marți, septembrie 21, 2021

Ion Traian Ștefănescu: Un Baldur von Schirach al comunismului dinastic

In memoria lui Radu G. Țeposu (1954-1999)

Controlul minților a fost un obiectiv fundamental al dictaturilor comuniste. Toate organizațiile de masă erau de fapt instrumentele manipulării psihologice exercitată în numele plăsmuirii Omului Nou. Între acestea, UTC-ul era epicentrul acestui asalt asupra subiectivității. Ion Traian Ștefănescu, de profesie jurist, a fost un activist de un zel inegalabil în îndeplinirea poruncilor lui Nicolae Ceaușescu. Și-a început cariera politică în asociații studențești, a urmat o curbă ascendentă de funcții, a făcut parte din anturajul delfinului Nicu Ceaușescu. Alături de Cornel Pacoste și Ștefan Andrei, a fost unul dintre mentorii celui pregătit să-i succeadă lui Ceaușescu în fruntea partidului și a țării.

La mijloc, Nicolae, Elena si Nicu Ceaușescu, în stanga pozei, Ion Traian Ștefănescu, în dreapta, Ștefan Andrei. Fotografie din colecția Arhivelor Naționale.

Născut în 1942, Ștefănescu este un om foarte inteligent, a citit mult, se spune că e un expert real în Dreptul muncii. Când îl numesc un Baldur von Schirach al comunismului dinastic îl compar, mutatis mutandis, cu cel care a condus o vreme Hitlerjugend, urcând apoi în ierarhia NSDAP și a regimului nazist. La fel ca von Schirach (1907-1974), Ștefănescu a fost un activist care și-a interzis îndoielile, a acceptat ordinele venite de sus fără să crâcnească. Putea să vadă, dar a ales să fie orb. Au rămas de pomină îndemnurile sale adresate tinerilor obligați să lucreze pe „șantierele tineretului”. Asemeni idolului său, Nicolae Ceaușescu, Ion Traian Ștefănescu preconiza devotamentul „neprecupețit” pentru „cauza socialismului și comunismului pe pământul României”.

L-am cunoscut în 1972, era încă președintele Consiliului Uniunii Asociațiilor Studențești care, în urma indicației venite de la Ceaușescu, și-a schimbat numele în Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din România. Revista „Universitas” devenea „Universitatea Comunistă”. Am luat cuvântul (mi s-a cerut) la conferința pe universitate, am cerut să se renunțe la minciunile oficiale legate de istoria României sub comunism, m-am referit la Plenara din aprilie 1968 când a fost reabilitat Lucrețiu Pătrășcanu, acel moment când renăscuse, măcar pentru câteva luni, speranța unei liberalizări interne. Ștefănescu a tras concluziile, m-a lăudat pentru curajul intervenției. Am aflat ulterior că în ședința restrânsă unde se selectau delegații pentru următoarea conferință pe țară, Ștefănescu a spus că nu mai vrea să mai audă vreodată în viață intervenții precum a mea. Simțise unde băteam, a sesizat că nu vorbesc în sloganuri, mi-a făcut de fapt un mare serviciu. Detesta orice adiere de spirit critic.

Apropiat de Nicu Ceaușescu, Ștefănescu știa să promoveze și activiști ceva mai puțin brutali. Îi displăceau cefele groase. În speech-urile ținute pentru activiștii UTC (între timp devenise prim-secretar al CC al UTC și Ministru pentru problemele tineretului) era marțial, ironic și dominator, dădea cu imens aplomb citate în latină care îi „epustuflau” pe ignarii politruci cu gura căscată. Era arogant și glacial, își crease un mic anturaj de activiști ceva mai „luminați”. L-a susținut pe Stelian Moțiu, unul dintre puținii activiști cu pasiuni intelectuale reale, în momente dificile din viața acestuia.

A urmat ascensiunea cu ale ei rituri de trecere, dosarul său trebuia fortificat pe drumul către pozițiile de vârf. Aparținea unui grup care își imagina că va ajunge să facă jocurile pe fondul declinului sănătății lui Ceaușescu. A ajuns prim-vicepreședinte al Consiliului Culturii, prim-secretar de județ (Sălaj, Dolj), chiar membru supleant al Comitetului Executiv, până în ultima zi a regimului. Nu a făcut niciodată vreun gest cât de cât neortodox.
După revoluție, și-a continuat cariera didactică. Nu știu să-și fi scris memoriile ori să fi dat interviuri. Nu cred că a trăit remușcări pentru rolul său în imbecilizarea deliberată a tinerei generații. Asemeni lui Ion Iliescu, a fost un exponent al stalinismului național. În comparație cu un alt fost lider utecist (de fapt utemist), Virgil Trofin, debarcat și umilit, Ștefănescu a beneficiat până în ultima clipă a regimului de toate privilegiile nomenclaturiste. Nimic onorabil sau glorios în această viață derulată sub semnul devotamentului pentru o cauză absurdă și al îngenuncherii în fața unui despot caligular. Regimul servit și proslăvit de Ion Traian Ștefănescu a fost unul ilegitim și criminal.

