sâmbătă, iunie 15, 2024

Istoricul altfel

A fost oare în ultimii 30 de ani Lucian Boia ceea ce s-ar putea numi un istoric la modă? Mi-e greu să formulez un răspuns. Unul categoric încă și mai puțin. Însă în actualitate istoricul a fost mai mult ca sigur.

În primul rând fiindcă din 1997 și până astăzi profesorul  Lucian  Boia a publicat un număr consistent de cărți. Aproape 50, unele, majoritatea, în mai multe ediții. Este vorba despre volume în care autorul s-a ocupat de mai toate problemele la ordinea zilei. De la miturile care peste tot în lume și-au avut și poate încă își mai au un rost, însă care, aici, la noi,  prin suprasolicitare și supralicitare, nu fac chiar foarte bine istoriografiei românești și receptării ei în lume  la ceea se întâmplă cu România după 1989.

Lucian Boia  nu a ezitat să se întrebe și să răspundă cu voce tare de ce  țara parcă se încăpățânează și ea și parcă ne încăpățânăm și noi, românii, să fim altfel. O carte a istoricului s-a aplecat asupra felului în care ar fi bine să îl citim azi pe Eminescu în vreme ce o alta a analizat ce efecte ar putea avea asupra lumii schimbările climatice din ce în ce mai dure ori un fapt măcar la prima vedere pozitiv așa cum este creșterea speranței de viață.

În mai multe rânduri, profesorul Boia ne-a împărtășit reflecțiile sale prilejuite de întrebarea de cât de democratică a fost cu adevărat România interbelică, insistând asupra faptului că interbelicul a fost, în primul rând, benefic prin cultură. Altundeva, am citit păreri despre ce au însemnat monarhii României  cât și despre ce șanse ar mai avea astăzi revenirea la această formă de guvernământ. Profesorul Lucian Boia având însă grijă să precizeze că nu își revendică nicidecum statutul de expert în conturarea viitorului. Care, de altminteri, nici nu prea poate fi prevăzut.

Altunde, profesorul bucureștean a explicat cititorilor săi cum s-a realizat Unirea de la 1918, o realizare privită în contextul Marelui Război. și care nu poate să nu fie pusă în legătură cu  Unirea de la 1859. Moment după care a apărut și statul numit România. Un mare, un adevărat proiect de țară. Care, din păcate, nu a mai prea avut replici.

Același istoric ne-a îndemnat la o privire ceva mai realistă asupra celor numiți germanofili. De fapt. personalități intelectuale de mare calibru, dintre care unele, precum Slavici ori Arghezi, au plătit cu închisoarea îndrăzneala de a gândi altfel  decât majoritatea. Profesorul Boia a avut chiar îndrăzneala de a pune degetul pe rană subliniind că opțiunea din 1916 în favoarea Antantei a avut și are încă  costuri în ceea ce privește situația Basarabiei și entuziasmele unioniste. Istoricul a mers și mai departe scriind negru pe alb că România nu a câștigat, așa cum ne place s-o spunem,  Primul Război Mondial. Războiul a fost câștigat de Antanta, de America. Ceea ce s-a întâmplat după aceea fiind rezultatului proverbialului nostru noroc. Un noroc care, în cazul de față , nu prea a putut fi pe placul maghiarilor de unde și reticențele acestora atunci când vine vorba să participe la festivitățile de 1 Decembrie.  

Profesorul bucureștean a scris pagini importante și defel comode despre ce a însemnat tragedia Germaniei și cum a determinat aceasta începerea unui al Doilea Război. Despre cât ne tragem noi, românii de azi, din daci și din romani și cât din comunism. Despre cât de stranie a fost istoria comunismului românesc și cum s-a aplicat în România mitologia științifică a comunismului. Despre  cum ne-am adaptat la comunism îndrăznind să spună chiar că am făcut-o înțelegându-ne, negociind, cum e spune astăzi, cu acesta.

Tot Lucian Boia ne-a împărtășit părerile sale despre complexele de inferioritate și temerile nefondate ale românilor legate de prezentul țării. Un prezent pe care însă nu știm prea bine să îl administrăm. În mai tot ceea ce a scris profesorul Boia apare întrebarea dacă există istorie adevărată. Da, există, ea a fost ceea ce s-a întâmplat aievea. Despre toate acestea s-a scris, numai că respectivele scrieri, chiar și atunci când sunr produsul bunei credințe, nu înseamnă decât reprezentări ale trecutului.

Lucian Boia a fost și propriul lui biograf. Evocarea anumitor momente din biografie, coroborate cu ceea ce a putut fi citit într-o carte a lui Catherine Durandin, a condus la afirmația că Lucian Boia ar  fi fost un mare securist. Nu e rostul semnatarulului acestor rânduri sa rezolve enigma.

Lucian Boia a fost, continuă să fie, unul dintre cei mai prolifici autori publicați de editura Humanitas. Mai toate cărțile ce îi poartă semnătura sunt best-seller-uri. Era firesc ca ele să stârnească curiozitatea presei, era normal ca lui Lucian Boia să i se solicite interviuri. 32 dintre ele sunt republicate în volumul Un istoric incomod. 32 de interviuri cu Lucian  Boia, volum apărut în anul 2023 cum altfel decât tot la Humanitas. Deduc din Cuvântul înainte semnat chiar de intervievat că selecția a fost operată de el însuși. Interviurile urmează ordinea cronologică a aparițiilor în presă . Ziare, reviste, site-uri, posturi de radio, mai puțin televiziune. O ordine dictată de apariția cărților. Intervievatorii, cu toți oameni serioși, evident stăpâni pe meserie, nu s-au limitat să îl întrebe pe istoric ce mai face,  ce a scris  și ce mai scrie, ci i-au pus întrebări care dovedesc că au citit cu maximă atenție volumele ce fac obiectul discuțiilor.

Cartea se deschide cu un excelent interviu luat de Vitalie Ciobanu,interviu prilejuit de apariția celei mai celebre cărți a lui Lucian Boia , Istorie și mit în conștiința românească. Tipărită inițial în 1997, cartea a avut de atunci încă 6 ediții. Până la apariția ei, Lucian Boia, care mai publicase până atunci cărți în Franța, Germania, Italia, Statele Unite, Japonia, era cvasi-necunoscut publicului din România, deși volumele din ciclul Miturile comunismului românesc provocaseră o anume agitație. Faptul a fost relevat de Mircea Iorgulescu în partea introductivă a interviului cu Lucian Boia din vara anului 1997, interviu difuzat de Europa Liberă. Și care, din păcate, lipsește din această selecție. Chiar și așa, grație întrebărlor inteligente, informate ale lui Vitalie Ciobanu, aflăm cine a fost până în 1989 și până în 1997 Lucian Boia, cum a ajuns să se ocupe de studiul imaginarului, de mituri, ca parte a acestuia.

După apariția cărții Istorie și mit în conștiința românească, profesorul Boia a fost calificat în chip și fel. Deloc amabil. Ba că nu e patriot, ba că nu slujește idealul național, ba că falsifică istoria și denigrează trecutul. Cel mai adesea s-a spus că Boia este un distrugător de mituri. În interviul cu Vitalie Ciobanu, Lucian Boia demontează acuzația. Afirmă că el nu distruge mituri, ci doar le explică. Ideea apare repetată și în celelalte interviuri acordate Svetlanei Cârstean, Laurei Toma, Magdei Grădinaru, Rodicăi Palade, Mariei Capelos, Dorinei Călin, Andreei Ofițeru, Melaniei Cincea, Ramonei Ursu și lui Octavian Manea, lui Cristian Pătrășconiu, lui  Alexandru Lăzescu, lui Lucian Popescu, Eugen Istodor, lui Armand Goșu, lui Cătălin Pruteanu, lui Vlad Stoicescu și Oanei Dan. Și chiar dacă preocupările lui Lucian Boia s-au dovedit prin ani diverse, chiar dacă din cauza acestui vice impuni, la fel de impuni ca și acela al lecturii, care e curiozitatea, Lucian Boia a ajuns să se ocupe și de Jules Verne, și de Napoleon al III lea, și de istoria României, și de istoria comunismului, și de dezastre naturale, și de problemele teoretice ale istoriografiei, din acest prim interviu putem intui calea cercetărilor semnate de Lucian Boia.

Marele merit al volumului Un istoric incomod. 32 de interviuri cu Lucian  Boia e că le  reface istoricul.

