„Binele nu e o pasăre ce zboară în văzduh; binele pentru o anumită cauză poate însemna contrariul, adică răul, pentru altă cauză. La fel e și cu justiția. Da, și justiția trebuie cercetată, înainte de a ne pronunța în privința ei, e nevoie să aflăm în spatele cui, sau în spatele căror oameni trebuie să stea, pentru a se numi justiție.”
Socrate
Augustin Lazăr, fost procuror general al României; mai, 2019:
„Începând de prin 2013, ce s-a întâmplat? S-a făcut după model european un grup de reflecțiune, acest fapt m-a impresionat când am aflat, și de planificare cum să se reajusteze acest sistem judiciar și legislația să fie mai permisivă, după mentalitatea noastră. S-a început cu conflictul de interese, imunități etc. Asta este o foarte bună temă pentru o investigație jurnalistică. Eu vă spun doar că anumiți juriști au fost invitați să ia parte la un grup de reflecțiune în care să fie ajustate în primul rând textele de la conflictul de interese și abuzul în serviciu. S-a început cu asta pentru că aici autoritatea judiciară dăduse dovadă de o performanță formidabilă și aveam zeci de parlamentari condamnați pentru conflict de interese și de ordinul sutelor dintre demnitarii statului român, înalți funcționari, miniștri, consilieri județeni etc. Ei bine, aici a fost momentul critic, când un foarte mare număr de funcționari publici au primit condamnări și-au exercitat influența politică pentru ca aceste texte ale conflictului de interese și abuzului în serviciu, de care ei erau vizați în administrarea banului public – că totul pleca de la drenarea banului public de la buget către firmele lor private -, să fie modificate. Și atunci s-a creat un grup de reflecțiune pentru reajustarea legislației.”[1]
Tudorel Toader, fost ministru al justiției; mai-iunie 2019:
(i) Postare pe Facebook:
„Confirm spusele doamnei premier! Pe masa Guvernului nu a ajuns nici un proiect de OUG referitor la amnistie și grațiere. MJ nu a elaborat nici un proiect de OUG referitor la amnistie și grațiere. Am refuzat să îmi însușesc vreunul dintre proiectele de OUG, referitoare la amnistie și grațiere, proiecte elaborate în alte <centre de reflecție>.”[2];
(ii) Interviu cu Ion Cristoiu:
„Ălea două decizii ale CCR vizând Codurile Penale, Codul de Procedură Penală, care au declarat multe soluții neconstituționale în controlul aprior, deci înainte de a intra legea în vigoare, deci niciuna din soluțiile acelea nu au plecat de la ministerul Justiției. Au plecat din alte centre din astea sau din comisia specială, chiar din Parlament.”[3]
IPOTEZA
În 2010 DNA îl trimite în judecată pe Cătălin Voicu, general SPP și fost parlamentar, care în aprilie 2013 este condamnat definitiv la o pedeapsă cu executare de șapte ani. Despre Voicu, presa vremii scria: „Cariera politică și militară a lui Cătălin Voicu este strâns legată de patru persoane cu influență foarte mare în statul român: fostul președinte al României, Ion Iliescu, deputatul PSD Viorel Hrebenciuc, primarul sectorului 5, Marian Vanghelie și generalul (r) SPP Dumitru Iliescu. Ultimul l-a promovat în structurile SPP și i-a asigurat un loc în Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Ion Iliescu l-a avansat la gradul de general, l-a decorat de mai multe ori și l-a angajat consilier la Administrația Prezidențială. Cât timp PDSR a fost în opoziție, Dumitru Iliescu și Cătălin Voicu au fost parteneri și au înființat o firmă de protecție și pază, un adevărat serviciu privat de informații. În 2000, la al doilea mandat al lui Ion Iliescu, Voicu a revenit consilier prezidențial la Cotroceni și a fost reconectat la pârghiile puterii.”[4]
În iulie 2011, la eliberarea din arestul preventiv a lui Voicu, echipei menționate anterior i s-a alăturat un al personaj politic, Șerban Nicolae[5], motiv pentru care ulterior atât presa cât și oponenții politici l-au etichetat drept „șoferul lui Voicu”. Șerban Nicolae, alături de Florin Iordache, în comisia parlamentară specială constituită la cererea fostului lider PSD, Liviu Dragnea[6], avea să joace un rol extrem de important în tentativa de schimbare a legilor justiției.
Dacă analizăm încă o dată personajele, am putea enumera, dat fiind faptul că încă ne mai sunt proaspete în memorie evenimentele declanșate odată cu conferința de presă în care Florin Iordache a anunțat, în 31 ianuarie 2017, aprobarea celebrei OUG 13, o echipă care-i cuprinde, alături de Șerban Nicolae și Florin Iordache, pe Eugen Nicolicea și Robert Cazanciuc, cu toții fideli ai liniei anti-europene promovată de Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu.
Această echipă, evident, are în spate și alte personaje deja condamnate penal de tipul Viorel Hrebenciuc și Cătălin Voicu sau prolificul „comentator politic” Dumitru Iliescu[7], pentru a înțelege cam cum arată un „centru de reflecție” spre care arăta cu degetul Tudorel Toader sau a cărui existență o semnala Augustin Lazăr.
Pentru a fixa ipoteza, ar trebui să continuăm raționamentul adăugând și alte premise care să-i confere substanță. Ce alt rost ar avea un astfel de centru de reflecție, pentru că e clar că nu poate avea o utilitate pur teoretică? Pentru a înțelege aceste lucruri, ar trebui să ne reîntoarcem la mandatul guvernului Adrian Năstase, cel care și-a autoasumat „succesul negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană”, pe vremea când liderii PSD erau pro-europeni.
La acel moment, de exemplu, guvernul Năstase a depus toate eforturile administrative posibile pentru ca referendumul din septembrie 2003, de aprobare a modificărilor constituționale care să permită aderarea României la Uniunea Europeană, să fie aprobat cu o largă majoritate. În treacăt fie spus, Valer Dorneanu, actualul președinte al Curții Constituționale a României, era pe atunci președintele Camerei Deputaților și și-a pus iscălitura pe legea nr.429 din 23 octombrie 2003, prin care erau ratificate modificările constituționale aprobate prin referendum.
De ce oameni ca Adrian Năstase, Adrian Severin, Ioan Mircea Pașcu, Dumitru Iliescu, Dan Nica și alții erau atunci pro-europeni sau „euro-optimiști”, iar acum joacă cartea național-conservatoare, s-a mai analizat, cu argumente pertinente, în spațiul public. O întreagă „emanație de cadre” din planurile secund și terțiar ale fostului partid comunist[8] deținea controlul puterii și al economiei românești la începutul secolului XXI și spera să prospere încă și mai mult din infuzia de fonduri ce trebuiau să fie generos (și „pe încredere”) alocate de Bruxelles.
De altfel Adrian Severin, Dan Nica sau Ioan Mircea Pașcu nu au fost într-atât de naționaliști încât să refuze mandate de europarlamentari și stipendiile aferente, iar Adrian Severin, încă și mai mult, nu a avut nicio ezitare să „exporte” obiceiurile dâmbovițene, motiv pentru care s-a pomenit cu o condamnare penală care l-a revoltat și re-„îndreptat” pe calea mândriei naționale și anti-europene.
De aici, din această zonă ideologică, care își face simțită transpartinic influența nefastă (deci și în PNL, UDMR sau chiar AUR[9]), a pornit ideea constituirii „centrelor de reflecție”, care ar fi rămas, cum se spune, „low profile”, departe de ochii opiniei publice, dacă Liviu Dragnea, forțat de perspectiva unei condamnări penale, nu ar fi cerut soluții urgente de modificare a legilor justiției, astfel încât să i se asigure impunitatea.
Un alt curent, căruia îi aparține cu siguranță Valer Dorneanu, ar prefera să nu se vorbească despre aceste „centre de reflecție”, tocmai pentru că „munca” lor este cu atât mai eficientă cu cât rămâne mai discretă. Și, dacă aruncăm o privire pe lista judecătorilor CCR[10], putem înțelege foarte bine „de ce”, iar dacă citim deciziile Curții, înțelegem și mai bine „cum”.
DEMONSTRAȚIA
Actualul guvern PNL – USR+PLUS – UDMR se declară pro-european, ceea ce ar putea fi valid, dacă facem comparația cu opoziția PSD – AUR, doar că, în sine, se susține cu mare dificultate respectiva afirmație. Politicienii UDMR, ca să le facem onoarea de a-i discuta primii, sunt mult prea dependenți, în contextul actual, de euro-scepticul FIDESZ al lui Viktor Orban; PNL are o aripă național-conservatoare strict identică cu substanța constitutivă a PSD și AUR, iar USR+PLUS are un discurs european, dar încă neacoperit de o ideologie consistentă care să arate că înțeleg ce înseamnă a fi astăzi și, mai ales, mâine european.
Prin urmare, este contextul perfect în care „nașii” centrelor de reflecție pot zburda în voie; pentru început, până la câștigarea viitoarelor alegeri, scopul fiind acela de a-și menține controlul asupra justiției, televiziunii publice și avocatului poporului – instituții redutabile în lupta cu majoritatea. Instituția prin care pot face cel mai bine acest lucru, plină de „emanați” cu suprafață aproape identică cu aceea (încă necunoscută cu certitudine) a centrelor de reflecție, este Curtea Constituțională a României.
Iar Curtea Constituțională a României a ieșit, iată, la atac, protejând Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție (SIIJ) din structura Parchetului General[11], conducerea Televiziunii Române[12] și, cel mai probabil, va urma să protejeze mandatul Renatei Weber la Avocatul Poporului. Majoritatea observatorilor s-au îndreptat critic, pe bună dreptate, asupra deciziei din 8 iunie a CCR, prin care era desființată o decizie de Curte de Apel, care se întemeia la rândul său pe o decizie a CJUE, privind SIIJ.
Discuția aici poate fi tehnică, sau politică. Juriștii se simt în mod întemeiat frustrați de atitudinea fățiș anti-europeană afirmată de majoritatea (5 din 7) a judecătorilor CCR[13], iar comentatorii din spațiul public observă corect că astfel Curtea face încă un pas mai departe în afirmarea doctrinei naționalist-conservatoare, după cei mulți străbătuți anterior de micul comando politic strâns în jurul lui Liviu Dragnea.
Dar ce este nou aici? Nimic. Valer Dorneanu & Co. fac pur și simplu demonstrația că centrele de reflecție există, că activitatea lor este îndreptată clar împotriva intereselor majore ale României, că prind tot mai mult curaj și devin tot mai eficiente. Munca lor rămâne discretă, dar instrumentele de acțiune se diversifică (vezi constituirea AUR și intrarea sa în Parlament) și vor prinde în curând un contur ideologic tot mai clar.
Odată demonstrația făcută, cred că tuturor ne este clar ce va urma. Întrebarea pe care ar mai trebui să ne-o punem este dacă răspunsul la acest tip de acțiuni trebuie să fie doar civico-politic: opinia publică sancționează, pro-europenii (așa cum sunt ei) duc lupta cu național-conservatorismul euro-sceptic de la tribuna Parlamentului? Într-o țară politic avansată, modernă, civilizată, europeană așa ar fi. În România nu este suficient, cred eu, iar momentul Ordonanței 13 este precedentul pe care mă bazez ca să argumentez că așa este.
Și uite așa ne întoarcem la justiție. Când primarul Sectorului 4, Daniel Băluță, a sesizat DIICOT asupra unor jurnaliști, formula acuzația că respectivii s-au constituit într-un grup organizat în vederea comiterii de infracțiuni prin care vizează să-i zădărnicească mandatul de primar. Între timp DIICOT a clasat cazul, pentru că acuzația nu se întemeia cu adevărat pe elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Prin contrast – așa cum voalat sugera și Augustin Lazăr – existența unor centre de reflecție care identifică, departe de ochii opiniei publice, căi prin care să subordoneze interesele națiunii unora de castă, de grup, folosind în mod nelegitim instituții fundamentale ale statului român, se încadrează perfect în definiția unor infracțiuni care amenință însăși națiunea și securitatea sa. Are Justiția forța să probeze aceste infracțiuni? Statul, în sine, se poate auto-curăța de o astfel de plagă?
Nu mă hazardez cu un răspuns. Observ doar că decizia din 8 iunie a CCR este o palmă aplicată pe obrazul Justiției, atunci când afirmă că politicul și nu instanțele au căderea să pună în aplicare decizia CJUE. Iată un prototip de silogism generat din centrele de reflecție și băgat pe gâtul Justiției. Ori, tot în puterea Justiției, într-un stat de drept, stă, este obligatoriu să stea, capacitatea de a arăta public adevărul, într-o ședință publică de judecată, și de a face dreptate.
Așteptăm să se facă aceste lucruri. Așteptăm să se facă dreptate. Dacă nimic nu se va întâmpla, de ce ne mai plângem că ne aflăm la periferia Europei? Acolo este lumea lui Valer și a amicilor lui. Quod erat demonstrandum.
[1] https://www.g4media.ro/augustin-lazar-s-a-creat-un-grup-de-reflectiune-pentru-reajustarea-legislatiei-lucrurile-pe-care-le-vedem-astazi-nu-s-au-produs-intamplator.html
[2] https://www.news.ro/politic-intern/tudorel-toader-confirm-spusele-doamnei-premier-am-refuzat-sa-imi-insusesc-vreunul-dintre-proiectele-de-oug-referitoare-la-amnistie-si-gratiere-elaborate-in-alte-centre-de-reflectie-1922405029002019050719017003
[3] https://www.youtube.com/watch?v=85PWK0ynvXY
[4] https://evz.ro/ce-a-ajuns-romania-nasul-mafiei-din-justitie-il-concediaza-pe-basescu-991225.html
[5] https://www.mediafax.ro/social/voicu-asteptat-la-iesirea-din-penitenciar-de-familie-si-de-colegul-sau-de-partid-serban-nicolae-8505163
[6] https://www.news.ro/politic-intern/iordache-cazanciuc-si-serban-nicolae-convocati-in-biroul-lui-dragnea-1922405422352017111217405696
[7] Vezi, de exemplu: ” https://www.justitiarul.ro/mesajul-cutremurator-al-unui-fost-sef-de-serviciu-secret-din-romania-noi-toti-cei-care-am-domnit-in-ultimii-30-de-ani-suntem-principalii-vinovati-de-dezastrul-abatut-asupra-romaniei/”
[8] A cărui ideologie, să nu uităm, în vremea lui Nicolae Ceaușescu, împrumutase mult din retorica naționalistă a legionarismului, iar la unele personaje mai „libertine„, tolerate de comuniști, ca Eugen Barbu ori Vadim Tudor, avea chiar și accente național-mistice.
[9] Ar fi foarte bine să nu cădem în iluzia că AUR este un partid nou și ideologic diferit de cele tradiționale.
[10] https://www.ccr.ro/judecatori/
[11] https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2021/05/Decizie_390_2021.pdf
[12] https://www.ccr.ro/comunicat-de-presa-17-iunie-2021/
[13] https://www.g4media.ro/25-de-organizatii-solicita-demisia-membrilor-ccr-dupa-decizia-privind-sectia-speciala-ccr-impune-judecatorilor-nationali-sa-nu-poata-aplica-direct-dreptul-european-care-se-opune-in-mod-clar-unei-astf.html
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Da, domnule Felea, aveti perfecta dreptate.
Demonstratia Dvs, inceputa sub semnul lui Socrate este amara, dreapta si inechivoca.
Nu se poate face justitie decit in momentul in care JUSTITIARII vor sti ei insisi , prin familia in care au crescut, prin scoala si activitate / comportament , ce este di ce insemna DREPTATEA.
Am pornit strimb dupa 1989, original ( vorba unui clasic in viata ), bazati pe stufoasa ( nu cred ca exista in intreaga civiliazatie euro- atlantica vreuna mai lunga ) si strimba constitutie scrisa de un alt incult, ignorant in ale dreptatii, pe nume Iorgovan .]
Si de aici trebui repornit, daca se mai poate si daca se mai vrea.
Mai întîi, în aceste „grupuri/ centre de reflecţie” sunt şi mulţi jurişti cu carnet PSD=PCR. NU se puteau schilodi legile justiţiei fără acordul acestor centre de reflecţie ale vechilor centre de putere comunist-securiste-pesediste.
În legătură cu „conservatorismul”, aici sunt două „conservatorisme” şi anume:
– conservatorism de speţa I, de natură comunist-securistă-pesedistă, şi
– conservatorism de speţa a II-a, de tip european, preluat de PNL.
Să nu facem confuzie între ele fiindcă poate părea diversiune.
Da, nici după 32 de ani(!!!) poporul român nu a ştiut/ putut/ vrut să scape de urmările şi urmaşii comunismului. La ultimele alegeri au votat 35% pentru urmaşii PCR numiţi acum PSD şi încă 10% pentru partea naţionalistă a aceluiaşi PCR şi numită acum AUR.
Aşa că principala problemă a poporului român este: vrea sau nu vrea să mai aparţină lumii occidentale?
Iar dacă dorim să aparţinem în continuare lumii occidentale, atunci trebuie început cu SCHIMBAREA CONSTITUŢIEI comunist-fesenist-pesediste.
„Ce-i de facut?” :-(
CCR nu poate fi reformata decat dupa reformarea Constitutiei.
Pentru reformarea Constitutiei nu exista nicio perspectiva realista, intr-un orizont de timp …. in cursul vietii noastre pamantesti.
Constitutia nu va fi schimbata decat eventual, pe ici pe colo, prin punctele ne-esentiale si asta dupa lupte seculare deoarece nu se poate atinge o majoritate intr-adevar motivata sa o schimbe, impotriva intereselor politicienilor.
Si vom avea in continuare CCR si AP si Curtea de Conturi si ANI (care se doresc, in definitie, instante obiective) emanate de interesele politcienilor – in niciun caz nu vor fi re-organizate ca instrumente de amendare a derapajelor politicienilor profesionisti.
Ceva trebuie sa se rupa, dar ma tem ca nici asta nu va duce automatla schimbarile dorite
Și atunci gândiți-vă la opțiunile pe care un judecător le are în acest moment în România:
– ești cinstit și corect, iar atunci vine Netejoru peste tine și ajungi în CSM la mâna echipei Savonea-Baltag
sau
– ieși frumos la pensie cu 5.000 eur pe lună
Îmi este teamă ca România nu mai are nicio șansă să se curețe de această plagă, cum spuneți.
Pînă la urmă dacă facem o socoteală pe repede-înainte am avut un președinte activist de partid școlit la Moscova, un căpitan de vapor bișnițar de blugi și turnător la secu și un escroc imobiliar albit de justiția din cîmpul tactic. Nerelevant și învins de secu, un profesor care a fost relativ onest și care acum se face de rîs studiind înaintat și aprofundat Levantul. La ultima strigare de prim miniștri s-a prezentat un valutist care deși era școlit prin America, a dat chix la o maradona în care a vrut să-l facă la pungă pe moș Isărescu, chestie care l-a trimis în șomaj, așa că s-a apucat de politică. Despre Dragnea și golanii lui nu avem ce discuta, de la început știam ce o să urmeze, nenorocirea este că toți ceilalți maimuțoi au fost votați de oameni care și-au pus speranțele în promisiunile lor și au tras nădejde că va fi mai bine. În final, ne-am ales cu o țară în din care aproape un sfert din locuitori au fugit iar cei care încă au mai rămas p-acilea sînt mîndri că deocamdată o duc nițel mai bine decît bulgarii și moldovenii.
Ce analiză profundă! Iar limbajul elevat o face accesibilă și la marginea șanțului.
Groaznic! :(
Cetăţene, oare cine i-a ales pe cei incriminaţi de tine?
Ce am putut observa ? Din multitudinea deciziilor luate de catre CCR , in ultimii ani ,incepind cu momentul sau cu data aparitiei ordonantei numarul 13 , am extras doua decizii ce au avut si inca au un impact major asupra a ceea ce noi numim stat de drept . Cu totii ne amintim momentul in care declansarea alegerilor anticipate a fost oprita, de catre CCR , in virtutea necesitatii unui acord comun acceptat intre toate partidele parlamentare alaturind totodata si nevoia de loialitate obligatorie intre toate institutiile statului Roman, decizie ce a determinat , la modul practic , imposibilitatea declansarii unor alegeri anticipate . Printre ultimile decizii se afla si aceea ce scoate instantele de judecata din postura de decizie ca parte a unei initiative a CJUE ce putea elimina SIIJ, Dealtfel CJUE reamintește că dreptul UE are supremație în fața dreptului național și că nicio instituție, fie ea și Curte Constituțională, nu poate trece peste aceasta.Cu toate acestea CCR decide in clar ca nici o instanta de judecata nu are drept de decizie pe speta in cauza .In contrapartida ministrul de justitie solicita aparitia unei legi ce pedepseste instantele de judecata daca nu respecta si nu pun in aplicare deciziile CJUE. Momentul de fata pare a fi o infruntare juridica unde decizia ce contine nevoia de loialitate intre institutile statului Roman pare a nu mai fi respectata , chiar de initiatorii ei .In perspectiva , urmare a intilnirii la virf Biden – Putin putem subintelege cerinta SUA ce contine printre altele si resetarea jocului politic in tarile membre UE , unde Rusia isi ea angajamentul -probabil- de a nu se mai amesteca . Vom vedea repede daca este asa sau nu .
