sâmbătă, ianuarie 16, 2021

Învățământul superior autohton și „cunoașterea”

Conform unui clasament internațional al universităților (2015-2016), instituțiile de învățământ superior din România se plasează foarte prost. Primele cinci astfel de instituții, în funcție de locul ocupat în clasamentul mondial, sunt Universitatea Politehnică din București (loc 621), Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj (690), Universitatea din București (726), Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași (1007) și Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București (1076). Departajarea s-a făcut în urma contabilizării numărului de articole științifice (1), a impactului lor în comunitatea științitică, adică a numărului de citări științifice (2), ultimul criteriu fiind cel al colaborărilor internaționale (3).

Făcându-se media punctajelor obținute de universități la nivel național, rezultă că printre țările Uniunii Europene stăm mai bine doar decât Bulgaria și Letonia. Aceasta înseamnă că cercetătorii români plecați să facă muncă de cercetare peste hotare s-au orientat destul de inspirat.

Clasamentul mondial este dominat de universități din lumea anglo-saxonă, primele cincisprezece fiind exlusiv din acest mediu (10 din SUA, 4 din Marea Britanie și 1 din Canada), pe locul al 16-lea și prima universitate din Europa continentală, clasându-se Universitatea din Copenhaga.

Nu doresc să înșirui motivelor pentru care mediul științific din România nu este performant. Este bine știut că educația este lacunară din cauza mecanismului de funcționare și de finanțare (fonduri în funcție de numărul de studenți înscriși; putere discreționară a Ministerului de resort când vine vorba de distribuirea locurilor finanțate de la buget; carența stimulentelor de dezvoltare a universităților, care nu incentivează competitivitatea și care, în plus, încurajează clientelismul politic; slaba manifestare a alternativei de învățământ universitar privat). În cursa contracronometru pentru obținerea de diplome, nu doar universitățile private au devenit fabrici de diplome; epidemia titlurilor pompoase a lovit în paralel și universitățile de stat. În ultimii ani, alte două flageluri au lovit educația/cercetarea românească: cel al politicienilor doctori-plagiatori (eventual și doctori-plagiatori coordonatori) și cel al scriitorilor-pușcăriași.

După cum am mai precizat într-un material mai vechi, problematic este faptul că oamenii nu mai respectă ideea de durată (AICI). În graba de a părea titrați, ardem etape absolut necesare procesului cunoașterii: lectura, meditația și experimentul. Or, acești pași presupun activitate de cercetare, deci niscai articole publicate în reviste cu relevanță științitică. Orice ipoteză, abordare, metodă sau teorie, trebuie diseminată pentru a putea fi analizată și, eventual, pentru a lărgi orizontul cunoașterii în cazul în care s-ar dovedi a fi o noutate. Fără cercetare nu este posibilă inovația, iar fără aceasta, didactica își pierde capacitatea de a stimula gândirea și progresul tehnologic. În lipsa inovației, didactica riscă să devină statică, și, ca orice lucru omenesc însă static, ajunge să genereze certitudini iluzorii.

Tinerii și mai puțin tinerii noștri concetățeni nu își dau seama că cercetarea, la fel ca educația, este un privilegiu. Nu întotdeauna oamenii au putut face cercetare și nu întotdeauna a existat libertatea pentru a dezvolta o gamă așa variată de idei precum astăzi. Lipsurile materiale, mult mai răspândite în trecut, au constituit o altă piedică pentru orice fel de preocupare intelectuală; de fapt, și în anno Domini 2016, în multe părți ale lumii, pauperismul nu permite dezvoltarea educației, darămite a cercetării.

Trebuie să conștientizăm că cercetarea și educația reprezintă privilegii istorice ale societăţilor care au înţeles miza, pe termen lung, a cunoaşterii (praxis și teorie). Iar, parafrazându-l pe Einstein, cunoașterea este un privilegiu care vine la pachet cu responsabilitatea față de comunitate, astfel că cele două preocupări nu trebuie să fie percepute ca drepturi abstracte, degrevate de orice fel de sarcină morală sau materială. Altfel, munca de cercetare și procesul educaţional riscă să își piardă vocația, denaturându-se până la insignifianţă și risipă de resurse, mercantilizare și fandoseală.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Cred ca tema esentiala a educatiei este cunoasterea.