XXX UN ISTORIC INCOMOD; 32 de înterviuri cu Lucian Boia; Editura Humanitas, București, 2023

Distribuie acest articol

54 COMENTARII

  1. Este o tema interesanta.
    Istoricul la moda…
    Istoria nu se face pentru marele public. Sunt studii aride, despre o tema sau alta. Pentru marele public scrie un Stefan Zweig. In carti de istorie romantata. Sau jurnalistii.
    Boia are un pacat capital: scrie nu istorie, ci filozofia istoriei, fara a avea studii de specialitate. Cum dupa ’89 s-a publicat mult… dar f putini au fost sustinuti de mass-media, ne inchipuim ce fel de istoric a fost. Doar anumiti specialisti -indiferent de domeniu – au fost sustinuti de mass-media. (Cine oare?)
    In general, Boia preia idei sau intrebari puse in ascuns studentilor sau tinerilor cercetatori, in comunism; pentru a vedea ce gindesc acestia. Raspunsurile erau trecute in dosarele lor si ii urmaresc si astazi. Daca mai traiesc. Chiar iesiti la pensie. Cei carte studiaza arhivele Securitatii pot verifica. Numai de curiozitate.
    Apoi, in cazul Germaniei si Antantei, sunt reluate teze ale istoriografiei sovietice. Ambele blocuri militaro-politice au provocat razboiul. Razboiul a fost castigat de americani etc.
    Tin sa amintesc faptul ca von Schlieffen, seful Marelui Stat Major al armatei germane, a lucrat la planul invaziei Frantei inca de la venirea sa la conducere. 1891. Nu mai vorbim de rugamintile maresalilor si generalilor germani, catre imparat, de a declansa un razboi preventiv impotriva Frantei. (Inainte de a se intari militar.) In 1905, planul a fost gata in toate detaliile. Rusia a venit in alianta prin 1907, daca nu ma insel. Cu asta, Antanta a fost implinita, desi tratate intre Franta si Anglia au existat din 1893-1895, iar cele franco-ruse din 1891-1893.(Doar tratate bilaterale.) Cum au pregatit ambele tabere razboiu? Aia se pregatesc de atac, eu imi iau masuri minime de aparare, dupa ce apar planurie de atac, si pregatesc razboiul ca si ei? (Seamana cu propaganda lui Putin, care acuza NATO si Ucraina…… Nimic nu se schimba in ideologia/propaganda rusa. Doar se adapteaza.)
    In ce priveste victoria, americanii doar au inlocuit Rusia pe care germanii au eliminat-o. Ambele evenimente au fost provocate prin activitatea serviciilor secrete. Germanii au tratat cu Lenin si l-au dus in vagon inchis pina in Rusia, englezii au manipulat declaratiile supravietuitorilor de pe Lusitania, pe care germanii au scufundat-o intentionat.
    Desigur, trebuie sa ii acord credibilitate in tezele anti tracomane. Dar in privinta asta, toti istoricii romani sunt solidari. Doar medici, avocati, lingvisti si alti amatori sustin tracomania.
    Acuzatia ca ar fi fost… nu o pot nega. Nici afirma. E treaba lui. Dar daca a fost, e bine sa recunoasca. La varsta lui, nu mai are effect. Oricum, mai toti il banuim de astfel de activitati. Si nu doar cu Securitatea.
    Ma bucura ca lanseaza tot felul de idei in circuit public. Dar e foarte rau, ca nici o editura nu lanseaza un autor -sau mai multi- care sa conteste ideile sale. Asta e cale aflarii adevarului si lamuririi opiniei publice. Lupta de idei. Cand nu exista o astfel de activitate editoriala, avem monopol ideologic. Cu alte cuvinte, suntem tot in dictatura. Nu, nu a corectitudinii politice. Boia acuza corectitudinea politica si afirma ca romanii (in special istoricii) sunt impotriva corectitudinii politice.
    Cred ca greseste. Cei ce privesc (inca) spre Moscova, desigur. Ceilalti fie adopta total corectitudinea politica, fie partial .Se ridica DOAR impotriva exceselor. O mare diferenta.
    Una peste alta, este un caz singular, cu destule pete si lipsuri. Merita felicitat ca a incercat, dar este condamnabil sistemul care nu creaza adevarata disputa la stand. Unde cititorul poate fi captivat. Ce decide, este treaba lui. Dar trebuie informat. E si o obligatie constitutionala, parca.
    Din pacate, nu pot spune „Domnului (ex)profesor, cu dragoste!”. El, Zoe Petre -Condurachi etc au continuat sa-si slujeasca fostii patroni si dupa ’89. Cu grave prejudicii pentru poporul roman.
    Poate ca razboiul din U ne va elibera si pe noi. Poate!

    • ”Profesorul Boia a avut chiar îndrăzneala de a pune degetul pe rană subliniind că opțiunea din 1916 în favoarea Antantei a avut și are încă costuri în ceea ce privește situația Basarabiei și entuziasmele unioniste.”

      Profesorul Boia ar fi foarte fericit dacă Transilvania nu ar face parte din România, ăsta e rezumatul rezumatului. Porfesorul Boia are o agendă, în timp ce un istoric autentic ar trebui să se detașeze de așa ceva.

    • Da, este un filozof al istoriei, in cea mai mare parte a operei sale. Dar nu dintotdeauna si mereu. Eu, spre deosebire de Dl.Morariu, il stiu de prin anii 80, de la debut, de le cartea despre Eugen Brote. Singurul memorandist care a refuzat sa fie inchis si – la indemnul lui Dimitrie Sturza, care l-a si adapostit – s-a refugiat in Romania … Sigur, ideile sale irita pe multi, mai ales pe aceia care cunosc Istoria Romaniei doar din manualele scolare. Unde se preda intr-un anumit fel, educativ-patriotic. Asa-i cam peste tot, am vazut niste manuale scolare frantuzesti si ….
      Altfel, cred si eu ca faptul ca pune adesea in discutie evenimente istorice privite …altcumva e un lucru bun, un indemn la discutii si la luciditate !
      Despre harnicie, ce sa mai vorbim ? Cred ca – alaturi de Neagu Djuvara – Lucian Boia i-a provocat cel mai mult pe romani sa-si cunoasca Istoria. Cum a fost sau cum ar fi putut sa fie….

  2. L Boia spune ca romanii nu prea au stiut de ce s-au unit in 1918, ca Stefan cel Mare era moldovean, ca limba romana e cea mai amestecata limba din Blacani (chiar daca toti lingvistii spun ca e remarcabil de latina, nu conteaza, Boia stie tot), motiv pentru care „a fost decorat de preşedintele Ungariei, János Áder, cu titlul ”Crucea de cavaler a Ordinului de Merit al Ungariei” în semn de recunoaştere a activităţii deosebite desfăşurate ca istoric, precum şi a întregii opere prin care contribuie în mod semnificativ la îmbunătăţirea relaţiilor dintre poporul maghiar şi român https://www.hotnews.ro/stiri-esential-23614895-istoricul-lucian-boia-fost-decorat-presedintele-ungariei-crucea-cavaler-ordinului-merit.htm„. Boia a acceptat premiul in 2020, cand Ungaria era deja demult orbanista si revizionista.
    Intre lucrurile „incomode” sustinute de Boia e si ca Germania nu prea are de ce sa se rusineze, ca a fost o victima unor tragedii in WW1 in WW2, ca in WW1 toti erau belicosi (desi doar Germania avea trupe in Franta si nu invers) si ca nemtii au avut ghinion cu Hitler, dar ca noi si polonezii suntem mult mai fascisti. Asta e „adevarul” incomod pentru care a fost premiat de Cord Meier-Klodt, care a spus ca are in biblioteca un metru (sic!!!) de carti scrise de Boia.
    Boia spune ca el crede „intr-o istorie deschisa si diversa”, asa ca nu ii ia in seama pe Iuliu Maniu, Iuliu Hossu, fratii Arnautoiu, inchisorile de la Sighet, Gherla, Aiud, Ramnicu Sarat, dar stie sigur ca suntem mai mult comunisti decat romani. Cine nu intelege chestiile astea e ceausist si nu are simt critic si subtilitate intelectuala.
    In rest, om intransigent si pios, s-a tinut aproape de manastirea Secu vreo 16 ani. L-a chemat domnul Manea l-a o intalnire si sigur ca s-a dus: „Manea dorea de la mine o declaratie privind raporturile mele cu strainii. Ce era sa fac? Nu cred ca era o idee buna sa refuz… Aveam doar obligatia sa le spun din cand in cand cu cine m-am intalnit. Nu mi-au cerut niciodata nicio informatie alta decat ceea ce comunicam eu insumi… Cum sa interpretez toate acestea?” https://evz.ro/lucian-boia-recunoaste-securitatea.html Istoria deschisa si diversa a D-lui Boia inca nu a gasit raspunsul si nici editura Humanitas nu il intreaba de tovarasul Manea.
    In ultimii ani au fost schimati 3 papi la Roma, Boia insa este mult mai infailibil.

  3. Ca cititor asiduu al cărților dlui Boia mă bucur că a apărut o carte care îl are ca subiect chiar pe dsa. Reproșurile la adresa dsale NU privesc și lucrările publicate (deci nu mă interesează). Ne referim la lucrări și nu la dilemele din viața autorilor

