duminică, mai 22, 2022

“Invazia românilor” în Marea Britanie și capcanele folosirii acestei sintagme

Jurnaliștii serioși nu ar trebui să folosească termemul „invazie” cu referire la numărul de români care vin să lucreze în Marea Britanie.

În primul rând pentru că are încărcătură emoțională și este imprecis. Cum se măsoară o invazie?

Acum sunt în Regatul Unit circa 100000 de romani. Acum cinci ani erau vreo 50000, prin 2001 erau vreo 10000, iar in 1990 probabil vreo 1000 sau poate 2000. Asta e o invazie, dacă raportezi 2014 la 1990? Polonezi sunt peste o jumatate de milion, imensa majoritate veniți în perioada 2004 – 2009, după aderarea țării la Uniunea Europeană .

In al doilea rând, cum se poate estima „invazia” dupa numai cinci sau șase zile de la deschiderea totală a pieței muncii prentu români?

Se poate spune ca (n-)a fost invazie numai pentru că într-o singur zi – 1 ianuarie – la un singur aeroport, la un singur avion de 180 de persoane, doar ciobanul Victor Spirescu și vânătorul de mistreți Iulian Bărbat, au recunoscut că au venit să lucreze pentru prima oara în Marea Britanie?

Admițând că restul din 180 au spus adevărul, ce concluzie se poate trage din asta? Din câte știu sunt vreo 10 zboruri zilnice regulate, plus zeci de curse de autocar și cine știe câte autoturisme care fac legătura între România și Regatul Unit, nu doar cu Londra, dar și cu alte mari orașe, precum Birmingham, Manchester, Leeds, Cardiff, Glasgow, Belfast și altele, unde locuiesc și lucrează români .

Pe 6 ianuarie s-au reluat școlile, deci e normal ca destui români cu copii să revină din România.

Și pe urmă, s-a dus cineva la sosirea avioanelor sau autocarelor care vin din Italia, Spania, Germania, Franța sau alte țări UE, ca să vadă dacă au venit de acolo români?

Sau conteaza doar ce zice guvernul României că potențialul de emigrație al țării a fost atins, de parcă pe britanici îi intereseaza că un roman vine acolo din România sau din Italia, Spania (în aceste două țări sunt câte un milion de români) , Grecia sau Republica Moldova (remember, „frații di pisti Prut”)?

Se poate constata că e o „invazie” sau nu după o perioada mai lungă de tim, cel puțin trei luni, dacă nu cumva șase luni sau chiar un an, ca să se vadă câți români s-au înregistrat oficial în această perioadă și să se compare cu perioadele corespunzătoare din anii precedenți.

În plus, migrația are două componente, imigrația și emigrația, unii români vin, dar alții pleacă și ceea ce contează până la urmă este migrația netă, diferența dintre imigrație și emigrație dintr-o anunmită țară.

Și românii de pe internet ce fac (inclusiv ziariștii)? Se indignează de ce scriu tabloidele Daily Mail, Daily Express sau The Sun și pe urmă se bucură când cineva de la Guardian sau Independent scrie contrariul, neținând cont de agenda obișnuită a acestor publicații, unele conservatoare și altele liberale, care uneori polemizează unele cu altele.

Și nu vorbesc doar de românii obișnuiți, ci și de jurnaliști care au același comportament de microbiști naționaliști cu mândria șifonat, care cad în capcana tabloidelor britanice, al căror interes este tocmai provocarea unor astfel de reacții ce sporesc tirajul, mai ales prin controversa pe care termenul “invazie” o generează.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Da conteaza de unde vin. Britanicii nu au nimic impotriva romanilor veniti din alte tari EU. Stiu ca e o aberatie, intreaga situatie e. Asa se manipuleaza la scara larga si nu e valabil doar in UK.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Petru Clej
Petru Clej este corespondent la Londra al redacției române a RFI. A fost jurnalist la BBC World Service, redacția română, între 1991 și 2008 (redactor șef între 2000 și 2008) și a lucrat între februarie și decembrie 2007 la BBC News Online.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro