Se pune înterbarea dacă închiderea OTV reprezintă o măsură necesară sau un precedent primejdios?
Răspunsurile pot diferi în funcţie de poziţia pe care se situează cel interogat. Extremele o vor aprecia ca o măsură de asanare a spaţiului mediatic sau ca o răzbunare politică. Şi una şi cealaltă pot avea dreptate.
Degradarea calităţii bombardamentului mediatic la care este supus poporul român a început mult înainte de apariţia OTV-ului. Responsabilul, sau vinovatul principal, este o televiziune adînc intrată în conştiinţa românilor, ca lider necontestat al preferinţelor acestora. Pro TV-ul a avut o contribuţie decisivă la transformarea majorităţii românilor într-o masă de manevră amorfă, lipsită de dispoziţia de a face un minim efort pentru a asimila unui act de informare, cultural sau artistic, posesoare a unor gusturi derizorii, apetenţe instinctuale şi preferinţe morbide. Încununarea acestei acţiuni a fost oferirea pe tavă a acestei mase, unei clase politice hulpave, urmată, după îndeplinirtea acestei misiuni de către maurul protevist, de renunţarea perfidă a implicării în actualitatea politică.
O dată calea deschisă, s-a nivelat drumul actualilor jucători, care au amplificat pînă la paroxism mizeria şi manipularea. În acest context, apariţia OTV-ului putea fi oarecum aşteptată, acest post răspunzînd nevoilor celor mai abrutizaţi exponenţi ai maselor populare. Alunecarea sa pe terenul politicii a venit în întîmpinarea aspiraţiilor acestor creiere imaculate.
O şansă diabolică a făcut ca, exact în perioada alegerilor, partidul-televizor să fie la apogeu, situaţia fiind asemănătoare cu a PRM-ului din 2000, cînd Vadim a fost propulsat pînă în turul 2 al alegerilor prezidenţiale. Stingerea PRM ar fi putut fi un model pe care să-l urmeze în mod natural şi PP-DD-ul (dezertările au început deja, chiar în direcţia voiculesciană).
Reacţiile publice imediate după suspendarea emisiei postului au fost mult mai slabe decît ne aşteptam. Dacă facem legătura cu scăderea cifrelor de audienţă din ultima perioadă (post Elodia) faptul apare destul de explicabil. Judecînd optimist am putea spera într-o deşteptare a publicului, sătul de mizeria în care era din ce în ce mai înglodat şi bucuros că a fost ajutat să se mai limpezească puţin. Faptul că motivul oficial ţine de neplata amenzilor, aduce cu arestarea şi condamnarea lui Al Capone pentru evaziune fiscală, ilustrînd o dată în plus precaritatea sistemului legislativ românesc şi disponibilitatea sa de a proteja infractorii.
În acest context, entuziasmul unanim al CNA-ului de a face ordine şi curăţenie nu trebuie apreciat la dimensiuni exagerate, dar poate fi considerat ca un început benefic pentru o mare operaţiune de asanare a audiovizualului românesc.
Nu insist asupra ipotezei răzbunării politice, ea este intens şi exhaustiv prezentată de cei implicaţi. Ipoteza va fi amplificată dacă CNA-ul se va opri aici şi nu va continua operaţiunea de care aminteam înainte şi pentru care există material de lucru îndestulător. Din această perspectivă cred că s-ar putea vorbi mai degrabă de un precedent benefic, decît de unul primejdios. Posibilităţile de a fi invocat nu pot fi limitate, dar singură responsabilitatea membrilor Consiliului va fi în măsură să dea răspunsul. În condiţiile blocării ordonanţei de urgenţă care îi annihila funcţia sancţionatorie, CNA-ul are şansa să-şi asume cu adevărat suveranitatea profesională asupra acestei autorităţi mediatice vicioase și nelimitate care ne bîntuie din ce în ce mai pustiitor; dacă o ratează şi de data aceasta, rămînînd un instrument politic în mîna unei minorităţi din ce în ce mai izolate de societate, topirea sa în mediul vîscos al altor autorităţi nu va mai fi în măsură să stîrnească mirări şi proteste.
Ar mai putea fi luată în consideraţie şi o a treia ipoteză, mult mai mioritică, cu trimiteri la atitudini ce ţin mai mult de persoane decît de instituţii, în care nerespectarea unor promisiuni, ameninţările şi şantajele îşi au partea lor agitată de istorie. Relaţiile dintre CNA şi OTV s-au tensionat de multă vreme (ne amintim că postul a mai fost suspendat o dată, în 2002, tot sub guvernarea PSD), creşterea numărului de amenzi aplicate fiind o confirmare. Este evident, pentru orice observator avizat, că intrarea în insolvenţă a societăţii unuia dintre cei mai bogaţi oameni din mass-media nu este decît tot o manevră de sustragere de la rigorile legii.
Pe aceeaşi linie se înscrie şi cererea OTV, aprobată de unul dintre triştii exponenţi ai justiţiei române (repede au mai ajuns absolvenţii de la Spiru Haret în poziţii cheie ale vieţii publice), pentru a obţine statutul de “consumator captiv” în relaţia cu “furnizorul de servicii” din domeniul autorizării şi reglementării în audiovizual. În decizia Tribunalului Bucureşti scrie că “avînd în vedere prevederile art. 3 pct. 32 din Legea 85/2006 (legea insolvenţei n.a.), potrivit căruia prin consumator captiv se înţelege consumatorul care, din considerente tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul, Tribunalul va constata că debitorul are această calitate pe durata valabilităţii licenţei menţionate”, cu alte cuvinte el este la discreţia CNA.
Potrivit aceleiaşi legi, la art. 38, se prevede că “orice furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea – nu are dreptul, în perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau către averea debitorului, în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv”, cu alte cuvinte CNA-ul nu ar mai avea dreptul să-i suspende licenţa. Asta a fost prea mult pentru orgoliul membrilor Consiliului, rezultînd unanimitatea care transcende divergenţele de opinii politice.
Urmează cu siguranţă o perioadă agitată pînă la clarificarea situaţiei, rolul decisiv revenind din nou justiţiei, pusă în faţa şansei de a-şi demonstra independenţa de politic, dar şi de tentaţii mult mai palpabile. Să păstrăm speranţa că nu va fi vorba de o decizie ”în coadă de peşte”, care să lase fiecărei părţi impresia că a cîştigat şi din care singurul şi marele perdant să rămînă tot publicul.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
1. Acest articol NU este o istorie. Opinia mea este că autorul, in mod deliberat, se foloseşte de notorietatea postului OTV pentru a-şi propaga impresiile şi acuzaţiile sale la adresa massmediei.
2. CNA este, prin definiţie şi in virtutea normei întemeietoare, una din cele mai politizate instituţii din România. De aceea critica justiţiei sub aspectul presupusei sale politizări este cel puţin ridicolă.
3. CNA se află printre agenţiile de control şi supraveghere ale statului socialist şi se comportă in raport cu massmedia ca un reprezentant al nomenklaturii transpartinice, deci acţiunile sale sînt pur politice, determinate de comenzi transmise pe căi netransparente de către şefii partidelor spre funcţionarii Consiliului. Iată de ce se tot vorbeşte de un aşa-zis război CNA-OTV, pentru că între cele 2 instituţii s-a stabilit un raport de durată in care CNA este reprezentantul puterii, nu al cetăţenilor. Dacă CNA ne-ar fi reprezentat interesele noastre OTV nici măcar nu ar fi primit licenţă, darmite să existe şi să se reverse in capetele românilor timp de mai bine de un deceniu. Iată de ce….
4. CNA este vinovatul principal pentru degradarea discursului public in massmedia, pentru că a permis apariţia şi dezvoltarea „imperiului” OTV, un organ de presă extrem de convenabil nomenklaturii de partid şi stat pentru o bună perioadă de timp.
5. NU Protv poartă culpa pentru „degradarea bombardamentului mediatic”[sic] -şi este uluitor cum un post tv este acuzat de către un funcţionar public al unei instituţii menite să asigure „pluralismul surselor de informare și libera concurență în domeniul audiovizual”, incriminîndu-se decizia postului de a nu se lăsa angrenat in jocul politic, adică refuzul de a se lăsa înhămat la jugul politicii; ci toate celelalte posturi tv de scandal şi propagandă politică tolerate şi ţinute in lesă de către CNA.
6. CNA -acest cîiine de pază al presei formate din ovine, gîşte şi suine- este atît de politizat incît funcţionarii săi trăiesc cu impresia că justiţia ar trebui să fie un soi de organ subordonat care să-i împlinească dorinţele şi să tragă de urechi din scenă contravenienţii ori de cîte ori i se cere. Pentru funcţionarul cnaş o justiţie depolitizată este o justiţie docilă, conştientă de puterea stăpînilor săi şi gata să încalce legislaţia, de pildă cea a insolvenţei, doar ca să-şi demonstreze loialitatea faţă de nomenklatură.
7. CNA -care şi-a dovedit de-a lungul timpul atît inutilitatea cît şi incapacitatea de a stăvili revărsările imunde ale ideologicului- acţionează şi astăzi la fel de politic ca şi in anii din urmă şi a catadicsit să închidă OTV NU din grijă pentru sănătatea noastră mentală ori pentru calitatea massmediei, ci pentru că acest post şi-a încheiat rolul politic acordat de satrapi in 2011-2012 şi a devenit in prezent o piesă dispensabilă in arhitectura propagandistică a statului. In plus, bufonul dd trebuie scos ţap ispăşitor pentru balamucul oltchim întreţinut de guvernul nostru de măscărici.
8. CNA deţine un monopol de care nu este conştientă şi pe care refuză să-l privească ca atare chiar şi atunci cînd i se pune in vedere de către o instanţă de judecată. Este semnul deraierii intr-o mentalitate de tip totalitar: aceşti oameni cred că li se cuvine puterea şi că pot face orice cu ea. Iată de ce CNA ar trebui iute desfiinţat, fiind un organism tot mai periculos pentru societate. In plus…o povară cam mare pentru o ţară atît de săracă şi cu bugetul şi cu duhul. Iar licenţele pot fi acordate direct de către Parlament, oricum CNA acţiona şi era structurată politic ca o Comisie Parlamentară, şi oricum reprezentanţii noştri cam şomează in fotolii, mai ales de cînd am intrat in UE şi nu prea mai fac ei legea in ţara asta, cedîndu-şi competenţele legislative către Centrala de la Bruxelles. Să aibă motiv de gîlşavă dacă tot freacă menta in Parlament, iar noi, cetăţenii evadaţi din mocirla televiziunilor de stat, să ne vedem de treabă pe la casele noastre învăţîndu-ne bătrînii să folosească internetul şi calculatorul ca să nu mai aibă nevoie de agenţiile de propagandă ale nomenklaturii.
Din pacate, fenomenul OTV nu este decat „varful de lance” al unui fenomen, declansat de PRO TV si continuat cu entuziasm de toate televiziunile, inclusiv televiziunea nationala. OTV nu a facut decat sa „alerge mai repede” pe un coridor trasat de arhitecti externi si a carei usa a fost deschisa de PRO TV. Lucrurile nu se vor opri aici si nu cred in posibilitatea CNA de a schimba lucrurile, caci astea sunt vremurile peste tot si asta doresc „papusarii lumii”. Ceea ce se intampla acum in mass-media este o parte importantã a procesului de transformare a oamenilor într-un fel de roboţi, fãrã minte şi fãrã inimã, uşor de stãpânit şi de manipulat, proces atât de dorit de cãtre unii, proces în care izolarea de Dumnezeu şi de semeni are un rol determinant. Cãci zice Psalmistul: „Omul, în cinste fiind, n-a priceput şi s-a alãturat dobitoacelor celor fãrã de minte şi s-a asemãnat lor.” (Psalmul 48, 12).
S-a afisat listei finale a salariaţilor care vor primi preaviz în cadrul procesului de concediere colectivă din TVR. Numai ca Elwis are o problema:Expresia cea mai clara a jafului din televiziunea romana o reprezinta organigrama cabinetului presedintelui-director general. PDG care are si director de cabinet si asistent director, adica secretara. Ce o face directorul de cabinet nu va putem spune. Dar PDG-ul din TVR are si inspector protectie civila, referent de specialitate-statistician si operator masini multiplicat, adica om dedicat care trage la xerox.Saftoiu a declarat public ca negociaza personal cu bancile. Personal? Pai e cam impotriva legii, negocierea trebuie sa o poarte departamentul financiar al TVR. Sau imprumutul e cu comision?Asa este.
Plata esalonata a salariilor compensatorii se poate vedea clar in bugetul care este parte din programul de restructurare. Din pacate oamenii citesc pe diagonala si se sperie rau cand vad cifre. Totul este in acel document, cu lux de amanunte.
Iar despre creditul care urmeaza sa fie contractat, daca se va gasi vreo banca sa il ofere, justificarea enuntata este de natura sa ne ingrijoreze.
„Refinanţarea creditelor bancare existente: la RBS, în valoare de 6 milioane de euro – rata 1.000.000 euro/lună, şi la BRD linia de credit – 8.000.000 lei (garanţii 200%), dar şi pentru finanţarea activităţii curente (producţii noi performante, achiziţii de licenţe sportive lei/an – 9.600.000 lei/an, achiziţii de filme şi programe – 8.400.000 lei/an, plata datoriilor fiscale lunar şi a ratelor aferente datoriilor reeşalonate).”
Partea cu refinantarea inseamna ca se doreste sa se mareasca indatorarea pentru a obtine o suma mai mare la venituri (creditul este un venit). Nu ni se spune decat vag ce urmeaza sa se plateasca din venitul suplimentar. Finantarea activitatii curente poate sa insemne orice, iar achiziti de filme si programe, achizitii de licente sportive si productii noi, „performante” (creierul de lemn sa traiasca) sunt lucruri pe care le-au facut si Giurgiu si Lazescu.
Dar veniturile obtinute prin cresterea indatorarii sunt foarte periculoase pentru ca nu fac decat sa mute sabia lui Damocles (falimentul) mai incolo, eventual in alt mandat de CA. M-as fi asteptat ca finantele, prin bratele inarmate (ANAF, Curtea de Conturi) sa nu accepte un asemenea plan deoarece este evident ca daca nu reusesti sa echilibrezi balanta venituri-cheltuieli fara sa te indatorezi suplimentar nu vei avea cum sa platesti datoriile pe care deja le ai.
Saftoiu ii tot „tragea” in iesirile publice cu „Break Even”, adica sa dea pe zero diferenta dintre cheltuieli si venituri, cu alte cuvinte sa nu mai cheltuim mai mult decat veniturile pe care le avem, insa in documentul strategiei au fost trecute cifre care nu se pot indeplini decat daca televiziunea isi opreste complet motoarele si nu mai genereaza deloc cheltuieli aferente productiei.
Ca si cum am dori sa rentabilizam uzinele Dacia oprind cheltuielile cu materia prima si forta de munca, ceea ce ar conduce la faptul ca nu s-ar mai produce masini. O uzina rentabila, dar care nu produce nimic, nu este decat o uriasa pierdere. Dacia, din fericire, nu poate opta pentru o asemenea capodopera de strategie pentru ca la ea veniturile provin din vanzarea automobilelor si nu are un venit sigur care intra indiferent daca produce si vinde sau nu masini.
La TVR acest venit exista si el provine din taxa TV. Astfel TVR poate sa fie rentabila cheltuind mai putin decat veniturile din taxa, desi nu produce nici un „automobil” – programe de televiziune. Este o aberatie economica extraordinara si ar fi trebuit sanctionata ca atare de autoritatile chemate sa judece strategia TVR si sa dea girul lor pentru ca ANAF sa opreasca executarea silita pentru datorile uriase la bugetul statului.
Dar ce au facut autoritatile? Au inchis ochii, au preferat sa se faca ca nu observa non-sensul strategiei si afirmatiile, corecte in forma, dar complet eronate in fond.
Asa ca, daca toate actiunile legate de restructurare o sa ii reuseasca perfect, CA-ul lui Saftoiu o sa obtina o televiziune mai mica, cu oameni mai putini, dar care tot cheltuie mai mult decat veniturile disponibile. Comunicarile triumfaliste prin care ni se aduce la cunostinta ca avem deja profit arata ca:
– ori onor conducerea nu intelege ca a avea profit, cand nu ai productie deloc, nu inseamna decat ca ai economisit banii aferenti productiei pe care, insa, ii vei plati din nou atunci cand vei porni din nou productia si atunci vei avea din nou pierdere
– ori ca la anumite structuri de putere politica s-a hotarat ca TVR nu trebuie si ca atare nu va mai produce programe de televiziune, urmand reducerea sa administrativa, urmata, la un moment dat, de destructurare prin desfiintare, privatizare sau ce metoda se va mai fi inventat pana atunci.