    • Dupa ce a vazut cum lucrau oamenii lui Stalin in Spania, Orwell a spus ca cine controleaza trecutul controleaza viitorul. Istoria e un front in razboiul informational. Putin, Lavrov, Zaharova tot timpul vin cu argumente istorice cand vb de Ucraina. Katalin Novak si V Orban, aliatii lui Putin, sunt la fel de pasionati de istorie.
      Cand un om de stiinta onest isi prezinta cercetarile, la inceputul (sau sfarsitul) prezentarii face un „disclaimer” in care spune ca pdv exprimat e a lui, nu a institutiei sale, sau ca prezentarea e doar pt anumite scopuri, sau e finantata de cineva. Conteaza moralitatea personala in stiinta.
      De 30 de ani ni se spune ca romanii sunt ultranationalisti, analfabeti functionali si fara identitate bine definita si ca ungurii sunt mult mai civilizati, dar noi nu ii lasam sa traiasca intr-un mediu multiculti. Iata ca apare un V. Orban, revizionist si rusofil, si romanii sunt inca facuti de rusine pentru ce sunt, nu pentru ce fac efectiv, in virtutea unor teze istorice cu implicatii politice emise de Boia si Humanitas, care bat foarte multa moneda pe chestiile astea, le repeta cu mare insistenta, de peste 20 de ani, cu publictate pe bani ff multi. Nu stiu cat ar fi fost Boia de popular fara superpublicitatea de care s-a bucurat. In aceste conditii, eu trebuie sa cred ca un comentator de istorie, CORUPTIBIL si fara niciun simt autocritic, din pur interes stiintific, pica tocmai pe naratiunea revizionista maghiara, asa, doar ca o coincidenta.
      Roller si Cominternul spuneau cam acelasi lucru in alte fraze, ca RO e imperialista, ca a anexat teritorii cu care nu are treaba. (OJ Schmitt, tot la Humanitas, vb de reintregire numai cu termenul de „anexare” de teritorii.) Boia e mai alambicat si pretios, dar pana la urma ajunge la concluzii similare, ca suntem varza, ca nu ne cunoastem, ca Romania Mare e mica, ridicola si inapoiata. (La fel zice si Schmitt.) Ce poate sa vrea V. Orban mai mult decat atat? Si Putin o fi suparat daca noi suntem demotivati si nu ne aparam?
      Este halucinant ca Ungaria lui V Orban reia aproape punct cu punct scenariul din 1918-1919 si in Romania nu se vorbeste despre asta!!!! Si atunci ungurii s-au unit cu rusii. Si atunci ultrarafinatii aristocrati crestini conservatori maghiari s-au unit cu toate scursurile revolutionare atee. Si atunci romanii au fost prezentati ca barbari, desi au scapat Ungaria si Europa de bolsevism. Adica, pe de o parte Humanitas, Boia si intelectualitatea finuta spun ca noi a fost si suntem fundamental rai si ca ungurii sunt mult superiori si, pe de alta parte, rusofilii de la AUR, altmiteri mari patrioti antimaghiari, care nu se dau in laturi de la nicio mitocanie, nu vorbesc niciodata de aliantele Bela Kun-Lenin (1919) si V Orban-Putin (2009 – in prezent) . Intamplator!
      Nenorocirea noastra e ca in 1919 ii aveam pe Maniu si Bratianu, Ferdinand si Maria, Iuliu Hossu si Iorga, si acum avem cocalari si aiuriti in parlament si o clasa intelectuala psihotica, bolnava de ura de sine. Asta a vrut rusii cand i-au dus la Sighet pe Maniu, Hossu, pe Bratieni si pe multi realizatori ai Unirii din 1918. „Elitele” noastre de azi continua planul lui Stalin. Tot ele au hotarat ca, desi ar trebui sa colaboram mult mai mult cu Polonia, ca in 1919, noi trebuie sa tinem trena nemtilor, care sunt amicii rusilor si dusmanii polonezilor.

  4. Știu că nu o să publicați comentariul, că site mai cenzurat decât contributors nu e la noi, de zici că e al unui serviciu secret maghiar, sau că e numai pentru extragere de informații, dar scriu comentariul ăsta pentru cel, sau cea, de la biroul de cenzură, să-ți spun una din multele erori vinovate pe care le face istoricul altfel și la care contribui și tu, de fapt. Poate te ridici și nu mai faci rău cetățenilor români și României pentru un salariu.

    La un moment dat, la o librărie, am luat cartea „Cum s-a românizat România” de pe raft, am deschis-o întâmplător și am citit. Acolo, istoricul altfel, mocan din Mărginime 🤥*, dădea pentru Transilvania rezultate de la două recensăminte, unul de dinainte și unul de după ww1 și arăta ce mult a scăzut numărul de maghiari din Ardeal în câțiva ani, ca pe o dovadă clară a unor politici „de românizare”. Ori istoricul, nu zicea nimic despre politicile agresive „de maghiarizare” ale Imperiului Austro-ungar, de până la 1918, care au făcut ca foarte mulți etnici români din Ardeal să fie înscriși în evidențe, contrar voinței lor și adevărului, ca maghiari, cu nume maghiarizate. El prezinta acolo libertatea de după 1918 de a-ți putea declara liber etnia și numele ca pe o nedreptare istorică, împinsă cumva neoficial și neasumat de autoritățile regale române. Istoricul altfel spune asta în condițiile în care, urmare a nepăsării autorităților din Regatul României, în județele din estul Transilvaniei politica de maghiarizare a continuat, s-a aplicat de facto, până în anii ’30-’40. Ca dovadă scăderea sau dispariția comunităților de etnici români din localitățile unde aceștia nu mai erau majoritari la 1918, scădere înregistrată în recensăminte. Cum au ajuns românii să fie minoritari acolo unde ei au locuit dintotdeauna, singuri la început, după cum se vede în primele recensăminte habsburgice? Păi ca urmare a proiectului asumat politic al Imperiului Habsburgic și apoi Austro-ungar de creare a unei „granițe culturale”, care să separe românii din Transilvania de frații lor de dincoace de munți, ca apoi cei din Ardeal să fie „maghiarizați” sau „de-românizați”. Cum au făcut și sovieticii în Basarabia, sau Bucovina…sau alții prin alte părți. Interesant este că cei mai zeloși dintre cei care implementau pe teren politica de maghiarizare a românilor erau chiar unii dintre românii maghiarizați! Oare Boia este dintre ăștia?
    Spun astea fără pasiune, pentru că așa a fost istoria. Dar sigur istoricul altfel, mocan din Mărginimea Sibiului 🤥*, nu scrie mistificări fără agende ostile cetățenilor români, indiferent de etnie. El scrie astea în calitate de istoric „preocupat în principal de mișcarea națională românească din Transilvania în perioada dualismului”. Deci omul știe ce a fost dar e rău intenționat, oricare ar fi intențiile lui reale. Iar voi, Contributors, indiferent de obligațiile pe care le aveți prin dulapuri, publicând și promovând oameni cu așa agende total ostile adevărului, sunteți cumva la fel de ostili Statului Român care încă vă ține în demnități publice și cetățenilor români, care trăiesc în bună pace indiferent de etnie și care vă plătesc salarii și între care prosperați și vă creșteți copiii și nepoții așa cum vreți voi. Să vă fie rușine, pentru moment.

    *Boia, istoricul altfel, e cel puțin incult când spune că are origini și dintr-o „familie de mocani din Mărginimea Sibiului”. În Mărginime, cei care se ocupau cu creșterea oilor nu se numeau mocani. Mocanii sunt pe la Bran-Brașov-Covasna-Țara Bârsei. De unde să știe un istoric care pretinde că e și cu origini transilvănene-mărginene și specialist în Transilvania asta? E istoria familiei lui și ar fi trebuit să știe. Știți că și Iliescu s-a declarat „produsul transhumanței”. E o fascinație la agenții sovietici să se asocieze cu mărginenii… De ce o fi fascinația asta?

    Istoricul altfel, în 1965 a devenit membru în Comisia pentru studenți străini a Asociației Studenților Comuniști din Facultate. Deci din ’65 … probabil ceva sovietic. Ba chiar a fost cu o bursă la Praga, când au intrat rușii cu tancurile peste cehi! Bursă pe care a câștigat-o când era militar în termen! Recunoaște și el că din ’73 a fost și la securitate. Oare la condamnarea politică a tatălui vitreg a contribuit și el, de chiar cu ăla condamnat politic el a avut toată viața parte numai de șanse rare și demnități publice? Că șefi de promoție sunt în fiecare an…și altceva…nu are care să-l evidențieze și să-i justifice parcursul profesional. Nici măcar bun simț, cum au majoritatea celor care scriu pe Contributors.

    • desigur, dupa unirea Transilvaniei, multi romani maghiarizati fortat au revenit la numele reale; dar mai este un fenomen: dupa unire, Romania a lasat cetatenii maghiari sa opteze pentru tara in care sa traasca; li s-au cumparat proprietatile; dupa despagubiri, au plecat in Ungaria benevol; si de acolo au cerut iar despagubiri; (vezi procesul optantilor); nu cred ca mai e ceva de comentat; doar ca FIDESZ e agentul Moscovei….

      • Da, așa e, aveți dreptate, e și fenomenul optanților. Optanți în numele cărora unii, excroci de fapt, după ce optanții au fost despăgubiți, proprietățile fiindu-le evaluate în aur de o comisie maghiară de la Budapesta, s-au întors acum și au obținut proprietățile înapoi. E celebru cazul de la Nadăș din Arad sau cel din Retezat. Dar ăștia sunt escroci, sprijiniți de securiști probabil și nu e niciunul român de etnie maghiară, pentru că strămoșii maghiarilor noștrii au optat pentru cetățenia română. (Majoritatea cetățenilor români care au ca limbă maternă maghiara, sunt secui de fapt, nu maghiari, iar secuii până pe la 1900 aveau o limbă și o cultură distinctă de cea maghiară, dar au fost maghiarizați. Ceangăii din Bacău se pare că ar fi secuii care au refuzat maghiarizarea complet și au trecut munții în tolerantul Principat al Moldovei), unde ortodocșii nu aveau problema religiei catolice sau a limbii materne a unor… refugiați.
        Mai adaugi la măgăria optanților și:
        – datul pe degeaba de V. Ponta a averii Fundației Gojdu la autoritățile maghiare, iredentiste aproape;
        – acordurile politicienilor idioți de la București, de teapa incultului Dragnea, cu agenți antiromâni prin care se pun plăcuțe bilingve peste tot aproape prin Transilvania (toate localitățile din Transilvania au și nume maghiare și germane, chiar dacă au fost dintotdeauna locuite exclusiv de români, pentru că au fost într-un imperiu până la 1918 în care singurele limbi oficiale erau maghiara și germana și care avea politică de deznaționalizare a românilor, inclusiv prin maghiarizarea sai germanizarea toponimelor);
        – imposibilitatea instituțiilor culturale și financiare ale românilor din Ardeal de a renaște și a-și primi patrimoniul confiscat de bolșevici în ’48, în ciuda faptului că toate celelate etnii și organizații etnice (inclusiv cele naziste ale sașilor din timpul WW2, cum este Grupul Etnic German – în prezent FDGR, de unde e și Klaus I.), și-au primit înapoi averile. Spre exemplu, dacă mergi în Piața Sfatului din Brașov, singura clădire în paragină este sediul Băncii Albina, banca românilor ardeleni;
        – programele se colonizare prin care cetățeni ai altor state UE primesc bani sau credite mult mai favorabile decât cetățenii români pentru ca să cumpere pământ sau să facă afaceri în Ardeal;
        și îți dai seama, destul de ușor, că România nu este condusă de români, sau de unii care au în vedere și interesul legitim al cetățenilor români, ci de niște marionete ale unor puteri străine, ostile României și cetățenilor români, indiferent de etnie. Un grup de nomenclaturiști, care pentru a se menține la „putere” trădează orice interes omenesc legitim la puteri și interese străine care ar vrea parcă conflicte interetnice care să ducă la separarea Țării. Iar Boia, istoricul altfel, e un astfel de propagandist ostil de top. Norocul nostru este că toate etniile care trăim împreună pe teritoriul României și avem cetățenie română știm istoria locurilor și înțelegem propaganda și politicile la care suntem supuși și scopul acestora, mai bine decât cred ticăloșii care trebuie să fie schimbați de politicieni adevărați, care să-i reprezinte chiar pe oamenii care i-au votat.
        De asta nu mai merg românii la vot. Pentru că înțeleg farsa „alegerilor”. Chiar și de alegerea primarilor în două tururi se tem nomenclaturiștii, de soiul Ralucăi Turcan, spre exemplu. Dar oamenii înțeleg, că nu sunt proști. De aia suntem țara din care pe timp de pace au plecat cei mai mulți emigranți. Că împotriva cetățenilor români se duce un fel de război hibrid, prin politicienii-cârpe, puși acolo de interese străine, ostile, interese promovate de agenți de teapa istoricului altfel, propagandist de top, Boia.

