În urmă cu 40 de ani, ipoteza comunistă, ( acea ipoteză la care visează tinerii radicali ce admiră curajul anti-capitalist al bravului Alexis Tsipras) prindea contur în Cambodgia. Timp de trei ani şi opt luni, în Cambodgia, devenită Kampuchea, ideea de egalitate absolută şi proiectul de regenerare umană aveau să fie aplicate, cu rigoare procustiană. Ţara Khmerilor Roşii avea să fie, literalmente, un vast lagăr de concentrare, dominat de foame, îndoctrinare şi teroare.
În maniera lor ascetică şi conspiratorială, comuniştii din Cambodgia sunt moştenitorii însângeraţi ai anilor 1789 şi 1917. Parcursul care uneşte radicalismul iacobin şi gestul leninist este cel care îi va inspira, în tentativa lor, unică în istorie, de a lichida o întreagă societate, în căutarea perfecţiunii geometrice. Suflul tiranic şi prometeic pe care Edmund Burke îl presimţea în revoluţia franceză animă această intreprindere colosală. Educaţia pariziană pe care unii dintre conducătorii khmeri o primesc indică până la ce punct mesianismul comunist este o formă de contagiune intelectuală. Din această matrice a raţionalismului inuman se hrăneşte guvernarea ce aspiră să redea Cambodgiei gloria pierdută a cetăţilor de la Angkor. Regăsirea măreţiei trece prin nivelarea comunităţii şi aplicarea unei reţete genocidare.
Asemeni “Revoluţiei Culturale” şi întregului elan maoist, ideologia dominantă în Kampuchea este o tentativă de a acorda marxism- leninismului puritatea revoluţionară pierdută. Khmerii roşii imaginează o sinteză, teribilă, între exaltarea valorilor rurale şi ambiţia de distrugere, completă, a păturii urbane educate. Abandonarea capitalei şi îndrumarea orăşenilor către taberele de muncă din provincie este actul de naştere al unei noi naţiuni, purificate de orice rest burghez. Ipoteza comunistă este împinsă până la ultimele consecinţe. Pariul khmerilor roşii este, la fel ca cel al tututor comuniştilor, unul antropologic. Vechiul habitat impur trebuie să facă loc unui nou sălaş, revoluţionar. Linia de demarcaţie dintre vechi şi nou este trasată, limpede. Rigoarea reordonării realului este fără precedent în istorie.
Priviţi în ordine istorică, khmerii roşii sunt descendenţii ultimi ai „Egalilor” lui Babeuf. Visul pe care guvernarea îl face să prindă contur este acela al egalităţii. Nici un efort, nici un sacrificiu nu sunt inutile pe acest drum al eliminării inegalităţii. Egalitatea din Kampuchea are conturul unui imens spaţiu penitenciar. Îmbrăcămintea individuală este abolită, înlocuită fiind de o uniformă ce o evocă pe cea a tovarăşilor chinezi. Mergând spre originea răului şi a exploatării, khmerii roşii abolesc moneda şi comerţul. Asemeni leniniştilor în anii de război civil, comuniştii din Kampuchea sunt seduşi de această himeră a începutului ce purifică umanitatea. Trecutul şi legăturile religioase sau de familie sunt obstacolele de înlăturat în acest efort de redefinire colectivă. Instituţiile tradiţionale sunt suspecte. Lichidarea lor este o datorie revoluţionară. În acest punct, comunismul khmer atinge o perfecţiune totalitară la care nici măcar stalinismul nu putea aspira. Izolarea autarhică permite transformarea societăţii în ritm accelerat. Dintre regimurile comuniste, doar Coreea de Nord se apropie de acest standard al controlului absolut şi terifiant.
Ipoteza comunistă, indiferent de hibridizările ideologice pe care le suferă, este inseparabilă de fabricarea Duşmanului ce se cere exterminat. Lecţia leninistă este profetică. Calitatea de membru al unei clase inamice este o raţiune suficientă pentru a fi executat. Vinovăţia individuală este irelevantă. Kampuchea este un imens abator, operat cu minuţiozitate. Alături de câmpiile morţii, în care lichidarea survine prin foamete şi extenuare, centrele de interogare şi de detenţie sunt apoteoza khmeră a viziunii din anii Marii Terori. Dreptul penal este suspendat şi, o dată cu el, obligaţia statului de a prezenta probele vinovăţiei celor acuzaţi. Moştenirea anilor de exerciţiu egalitar comunist este o colecţie de fotografii, imortalizând chipurile celor care aveau să moară. Minuţiozitatea macabră este o consecinţă a planificării revoluţionare. Memoria individuală şi cea colectivă trebuie distruse, până la capăt. Khmerii Roşii sunt inginerii ce taie în carnea compatrioţilor lor drumul spre viitorul luminos.
Sinteza ideologică khmeră cuprinde, simbolic, la fel ca şi cea stalinistă, o dimensiune genocidară clasică. Supremaţia rasei khmere este incompatibilă cu însăşi supravieţuirea inamicului intern, minoritatea vietnameză. Dacă regimul stalinist recurge la Katyn sau Holodomor, Khmerii roşii proiectează scenariul unei patrii golite de duşmanii etnici tradiţionali. Peste criminalitatea motivată marxist se suprapune fantasma nazistă a purităţii etnice. Este o întâlnire ce dă măsura naturii proteice a răului din veacul trecut.
Instituirea totalitarismului khmer, acum patru decenii, este efectul unei premeditări intelectuale. Violenţa pe care statul o îndreaptă împotriva propriilor său cetăţeni este ecoul acelui Octombrie 1917, celebrat ca un an zero al fericirii universale. Ordinea lui Pol Pot este ordinea lui Şigaliov. Demonismul său este expresia ipotezei comuniste. Sângele victimelor irigă câmpiile morţii.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ideologia folosită de un grup de psihopați pentru a se menține la putere este complet nerelevantă.. Înlăturarea de la putere a Khmerilor Roșii a fost realizată tot de o țară comunistă, de Vietnam. Iar Națiunile Unite au continuat încă 10 ani să recunoască guvernul Khmerilor Roșii drept guvernul legitim al Cambodgiei. Adică realitatea e un pic mai complexă, nu se rezumă la ”khmerii erau the bad guys”.
Alăturarea lui Pol Pot și Tsipras este complet forțată, nu cred că Tsipras intenționează să masacreze pe nimeni. Însă Germania șterge pe jos cu Grecia de ani întregi și ce-i prea mult e prea mult.
De ce, citind ceea ce scrii, am aceeasi senzatie pe care am avut-o in 1989 cand ilienscu incera sa ne convinga ca, totusi, comunismul este bun si ca el a fost doar prost reprzentat in Romania?
Oricum, cum nu l-am crezut nici pe el atunci cum nu te cred nici pe tine acum.
Restul disursulu tau este consecinta deviatiilor de la o viziune decenta asupra lumii …
E complet nerelevant ce senzație ai tu, faptele nu le neagă nimeni, Khmerii Roșii au masacrat în jur de 2 milioane de oameni, cam un sfert din populația Cambodgiei. Dar când le păstrezi locul la ONU doar fiindcă Vietnam-ul era pro-sovietic, cam orice legitimitate morală din partea ta e egală cu zero. Și când invadezi Irak-ul în 2003 la fel cum URSS a invadat Afghanistanul în 1979, orice legitimitate morală a ta e din nou egală cu zero..
Așa că nu veni să faci propagandă împotriva lui Tsipras comparându-l cu Pol Pot, în timp ce Germania își face afacerile mituind oficiali greci. Îmi e perfect egal ce le spune Tsipras grecilor ca să-l voteze, însă ce face Germania cu Grecia n-are nicio legătură cu lupta împotriva marxismului. Grecii au fost mituiți timp de 70 de ani (roughly) de către vest ca să nu treacă în tabăra rușilor, e perfect OK dacă azi le spui că n-au decât să se descurce cu cât produc și nu le mai dai niciun ban, dar nu veni să le explici că își datorează banii cu care i-ai mituit pe vremuri.
Germania a jucat tot timpul la două capete, chiar și pe vremea când erau 320.000 de militari americani acolo. Iar România și Polonia au trăit din plin urmările ipocriziei și duplicității germane. Ești convins că Germania nu împinge azi Grecia în brațele rușilor în baza unor înțelegeri pe sub masă?
@Harald
Ideologiile care le permit de psihopatilor sa ajunga la putere si sa se mentina acolo fara probleme nu sunt deloc irelevante. Ideologia este cea care ofera suportul moral unui astfel de psihopat si ii asigura fidelitatea adeptilor, fapt care ii permite sa savarseasca crimele. Ce ar fi ajuns Pol Pot fara ideologia marxista? Cel mai probabil un banal instalator sau electrician de care nu ar fi auzit nimeni. Ideologiile urii, fie ca e vorba de ura de clasa sau de rasa, au creat conditiile pentru marile masacre ale sec.XX.
Din fericire psihopatii nu se prea inghit unii pe altii, aliantele lor sunt de conjuntura, cu prima ocazie se arunca unii la gatul altora, asemeni lui Hitler si lui Stalin. Nu cred ca este cazul sa vedem merite acolo unde nu sunt. Interventia militara a Vietntamului in sprijinul Khmerilor rosii i-a adus pe acestia la putere. Drept recunostinta, Khmerii rosii au atacat Vietnamul, iar acesta din urma a raspuns printr-o noua invazie. Nu considerentele umanitare au cauzat insa acest atac. Nici regimul vietnamez nu statea deloc bine la acest capitol.
Este falsa afirmatia ta referitoare la faptul ca Natiunile Unite ar fi continuat sa recunoasca guvernul Khmerilor rosii la 10 ani dupa inlaturarea lor de la putere. In fapt, Natiunile Unite au refuzat sa recunoasca guvernul marioneta impus de Vietnam (format dealtfel tot din Khmeri rosii raliati la noua putere). Reactie fireasca si conforma cu uzantele diplomatice, nici Japonezii nu au avut mai mult succes cu guvernele lor din Manciuria si China. La patru ani de la invazie a fost recunoscut un guvernul antivietnamez de coalitie, CGDK, dominat insa de partide anticomuniste. La aceasta coalitie a participat si PDK(fostii Khmeri rosii), dar doar in calitate partid minoritar, ei nu detineau nici functia de presedinte nici pe cea de prim ministru.
In concluzie, ai dreptate, realitatea este chiar mai complexa.
Stimate domn, orice regim ideologic are rezultate sinistre pentru cei guvernați, nu contează că e marxist sau religios sau de orice altă orientare ideologică a mai inventat mintea umană în ultimii 6000 de ani. Dar articolul dedicat Khmerilor Roșii îl menționează clar pe Tsipras, da?
„Orice regim ideologic are rezultate sinistre pentru cei guvernati…”. Scuza-ma, dar afimatia asta nu este alteceva decat o relativizare stravezie.Numai cateva regimuri au instituit teroarea cinica ca mijloc de guvernare si au ajuns la performanta de a-si asasina cu sange rece sute de mii sau chiar milioane de cetateni. Regimurile comuniste se incadreaza aproape fara exceptie in aceasta categorie.
”Scuză-mă”, dar ce-ar fi să faci o listă cu regimurile ideologice, poate așa te mai lămurești.
Au existat unele regimuri comuniste care au masacrat milioane de cetățeni, așa cum au fost și regimuri religioase, naționaliste sau rasiste care au masacrat milioane de cetățeni. Ceea ce contează, ceea ce trebuie eliminat din politică, sunt masacrele în sine, nu pretextele lor.
În momentul când pentru tine marxiștii devin dușmanii poporului și pentru celelalte ideologii criminale găsești scuze, nu ești cu nimic mai bun decât ei.
Cateva observatii:
Regimul Khmerilor Rosii a fost inlaturat in 1979 de armata vietnameza (vietnamezii fiind pro-sovietici).
Dar au continuat sa ocupe locul Cambodgiei la ONU, cu sprijin occidental.
SUA, Thailanda si China au sustinut, din considerente anti-sovietice, gherila Khmerilor Rosii impotriva noului guvern pro-vietnamez.
Istoria e ceva mai complicata…