“Invazia românilor” în Marea Britanie și capcanele folosirii acestei sintagme

Jurnaliștii serioși nu ar trebui să folosească termemul „invazie” cu referire la numărul de români care vin să lucreze în Marea Britanie.

În primul rând pentru că are încărcătură emoțională și este imprecis. Cum se măsoară o invazie?

Acum sunt în Regatul Unit circa 100000 de romani. Acum cinci ani erau vreo 50000, prin 2001 erau vreo 10000, iar in 1990 probabil vreo 1000 sau poate 2000. Asta e o invazie, dacă raportezi 2014 la 1990? Polonezi sunt peste o jumatate de milion, imensa majoritate veniți în perioada 2004 – 2009, după aderarea țării la Uniunea Europeană .

In al doilea rând, cum se poate estima „invazia” dupa numai cinci sau șase zile de la deschiderea totală a pieței muncii prentu români?

Se poate spune ca (n-)a fost invazie numai pentru că într-o singur zi – 1 ianuarie – la un singur aeroport, la un singur avion de 180 de persoane, doar ciobanul Victor Spirescu și vânătorul de mistreți Iulian Bărbat, au recunoscut că au venit să lucreze pentru prima oara în Marea Britanie?

Admițând că restul din 180 au spus adevărul, ce concluzie se poate trage din asta? Din câte știu sunt vreo 10 zboruri zilnice regulate, plus zeci de curse de autocar și cine știe câte autoturisme care fac legătura între România și Regatul Unit, nu doar cu Londra, dar și cu alte mari orașe, precum Birmingham, Manchester, Leeds, Cardiff, Glasgow, Belfast și altele, unde locuiesc și lucrează români .

Pe 6 ianuarie s-au reluat școlile, deci e normal ca destui români cu copii să revină din România.

Și pe urmă, s-a dus cineva la sosirea avioanelor sau autocarelor care vin din Italia, Spania, Germania, Franța sau alte țări UE, ca să vadă dacă au venit de acolo români?

Sau conteaza doar ce zice guvernul României că potențialul de emigrație al țării a fost atins, de parcă pe britanici îi intereseaza că un roman vine acolo din România sau din Italia, Spania (în aceste două țări sunt câte un milion de români) , Grecia sau Republica Moldova (remember, „frații di pisti Prut”)?

Se poate constata că e o „invazie” sau nu după o perioada mai lungă de tim, cel puțin trei luni, dacă nu cumva șase luni sau chiar un an, ca să se vadă câți români s-au înregistrat oficial în această perioadă și să se compare cu perioadele corespunzătoare din anii precedenți.

În plus, migrația are două componente, imigrația și emigrația, unii români vin, dar alții pleacă și ceea ce contează până la urmă este migrația netă, diferența dintre imigrație și emigrație dintr-o anunmită țară.

Și românii de pe internet ce fac (inclusiv ziariștii)? Se indignează de ce scriu tabloidele Daily Mail, Daily Express sau The Sun și pe urmă se bucură când cineva de la Guardian sau Independent scrie contrariul, neținând cont de agenda obișnuită a acestor publicații, unele conservatoare și altele liberale, care uneori polemizează unele cu altele.

Și nu vorbesc doar de românii obișnuiți, ci și de jurnaliști care au același comportament de microbiști naționaliști cu mândria șifonat, care cad în capcana tabloidelor britanice, al căror interes este tocmai provocarea unor astfel de reacții ce sporesc tirajul, mai ales prin controversa pe care termenul “invazie” o generează.