În acest sens, nu exagerez câtuși de puțin spunând că personajul aparține pinacotecii malefice, acelei galerii de nomenclaturiști care s-au crezut îndrituiți să-și condamne semenii la „fericire” în numele unor principii aberante. Aceștia au fost stăpânii României comuniste, indivizi minabili, oportuniști și mărginiți, simultan cinici și fanatici, pentru care sistemul era infailibil, ireversibil și sortit eternității. Puteam să-l compar pe Ștefănescu la fel de bine cu un Aleksandr Șelepin, Vladimir Semiceastnîi și Evgheni Tiajelnikov în URSS (cu acesta se pare că era amic), ori cu un Egon Krenz în RDG. Crescut în sistem, avantajat de sistem, nu i-a trecut niciodată prin minte că este un instrument al Răului. Asemeni idolului său, Nicolae Ceaușescu, se hrănea cu lozinci, respira lozinci, secreta lozinci. Le rostea apăsat, cu o morgă gravă, de parcă ar fi fost cine știe ce revelații divine. Nici măcar nu realiza că era doar un biet actor într-o tragicomedie grotescă.

Recomandare:

http://blog.itmorar.ro/unanimitatea-de-beton-armat-nu-a-fost-inventata-in-coreea-de-nord/

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Ce vremuri! Dacă nu mă înșală memoria ITȘ a locuit la un moment dat la Ploiești (nu știu precis ce funcție avea în acea perioadă, poate ceva la tineret / economic la Consiliul Județean Prahova ?). Cert este că drumurile ni se intersectau… reședința lui ITȘ la acea vreme era o vilă splendidă -evident, naționalizată- pe strada Neagoe Basarab (la acea vreme se numea I.C. Frimu dacă nu greșesc :-) ) chiar în vecinătatea Bisericii Sfânta Vineri. Azi clădirea este într-un stadiu avansat de degradare. Țin bine minte diminețile când mergeam în pas sportiv spre școală și Dacia neagră, cu „număr mic” și șofer îl aștepta pe tovarășul ITȘ „la scară”.

      • Nu o iau. Comitetul Județean de Partid? Consiliul Județean? Aceeași clădire sinistră. În plus găsesc mai multe asemănări între cele două instituții decât deosebiri… cum zice cântecul bad habits die hard.

  2. Domnule Tismăneanu, știați că Leonte Răutu avea, până-n 22 decembrie 1989, un birou în clădirea care adăpostea Institutul de studii istorice și social-politice de pe lângă C.C. al P.C.R.? Sursa: Mircea Mușat, via Ioan Talpeș și Mihail E. Ionescu.

  3. Ar mai fi de adaugat că deși Ion Traian Ștefănescu nu s-a mai băgat în politică după 90 și a făcut pasul în spate, pasul înainte la făcut soția acestuia Brândușa Ștefănescu care a fost șefă de catedră la ASE și judecător la secția comercială a Înaltei Porți…

  4. Azi, 21.05.2019 își lansează la Ed. Mediafax (paradoxală întoarcere de situați e cu această editură, parte a grupului Mediafax, condus de marele Sârbu)cartea prin care nu se dezice: „Întâlniri cu Nicolae Ceauşescu”, despre care, la lansare, sublinia: „românii au această practică de a anatemiza propriul lor trecut”. Oare de de l-a readus Sârbu pe asta în prezent și, mai ales cu povesti si amintiri despre ceausescu? Ceva ne scapa în acest moment, facandu-ne sa ne întrebăm dacă nu cumva suntem atât de prosti, încât ne-am îmbătat cu apă rece în 89?

Dă-i un răspuns lui Ionut Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când plouă în Groenlanda e începutul apocalipsei climatice?

Așa s-ar putea deduce pe baza știrilor alarmiste declanșate de următorul anunț oficial: Pe 14 august 2021, în cel...

Despre educația morală a copiilor

Motto: V-am dat clasă cu opt clase /S-a terminat șmecheria / Sunt rege pe România! (Abi Talent)

De ce se scumpește energia? – întrebarea la care vrea să răspundă comisia parlamentară propusă de PSD

Înființarea acestei comisii care trebuie să "ancheteze" creșterea prețurilor la energie este una dintre cele mai mari ticăloșii pe care am văzut-o,...

Când oamenii mici lasă umbre mari înseamnă că soarele e la asfințit

                                                 Una din acele istorii care se vor adevărate, deşi nimeni nu ştie cât sunt de exacte,...

România, septembrie 2021: radiografia unui impas

Septembrie 2021 este, în România, momentul unui alt impas istoric. Scenele de pugilat din Parlament, isteria mediatică, confuzia guvernamentală, toate acestea sunt...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.