Investigând mintea sovietică

Născut în 1909 la Riga, mutat șase ani mai târziu cu întreaga familie în Rusia, martor al evenimentelor complexe din 1917 de la Petrograd și mai apoi din întreaga țară, inclusiv al războiului civil dintre albi și roșii, emigrat în 1921 în Anglia, intrat în serviciul Foreign Office, universitar strălucit,  filosoful Isaiah Berlin a fost, până la decesul survenit în 1997, un atent observator al evenimentelor mai întâi din URSS, apoi din întreg Estul comunizat.

Isaiah Berlin a vizitat în repetate rânduri țara lui Lenin și Stalin, a întreținut relații cu intelectualii și artiștii vremii, a urmărit sinusoidele regimului stalinist, acordând o deosebită atenție felului în care s-au reflectat acestea în cultură. A fost preocupat și de reorientările politice, de periodicele redefiniri ale teoriei marxiste, operațiune și delicată, și necesară de vreme ce primul stat comunist din lume s-a născut în condiții deloc conforme celor profețite de Marx și Engels. A analizat amestecul de idei marxiste și nemarxiste  din politica sovietică.  A observat și comentat și ceea ce s-a întâmplat în anii cei mai cumpliți ai regimului stalinist, ani ai terorii căreia i-au căzut victimă mulți intelectuali și artiști de seamă, a observat și relativa împăcare dintre regim și supuși, inclusiv scriitori și artiști, în vremea a ceea ce s-a numit Marele Război pentru Apărarea Patriei, și ceea ce s-a întâmplat după. A fost preocupat de cazul Mandelștam, de cazul Pasternak, de destinul trist al Annei Ahmatova, După prăbușirea comunismului în Europa de Est și după dizolvarea Uniunii Sovietice, Isaiah Berlin a încercat să aproximeze ce se va întâmpla cu Rusia. După ce în anii ‘80 era destul de sceptic în privința șanselor schimbării, crezând că ar fi nevoie de un război care să determine căderea comunismului, la începutul anilor ’90 nu și-a ascuns entuziasmul față de ceea ce se întâmpla în spațiul ex-sovietic. A prins un an din ceea ce avea să fie regimul Eltin. Nu a crezut însă în sfârșitul istoriei, preferând să spună, asemenea mamei lui Bonaporte, Pourvu que ça dure.   

Isaiah  Berlin a scris enorm, iar o parte dintre scrierile sale au fost antologate în volumul Mintea sovietică. Cultura rusă sub comunism., apărut în limba engleză,  cu diverse completări în mai multe ediții, înainte și după 1990. Editura bucureșteană a publicat în anul 2023 ediția îngrijită de Henry Hardy (traducerea îi aparține universitarei ieșene Marina Vraciu), ediție care deține și atuul unei prefețe scrise de binecunoscutul om politic american Strobe Talbott. Ziarist de politică externă la origini,  vreme de 7 ani adjunct al secretarului de stat american Madleine Albright, în vremea administrației Clinton. Talbott  i-a urmărit vreme de mulți ani cariera lui Berlin.

Corpusul de bază al cărții este alcătuit de un număr de 10 texte. Cele mai multe interesate de fenomene din cultura și arta rusă și sovietică, de personalitățile ei. Un loc aparte revenindu-le, cum spuneam, lui Boris Pasternak și Annei Ahmatova pe care Isaiah Berlin i-a cunoscut îndeaproape. I-a intervievat și apreciat.  Cuvântul cultură din subtitlul cărții trebuie înțeles în sensul larg la termenului. Se au în vedere și ceea ce se înțelege prin sintagma cultură politică, și felul în care Lenin și Stalin s-au raportat la marxism, și strategia lui Stalin care a proclamat, la un moment dat, unicitatea comunismului într-o singură țară (or, astăzi știm destul despre amploarea operațiunilor Moscovei în mai toate țările europene, desprei finanțarea partidelor comuniste, despre folosirea drept propagandiști  și agenți de influență a intelectualilor din Occident, răsfățați în timpul lungilor  vizite în Uniunea Sovietică.

Mintea sovietică este o inteligentă carte despre raporturile dintre politică și cultură. Găsim în studiile și articolele lui Isaiah Berlin, îndeosebi în textul intitulat Artele în Rusia în timpul lui Stalin, la origine un detaliat și documentat raport întocmit pentru Foreign Office, ideea oscilației culturii și literaturii ruse între  europenism și tradiționalism. Idee dezvoltată cu lux de amănunte și nenumărate exemplu de Orlando Figes în monumentala carte Dansul Natașei.  Ni se reamintesc câteva dintre nenumăratele intervenții ale lui Stalin în lingvistică, artă și literatură, celebrul și controversatul telefon dat de sângerosul lider sovietic lui Boris Pasternak, după arestarea lui Osip Mandelstam, sau cazul Doctor Jivago. Prăpastia dintre cei care guvernează și cei guvernați este calificată drept extrem de profundă în lumea sovietică. Regimul a păstrat în mod deliberat un nivel de trai foarte scăzut. Au existat și mici pauze de respiro.  Stalin a impus ceea ce Isaiah Berlin definește cu sintagma dialectica artificială, socotită drept principala contribuție a generalissimului la arta guvernării. Era vorba despre o ingenioasă și bine măsurată flexibilitate tactică ce făcea ca regimul să nu fie nici autodestructiv până la consecințe definitive și nici prea lax.

Berlin a anticipat corect că moartea lui Stalin va provoca o criză. Criza a intervenit. Către sfârșitul vieții, martor al schimbărilor din Rusia, Berlin a lansat avertismentul că este mereu posibilă o nouă formă de barbarie. L-a confirmat regimul Putin. Ca și războiul declanșat de acesta în Ucraina.

Isaiah Berlin MINTEA SOVIETICĂ. CULTURA RUSĂ SUB COMUNISM , Ediție de Henry Hardy cu o nouă introducere; Cuvânt inainte de Strobe Talbott; Glosar de Helen Rappaport; Traducere din limba engleză de Marina Vraciu; Editura Humanitas, București, 2023