    Actiunile pe care le intreprindem, inclusiv cele legate de procesul de educatie al altor oameni, vin din cunoastere.

    Cunoasterea e legata de trecut, ori procesul de educatie real e orientat spre cum sa facem fata la necunoscut.

    Atunci vine intrebarea ce cunoastere nu este legata de trecut ?

    Faptul ca trebuie sa traim intre oameni ca oameni e o certitudine a existentei.

    Prin biologic mostenim o cunoastere si prin interactiunile societale mostenim alta cunoastere.

    Daca omul incearca sa faca ceva ce nu stie vede ca pentru a face ceva e nevoie de cunostinte. Cunostintele pentru a fi transpuse in actiune trebuie sa devina cunoastere. Daca nu are cunostinte ce face ?

    Poate omul sa se bazeze pe instinct pentru a rezolva o chestiune tehnica, care are nevoie de cunostinte specifice ?

  2. Universitatea romaneasca nu ofera o ecologie a invatarii si a cercetarii, nu e un mediu gandit in sensul asta. E un liceu mai mare. Si asta e problema, caci aici nu e vorba doar de finantare, desi si asta e importanta, dar daca nu are cine sa vina cu idei, cu entuziasm, cu carisma cu spirit de echipa sa coaguleze scoli, curente, baze de date, programe de cercetare degeaba. E vorba de relatiile de rahat intre profesori si studenti, de absenta interesului pentru cercetare, de cramponarea in orgolii de grup, de incompetenta crasa in functiile de conducere care sunt mai mult niste sefii de bulibasa, politice; organizare superficiala etc – la portile orientului totul merge. Nu exista interes de a studia lumea asa cum este, ci se recita chestii; revistele stiintifice sunt adesea o gluma, proiectele de cercetare cu nume de program de calculator gen POSDRU sunt o gluma, su t foarte slabe; nu se acumuleaza cercetarea, nu se creeaz, nu se gandeste si se risca, nu exista loc de a misca lucrurile, de a veni creativ cu idei si obtine sprijinul de a le pune in practica nu e cu cine – profeosrul isi ia salariul si studentul isi ia hartia, asta e idealul! se se imita de fatada un nivel o atmosfera occidentala…

  3. In clasamentul URAP la care va referiti au intrat 2,500 de universitati, reprezentand 10 % din totalul institutiilor de invatamant superior din lume. Asta inseamna ca 5 universitai din Romania sunt in top 5% in lume. Nu-i tocmai rau.

  4. Ar fi normal ca universitatea să facă- precum făcea în trecut- cercetare științifică studențească. Ai o masă suficientă de oameni presupus deștepți (altfel nu veneau la universitate), tineri, cu o gândire liberă- nu te oprește nimeni să pui respectiva masă la lucru- cu ceea ce poate face ea. Universitățile ar trebui să se limiteze la acest spațiu- studenți- masteranzi-doctoranzi și să coopereze din plin cu institutele- inclusiv cele ale Academiei- pentru cercetarea aplicată. UEFISCDI trebuie să rămână doar în zona cercetării universitare- cum era anterior CNCSIS-ul.

  5. Din pacate, in Romania stam f. prost la capitolul cercetare / cunoastere stiintifica. Semnalele incurajatoare vin insa din afara sistemului institutional „de stat”; pt. domeniul socio-uman exemplul perfect de reusita cu resurse relativ limitate (in comparatie cu bugetele institutiilor de stat) este Colegiul Noua Europa (NEC), un institut independent de studii avansate (advanced studies). E interesant ca reuseste sa atraga fonduri europene pt. cercetare, e.g., 2 mil. euro pt. doua proiecte European Research Council (primele din Romania):

    http://nec.ro/research-programs/erc-projects/

    Aspectul asta, faptul ca primele grant-uri ERC in Romania au fost obtinute de un institut independent, nu de o universitate / institut de stat, e f. interesant si e discutat aici:

    http://www.blog.lucianshome.nl/2014/12/care-e-cea-mai-tare-institutie-de-invatamant-superior-din-romania/

    Parerea mea e ca exemplul asta ar trebui replicat, if possible.

