duminică, mai 22, 2022

Istoria imposturii în TVR: azi, Raico Cornea

Printre noutățile agitatei instituții care este TVR, schimbările de management vehiculate în spațiul public sunt mereu mai surprinzătoare. Doina Gradea, interimara din vârful televiziunii publice, a anunțat într-un interviu că are dreptul să schimbe șefii și să producă, la rândul ei, alți interimari.În calitatea mea de director general interimar, numită de Parlamentul României, am dreptul să aleg să numesc, echipa cu care vreau să lucrez”, declara apăsat într-un interviu dat site-ului paginademedia.ro. Primele mirări le-a iscat resuscitarea unor elefanți ca Sorin Burtea și Romeo Couți, despre care Petrișor Obae menționat nota că„Burtea s-a opus acum câțiva ani schimbării legii TVR. Romeo Couți a fost dat la o parte de la Cluj, după ce angajații de acolo au acuzat managementul defectuos, dezbinarea redacției și altele”. Cele mai recente semne de întrebare, însoțite de semne de exclamare, le ridică numirea la direcțiunea interimară a TVR 1, canalul principal al televiziunii publice, a lui Raico Cornea, fost coleg de vot în Consiliul de Administrație cu doamna Gradea, mereu pe partea stângă a mesei politice. Surpriza vine din coliziunea dintre faptele și declarațile doamnei Gradea, care promitea un război deschis cu lipsa de eficiență, chiulăii și profitorii care iau bani degeaba și nu produc mai nimic. Declarația ei, tot în Pagina de Media, sună așa:„ Sunt oameni care nici nu vin deloc la serviciu sau care vin o dată pe săptămână și stau două ore. Sunt oameni care nu au mai produs nimic de ani de zile. Asta nu poate continua la nesfârșit, în detrimentul celor care muncesc zilnic peste zece ore. Mă gândesc serios la asta și o să găsesc o soluție. De reintroducere a lor în flxul normal sau, pur și simplu, de renunțare la ei dacă nu doresc să muncească” și este reiterată în interviul publicat în Evenimentul zilei din 23 octombrie. Prototipul descris mai sus se mulează perfect cazului Raico Cornea descris, sub semnătura mea în 2015, de revista „22”:„De opt ani nelipsit din Consiliul de Administrație al TVR, propus perpetuu de grupul minorităților („la vot slavii bat întodeauna”, explică Varujan Pambuccian, șeful grupului parlamentar, minunea), le-a supraviețuit președinților Sassu, Lăzescu, Săftoiu, Tănase. Pentru participarea la ședințe lua în mână cam 3000 lei pe lună. Oportunist la vot, este totuși cu sufletul la stânga, ca și protectorul său, eternul deputat Gvozdenovici”. Un exemplu grăitor de muncă puțină pe bani mulți în televiziunea publică este lista de producții ale lui Cornea:„Raico Cornea este și angajat în TVR, ca videojurnalist la”minorități”, cu un salariu net de peste 3000 lei. Să vedem ce face el pentru acești bani. Din tabelul obținut de jurnalistul Daniel Befu de la conducerea TVR, reiese că numitul Raico a realizat 21 de materiale din ianuarie până în august 2015. Majoritatea știri sau reportaje de știri de 2-4 minute, în coautorat. Materiale mai lungi de 20 de minute sunt numai trei, dintre care un concert la înregistrarea căruia nu a fost prezent. Aritmetica zice că în 8 luni, adică în 240 de zile, a realizat câte un material la 10 zile. Sau nici atât: în luna martie figurează cu o singură știre de 4 minute.Trai pe vătrai! Nu e pentru toți, e doar pentru privilegiați. Un reporter obișnuit produce minim o știre-două pe zi, pe un salariu mai mic. Raico Cornea și-a angajat și soția în TVR, fără calificare specifică. Prin Hotărârea CA nr.80/2011, dl.Cornea și-a modificat postul din ”realizator” la TVR Timișoara în ”videojurnalist”, iar postul său a fost transformat în ”secretar de redacție”, pentru soția sa. Evident, ocupat prin concurs cu candidat unic. Alți bani, vreo 2500 lei, la teșchereaua familiei. Cu toate că Legea 41/1994 interzice, totuși Raico Cornea este concomitent director media la Uniunea Sârbilor din România, pe aprox.1500 lei lunar. Nu l-a deranjat nimeni că încalcă legea, deși un avertizor de integritate a semnalat în 2013 ilegalitatea”. De atunci, Raico Cornea a mai prins un mandat în CA, iar stipendiile i s-au mărit: ia 48.745 lei net pe an din salarii plus 23.989 din indemnizațiile de membru CA, conform declarațiilor de avere. Pe aceste performanțe și merite vine numirea sa în funcția de director interimar TVR 1. Dar, în televiziunea publică a devenit azi titlu de glorie să nu știi. Doina Gradea însăși se prezenta în interviul din EvZ așa:„În ’92 am intrat în presă  fără să știu ce e aia presă…În ’94 am început televiziune fără să știu televiziune.În ’98 am început să fac ceea ce se numește”corporate affairs”, nici nu auzisem de așa ceva, nu știam ce înseamnă”. În fața comisiilor parlamentare s-a definit totuși, fără modestie, ca fiind o profesionistă. Acum își alege echipa de ”profesioniști”, după criterii necunoscute, contribuind din plin la o istorie a imposturii.

Articol apărut în revista „22”

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro