duminică, februarie 5, 2023

Iritarea domnului Dragnea

Domnul Dragnea este un om care doreşte binele patriei sale şi doar opoziţia, agasantă, a inamicilor săi interni şi externi face ca acest prea-plin paradisiac să nu se reverse peste România. Iritarea domnului Dragnea este din ce în ce mai evidentă. Acestor forţe obscure, dintre care se detaşează ubicuul Soros, li se datorează blocarea iniţiativelor sale. Dotată cu unul dintre cele mai competente cabinete din istoria ei, România are motive de speranţă, ne asigură domnia-sa. Ceea ce ni se cere este să denunţăm cu energie pe duşmani, pe inamici, pe sabotori. O dată acest instinct al loialităţii faţă de conducător activat, fericirea colectivă este mai aproape de noi ca oricând.

Iritarea domnului Dragnea este provocată de înverşunarea cu care unii dintre noi se dedică unor idealuri pe care viziunea sa politică le socoteşte irelevante şi pernicioase. De la egalitatea în faţa legii la transparenţa guvernării, toate aceste exigenţe sunt destinate să tulbure pacea cu care domnul Dragnea este obişnuit, din anii de domnie în calmul Teleorman. Iritarea domnului Dragnea este născută din frustrarea celui care realizează că România este mai mult decât o feudă şi că practicile cu care a înrobit o comunitate locală nu se pot extinde la nivelul unei naţiuni.

Ancheta iniţiată de RISE Project este inseparabilă de această iritare care îl încearcă pe stăpânul PSD şi al României. Ceea ce analiza a relevat este amploarea unui sistem perfecţionat de capturare şi de spoliere al statului. Asemeni omologilor săi din ţările subdezvoltate, domnul Dragnea înţelege cariera publică doar în termeni de bunăstare personală. Complicităţile sunt calea naturală spre parvenire. Pentru domnul Dragnea, a acumula averi, din ce în ce mai mari, este semnul normalităţii, căci a domni peste cei fără de cuvânt şi de drepturi este vocaţia stăpânilor, acum, ca şi în era comunistă. Privilegiile încununează o existenţă care nu se supune legilor. De la alocări de resurse la servicii de informaţii, totul trebuie luat în proprietate. Logica domnului Dragnea uneşte spiritul secretarului de judeţeană de partid cu rapacitatea unui arendaş. Imaginea pe care o venerează este aceea a puterii. Iar puterea trebuie expusă, etalată, adulată.

Reacţia statului, aceea de a fi trimis potera fiscală la sediul unei instituţii de jurnalism, dovedeşte că România oficială devine, pas cu pas, extensia voinţei unui singur om. Ca de atâtea ori, domnul Dragnea se distanţează, se disculpă,se justifică, dar tonul său este unul fals şi neconvingător. Clienţii săi sunt plasaţi în poziţii influente, rolul lor este de a servi, fără ezitare. Domnia legii nu mai are nici un sens în acest eşafodaj de patronaj şi ingerinţe.

Căderea domnului Dragnea va fi provocată, mai devreme sau mai târziu de inflexibilitatea cu care nu înţelege să împartă nimic din averile domniei- sale. Domnul Dragnea este incapabil să fie altceva decât un satrap provincial. Ridicarea sa la vârful României nu a modificat nimic din mentalitatea sa. Viziunea pe care o îmbrăţişează este meschină, măruntă, lacomă. Toxicitatea ei derivă din determinarea cu care domnul Dragnea este dispus să facă orice spre a rămâne ceea ce este acum. România este doar un vast teritoriu de explorat şi de exploatat. Orice altceva nu mai contează. Regimul Dragnea este unul patrimonial, iar derivele autocratice sunt de plasat în acest context.

Provocarea de acum trebuie formulată limpede şi fără echivoc. Supravieţuirea şi consolidarea regimului Dragnea implică eternizarea acestei dominaţii rapace. În acest stat domesticit, legea şi critica nu mai pot conta şi nu mai pot fi admise. O dată ce acest drum este ales, întoarcerea nu mai este posibilă. La capătul său se află doar supunere, inegalitate şi tăcere. Viaţa noastră ca viaţă a libertăţii, pluralismului şi competiţiei economice este imposibil de imaginat în România domnului Dragnea. Opoziţia faţă de acest regim este un act de legitimă apărare civică.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Sint multi care spun ca Dragnea nu a invatat nimic din pățăniile maestrului în minciuni si manipulare care a fost Băsescu. După aceeași metodă, se înconjoară cu slugi care trebuie să-i execute ordinele întocmai și la timp, altfel spală pe jos cu ei după ce in prealabil îi supune unei ședințe de umilire in public. Unii l-au tras de mînecă si i-au spus ”bă, nu mai face podelele cu ăștia că după ce ți se tremină ața, au să-ți rupă capu’ ca lu’ Băsescu, care nici acum nu crede că i se întîmplă lui așa ceva!”. Ei bine, Dragnea și-a asumat tot! Stilul lui de a fura isi are rădăcinile in viața din satul în care a crescut, adică trage căruța in capul ariei si fură cît poate, după care bici la cai si Doamne-ajută! Dosește prada și daca îl prinde bine, dacă nu, și mai bine. In definitiv, avînd în vedere precedentele din justitie, ce poate să pățească? Oleaca de pușcărie în care statul claie peste grămada intr-o cameră neaerisita, ciorba de varza și macaroanele cu zahăr precum și veceul la comun combinat cu spălatul sîmbata nu fac decît să-i stîrnească aducerile aminte din copilaria lui din satul cu nume predestinat, Gratia. Ligheanul cu galbeni de sub pat, covoarele de pe pereti, perdelele cu ciucuri si sticlele de vizchi din vitrina, tot ce a adunat din furat ramîne neatins si pentru asta merită să facă doi-trei ani de pușcărie, daca nu are noroc să ia vreo douazeci cu suspendare sau un arest la domiciliu in ranch-ul său din Brazilia. La cum merg treburile cu justiția mi-e că o să fie exilat pe viață in Monaco si nu o să aibă dreptul decît la un iaht cu un singur elicopter pe punte.

  2. Problema acestei țări nu este faptul că există infractori. De-astia sunt peste tot, chiar si in lumea civilizată. Problema este că au posibilitatea de a face infracțiuni care aduc atingere unei comunități de 400 000 – 700 000 de oameni (Dragnea, Mazăre, Oprisan etc.) sau întregii natiuni (Năstase, Șerban Mihailescu, Hrebenciuc, Mitrea, Dan Ioan Popescu etc.), iar pedepsele sunt modice sau inexistente pentru că au grijă „să-și facă prietenii” printre oamenii cheie din justiție și din serviciile secrete. România este într-un echilibru instabil între o țară cu o democrație funcțională cu domnia legii și un stat de tip mafiot. În 3-4 ani se va vedea clar încotro se înclină această balanță și va rămâne așa 1-2 generații (20-40 de ani).

    • De acord, dar de ce l-ati pus pe Dragnea pe lista 400-700 000?
      El se straduieste sa joace in liga mare. E adevarat ca banii ar parea ca vin din „afaceri” locale. Dar asa, si 300000 spaga, la Nastase era un mizilic.

  3. Nici cismaru + (cac)ademicianca („savanta”-de-renume-mondial) nu pricepeau ce li se reproseaza. Ba chiar p-acilea sunt autori de „texte” care se pot incadra in categoria celor care nativ NU POT.
    Principial, formula pe care handicapul nativ (al individului care face subiectul articolului) a folosit-o ca sa se justifice se poate regasi mai jos intr-o alta forma. Ca doar atat pot n-ar fi o pb reala intr-o societate bazata pe fonduri. NU pe forme. Ce mi-e ca un oarecare sinistru (chipurile mare reformizd) simplu pasager fiind intr-o cursa de linie a unei companii internationale se trezeste sa reproseze acelei companii ca nu-i satisface cerintele ultranationaliste sau ce mi-e ca un la fel de oarecare musiu clameaza ca „oculta mondiala” il impiedica sa se desfasoare. La fel de ultranationalist.
    Reala problema nu se regaseste la astfel de indivizi. Sau individe (ca sunt destule exemple). Reala problema este ca impotenta lor nativa (dublata de proverbialul tupeu) se regaseste in milioane de votanti. Crescuti si „educati” in acelasi spirit. al formelor. Astfel ca fondul ramane nereprezentat. Democratic.

  4. A doua zi dupa ce Dragnea s-a declarat vizat direct (desi nu stie concret, in ce fel) de o campanie a lui Soros, unul din anturajul lui (nu i-am retinut numele fiindca doar am auzit la radio in timp ce conduceam) facea o declaratie demna de anii ’50: daca cineva vrea sa-l destabilizeze pe dragnea care este seful psd, inseamna ca vrea sa destabilizeze psd, iar daca vrea sa destabilizeze psd insemna ca vrea sa destabilizeze tara, psd fiind cel mai mare partid din tara. N-am reusit sa gasesc pe internet inregistrarea deci citez din memorie, nu reproduc exact.
    As fi putut s-o iau drept ironie, dar nu era nici pe departe. Initial, omul a vrut sa o dea pe minimal – zicand, ca poate ca nu-i chiar asa, ca poate a interpretat cineva gresit – dar s-a mai gandit, s-a ambalat si a ridicat vocea: totusi daca cineva indrazneste sa se lege de dragnea …

    Suna ca: ” dai in mine dai in fabrici si uzine”. Poate n-ar fi rau sa mobilizam armata, ca, uite, tara e in pericol.

    Sau, macar sa votam legea aia a defaimarii ca in Turcia ca sa protejam tara de aiuritii astia care nu au respect fata de domn.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro