joi, martie 28, 2024

Ion Iliescu si discipolii sai

Motto: „Nu accept prezentarea mea ca stilp al comunismului”–Ion Iliescu

Am mai spus-o, Ion Iliescu devine extrem de nervos de doua ori pe an, in iunie si in decembrie. Crispatul sau zambet nu mai inseala pe nimeni, nici macar pe el insusi. Succesorul lui Nicolae Ceausescu stie ca ascensiunea sa politica a fost mereu platita prin abdicari, tradari, compromisuri ignobile si oportunism netarmurit. A fost, indubitabil, un stalp al comunismului. A fugit intotdeauna de responsabilitate, s-a fofilat in spatele limbii de lemn pe care o utilizeaza incontinent si agasant, ca un demn urmas al lui Leonte Rautu. Fara acordul lui Iliescu, pseudo-procesul cuplului Ceausescu nu ar fi avut loc.

Fara acordul lui Iliescu, cei doi nu ar fi fost executati. Motivele pentru care Iliescu le-a dorit moartea tin de dorinta de razbunare, dar si de teama ca Nicolae Ceausescu putea vorbi despre noii potentati, le cunostea bine trecutul si ii putea sfida public. Stingheritor pentru atatia dintre profitorii Revolutiei, Ceausescu trebuia sa dispara. O inscenare judiciara, de fapt o farsa stalinista, se substituia unui nedorit si primejdios (pentru nomenclatura) proces al comunismului ca sistem totalitar. Iliescu a fost principalul adversar al unei decomunizari reale. Fara Iliescu, FSN, adica Frontul Supravietuirii Nomenclaturii, nu s-ar fi transformat in partid, deturnand revolutia si monopolizand puterea. Prin discipolii sai gen Ponta, Nastase, Dragnea, Hrebenciuc, Sova, Oprescu, Geoana si ceilalti, autoritarismul, clientelismul, cinismul, mega-coruptia si parvenitismul patronate si practicate de Ion Iliescu raman patologiile acestui timp.

Reiau aici articolul pe care l-am publicat pe data de 3 ianuarie 2007 in revista „22”:

Marturisesc ca socul meu suprem in aceste zile nu vine din experienta absolut dezgustatoare a intalnirii cu fasciile peremiste in parlament. De la Vadim Tudor, cel care a cantat-o pe „savanta” care era de fapt o Mesalina ce se credea Newton („femeie, om politic si stralucit savant”) nu ne puteam astepta la altceva. Un personaj care a maculat sistematic tot ce inseamna valoare in aceasta cultura, un sicofant al dictaturii in faza ei de sinistra degringolada, antisemit notoriu (cititi referintele maniacale la circumcizie din textele lui Alcibiade) si fals patriot, Vadim Tudor nu merita, vorba lui N. Manolescu in Dreptul la normalitate, nici macar o secunda de dispret.

Lucrurile stau altfel cu PSD, condus, macar in teorie, de Mircea Geoana si presupus reformat. Raspunzand obedient poruncii lui Ion Iliescu, liderul de facto al partidului succesor al PCR, cel care a fost instrumentul politicii PMR/PCR de aservire a tineretului romanesc unei ideologii inumane, conducerea PSD i-a batjocorit pe militantii istorici care, la ceasul infruntarii cu bolsevismul, au avut demnitatea si curajul de a spune nu. Este socant pentru oricine a citit cartea lui Vladimir Krasnosselski (cel care a fost secretarul lui Constantin Titel Petrescu) despre istoria social-democratiei romane, sa asiste la complicitatea pesedistilor in parlament (dar si in afara lui) cu urmasii celor care au distrus acea formatiune politica legata de numele si opera unor Jumanca si Flueras, ucisi in temnitele comuniste. Prea putin le pasa social-democratilor de ultim ceas de cei morti in inchisori. Habar nu au ca, la doar doi ani dupa sfarsitul celui de-al treilea Reich, Walter Ulbricht si ceilalti agenti moscoviti i-au trimis, din nou, la Buchenwald pe social-democrati. Nu stiu social-democratii romani de azi, orbiti de agitatia echipei de zgomote condusa de Ion Iliescu si Hrebenciuc, ca Hitler insusi a afirmat: „Dintr-un comunist poti face un bun nazist. Nu vei obtine asta niciodata cu un social-democrat”.

