joi, aprilie 18, 2024

Învățământul românesc, etern urmărit de ghinion!

Face ce face doamna Monica Cristina Anisie, ministrul Educației în guvernul condus de dl. Ludovic Orban, și își consolidează decisiv poziția de cel mai slab component al respectivului Executiv.
Iar dacă e adevărat că doamna Anisie își datorează dregătoria în primul rând intervenției d-lui Klaus Iohannis, care o cunoaște încă de pe vremea în care erau amândoi inspectori școlari generali, atunci se mai confirmă încă o dată faptul că președintele nu are deloc mână bună la oameni.
Ghinion!, ar spune ironic dl. Iohannis. Da, numai că ghinionul acesta e de lungă durată, în România post-decembristă ține, cu mici excepții, de vreo 30 de ani și nu e nici în favoarea învățământului și nici în aceea a președintelui. Care, altminteri, pare să fi uitat de proiectul lui numit „România educată”.
Mărturisesc că încă din luna noiembrie, adică încă din momentul învestirii guvernului Orban, doamna Monica Anisie figura printre miniștrii care nu îmi inspirau prea multă încredere. Am fost de la bun început mirat de faptul că PNL a optat pentru un profesor din învățământul secundar. Doar PSD mai făcuse un astfel de experiment cu dl. Liviu Pop-Genunche și, după cum bine se știe, a dat zgomotos în bară. Acum, e drept că nici “universitarul” ot Suceava, acela susținut de o caraghioasă ceată de rectori, care i-a urmat în post nu s-a dovedit cu mult mai breaz. Numai că PSD duce tot mai evident lipsă de intelectuali, de universitari adevărați, în vreme ce alta pare a fi în situația în PNL. Sigur, și un profesor secundar poate reprezenta o opțiune dacă repunerea pe picioare a ciclurilor primar, gimnazial, liceal reprezintă prioritatea guvernării în domeniul educației. Condiția esențială e ca cel ales pentru această demnitate publică să fie o persoană competentă.
Or, doamna Anisie s-a grăbit să dovedească că nu prea e cazul. După afirmația descalificantă că rezultatele la testele PISA nu ar trebui să ne îngrijoreze (pentru această monumentală gafă doamna ministru a avut parte de o admonestare publică venită chiar din partea protectorului domniei-sale), a urmat proiectul structurii viitorului an școlar care a provocat reacții negative până și dn partea Consiliului Național al Elevilor. Zilele trecute aceeași doamnă Anisie a oferit un spectacol jalnic care o descalifică nu doar ca ministru, ci, în primul rând, în calitatea ei de profesor. A pus de o vizită de lucru însoțită de presă (deh, să se vadă și să se audă că muncește), a prins, ascultând la uși, o profesoară în offside, a dat buzna în clasă și a muștruluit-o zdravăn pe insa respectivă. Dovedindu-se astfel nu doar ahtiată după imagine, după succese efemere ci și că trebuie să se înscrie în regim de maximă urgență la un masterat didactic. Măcar cu o astfel de ocazie să învețe lecția despre factorii perturbatori.
Nu știu dacă doamna Anisie realizează în ce situație penibilă s-a pus singură. Pentru a o ajuta să o conștientizeze fac apel la postarea unui foarte tânăr, talentat și binecunoscut actor care se întreba hâtru cum ar fi dacă ministrul Culturii (apropo, cât de prost, de școlăresc și fără de har a fost discursul d-lui Bogdan Gheorghiu rostit cu ocazia Zilei Culturii Naționale! ) deranjat de faptul că un interpret strigă pe scenă și își scuipă spectatorii, ar întrerupe reprezentația pentru a pune lucrurile la punct.
Nu știu dacă vor avea sau nu loc alegeri anticipate. Șansele punerii în practică a dorinței președintelui Iohannis sunt în acest moment de 50%. Dincolo de agitația din aceste zile de la București și de la vârful partidelor parlamentare. O remaniere guvernamentală este însă oricând posibilă. Doamna Anisie ar fi prima candidată. Nu de alta dar are nevoie de timp pentru a putea reciti cursurile de Pedagogie pe care se vede de la o poștă că le-a uitat. Sau, cine știe?, spre a începe o carieră în televiziune. Dorința domniei-sale de a obține imagine ieftină este evidentă.
Pe de altă parte, simpla schimbare a doamnei Monica Anisie nu ajunge. E nevoie ca înlocuitorul să fie un om competent. Care să spargă ghinionul.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Domnule Profesor,

    Sa nu uitam ca si dl KWI este profesor de liceu, si asta nu l-a impiedicat sa mai castige un mandat de presedinte. Pana la urma conteaza ce esti , de ce esti capabil si nu de functia pe care ai avut-o.Insa dna Anisie a facut praf toata structura Min. Educatiei si Cercetarii.
    Articolul dlui Pintilie „Se poate mai rau in Cercetarea Romaneasca? SE POATE!”, aflat acum cand scriu, pe pagina principala a Contributors spune tot.
    Vrea presedintele KWI o Romanie Educata, cu un minister al Edicatiei destructurat? Cercetarea care pana acum 2 luni avea un minister, ca in orice tara din UE , acum nu mai are nimic, nici macar un departament in ministerul dnei Anisie. Este clar ca pe aceasta doamna o depaseste functia de ministru si in materie de educatie, si in materie de cercetare. Trebuie schimbata de urgenta cu cineva competent.Cu cine ? Vom vedea.

  2. „…președintele nu are deloc mână bună la oameni”

    Da, însă „ghinionul”, care a fost mult mai amplu decât în domeniul educației, a venit de la cel care a consacrat expresia „a nu avea mână bună la oameni”, numind în funcții pe d-na E Udrea, A Bica, D Morar și o întreagă echipă ce „a băgat ghinionul în casă” milioanelor de cetățeni români.

    Sunt de acord cu mesajul articolului… dar parcă aș vrea să treacă cele 100 de zile până la evaluarea activității guvernului.

    • Dupa parerea mea, in aceasta etapa istorica a evolutiei democratiei si economiei de piata in Romania depindem inca periculos de mult de persoane.

      Nu ne-am convins inca de faptul ca trebuie sa stii ce vrei inainte de a ajunge la guvernare.

      Interesant mi se pare insa faptul ca o parte a electoratului a evoluat mai mult decat politicul, astfel incat a gasit drept unica forma de tranmitere a acestui mesaj neprezentarea la vot.

      Cei care se prezinta sunt fie cei foarte constiinciosi (isi faca datoria de ceteteni) fie cei care doresc perpetuarea statului lor de privilegiati (puturosi si profitori ai bugetului, de toate categoriile).

      +++

      In acest mediu social, partidele nu sunt stimulate sa prezinta doctrine si programe, ci se angajeaza intr-o cursa „cine minte mai bine”.

      Evident, acest lucru deprofesionalizeaza politicienii, de unde si efectul lipsei de semnificatie a schimbarii guvernarii.

      Electoratul reformist devine astfel constient de ineficienta votului sau – asa ca reactioneaza fie plecand din tara, fie neprezentandu-se la vot.

      Si cercul vicios se inchide.

      +++

      Deoarece toate procesle descrise sunt obiective, ele nu pot fi schimbate prin vointa cuiva. Oricat de genial ar fi un ministru sau un presedinte de partid, el sau ea nu are cum sa schimbe aceasta stare de fapt.

      Cum se poate rupe cercul vicios?

      • „Cum se poate rupe cercul vicios?”

        Prezentându-ne la vot și votând pe alții decât cei care ne-au dezamăgit, sau pur și simplu, odată ajunși la putere au acționat contrar intereselului public? …

        Un criteriu bun de orientare a alegătorilor, în opinia mea, este apartenența candidaților la partidele apropiate de cleptocrația securito-comunistă.

        În ultimii 30 de ani, tot ce a fost influențat de grupul infracțional organizat care a capturat statul, inclusiv activitatea partidelor care avuseseră o orientare democratică, a fost contrar interesului cetățenilor (PNL în timpul guvernării USL, spre exemplu).

        • Care, mai Constantine?! Care altii ?! Nu vezi ca nu sunt admisi de sistemul ascuns decat nulitatile, trisorii si nemernicii; apoi sunt creeate DOUA tabere APARENT adverse si alti cativa catei pe langa caravana si cu asta, basta.! Sa voteze prostii, ca toti sunt ai nostri, zic ei.
          Oare vezi tu sau vedem noi pe oamenii de valoare angajati in cursa electorala ?! Nu cred….
          Cel care a inteles ca schimbarea mentalitatilor incepe cu tineretul, a fost balacarit de aceeasi care astazi sunt in parlament,tarat prin tribunale, apoi a fost ucis prin strangulare, dizolvat in acid si betonat desupra gropii.
          Nu poti schimba nimic in demo(no)cratie; aici Ilici avea dreptate: daca despotul e luminat, se poate face ceva. Intrebarea e cata lumina suporta si care e sursa acelei lumini?

  3. Doamna Anisie a facut tot ce a putut pentru ca profesorii sa faca tot ce vor, fara a da socoteala nimanui.

    Niciuna dintre problemele reale ale invatamantului din Romania nu s-a aflat pe agenda domniei sale. Doar praf in ochi. Si se vede!

    +++

    Dupa parerea mea. doamna Anisiei este cu mult mai nociva decata precedesorii domniei sale, din motivul de mai sus. Si nu numai din acel motiv.

    Romania educata a fost – si este – o dovada a amatorismului.

    Acelasi faliment tacut (!) al Romaniei educate este si un argument in favoarea faptului ca reforma invatamantului nu este posbila din interior, ci numai ca un corolar al formarii unei economii de piata functionale si diversificate.

    Cu un profesor preuniversitar orientat spre interese de grup si cu o grupare de gargaragii nu poti sa ajungi la ceva util.

  4. N-am auzit ca Guvernul Orban sa fi publicat HG privind fiecare minister. Era un termen dat pana in primele zile din Ian.2020.
    Stie cineva daca s-a publicat acel document ?

  5. Am avut aceeasi lipsa de entuziasm ca si dl. Morariu fata de numirea acestei doamne profesoare care sa apucat, imediat, sa imparta zambete dragute prin minister, in loc sa se apuce de treaba cu determinare si, da, gravitate. Sa se informeze, sa-si faca un plan de actiune, sa taca – sa stie sa taca vreme de cateva luni – iar apoi sa taie de unde trebuie taiat si sa adauge acolo unde trebuie adaugat.
    Nu, aceasta Monica Anisie nu o sa faca treaba. Ea trebuie inlocuita de urgenta cu un om serios si competent. Toti stim ca sunt cel putin doi cu viziune si curaj: Mircea Miclea si Daniel Funeriu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro