Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012).
Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale.
Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA.
Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
remuscari ? da ptr ce ? io cred ca e unul dintre romini mindri; patria noastra a ramas asa cum trebuia sa fie; de fapt el a desavirsit planul inaintasului si tovarasului sau de drum, chiar daca a fost nevoit sa l omoare datorita imprejurarilor vitrege prin care am trecut in 89
fiecare om isi poarta povara. semenii il judeca dupa mintea lor, Dumnezeu dupa a Lui.
ceea ce i de neinteles pentru mine (si pentru homo sapiensul care a despicat atomul) este cum un individ / grup organizat ajunge sa decida in numele tuturor. n o sa dau citate din „celebritati” care sustin / sustineau ca „democratia” este raul cel mai mic, ca n politica minciuna de partid este tolerata, timpul inseamna bani sau scopul scuza mijloacele. ma rezum doar sa afirm ca „something is rotten in demmark”.
Intre acesti doi conducatori ai Romaniei se poate vedea diferenta intre alb si negru, bine si rau sau intre un om profund crestin si un biped ateu.
Hm, pe afisele din poza imi aduc aminte ca scuipam (copil fiind – avem un fel de concurs pe tema asta) in 1990. Dupa un sfert de secol ai fi zis ca o sa ajung sa-mi fie jena de ce faceam atunci. Dar uite ca nu-mi e, el ne-a „scuipat” cu efecte mult mai persistente pe toti.
Cata vreme vor fi oameni care-i inghit inconsecventele, niciun politician nu-si va face procese de constiinta pentru ele.
Desi inconsecvent in atitudini, de-a lungul timpului, domnul Iliescu a luptat consecvent pentru „democratia originala” (sau „comunismul cu fatza umana”). Daca a facut-o la ordin sau din convingere, vor afla, poate, urmasii nostri.
Ion Iliescu simbolizeaza o epoca de care Romania se indeparteaza, inexorabil, pas cu pas. Asa cum inca sunt oameni care plang dupa Nicolae Ceausescu, vor fi si oameni care vor plange dupa Ion Iliescu. Din fericire, procentul de 85,07% e departe, in urma, pierdut in negura vremii. :)
Cat despre regrete, nu cred ca politicienii isi permit luxul de a avea o „glanda” regretelor.
Citesc prima fraza, si nu inteleg nimic: DE CE ar avea batranul kaghebist regrete?!
EU regret ca in noiembrie am fost sa il votez in doua tururi de scrutin pe primarul se Sibiu, care s-a dovedit a fi doar Presedintele Antenelor, nu al Romaniei!
Si daca tot vrobim de iunie 1990, regret ca supa 20 mai am mai fost in Piata, ca m-au cotonogit minierri si am rams fara doua masele!
Dar Ion ilici de ce sa regrete?!
Actiunile sale i-au adus nuami „succesuri”, a fost Presedintel tarii innumeroase mandate, constitutionalesau nu, si chiar si acum el este Papusarul sef, care manevreaza sforile ce ii agita pe Geoana, Ponta, Dragnea, Oprea sau alte „interfete grafice” ale nucleului pedesere.
Ce motiv are avea cirminalul comunist sa regrete ceva?
Singurul sau regret, sau mai exact neimplinire, se lega de functia suprema – inc ainainte de a-l asasina pe Ceausescu, visul lui Ilicie era sa ajunga Secretar General, macar al PCR daca nu al PCUS, cum si-ar fi dorit. Functia de presedinte, chiar si pe viata, sau proclamarea ca Imparat al tuturor romanilor, nu l-ar fi multumit niciodata pe deplin, el visa de mic sa ajunga Secretar general al Partidului! Itaa ca are si el un regret ….
da, noi de pe margine nu avem puterea autorilor articolelor si nu putem contracara idei total nerealiste.
cred ca sesizati bine insusirea principala a tovarasului iliescu: dorinta de putere ! pe cind tovarasi lui de drum,incluzindu l pe tovarasul de la Anverps, urmaresc banul
Aveti dreptate. Dar…sa fim obiectivi si echidistanti :)
Mafia retrocedarilor? Insultarea Regelui? Elena Udrea (&co)? „Tiganca imputita!” „Nu vreau sa fiu presedinte la masa verde…” Alianta cu partidul lui „Gabi” Oprea?
Oare omul acela o fi invatat ceva?
Hindsight is easy, spun englezii. Trebuia să-l ai pe Adrian Năstase președinte vreo 10 ani și ai fi evaluat altfel lucrurile.
Nu cred ca Ion Iliescu nu are memorie. De ce sa regrete ceva ? Dupa o viata de activist cu suisuri si caderi nu prea jos a ajuns lider de partid si presedinte de tara in aproape trei mandate. Ca este consecvent unui crez politic nu este de condamnat. A crezut in superioritatea regimului comunist (socialist) si asta crede si acum. Cu unele modificari fata de ceea ce a fost inainte de 1989, dar in esenta principiile i-au ramas inradacinate pana ultima fibra. Nu a spus in decembrie ’89 ca Ceausescu numai a intinat idealurile comuniste? Cred ca numai exagerarea privind cultul personalitatii l-a deranjat. Daca nu ar fi facut nicio referire la Raportul final, s-ar fi bucurat oare de o alta apreciere din partea dumneavoastra ? Daca sperati sa devina un apostat nu poate fi cazul lui Ion Iliescu. In general apostatii sunt nemultumiti de ce s-au asteptat sa realizeze personal si gasesc cauzele in sistemul in care au crezut.
Istoria este plina de exemple de scimbare a regimurilor, domnitorilor, regilor etc prin pedepsirea celor dinainte cu inchisoarea, asasinarea sau simulacre de judecata in numele unei vointe divine sau mai nou pentru democratizare.
ce cuprindeti in ultimul paragraf se refera la popoarele care traiesc azi in secolul trecut nu la popoarele civilizate
N-am votat niciodată cu Iliescu, nici măcar atunci când toți prietenii s-au dus să-l voteze ca să nu iasă Vadim. Am zis că iese Iliescu președinte și fără mine și nu vreau să ajung să le spun nepoților că am votat vreodată cu el, indiferent de motiv.
Dar mi-ar putea explica cineva cam ce fel de om l-ar fi putut înlătura pe Ceaușescu? Cineva ca Doina Cornea sau ca Ana Blandiana?
Este total deplasat să-l judecăm pe Ion Iliescu după standardele de azi. A fost educat într-o anumită epocă, și-a făcut studiile la Moscova, ce pretenții putem avea de la el? A fost un comunist reformator, un gorbaciovist care dacă ar fi condus România în 1975 s-ar fi scris altfel istoria. A fost primul șef de stat al României care a predat puterea după ce a pierdut-o prin alegeri. Fără să moară în funcție, fără să fie trimis în exil și fără să fie nevoie să fie asasinat pentru ca țara să scape de el. Cineva trebuia să fie primul care să facă asta, iar acela a fost Ion Iliescu.
Este lipsit de sens să ne comportăm astăzi ca și cum înainte de Ion Iliescu România ar fi fost o democrație-model în Europa. România era un stat totalitar care se pregătea pentru instaurarea unei dinastii comuniste, un stat din aceeași familie cu Siria și Coreea de Nord. Și Ion Iliescu a pus capăt acelui stat totalitar, a organizat alegeri și a predat puterea atunci când le-a pierdut.