    • Da, ma mir si eu ca atat Boia cat – citesc recent – si Schmitt iau in seama rezultatele ultimului recensamant din vechea Ungarie Si nu il compara cu …. penultimul. Intre timp, dupa legile lui Apponyi, metodele de numarare s-au …modificat, toti erau maghiari, singurul criteriu de identificare fiind limba materna. Asa ca la maghiari au fost inclusi si evreii, armenii, romi, romani din secuime care desi maghiarofoni se declarau romani prin religie, o parte semnificativa dintre germani – mai ales svabii satmareni dar nu numai – precum si alti imigranti urbani asimilati. Si finalul ? Chiar si asa, romanii constituiau majoritatea absoluta !
      Si il compara cu primul recensamant din Romania Mare in care toti cetatenii romani posedau si un certificat de nationalitate! Certificat desfiintat de comunisti, ghici de ce oare ?

      • Da, aveți perfectă dreptate și cu legea Apponyi și cu … tot ce scrieți domnule Codrean. De Scmitt nu știam. Unde zice asta? Dar germanii nu ne-au fost niciodată prieteni, chiar dacă noi nu le-am fost niciodată dușmani dacă nu ne-au agresat. Eu cred că și istoricul altfel și Schmitt, de fapt, au luat niște bani de la ceva iredentiști și pentru bani au scris mistificările astea.
        Indivizi de ăștia nu-i greu de găsit, că gem universitățile și institutele de cercetare de impostori, care nu neapărat că sunt toți idioți, dar care nu sunt interesați de domeniul lor. Prăpădiții ăștia s-au instalat acolo numai pentru că acolo sunt locurile cele mai bune, din punctul de vedere al trăitului bine fără ca să facă nimic și fără să răspundă. Iar marea majoritate a ticăloșilor sunt NKVD-iști, ca istoricul altfel, FSB-iști, securiști, SRI-ști, CIA-iști, și alții. Ăștia nu sunt niciunul loiali instituțiilor publice și cetățenilor români ci serviciilor care i-au plantat acolo și trădează orice, la comandă. De asta lucrurile merg din rău în mai rău, deocamdată.
        Comuniștii ăia… erau Moscova, toți unul și unul. Cu ei mai trebuie încă puțină răbdare până când să se afle adevărul, că deocamdată tot ei „conduc” (de fapt spoliază) Țara și cetățenii, prin nepoți și copii, și cu acceptul străinilor. Străini care sunt și din est și din vest. Momentan, singurul criteriu de promovare în instituțiile și demnitățile publice, la noi, este apartenența la un clan estic sau vestic și evident capacitatea de trădare a intereselor legitime ale cetățenilor români, indiferent de etnie. Dar lumea se schimbă … încet, dar se schimbă…

  5. Ca părere, Lucian Boia este un eseist despre istorie, nu un istoric.
    Totuși, el face un lucru care nu place multora, dar este adevărat. Și anume că poporul român nu are o mare istorie, dar mitizează o istorie minoră. Ideea asta aparține progresismului actual, dar pe invers, anume că istoria trebuie re-scrisa, ba chiar trebuie renunțat la ea….

    • Lucifer, ma dezamagiti. Poporul roman cu limba lui unitara, o insula latina intr-o mare slava, este un mister al istoriei. Ma inclin in fata celui care ar explica acest mister si nu in fata celui care neaga asta intr-un metru de carti.

      • @Laura – în urmă cu aproape un an, prin august – septembrie 2022, în comentariile la un articol publicat pe Contributors de Dan Ungureanu, s-a discutat pe larg problema insulei latine într-o mare slavă.

        https://www.contributors.ro/ziua-limbii-romane-cind-s-au-crestinat-romanii/

        S-a discutat pe larg despre vlahii de limbă latină, care după retragerea romanilor trăiau peste tot, prin toți munții, din Grecia și Dalmația până în Cehia de azi. S-a discutat și despre cronica lui Nestor, în care este relatată până și venirea polonezilor, urmată de disputele cu vlahii, care au fost încheiate cu relocarea polonezilor în câmpiile unde sălășluiesc și astăzi.

        S-a discutat despre latina vulgară, aflată pe post de lingua franca pentru coloniștii romani, indiferent din ce regiuni ale imperiului veneau aceștia, la fel cum rusa este și astăzi lingua franca pentru spațiul ex-sovietic. S-a discutat despre cuvinte ca ”limba” și ”focu”, folosite până în ziua de astăzi în Sardinia, cu același înțeles ca în română.

        S-a discutat și despre anglicizarea Montanei, în mai puțin de 150 – 200 de ani. Montana fiind cu 60% mai mare decât România, deci aproximativ cât Dacia lui Burebista. Astăzi sunt acolo 1 milion de oameni care vorbesc engleza, deși în urmă cu 200 de ani nu vorbea nimeni engleză acolo. Mai sunt și 60.000 de nativi, dar și aceia vorbesc cu toții engleză în Montana zilelor noastre.

        ”Insula latină într-o mare slavă” nu este niciun ”mister al istoriei”, toată derularea evenimentelor din ultimii 2.000 de ani poate fi reconstituită. Dar dacă niște oameni au ca misiune să demonstreze că românii ar fi venit abia în secolul XII din sudul Dunării, ei or să se țină de misiunea asta, că ăsta e rolul lor. Pentru că ungurii de astăzi pretind că Transilvania era pustie la venirea maghiarilor, deși în Gesta Hungarorum sunt relatate pe larg faptele lui Arpad și conflictele cu Menumorut, care stăpânea regiunile aflate azi în județele Bihor, Satu-Mare și Sălaj.

        Da, Menumorut a fost învins de maghiari. La fel și Gelu, ”dincolo de pădure”, în județul Cluj de astăzi. Dar erau acolo, cu toți oamenii lor, când au venit maghiarii. Asta e marea durere la Budapesta, în zilele noastre 😀

  6. Istoria ar trebui sa fie o stiinta, insa ea e folosita de catre stat pentru PROPAGANDA.
    Cam asta ar fi Concluzia… la cele scrise si zise de catre Boia.
    (nu cred ca Boia ar dori nu stiu ce cu/ pentru Transilvanii, Bessarabii, Bucovini, ALLtenii si Dobrogi inexistente – el doar exploateaza o oportunitate aratandu-ne paienjenisul de minciuni din perspectiva sa)
    Obraznicia lui este cea care deranjeaza ciocanele.

    • Iar sutele de comentarii disprețuitoare la adresa locuitorilor români din diverse regiuni ale României nu-ți aparțin, că nu le-a scris sub nickname-ul ăsta. Corect? 😀

  7. Numai de un eveniment din istoria recentă vorbind… dacă tu crezi că oprirea avansului bolșevismului în 1919 spre inima Europei și eliberarea vecinilor noștri maghiari de sub o dictatură bolșevică, prin înlăturarea cu acordul aliaților a lui Bella Khun din Ungaria, de către armatele Consiliului Dirigent al Transilvaniei și ale Regatului României, e istorie minoră… te înșeli. Asta în condițiile în care nici acum Ungaria și Austria nu sunt un factor de stabilitate și libertate pe continent. Ba par uneori chiar … controlate tot de urmașii bolșevicilor.
    Dar ai și tu dreptatea ta când zici că oficial e mitizată o istorie minoră. Dar cine sunt cei care au făcut asta? Istoricul altfel cade în extrema cealaltă, a bagatelizării și mistificării oricărui reper. Totuși, ce-ai fi vrut? Să îți spună ocupanții și oamenii lor, care s-au succedat după ei, istoria nemitizată? Să-ți dea ocupanții, sau colonizatorii cinstea înaintașilor tăi iluștrii și cinstea marilor fapte istorice pe care România și poporul român le-a făcut, în momente de libertate, forță sau disperare? Chiar crezi că rezistența și moartea soldaților francezi la Verdun a fost o mare istorie în timp ce rezistența și moartea soldaților români la Mărășești a fost o mică istorie? Nu erau soldați ai aceleiași alianțe în același război, care se luptau cu același inamic? Dacă ar fi căzut unii, nu ar fi fost învinși și ceilalți? Ce istorie mai mare ai vrea? Să fi luptat românii la Verdun și francezii la Oituz?

    P.S.
    Bine că Uniunea Europeană a făcut războiul între noi, europenii din UE, imposibil…că la ce iredentism și real-politik e cultivat prin ulele țări europene…nu era bine pentru un popor blând, și educat pașnic, cum suntem noi românii, indiferent de etnie.

  8. Articolul si comentariile imi intaresc parerea anterioara formata din lectura scrierilor lui LB, ca acest istoric, inteligent, cult si oarecum original, se afla in slujba unor neprieteni ai tarii noastre. Poate ca este o reactie de aparare fata de trecutul sau, un fel de a-si cere iertare de la noii stapani. Sau poate de a castiga faima si bani. Oricum, lucrarile lui de dupa Revolutie le contrazic pe cele de dinainte, si acest lucru a fost subliniat si de colegul sau, actualul Presedinte al Academiei Romane.
    Cat priveste remarca anterioara a unuia dintre comentator, privind istoricii amatori, nu exista nicio piedica sa iti afirmi parerea avizata in orice domeniu, de exemplu Leuwenhoek era textilist, Pasteur era chimist, Koch medic la tara, Churchill era marinar, Stalin era invatator, Bratianu inginer, Argetoianu medic etc. si au excelat in alte domenii. Totul este sa stii ce faci si ce vorbesti sau scrii.

  9. În anii comuniști istoria a fost scrisă la Partid și bătută în cuie. Meritul domnului Boia a fost că a început să tragă de cuie :)
    Pe de altă parte polemica are o oarecare valoare lucrativă așa că uneori autorul a început să o caute cu lumânarea, trecând în domeniul „istoriilor alternative”. Însă nu am să i-o reproșez, toate ideile merită discutate. Uneori un pic de analiză critică le întărește mai mult decât tone de propagandă…

    • Dl Boia a aruncat cutia si a pastrat doar cuiele…Cred ca @Mora a inteles unde ar vrea sa le refoloseasca dl Boia. De ce e Boia altfel?

      • asta e o altă fixație din vremea comunistă. România va exista câtă vreme românii vor crede în ea și bineînțeles vor păstra suficiente tancuri, drone sau ce va mai fi necesar în viitor ca să o apere. Eu zic că cel puțin în viitorul previzibil stăm bine. Nu are nici o legătură cu „victoriile pe frontul propagandei”. Lupta cu propaganda naționalistă maghiară e și ea o sinecură și are profitorii ei, inutili dealtfel, ca și cei ai maghiarilor. Absolut orice teză poate fi pusă în discuție. Discuția nu poate decât să întărească tezele corecte, nu avem de ce să ne temem de ea.

  10. Despre „insula latina in marea slava”: Limba unui popor este vie, ea poate fi modelata precum un organism. Este deja o axioma faptul ca limba unui popor difera de la etapa la etapa, mai ales cand acestea se masoara in secole. De pilda, un dac romanizat nu s-ar putea intelege cu un urmas de peste cateva sute de ani sau chiar mai putin. In mod cert, limba locului supusa influentelor popoarelor migratoare a fost diferita de cea din perioada romanizarii, dar si ulterior de limba supusa influentelor grecesti, turcesti, slave sau altele de mai tarziu. Nu trebuie nici sa confundam limba functionarilor din administratie cu limba vorbita de popor. Mai trebuie sa avem in vedere si limba slujbelor religioase si a tipariturilor. In bisericile noastre si pe icoanele vechi, cuvintele romanesti sunt scrise cu caractere slavone. Sa nu omitem nici posibilele influente/directionari politice in modelarea limbii unui popor. Hitler de exemplu era nemultumit de limba germana si, in discutiile cu intimii politici, sustinea schimbari ligvistice apropiate de cele englezesti (aici gasim si un raspuns la intrebarea de partea cui a fost fuhrerul in competitia dintre germani si englezi!). Dar nu mai departe este ceea ce face Zelenski in Ucraina, care, fara a politiza ci luand doar faptele incontestabile, schimba limba si cultura ucrainenilor (kievorusilor), intim legate de cele ale rusilor, care etnogenetic au aceeasi origine, nascuta in spatiul comun al Rusiei Kievene. Nu mai vorbesc de limbile minoritatilor provenite din toate tarile vecine, care sunt supuse asimilarii. De aceea afirmatia privind ”insula latină într-o mare slavă” mi se pare relativa sau chiar un mit. A fost clar ca o data cu aducerea unei dinastii regale occidentale sa ne conduca neamul estic s-a dat si directia de a ni se occidentaliza limba si cultura. Si chiar numele dat tarii, Romania, prin recursul la analogia cu Roma, a fost o manevra de a a ne rupe geopolitic de Est si incorpora in Vest, desi geografic si istoric noi suntem eminamente estici, orientali. Pe de alta parte, cele mai multe valuri migratoare au venit din Est, este greu sau imposibil de explicat ca am ramas ermetici la aceste valuri lingvistice, de „dragul” limbii fostilor cotropitori romani, veniti din Roma Antica. Neintamplatoare, dar in sens opus, a fost si teoria cumana a lui Neagu Djuvara, care afirma ca romanii se trag din cumani, de origine asiatica. Chiar daca nu imbratisam in totalitate aceasta teorie, nu putem exclude influentele majore venite din Asia. „Insula latina” si „marea slava” sunt doua conceptualizari net geopolitice, care introduce tendentios o relatie de adversitate intre Est si Vest. Dar minoritatile etnice de la noi sunt toate estice, a vazut cineva vreun grup „latin”, care sa vorbeasca limba latina?! Cred ca mai degraba etnic suntem estici decat vestici, iar lingvismul latin este o grefa vestica, pe aparatul vorbirii, nu pe cele genetic. Pana la urma, geopolitica este cea care scrie si istoria lingvistica. Dar, una peste alta, cu esticii trebuie sa ne tinem de neamuri.

    • ”numele dat tarii, Romania, prin recursul la analogia cu Roma, a fost o manevra de a a ne rupe geopolitic de Est si incorpora in Vest, desi geografic si istoric noi suntem eminamente estici, orientali”

      Când Gesta Hungarorum relatează că maghiarii care se îndreptau spre Pannonia au aflat de la căpeteniile slavilor (vikingi) de la Kiev că în Pannonia trăiesc ”pastores Romanorum”, înseamnă că România, numele dat țării, nu ”a fost o manevră”, înseamnă că a descris o realitate.

      Nu suntem ”eminamente estici”, că nu suntem slavi. Poporul român are și o componentă slavă, practic suntem urmașii daco-romanilor care au asimilat slavii, nu doar urmașii daco-romanilor din secolul IV. Însă asta nu ne face ”eminamente estici”, coloniștii romani veneau dinspre vestul Europei, de asta nu vorbim grecește. Dacă am fi fost la sud de linia Jireček, am fi fost ”eminamente estici”, dar n-a fost cazul.

      În antichitate, teritoriile aflate la nord de linia Jireček erau administrate de la Roma, iar asta s-a perpetuat chiar și după venirea maghiarilor în Pannonia. De asta funcționau episcopii catolice pe valea Siretului și tot de asta în Moldova există și astăzi comunități catolice importante, literalmente sute de mii de oameni care n-au vorbit niciodată ungurește, nici ei, nici strămoșii lor.

      ”cu esticii trebuie sa ne tinem de neamuri”

      Nu. Românii au o identitate proprie, care nu e slavă. Mai mult decât atât, Basarabia e și astăzi parțial pe orbita Rusiei, iar România nu are nevoie nici de stăpânirea exercitată de Rusia și nici de influența exercitată de Rusia, că nu aduce nimic bun. Civilizația vine dinspre Vest, nu dinspre Moscova.

      • Domnu’ Harald oricine spune ca avem origini dacice e „dacopat”. Folosind aceleasi argumente in Franta si le spui Francilor (care sunt extraordinar de mandri de ascendenta lor Galica) cā sunt ” galopati” probabil ca te-ai trezi cu o lopatā intre ochi. In România, orice nespālat care stie sā citeascā e indreptātit sa facā „dacopat” orice persoanā care indrāzneste sā aminteascā de daco-geti. E noaptea mintii.

    • Referitor la estici si asiatici – adevarul este ca indo-europenii, cei ce au dat harta lingvistica si genetica dominanta din europa pana in valea indului au migrat dinspre est (atat din stepe nord-pontico-caspice (pe romaneste – de la nord de delta pana la nord de caucaz, dincolo de volga in zona asiei centrale) cat si anatolia, depinde la ce perioada ne referim si dupa care dintre ipoteze de difuzie ne luam). vezi – https://www.academia.edu/34599991/Indo_European_demic_diffusion_model_3rd_ed
      si o harta mai elocventa, ma rog, una dintre multele: https://en.wikipedia.org/wiki/Corded_Ware_culture#/media/File:Indo-European_migrations.jpg – vedeti ce frumos nucleu are Yamnaya (asa si-au apropiat, ca de obicei, rusii pe indo-europeni) taman in Panonia, de une pleaca catinel, mai departe spre italia et Co.
      Cum necum, se pare toti au trecut pe la noi, posibil sa fi avut drumuri mai bune in acea perioada – o fi d ela Cucuteni? Si atunci cum sa nu ne intrebam ce urme au ramas dupa milenii de fond lingvistic indo-european de baza!?
      acesta s-au amestecat bineinteles in toata europa cu culturile neolitice si eneolitice de dinainte de ei rezultand diferentieri de idiomuri.

      Putem spune ca indo-europenii erau dpdv. geografic asiatici, estici anyway – oarecum da. La fel si cu multiplele conglomerate de popoare migratoare care, atentie, puteau veni din sau dinspre asia dar nu erau neaparat asiatici dpddv. al rasei. Erau un amestec indo-european/iranian cu elemente turcice si uneori asiatice – exceptie au fost mongolii. Nimeni nu sustine cu siguranta de 100% despre huni, cumani etc. ca erau asiatici sau turcici per se. Puteau exista anumite triburi de genul in conglomeratul respectiv dar nu intregul.

      Romanii au adus o lingua franca administrativa si culturala peste o multitudine de idiomuri uneori diferite alteori asemanatoare, atat in peninsula italica cat si in cea iberica, africa de nord, galia, balcani, panonia, iliria, raetia si , cu voia dumneavoastra, zona dacilor si getilor. Doar ca pe vremuri in care cuvantul scris si scolarizarea erau rare iar televiziunea, ziarele, tik-tok si alte mijloace culturale nu se inventasera inca implementarea unei limbi administrative pana in maduva osului de dac era cvasi-imposibila, mai ales dupa retragere si mai ales in zone in care mana romanului inca nu pusese piciorul. Dar cu toate astea uite ca rasariram si noi dupa secole, pana spre un mileniu dupa unii, vorbind o limba latina.

      Vis a vis de insula de, sa folosim latinitate desi nu e chiar termenul corect, intr-o mare slava, aceasta e de data relativ recenta – asezarea slavilor la sud de dunare inc cu sec VI+ cea a maghiarilor ulterior au dus la un moment dat la ruperea continuumului dintre zona noastra si Istria-Italia, respectiv balcani.

      In contrapondere la ceea ce spune Harald, un exemplu de rezistenta lingvistica moderna este de ex. cel al secuilor vs cel al gagazilor(care vorbesc rusa). Probabil modelul din Montana era mai asemnator cu cel rus!? din Rep. Moldova, noroc ca cei de aici au avut mai putin timp la dispozitie.
      Bascii, Corsica, Wales sunt altele.

      Ceea ce vreau sa subliniez este ca limba unei zone se schimba foarte greu, in timp si cu eforturi – fie de stramutare, fie de asimilare fortata fie un mix. In afara stramutarii, pt. celelalte mijloace ai nevoie de vectori culturali -scoala, administratie, scriere etc. – care patrund durabil pana ultimul catun, nu doar pana la elite.

      • @Nman – ”implementarea unei limbi administrative pana in maduva osului de dac era cvasi-imposibila, mai ales dupa retragere si mai ales in zone in care mana romanului inca nu pusese piciorul”

        Pe vremea Imperiului Roman, orașul Abrud de astăzi se numea Abruttus, iar Roșia Montană de astăzi se numea Alburnus Maior. Unde nu pusese piciorul ”mâna romanului”, dacă în asemenea locuri îl pusese? Probabil doar în Maramureș să nu fi ajuns romanii, că la Zalău au ajuns cu siguranță.

        Castrul roman de la Zalău, Porolissum, fondat în 106, ajunsese în mai puțin de 20 de ani oraș destul de mare, era capitala provinciei romane Dacia Porolissensis. Garnizoana de la Porolissum cuprindea inițial 5.000 de militari, aduși din Spania, din Britania și din Galia (Franța + Belgia de astăzi). În ce limbă se înțelegeau soldații ăștia unii cu alții, dacă nu în latina vulgară?

        Nu e vorba de ”limbă administrativă” și nu e vorba de o singură generație. Romanii făceau armată până la 40 de ani, după care treceau în rezervă, primeau teren agricol și își luau neveste dintre localnice, continuând să locuiască în preajma castrului unde făcuseră armata. Copiii și nepoții lor vorbeau inevitabil latina vulgară, că nu se apuca fostul soldat să învețe graiurile locale, când era deja trecut de 40 de ani.

        La fel a fost și cu anglicizarea Montanei, noile generații cresc cu engleza drept limbă maternă, nu generațiile vechi au învățat engleză. Acelea au murit în jurul anilor 1850 – 1900, fără să fi știut niciodată engleză. După 100 de ani de ocupație romană la Porolissum, toți copiii vorbeau latina vulgară, iar străbunicii lor materni, care nu o știuseră niciodată, muriseră de mult de bătrânețe.

        • Harald, limba română se vorbeste si acum in basarabia, ucraina etc. Se vorbea si in volhynia (cucerirea Volohovo de catre kiev de ex.) s.a.m.d. Ma refer la zone in care efectiv administratia romana nu a fost prezenta, nu la dacia aureliana. Si nici cea bizantina.
          Stiti prea bine ca dacia aureliana a fost cvasi continuu atacata, invadata de catre dacii liberi, carpi, costoboci etc. -nu era un loc prea linistit. Iar odata cu retragerea s-a ales praful de toate orasele, si repede chiar.
          Modelul acesta clasic mentionat de dvs. nu sta prea bine in picioare daca e aplicat la tot arealul de limba română. Daca in dacia aureliana sa zicem ca avea un sens sa te latinizezi (in zona castrelor dupa cum si subliniati, in rest ma îndoiesc ca pana la ultimul catun) ce sens avea pt. dacii din afara ei? Pt. ca totusi intinderea limbii române este pana dincolo de nistru si spre nord in galitia.
          Simplul fapt ca descalecarile in Moldova sunt realizate din Maramures, chiar partea actualmente aflata in ucraina, zona ce nu a fost romanizata, ne arata existenta unui nucleu românesc puternic, inclusiv institutional, cu traditie, situat in afara fostei dacii aureliene chiar la multe secole mai tarziu. Si in nordul moldovei exista anterior formatiunea bolohovenilor (b si v sunt interschimbabile in special la slavi), tot vorbitori de limba română(sa lasam teoriile ruse despre ei deoparte) – un alt nucleu puternic si in afara.
          Daca in valahia si banat putem spune ca au existat poate pendulari peste dunare intre popularii românofone, in rest constatam ca pur si simplu au existat suficiente nuclee puternic românesti acolo unde istoric nu a existat romanizare, intr-o perioada in care limba greaca se reimpunea in imperiul bizantin.

          • @Nman – ”Daca in dacia aureliana sa zicem ca avea un sens sa te latinizezi (in zona castrelor dupa cum si subliniati, in rest ma îndoiesc ca pana la ultimul catun) ce sens avea pt. dacii din afara ei?”

            Fără supărare, folosiți noțiuni pe care nu le stăpâniți. Dacia Aureliană era în sudul Dunării, cea de la nordul Dunării era Dacia Traiană. Mai mult decât atât, la peste 100 de ani după retragerea aureliană, legiunile romane încă erau staționate pe malul Dunării, la Capidava (astăzi în județul Constanța) și la Troesmis (astăzi în județul Tulcea). Și la Buzău mai era staționată cel puțin o cohortă romană etc.

            Retragerea aureliană a fost un eveniment major, dar prezența trupelor romane a continuat la nord de Dunăre, exact cum rușii au și astăzi trupe în Transnistria, chiar dacă URSS s-a dezmembrat în urmă cu peste 30 de ani.

            O altă problemă pe care nu o înțelegeți este ponderea populației colonizatoare față de dacii autohtoni. Nu erau 5% romani și 95% daci liberi, era exact invers, erau de 20 de ori mai mulți coloniști decât daci liberi, la retragerea aureliană. De asta tot dau exemplul cu Montana, coloniștii de limbă engleză de acolo sunt de 15-16 ori mai mulți decât localnicii, iar strămoșii coloniștilor au venit din toată Europa. Nicio șansă pentru localnici să țină pasul cu un asemenea ritm de colonizare.

            În Maramureș, modul cum s-au așezat slavii reflectă foarte clar modul cum erau deja așezați românii. Descălecările în Moldova au avut loc la peste 1000 de ani după retragerea aureliană, a fost timp destul ca populația latinizată să difuzeze dinspre Zalău spre Maramureș și să apară un nucleu românesc de zeci de mii de oameni acolo. Nu trăiau 1 miilion de oameni în Maramureș, erau doar câteva zeci de mii.

            Nu prea înțelegeți nici scara de timp la care se desfășoară lucrurile, ați pus mai sus harta cu răspândirea culturii Corded Ware, dar migrațiile acelea se întâmplau înainte de construirea piramidelor egiptene. Noi, cei de astăzi, suntem mai aproape de Traian și de Decebal, decât erau ei de cultura Corded Ware 😀

            Nu e vorba că avea sau nu avea ”sens să te latinizezi”. Prima generație de coloniști romani avea și 50% fete printre copiii proprii, iar acelea era clar că se măritau tot cu noi coloniști romani, nu fugeau să se mărite cu dacii lberi. De asta în jurul castrului de la Porolissum sunt urme arheologice de sate noi, apărute după întemeierea castrului.

            100 de ani mai târziu, populația de limbă latină a difuzat și în Maramureș, 100 de kilometri nu e mare lucru. ”pastores Romanorum” umblau fără probleme cu oile prin munți câte 100 de kilometri în fiecare vară, rata de creștere a populației era mare la ei și se așezau unde le convenea mai mult.

          • Marog, dacă oamenii ar fi bolovani așa cum pretind unii nu ar fi ieșit niciodată a din Africa ca să umple întreg pământul și în viitor… cine știe!
            E clar că moldovenii nu înțeleg rusă spontan că ceilalți slavi și nici rușii română. Chiar dacă or fi indo-europene și înrudite prin dacotracă, … pe bune, cine înțelege ceva din hindi care se presupune că ar avea la bază sanscrita!?

          • Marog, dacă oamenii ar fi bolovani așa cum pretind unii nu ar fi ieșit niciodată a din Africa ca să umple întreg pământul și în viitor… cine știe!
            E clar că moldovenii nu înțeleg rusă spontan că ceilalți slavi și nici rușii română. Chiar dacă or fi indo-europene și înrudite prin dacotracă, … pe bune, cine înțelege ceva din hindi care se presupune că ar avea la bază sanscrita!?

    • „teoria cumana a lui Neagu Djuvara, care afirma ca romanii se trag din cumani, de origine asiatica.”

      Neagu Djuvara nu a afirmat niciodată că ”românii se trag din cumani”, asta e genul de minciună sfruntată, tipică pentru propaganda Rusiei.