In loc sa aplaude si sa sustina Raportul Final al Comisiei Prezidentiale, in care sunt omagiati martirii socialisti (anticomunisti), alaturi de cei ai altor partide democratice distruse de comunisti, social-democratii de ultim ceas (al comunismului) au zambit trivial cand presedintele Basescu si-a rostit, intre huiduielile isterice ale urmasilor lui Dej si Ceausescu, istoricul discurs de condamnare a comunismului. Au marturisit astfel limpede ca nu au nimic in comun cu stanga antitotalitara, ca profesiunile lor de credinta pluraliste sunt un simplu joc retoric, o manevra intristatoare de a-si ascunde adevarata ereditate. Ei sunt de fapt partidul nomenklaturii niciodata disparute, al coruptiei generalizate, al cinismului si al duplicitatii. Una fumeaza ei la Washington, Paris, Roma si Berlin, alta practica ei in tara. Magicianul Ion Iliescu, al carui dosar de cadre este (inca) de negasit, s-a aflat de fapt in spatele acestei noi mineriade. L-a compromis pe Mircea Geoana, incapabil sa se delimiteze de acest exponent desuet al celui mai dezolant bolsevism mental si comportamental. Ion Iliescu si actualii sai discipoli detesta visceral liberalismul civic. Pentru ei, autenticii socialisti democratici raman „lepre social-democrate”. Surad socialist (din motive internationale) si actioneaza comunist (din atasamente de-o viata). Vacaroiu si Vadim sunt de fapt frati gemeni. Iar Iliescu este de fapt mare tragator de sfori. Declar public ca regret ca m-am angajat intr-un dialog cu el. Eu am crezut ca unii oameni, oricat de culpabili, invata ceva din trecut. In cazul lui Ion Iliescu, m-am inselat.

http://www.revista22.ro/ion-iliescu-si-discipolii-sai-3333.html

De asemenea:

http://www.revista22.ro/insondabil-si-imprevizibil-trecutul-lui-ion-iliescu-a-toma-si-sticlutele-de-urodonal-5819.html

http://www.humanitas.ro/humanitas/cartea-pre%C5%9Fedin%C5%A3ilor

http://muse.jhu.edu/journals/jod/summary/v004/4.1tismaneanu.html

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/amurgul-impenitentului-politruc-ion-iliescu-si-mostenirea-sa/

https://tismaneanu.wordpress.com/2009/12/23/revolutie-sau-lovitura-de-stat/

http://www.ziaruldeiasi.ro/national-extern/iliescu-foc-si-para-din-cauza-comisiei-tismaneanu~ni46n6

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Am obiectii la terminologia folosita in TITLU – atunci cind ma refer la adeptii lui ilici, eu folosesc termeni precum complicii, acolitii, ciracii … „discipoli” sugereaza ca batranul kaghebist cu rinjet sinistru pe figura este un fel de maestur al unei scoli de filosofie, ceea ce nu este cazul!

  2. Pe mine m-a surprins declaratia d-lui Nicolae Paun „eu nu mai inteleg nimic – daca se vrea sau nu”. Dupa mine, aceasta este declaratia unui supus feudal nu a unui parlamentar.

    Din pacate am impresia ca aceasta mentalitate feudala este extrem de raspandita si apreciata in cadrul partidelor care fac legea in Romania si ma tem ca viata politica din Romania nu se poate schimba decat *dupa* ce se schimba aceasta mentalitate. Dupa toate aparentele Romania este inca un stat feudal.

    http://www.hotnews.ro/stiri-politic-16175494-nicolae-paun-initiator-legii-amnistiei-nu-mai-inteleg-nimic-daca-vrea-sau-nu-vrea-teama-nu-zica-electoratul-dat-drumul-hoti-revelion-oricum-nu-ieseau-revelion.htm