Presupun ca nick-name-ul ales denota conform profilului personajului impulsuri rebele pentru fetite de 6 ani din America Latina.
Doriti un Peron, Evita Peron, sau poate pe europenii Franco sau VDL aleasa in spatele usilor inchise sau parlamentari UE alesi de o infima minoritate din cetatenii UE plus o sleahta de judecatori UE cu apucaturi antisemite si interpretari radicale sa dicteze intregii UE?
Ce reprezentativitate au oamenii astia?
Sau poate va lipseste Gavroche … asa ca european … cu folosirea de copii in conflicte si glorificarea unei victime inocente in numele „revolutiei”?
@Durak
Are you writing under influence….?!?
virusul NKVD/KGB/FSB… GRU are diverse forme de manifestare.
si profita de comorbiditatile unora: dorinta de imbogatire, nivelul IQ, trufia…
avem cuiburi/focare in toate institutiile statului si nu numai. de la malul dunarii – calarasi – pânã in parlamentul european, e plin de cuiburi si focare.
o tara slaba la granitele UE e tinta virusului. infesteaza tot… bulgaria, romania, moldova, ucraina, ungaria…
ajunge in europa centrala si de vest.
viata e greu.
@nicui
Mi-as dori, sincer, sa fie cauza, principala, virusul „NKVD/KGB/FSB… GRU”. Ar fi extraordinar. Am sti cu usurinta cine e vinovat, am exonera bucurosi raspunderea nationala (a noastra, a poporului ro.) iar eliminarea raului ar fi muuult mai lesnicioasa. Din nefericire NU e asa.
Cauzele sunt multiple. Unele dintre ele le-ati numit „comorbiditati”. Interesant si de retinut.
E pacat. Ro.are un potential extraordinar de dezvoltare rapida, dar e virusat acut de „comorbiditatile” amintite si de „traditii” pernicioase.
Pe termen scurt-mediu (raportat la vietile noastre) exista motive de pesimism moderat. Dar….pe termen lung, istoriceste vorbind, sunt motive de optimism si incredere. Insa noi vom fi oale si ulcele.
Cea mai mare realizare a Ro.(despre care nu vorbeste nimeni) este reducerea substantiala a diferentei de dezvoltare fata de occident. Spun asta deoarece, ptr.o comparatie corecta, la anul 1000 orasele de pe malul Marii Nordului si (un pic mai tarziu) cele de la Baltica aveau Lex mercatoria. Reguli clare privind negotul, reglementarea disputelor inerente, etc. Asta cu 3 secole inainte de Basarab I intemeietorul…..
Mai subzista si astazi decalaje de dezvoltare, dar e vreo comparatie cu cele 3 secole mentionate?!? Nu, evident.
Nu discut acum despre cauzele diferentei de 3 secole deoarece sunt N (in special de ordin extern) si nu fac chiar deloc obiectul comentariului meu.
Citind cu interes articolul, la fel ca și pe celelalte foarte bune texte ale autorului publicate în spațiul acestei platforme, regret să constat că domnul Cristian Felea observă că România este o cleptocrație abia la peste trei decenii de la capturarea statului de către gruparea securisto-comunistă de tip mafiot, care drenează resurse din averea publică în proprietatea privată a membrilor săi și a apropiaților acestora.
Fiind o problemă de securitate națională, mă întreb, oare cei plătiți [inclusiv] din banii mei să vegheze la securitatea națională ce fac?! …Și, în consecință, să demonstreze oare inactivitatea lor faptul că au devenit „javrele” ce îi slujesc pe „porcii” care au capturat statul român (în sens orwellian, desigur) ?!
Întrebarea de mai ‘nainte servește retorica, răspunsul este evident.
@Constantin
Cum, probabil, cunoașteți CCR a decis prin 2017-2018 că faptele de corupție/”cleptocrația”&co NU pot fi considerate amenințări la adresa securității naționale. Prin urmare instituțiile plătite „[inclusiv] din banii mei să vegheze la securitatea națională” nu au competențe legale ptr.a acționa, cât de puțin, in ceea ce privește corupția. Orice probe obținute sunt nule…..chiar si cele întâmplător obținute în cadrul activității strict privnd securitatea națională.
Cu alte cuvinte, dacă SRI/SIE obțin info privind activități de corupție pot să informeze Parchetul, dar acesta trebuie să înceapă activitatea de urmărire a infractorilor în speranța că acestia vor repeta faptele sesizate de SRI/SIE……
Știu, o să vi se pară scandalos. Și mie. Dar asta n-are nicio relevanță.
In aceasta situatie, ce sa faca si ei, adica „serviciile”, ca sa nu stea degeaba?
Stiti ca e o zicala: „daca nu ne ajutati, macar nu ne incurcati!”
Dar, intoarsa pe dos se poate spune: „daca nu ne incurcati, mai bine ne-ajutati?”
Informatia exista si, daca CCR refuza sa fie pusa la dispozitia Justitiei, cineva tot poate s-o foloseasca/rasplateasca…
@donquijote
Sincer, nu stiu cum sa inteleg coment.dvs.
„Serviciile” au si alte treburi care sunt circumscrise „securitatii nationale”, la modul serios vorbind.
Da, fara discutie ca „cineva” tot ar putea folosi info in cauza. Dar, in contextul discutiei de aici, ar fi ilegal. De aceea decizia CCR este pernicioasa.
Situatia este, probabil, unica in lume….. Aliatii „decisivi” ai Ro.s-au aratat f.mirati de o asemenea chestiune si chiar insista sa se faca ceva ptr.a reveni la o situatie fireasca (a razbatut si in presa). Asta deoarece problema ce pare sa fie doar de ordin intern are, in mod inerent, aspecte internationale serioase. Traim intr-o lume mondializata. „Terorică”, „spionică” nu fac doar terorism ci isi acopera activitatile criminale cu activitati economice…..
„Sincer, nu stiu cum sa inteleg coment.dvs”
In sensul ca daca legal, justitia nu are voie sa le foloseasca se vor gasi unii pentru care cuvantul legal nu are relevanta.
Si pentru ca nu este legal, nici nu pot fi contestate informatiile, dar pot fi folosite de „prieteni” pentru servicii informale.
Toata lumea are de protestat civic impotriva culegerii/colectarii de catre stat a informatiilor despre persoane private, dar faptul ca entitati private au acces la aceleasi mijloace nu face obiectul vreunui protest civic. Si aceste activitati de culegere de informatii, nici nu sunt considerate de competenta „serviciilor” oficiale; asa ca toate informatiile alea de care ne temem, adica, ca statul ne controleaza viata, circula totusi si sunt valorizate.
Iar serviciile oficiale sunt trimise la floricele pe campii
@donquijote
Subscriu 100% concluziilor dvs.
Aș mai adăuga că data&metadata colectate de Android, iOS, FB, Win., etc pot fi, conform EULA, folosite in scop comercial….. Asta nu exclude deloc vânzarea/schimbul cu entități statale&alike.
Cumva, cum bine spuneti, datele tot vor fi folosite. Chiar si prin eludarea deciziilor CCR cu ajutorul EULA amintit. Cel putin geolocalizarea, metadata asociată comunicațiilor online și stocate de OS/App, wi-fi&bluetooth logs, Alexa, Siri, Cortana, okGoogle, etc.
Culmea e că ne ofuscăm, îndreptățit, cand „serviciile oficiale” urmăresc, înregistrează, etc, dar nu ne deranjează deloc atunci când o fac GAFAM. Publicul le percepe ca nepericuloase….. Același public care ar trebui să se pronunțe asupra orice, in viziunea democrației referendare/participative……