      Neagu Djuvara vorbea despre Thocomerius, tatăl lui Basarab I, că ar fi fost de origine cumană, ceea ce e, în principiu, ar fi posibil. Singurul document în care apare o referire la Thocomerius este o diplomă emisă în 1332 de regele Ungariei, Carol Robert (Károly Róbert în maghiară). Textul din diploma maghiară spune: „Basarab, filium Thocomerii, scismaticum, infidelis Olahus Nostris”.

      În principiu, populațiile sedentare nu prea dau lideri militari capabili, pentru că ele nu trăiesc din jaf, ele trăiesc din muncă și ele sunt cele jefuite. Dar femeile din aceste populații sedentare ajung uneori să nască copiii invadatorilor. Acești copii sunt ”răi”, sunt capabili să lupte la fel ca tatăl lor, iar în multe cazuri ei nu cunosc decât limba și grupul etnic al mamei. În Cronica lui Fredegar apare o poveste mai detaliată pe tema asta, chiar dacă evenimentele de-acolo îi privesc pe avari și pe slavi. În final, slavii se revoltă împotriva avarilor, îi înving și ajung să-și întemeieze un stat condus de un războinic franc, probabil un fost negustor de arme.

      Deci e posibil ca și la români, unele căpetenii să fi fost fiii unor luptători străini, la fel cum vikingii ajunseseră căpeteniile slavilor de la Kiev. Dar asta nu înseamnă că ”românii se trag din cumani”, Neagu Djuvara nu a afirmat niciodată așa ceva.

    • în ceea ce privește numele țării lucrurile sunt cât se poate de limpezi. Pașoptiștii au avut obiceiul să interpreteze în cheie patriotică diverse fapte ( de exemplu epopeea lui Mihai Viteazu) , dar numele de „limba română” apare și la cronicari, mult înainte, deci e incontestabil că limba s-a numit totdeauna așa. După unirea Principatelor a apărut o nouă entitate statală, un stat al românilor și evident că avea nevoie de un nume iar numele derivat din limba comună era cel mai nimerit. Numele țării a fost „inventat” prin mijloacele de îmbogățire a limbii pe care le învață orice elev, prin derivare, dar cel al limbii este moștenit. Inclusiv armânii folosesc acest nume deci nu există absolut nici un dubiu…

  11. Ca viitor turist de vara in Europa vestica, tocmai mi-am pregatit o noua lectura. De ce am ales-o? Din acelasi motiv pentru care aleg lecturile cartilor semnate Lucian Boia.
    The Bright Ages – a new history of Medieval Europe, de Matthew Gabriele & David M. Perry, 2021

    Fragment de introducere, care m-a convins sa aleg aceasta carte si nu alta (traducere libera):
    „Aici, în al treilea deceniu al secolului XXI, Evul Mediu pare să pătrundă în mod persistent în societatea modernă, dar stereotipiile Evului Mediu prezente atât de des în cultura populară sunt de nerecunoscut pentru istorici ca noi.

    Aceasta este o nouă poveste a Evului Mediu european. Vom începe prin a urmări călătoriile, intrigile, victoriile și tragediile Gallei Placidia pentru a oferi o reîncadrare simplă a secolului al V-lea sub o singură premisă: Roma nu a căzut.
    Lucrurile continuă și lucrurile se schimbă. Puterea se va reorienta în jurul marelui oraș Constantinopol și apoi spre centrele urbane ale noilor imperii islamice, Ierusalimul rămânând mereu în imaginația acestor popoare medievale timpurii, dar niciodată atât de consecvent contestat cum ar susține narațiunile ulterioare. În nordul îndepărtat, bărbații și femeile vor visa și își vor face griji cu privire la natura timpului în sine, în timp ce un elefant străbate Germania. Orașele nu dispar niciodată dar se micșorează, atât ca populație cât și ca importanță, pe măsură ce oamenii găsesc noi modalități de a organiza viața politică, economică și culturală în căutarea stabilității. Această stabilitate vine cu moduri inovatoare de a gândi despre Dumnezeu și religia lor, declanșând un foc care va alimenta o înflorire a vieții intelectuale și literare. Insa aceleasi focuri vor mistui pe oricine este perceput ca fiind în afara adevărului, aprinse de oameni cu ură în ochii lor. Dar apoi cercurile se închid din nou. Orașele cresc. Turnurile urcă spre cer. Legăturile dintre regiunile care nu au fost niciodată separate s-au extins și s-au atenuat de-a lungul secolelor, aducând cu ele idei și bacterii, dar creând și condițiile pentru ca un poet italian medieval (Dante) să calce pe urmele unei împărătese romane târzii.”

  12. Dl. Boia poate fi considerat un istoric serios doar de amatorii de istorie. Din păcate, a alunecat repede în facil și vedetism, 90% din așa-zisele „cărți” sunt în realitate mici eseuri culturale, scrise cu meșteșug comercial și cu o cadență și varietate ce decredibilizează orice pretenție de seriozitate sau probitate profesională. Iar unele dintre ele sunt scrise și după o agendă a altora, unii care înțeleg foarte bine nevoile unui „idiot util”.

  13. Domnul Lucian Boia este un excelent produs de marketing al editurii care publica poveștile domniei-sale.

    Scandalul, contestarea fără argumente a istoricilor adevărați au fost instrumentele sale, cum la fel au făcut cei care au contestat brutal și neargumentat opera lui Eminescu .

    Epatare și-atât!

  14. Daca ar exista un istoric Boia maghiar si ar incerca sa publice despre maghiari, in Ungaria, „adevarul” asa cum a publicat despre români in România, ar fi crucificat in Ungaria lui Orban. Românii acceptā orice porcarie senzationalistā, scrisā de tot felul de ciudati precum acest tovarās Boia.
    Trāiesc in UK si de curând un coleg de muncā maghiar mi-a spus cā Transilvania e sub ocupatie româneascā si cā majoritatea românilor din Transilvania sunt maghiari românizati. Poate ca tovarasci Boia ar dori sā comenteze acest „adevar” care se invatā in scolile din Ungaria incepând de pe la mijlocul anilor 90. Adevarul cā România e un stat slab si Românii sunt lasi. Se lasa cālcati in picioare de orice dement care se plictiseste si interpreteaza istoria astfel incât sā socheze.

  15. De fapt, n-are nimeni nimic cu eseistica domnului Boia, ci cu roadele puternicului curent demitizator dominant după 1996. Recuperarea Basarabiei e deja abandonată definitiv, datorită creșterii antiunionismului în… dreapta Prutului. Iar reducționismul caricatural cum că Marea Unire de la 1918 a fost o întâmplare, de care poporul român habar n-avea, încurajează calculul că România s-ar putea resemna ușor și cu alte pierderi teritoriale. Dacă tineretului ucrainean i s-ar fi tot repetat în școală, în cărțile recomandate și la tv că țara lui are o istorie neglijabilă și că e compusă din teritorii nemeritate, atunci probabil se termina foarte repede războiul declanșat de Putin!

    • Foarte corecta observatia!
      Curentele demitizatoare actuale sunt propagate asiduu in media, asa ca sa nu ne miram de atitudinea unor noi generatii care cresc consumand preponderent genul acesta de informatii.
      Demitizarea exagerarilor din perioada comunista mai ales e ok dar se merge deja prea departe. S-a ajuns la o competitie a negarii si urii de sine ca roman.

    • ”La firul ierbii” nu merg lucrurile așa, am discutat cu români care au astăzi 25-30 de ani și nu prea le suflă nimeni în ciorbă. Transilvania de astăzi nu mai e cea din 1918, cu români complexați în fața ungurilor de un statut de inferioritate impus prin lege timp de generații. Mulți români din Transilvania de astăzi au bunicii și străbunicii în Moldova și ei chiar trebuie temperați când se enervează că secuii nu vorbesc românește.

      • Ma refer la social media Harald, adică acea minoritate guraliva si implicit vizibila. Ajunge sa frunzariti site-uri principale de stiri si ziare. Noroc ca sunt cam in bula lor si ca asta nu contează inca la vot. Ghinionul e când politicul se foloseste de acest trend aparent predominant ca sa ia masuri sinucigase (in special green, gender gap…)In rest aveti dreptate despre romanii transilvaneni ” cu mic cu mare”:-).

  16. Corect- m-a luat in graba da’ nu mai pot corectez.Nu e mica deloc eroarea dar fapta e comisa. Ma refer la zona daciei Traiane dar din confuzie de moment si graba am botezat-o (semn ca nu dorm cu toata istoria sub cap). Au fost si multe dacii in acele vremuri.
    Grecii, italicii, celtii, tracii etc sunt populatii cu origini indo-europene din diferite si multiple valuri de migratie -corded ware era pt, harta care surpinde modelul de difuzie initial al indo-europenilor.
    Teoria priviind migratia tracilor se leagă de culturi din mileniul 3 spre 2 bc, civilizatia kurganelor iar inceputurile migratiei indo-europenilor se considera in mileniul 3. Bineinteles ca de la un mileniu la altul limba se schimba, se mixează cu cele locale, oameni se muta in departari, apar diferentieri pe grupe separate in timp si spatii (italo-celtica/ greco-ariana/ paleo-balacanica, traco-geta -dar rămâne un fond comun chiar si la distante mari in timp si spatiu, ca de ex – intre greaca, latina si sanscrita – fundamentat acum 200 si de ani de William Jones – initiatorul teoriei si a lingvisticii comparate (bazat si pe multiple studii, observatii si comparatii anterioare).
    Daca la mii de km si ani distanta exista un fond comun intre latina si sanskrita, mi s-ar părea natural ca sa fi ramas unul, mic-mare asta e o alta discutie, intre llimbi italice, tracice, apoi geta, celta etc pe o distanta mult mai mica. Bineinteles ca fondul s-a mai diluat in timp dar eu sunt de părere ca trebuia sa fi existat grad de similitudine a vocabularelor de baza, grefate de modificări fonetice particulare fiecărei limbi. Inclusiv astăzi avem similitudini intre diverse limbi, nu neapărat toate contemporane dar mostenitoare a fondului indo-european father/ pater; brother/ frate ; soare (ro)/surya(ind); sarpe(ro) / sherpa(ind) etc.
    Nu as trece asa de usor peste aceste aspecte, indiferent de depărtarea in timp.