  6. Eu am totusi ceva indoieli asupra acestei clasificari. Ma intreb: cum totusi se explica faptul ca – chiar din lumea anglo-saxona pe care o mentionati – din virful acestui clasament lipsesc un Oxford sau Cambridge, de exemplu ? Si, daca ne uitam la rezultatele practice, Europa si Asia au rezultate chiar mai bune decit ale lumii anglo-saxone: cele mai bune masini se fac in Europa (Germania, Franta), Japonia si Coreea de Sud, cel mai mare si avansat avion (A380) se face in Europa, cele mai avansate trenuri (de mare viteza) se fac in Europa si Japonia, chiar si unele dintre cele mai mari firme petroliere sint tot din Europa (BP, Shell). Cele mai mari nave (de croaziera sau de marfuri) se fac tot in Europa sau Asia. Firme cu alte realizari de exceptie sint tot din Europa si Asia: de medicamente, de electronica (Coreea de Sud), etc.
    Unde sint deci, atunci, rezultatele palpabile ale existentei primelor zece universitati din lume in America de Nord ? Da, SUA sint pe locul intii la productia militara si spatiala, chiar si aeronautica, dar nu e cam putin, pentru atitea universitati „de virf” localizate acolo !? Canada are a doua universitate din lume, la Toronto, Ce produse de prim plan sint facute in Canada (poate doar firma Bombardier sa merite a fi remarcata.. cam putin, fata de capacitati si pretentii !) ?
    Eu am terminat Politehnica din Bucuresti, si, chiar daca am fost un student un pic peste medie, ma compar cu cei de aici (SUA, Canada) si, sa stiti, nu mi-e de loc rusine, si nu ma simpt pe locul 650 fata de cei din primele 10. Este adevarat, universitatile romanesti de acum nu mai sint cale de acum 30-40 de ani, dar nici nu cred ca au decazut atit de mult !!! Cred ca trebuie cautata si gasita o explicatie critica a discrepantelor vizibile in acest studiu si clasament (si in altele asemanatoare).

  7. (cont.)
    Stiu, coruptia si spaga incepusera sa isi faca simtita prezenta la Politehnica (pe scara foarte mica, la inceput) inca de prin 1975 (pentru ca, pe linga marii profesori, formati in perioada antebelica, 100% incoruptibili, incepusera sa apara activistii de partid, care erau si corupti, si au inceput fenomenul de inversare a valorilor), ins nu pot sa cred ca nu au mai ramas totusi destui oameni inteligenti si integri acolo, chiar daca cei mai buni pleaca in afara !!! Este posibil insa ca America de Nord sa se evidentieze in domeniul universitar doar prin domeniile social si financiar, si poate legal si medical, domenii mai simple decit cele tehnice (in afara celui medical), in care, deci, este mai usor sa te afirmi (adica sa scrii articole)…

  8. Cat costa un articol cotat ISI?

    MIT-ului a alocat cercetarii in 2014, 2 miliarde de $.

    Bugetul cercetarii in Romania a fost de 0.4 miliarde.
    Cercetarea de nu se mai face de mult cu paine, apa, creion si caiet.

    PS: Chiar si acei bani sunt prost administrati ca daca nu s-ar mai cheltui, macar am mai reduce deficitul bugetar.

  9. P.S.
    Din pacate, am uitat sa mentionez in cadrul domeniilor de virf ale SUA informatica, in care, evident, exceleaza (inca ?)…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Remus Tanasa
Remus Tanasa
Doctor, Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2011-2013 – studii de master, Facultatea de Ştiinţe Politice, specializare „Relaţii Internaţionale” („Diplomaţie multiculturală şi siguranţă colectivă”), Universita degli Studi di Perugia, Italia 2008-2011 – studii de licenţă, Facultatea de Ştiinţe Politice, specializare „Ştiinţe Politice”, Universita degli Studi di Perugia, Italia 2005-2008 – studii de licenţă, Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, România (titlu licenţă: „Franţa şi Principatele Române: imagini reciproce în contextul expansiunii revoluţionare şi napoleoniene”)

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Populismul conspiraţionist, ruperea relației de încredere popor-tehnocrație și criza democrației liberale. Trei scenarii pentru guvernările viitoare

Despre criza democrației liberale se vorbește deja de mai mulți ani, nemaifiind o noutate. Ne referim aici doar la spațiul occidental, unde...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.