    • @ Mircea Lutic
      Aveți dreptate! Actualele partide, zise „democratice” nu suportă nici măcar o fărâmă de diferență în poziția membrilor față de „înțeleapta conducere” de partid (era să scriu „și de stat”!). Am rămas uluit, siderat de-a dreptul când un tânăr penelist, cu studii universitare, membru al unei filiale altfel importante, din estul țării, mi-a zis, legat de propunerea de regionalizare, că el, ca membru, trebuie să urmeze directivele conducerii partidului. Nici măcar o urmă de opinie personală, fie ea și nerostită la ședințele de partid…
      Am specificat că este penelist, fiindcă acest pnl actual (nu merită majuscule!) nu este și nu poate fi continuatorul marelui Partid Național Liberal antebelic și interbelic, de până la distrugerea sa de către comuniști!

      Altminteri, Sărbători cu pace în suflete, tuturor!

      • Dupa parerea mea pnl nu este un partid liberal – este o unitate de lupta pentru putere care crede ca „scopul scuza mijloacele”.

        Ca urmare daca autoritarismul e un mijloc care functioneaza in Romania (pentru ca romanii au mentalitate de supusi feudali) – e bun de folosit. Ce conteaza ca autoritarismul e opusul liberalismului…

  3. Cum unii pot avea mama securista la fel si Hrebe&co poate fi discipol de Ilici. Nu trebuie reprosat prea mult. Americanii i-au „convins” pe nemti care l-au „convins” pe Gorbi care l-a avut pe Iliescu. Manevrele de la noi, „revolutia” sau mineriadele, au fost efecte secundare cu urmari grave si, zic eu, imprevizibile de Ilici insusi.

  4. 1.Din stilp al convingerilor comuniste, a devenit in 1990, ,,constructorul si realizatorul” proiectului postcomunismului in Romania.
    2. Ceausescu a fost impuscat, pentru a prelua (asemeni ,,Mintuitorului Isus”), toate pacatele si crimele comunismului, nomenclatura devenind a doua zi curata, respectabila, urmare a acestui ritual stalinist.
    3.Proiectul schimbarii asteapta sa fie insusit si promovat de adevaratii social-democrati si liberali, dupa dezintegrarea USL, datorata esecului economic si social al guvernarii, care are ca unic proiect economic, cresterea de taxe si impozite…

  5. Excelent articol, domnule Tismaneanu. Totusi, va intreb, nu cumva exista socialisti sinceri si socialisti ipocriti ? Nu cumva vina istorica a socialismului este ca prea putine partide socialiste si-au recuzat ideologia marxista, criminala in practica, iar si mai putini, de-a lungul istoriei, au denuntat partidele comuniste , facand in schimb diverse aliante politice, sau chiar sustinand tacit comunismul, pe principiul, ca desi unii voiau cu forta iar altii treptat, tot tovarasi de drum ramaneau ?

    • Multumesc pentru cuvintele bune si pentru pertinentul comentariu. Ruptura dintre socialistii democratici si cei leninisti a marcat secolul XX. In Germania, isteria strategiei „clasa contra clasa”, imaginata de Stalin si aplicata cu maxim servilism de catre KPD, a avut efecte catastrofale. In Franta, Leon Blum nu mai era de multa vreme un marxist in sensul unui angajament pentru „lupta de clasa” etc Nu cred ca Mitterrrand era de fapt un marxist convins. SPD, in anii 50, a fost deschis si activ anti-comunist. Lucrurile s-au schimbat in perioada de detente. La ora actuala, socialistii francezi, din pacate, au renuntat la multe din preceptele inteligente ale lui Blum. Sarbatori Fericite!

  6. Nu cred ca e corect sa-l punem la zid pe Iliescu. Ca si pe Constantinescu si Basescu, romanii l-au ales in mod democratic. Cred ca e suficient daca-i uram si ne uram Craciun fericit!

  7. Spuneti ca acestia nu nimic in comun cu stanga autentica, non-totalitara. Stanga mi se pare esential totalitara fie autentica, fie ne-autentica. Intre stanga autentica si cea ne-autentica nu vad decat o diferenta mica; stanga autentica (cel putin in felul in care implicit o intelegeti) spera sa-si impuna ineptia prin indoctrinare, stanga ne-autentica o impune prin violenta. Care este in fond diferenta dintre un socialist inept precum Obama si un socialist inept precum Ponta? In fond niciuna cata vreme a fi socialist inseamna a fi cretin. Credeti insa ca socialistii americani ar fi la fel de ne-totalitari daca ar fi siguri ca cetatenii americanii sunt in majoritate absoluta convinsi de ineptiile lor!? Credeti ca s-ar mai teme sa puna pistolul la tampla celor care nu aceleasi convingeri? Sunt convins ca nu.

    Daca e sa definim stanga in functie de Marx atunci socialistii autentici sunt socialistii criminali, in timp de socialistii ne-criminali sunt mai putin autentici. Ilescu et al sunt si ei in fond ne-autentici in comparatie cu Ceausescu. Prin urmare ne-autentismul socialist e masurabil doar in termeni de crima. Un socialist autentic nu ezita sa ucida, unul mai putin autentic , ezita dar incita la crima. Asta pentru ca stanga este in mod esential totalitara si doar contextul o poate tempera, pentru moment..

  8. da, e trist sa vezi dupa o jumatate de veac dominata de dictatura prostilor, un emanat, (…), un politruc ordinar, un neica nimeni care a calcat pe cadavre pentru a accede la putere, sa dea lectii de „democratie originala”, „clarviziune”, „intelepciune” si „consens”. sub obladuirea lui a inceput marele jaf al romaniei care continua prin progeniturile lui pina n ziua de azi.

  9. Din pacate Dle Tismaneanu, articole ca acestea va discrediteaza. Nu toate articolele dvstra sunt de genul celuo de mai sus dar acesta si altele ca acesta va afecteaza serios credibilitatea. O serie de umori, amestecate cu lucruri factuale dar fara contextualuzare. Un articol prist scris si care de fapt nu spune nimic. O dezamagire fata de o pozitie pe care afirmati ca o reprezentati. Nu are rost sa intram aici in polemici fata de Dl Basescu (care este departe, foarte departe de idealul democratic) dar ce vreti sa spuneti aici este lipsit de claritate, resentimentar si frankly poorly articulated. Can we move on with some serious opinion journalism please? Sigur acest discurs poate sa tina in Romania dar aici ((NY) ar fi relegated to Fox type discourse. Sincer asteptam ceva mai mult. Sarbatori Fericite.

  10. Dle Tismaneanu,
    Credibilitatea si discreditarea sunt afectate nu atat in ochii cuiva (desi puteti dezamagi persoane) ci fata de niste standarde de jurnalism general acceptate. Va garantez ca un text precum cel criticat de mine (cel din EV este ceva mai bun, dar oarecum neterminat) nu ar fi publicat nici de NY Times, nici de Washington Post, sau The Guardian, sau Evening Standars sau Wall Street Journal. Si asta pt ca aceste publicatii au aderat la un standard de practica jurnalistica. Or your article fails on arguments clearly articulated, non partisan position & discourse (see the brushover in Basescu case), a general balanced approach, and not least a a certain writing style that is expected of serious journalism. Este una din metehnele omniprezente din pacate in discursul public si cel jurnalistic din Ro (la tot spectrul politic sau ideologic). Again maybe this flies in Ro but not here. Indemnul meu ramane – we want better and more serious journalism if we are to have a better understanding. Va doresc Sarbatori Fericite.

    • Standardele nu sunt arhetipuri, ele exista in si prin oamenii care le judeca, le aplica, le evoca si le invoca. Am publicat in cel putindoua din ziarele pe care le mentionati. Articolul nu se doreste a fi un bilant al tranzititie din Romania. Daca gasiti elemente factual discutabile, le putem discuta. Altminteri, mi-e teama ca intram in zona emotiilor si afectelor. Ca presedinte al Romaniei, Traian Basescu nu a fost, in niciun fel, un discipol al lui Ion Iliescu. Ca premier si ca lider al PSD, Victor Ponta este. Cam atat for the time being. Titlul articolului este, sper, self-explanatory. Suntem cu totii ocupati in aceste zile, e bine sa ne relaxam in masura posibilului. Enjoy the season!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro