit o dată. Numai că ulciorul nu merge de multe ori la apă.
Reproduc mai jos un comentariu apărut la data de 8 februarie 2018 pe blogurile adevărul.ro

Radu- Călin Cristea- O dezamăgire

Numele lui Radu Călin Cristea îmi este cunoscut cu mult înainte de decembrie 1989. Grație ipostazei lui existențiale cea mai fericită, aceea de critic literar care își exersa talentul, între altele, și în paginile “Familiei” orădene.
Un loc unde, cu nemijlocitul sprijin al marelui eseist Radu Enescu, redactorul șef-adjunct al publicației, i se crease o rubrică lunară intitulată “Lecturi de dimineață”.
Dincolo de indiscutabilul talent al criticului, absolvent al Filologiei bucureștene, a contat, probabil, și faptul că Radu Enescu și Radu Călin Cristea aveau o pasiunea comună-fotbalul. Unde mai pui că rafinatul exeget al lui Kafka era și un necondiționat fan al Rapidului, clubul de fotbal unde, dacă îmi aduc bine aminte, era angajat Radu Călin Cristea. Nu știu dacă neapărat în calitate de ofițer de presă, știu sigur doar că se ocupa de editarea revistuțelor al căror rost era acela de a mai spori banii de care aveau nevoie ca de aer nu doar cluburile de fotbal, ci și Teatrele, Operele, Filarmonicile puse în fața autofinanțării.
La începutul anilor 90, mai nimeni nu mai avea nici timp, nici chef de critică literară. Până și revistele de profil acordau mai mult spațiu comentariului politic decât analizei cărților. De unde, probabil, și faliile din lumea scriitoricească, falii ce se adâncesc și astăzi, la mijloc nemaifiind obligatoriu disputele despre angajare sau non-angajare, ci, mai degrabă, unele de patrimoniu. Mai pe românește spus, banii.
Radu Călin Cristea s-a îndreptat, aproape firesc, către gazetărie. Astfel a ajuns să fie primul corespondent bucureștean al Europei Libere în limba română. Desigur, nu îl punem la socoteală pe turnătorul Emanuel Valeriu, despre ale cărui acțiuni vizând dezinformarea redacției de la München a spus cam tot ceea ce se putea spune directorul de atunci al Departamentului, Nicolae Stroescu-Stînișoară (cf. Povestea Europei Libere- Nicolae Stroescu-Stînișoară răspunde la întrebările jurnalistului Andrei Crăciun, Editura Vremea, București, 2015).
Vremurile acelea erau tulburi și, fără doar și poate, au ridicat numeroase probleme și în reformularea politicii editoriale a Europei Libere în românește. Multe obiecții i se pot aduce directoratului lui Nicolae Stroescu (unii dintre foștii angajați ai postului au făcut-o în cărțile lor de memorii), însă fostul realizator al emisiunii Lumea creștină a avut marele merit de a nu fi dat ascultare cântecului de sirenă al neocomuniștilor lui Ion Iliescu. Fapt care s-a impus benefic și asupra subredacției bucureștene născută sub coordonarea lui Liviu Tofan, Neculai Constantin Munteanu, câteodată chiar a lui Emil Hurezeanu, încredințată mai apoi conducerii lui Ion-Bogdan Lefter și lui Cristian Teodorescu.
Când în iunie 1995, autoritățile americane au decis sistarea operațiunilor radiofonice de la München și transferarea postului la Praga, noul director, Nestor Ratesh, a avut de rezolvat probleme de personal serioase. Puțini dintre vechii redactori au luat decizia de a-l însoți în capitala Cehiei. Și aici motivele sunt numeroase, diverse. Radu Călin Cristea s-a mutat la Praga, a devenit coordonatorul emisiunii stindard a postului, Actualitatea românească, rebotezată mai apoi, după contopirea cu Programul politic, Actualitatea.
După retragerea lui Nestor Ratesh din fruntea Departamentului, s-a pus problema succesiunii. Era mai –mai ca Radu Călin Cristea să devină noul director. Chiar dacă, până la urmă, decizia managementului american a fost cu totul alta, Radu Călin Cristea a rămas unul dintre numele de bază ce se adresau românilor din România și din Basarabia, de la microfoanele de la Praga. O făcea în spațiul emisiunii Actualitatea, dar și în acela al Editorialului săptămânal. O parte dintre contribuțiile lui din acele vremuri (PSD revenise la putere, la Cotroceni se reinstalase Ion Iliescu) pot fi consultate pe site-ul Europei Libere. Echilibrate, bine scrise, nicidecum în favoarea PSD.
Nimic nu prevestea formidabila turnură de după revenirea lui în România. Nu am în vedere eminamente faptul că Radu-Călin Cristea a devenit un critic înfocat al regimului Băsescu, pentru care nici eu nu am nutrit prea multă simpatie. Nu văd un capăt de țară în faptul că Radu Călin Cristea a scos la editura RAO megacartea Împăratul cu șapcă- Regimul Băsescu și elitele sale. L-am cumpărat, l-am răsfoit, voi reveni, probabil, asupra lui cu o recenzie, odată lectura făcută. La prima vedere, mi se pare o încropeală cu iz de răfuială.
M-a mirat însă nespus faptul că același Radu Călin Cristea a devenit un admirator necondiționat, complet necritic, un apologet al PSD, al USL, al lui Victor Ponta. Celebrul- în sensul negativ al termenului- lui editorial în care saluta instalarea primului guvern Ponta m-a deranjat nespus. Semăna cu un text numai bun de inclus în Antologia rușinii a lui Virgil Ierunca. Parcă era scris de Mihai Beniuc, de Nicolae Dragoș sau chiar de Leonte Răutu. Au urmat și recompensele. Un interimat la șefia TVR, un post călduț la CNA.
Precum Stelian Tănase, Alina Mungiu-Pippidi (un fel de personificare a IMGB în fustă), Mircea Dinescu, Cristian Teodorescu, Radu Călin Cristea înseamnă pentru mine o dezamăgire.