    Pt. Dacia romana exista studii si estimări priviind populatia, corect. Totusi proportia pe care o dati nu explica capacitatea sustinuta de război a dacilor liberi, timp de secole. Timp de aproape 200 si de ani au avut loc expeditii de jaf si războaie ale dacilor liberi, costobocilor si carpilor in dacia romana si la sud de dunare, cu frecventa ridicata. Erau antrenati deseori si autohtonii daciei traiane, adică dacii locali. Am dubii ca populatia latina sau latinizata ar fi participat la aceste lupte de partea dacilor liberi. Raman prin urmare in discutie autohtonii rasculati, care foarte probabil nu erau latinizati. Nu ai cum sa sustii un astfel de efort la un raport de 1-20 intre populatia din afara si cea din interiorul daciei romane. Cumva mi se pare ca ajungem din extrema retragerii complete din dacia in cea a considerarii zonelor libere ca fiind deserted de populatie!

    Zona moldovei a fost expusa mult mai intens diverselor migratii -sarmati, germanici, huni etc. De ce ar fi reprezentat un punct de atractie pt. populatia din fosta dacie traiana( iar era sa o comit, ma pomeneste aurel) in care mai existau totusi urme de control mai mult sau mai putin direct al romanilor? Directia obisnuita de circulatie a fost preponderent est-vest/ nord-sud timp de secole. Dupa retragere in sec III are loc, sub influenta cresterii puterii carpilor in moldova, chiar o revenire a populatiei dacice din muntenia. Inclusiv in fosta provincie s-au stabilit daci liberi, revitalizand elementul autohton suficient ca teritoriul sa reziste presiunilor germanice sau dinspre alti migratori. Dacii liberi si Carpii nu erau latinizati la acea vreme, de ce ar fi preluat limba romanilor care s-au retras?
    Eu unul nu ader la ideea de ” geneza exclusiv transilvana si olteneasca” si in continuare consider fortat explicata romanizarea in moldova (in general, nu de catre dvs).

    Bun, sa spunem ca a difuzat populatia latinizata din transilvania in rest desi culturile materiale arata o circulatie inversa. Ce coincidenta face ca ea sa difuzeze peste exact arealul stăpânit de triburile dacice libere in perioadele de maxima extensie (pana sus in volhynia, slovacia, nistru etc) si sa reuseasca sa isi impună limba latinizata când nu avea superioritate numerica ( revigorarea elementului dacic dupa retragere a avut loc dinspre exterior spre fosta provincie romana din care o componenta importanta latinizata s-a retras), nici militara si trebuia sa se miste printre autohtoni si diverse triburi războinice (germanice, sarmate etc)?

    Nu tin sa fiu un gica-contra dar exista pur si simplu multe aspecte care au nevoie de mai multa analiza înainte a avea vreo certitudine absoluta asupra procesului de latinizare.

    Nota: https://www.enciclopedia-dacica.ro/?operatie=subiect&locatie=triburi&fisier=carpii
    Carpii sunt mentionati pana in sec IV si nimeni nu spune ca fusesera latinizati. Sunt mentionati tot ca si carpi, carpodaci si nu altceva. S-au impus timp de sute de ani in zona moldovei extinse si inclusiv asupra munteniei, integrand chir triburi germanice sau doar coabitand intr-o anumita forma, cu gotii de ex. Au fost aliati cu hunii la sosirea acestora, deci reprezentau o forta respectabila in zona.

    • @Nman – ”Dacii liberi si Carpii nu erau latinizati la acea vreme, de ce ar fi preluat limba romanilor care s-au retras?”

      E o chestiune de interpretare, pe care am remarcat-o în mai multe comentarii: dvs interpretați lucrurile ca și cum latinizarea s-ar fi hotărât la sfatul bătrânilor, ceva de genul: ”gata, nu mai ține, de la primăvară începem ne latinizăm”. Și considerați că trebuia să fi existat unul cu mai multă viziune printre ei, care să le spună ”n-are rost să ne mai latinizăm, că romanii s-au retras oricum dincolo de Dunăre”.

      Lucrurile nu merg așa, regiunile locuite de carpi au rămas o vreme pustii, deci carpii trebuie să fi plecat de-acolo. Probabil o parte au fost relocați în imperiu, așa cum susțin izvoarele istorice, iar cei liberi nu s-au descurcat prea bine în secolul V și au fost complet asimilați, exterminați și / sau alungați. Oricum, teritoriile acelea locuite de carpi au rămas ulterior în mai multe perioade pustii. Acolo se vorbește într-adevăr românește în zilele noastre, dar nu există continuitate a populației, de la carpi până la noi.

      A fost discuția aceea de la articolul lui Dan Ungureanu, despre râurile mici, cu nume cumane: Bahlui, Vaslui etc. Pe toată valea Bahluiului, de la Hârlău până dincolo de Iași, spre Huși și Vaslui, o să găsiți în prezent sate cu nume ucrainene: Ceplenița, Buhalnița, Hodora, Zahorna, Miroslava, Dobrovăț etc. Pentru că Ștefan cel Mare a adus 100.000 de ”ruși din Polonia” și i-a așezat prin satele de pe lângă Cotnari, fiindcă regiunea era din nou pustie. Pe la 1700, cam o treime dintre ei încă mai vorbeau rusește în familie, iar accentul moldovenesc e celebru și în ziua de azi, chiar dacă azi nu mai știe nimeni rusește în satele acelea.

      Pe hărțile poloneze de pe la 1200, regiunea aceea apare ca fiind stăpânită de alani, iar Târgul Ieșilor (orașul Iași de astăzi, care se află și el pe Bahlui) exact asta înseamnă, Târgul Alanilor. Probabil invazia tătarilor de la 1240-1241 a pustiit complet zona aceea, împreună cu o mare parte din estul Moldovei, iar repopularea ei s-a realizat în secolele următoare, cu oameni veniți dinspre munte, din actualele județe Neamț și Suceava. Plus ”rușii din Polonia”, aduși de Ștefan cel Mare și asimilați abia după 250-300 de ani.

      Deci nu știm ce limbă vorbeau carpii, că nici ei nu prea scriau, la fel ca și dacii.

      ”Directia obisnuita de circulatie a fost preponderent est-vest/ nord-sud timp de secole”

      La modul general, da, populațiile războinice, invadatoare, vin dinspre est sau dinspre nord. Pentru că Europa e mică și e doar un fel de peninsulă a Asiei. Dar civilizația vine dinspre vest sau dinspre sud. Sașii au colonizat și Transilvania și Basarabia și regiuni din Ucraina și Rusia, dar veneau dinspre vest. Biserica de la Roma a extins și ea catolicismul tot dinspre vest. La fel și Bizanțul, a extins ortodoxia spre nord, chiar dacă barbarii războinici veneau spre sud, inclusiv vikingii. Iar românii din Carpați au repopulat și ei Moldova venind tot dinspre vest, dinspre munte.

      La Budapesta există un fel de mantră, cei care au făcut studiile acolo repetă obsesiv că maghiarii au mers întotdeauna spre vest, însă realitatea e că Transilvania au cucerit-o venind spre est și le-a luat cam două secole 😀

      • Nu exista pustiire a regiunilor locuite de carpi. Au stat frumos sub sau aliati cu hunii pana la demantelarea puterii acestora. Ulterior putem vedea continuitati de centre de putere – generalul bizantin Priscus a avut confruntari in sec vi cu un centru de putere din zona buzau -bugeac (intamplator tot zona unde se afla vechiul val al lui athanaric) si a ramas surpins ca localnicii vorbeau un fel se latina. La final de secol vi acelasi centru mai apare in discutie datorita avarilor care au apelat la flota bizantina pt. A ajunge in apropiere dorind sa cucereasca acel centru – de ce pe dunare si nu prin carapati?
        Pe vremea campaniei avare se vorbea deja despre sclavini (suntem de acord din cate tin minte ca nu era vorba despre slavi). Bizantinii nu pareau sa fi stiut prea mukte despre zona de la nord de dunare din moment ce erau surpinsi ca se vorbeate in fel de latina.
        Aici puteti vedea o incercare de reconstruire din surse si studii pt perioada post hunica pana la mentionarea primelor formatiuni (ducate ) in toate cele 3 zone ale romaniei, atat cat se poate actualmentr : https://www.laurlucus.ro/bibliotheca-lucus/reconstructe-istorice/dacoromania-sec-vii-xiii-dhr/institutii-protostatale-daco

        • @Nman – ar fi util să urmăriți încercarea aceea de reconstruire având în permanență o hartă în față. Argumentul lui Dan Ungureanu, acela cu numele de râuri mici, este foarte puternic pe suprafețe mici, de ordinul a unui județ de astăzi. Nu vine stăpânirea să schimbe numele râului. Dacă Argeșul și-a păstrat denumirea din antichitate, înseamnă că a existat continuitate a populației de pe malurile lui. Dar Ialomița și Dâmbovița sunt denumiri slave, deci nu mai erau vechii locuitori, dacă slavii le-au dat nume noi.

          Sunt sute de kilometri de pe văile Bahluiului și Vasluiului până la locurile unde flota bizantină putea avea acces la teritoriul României de astăzi. Bahluiul și Vasluiul nu au fost niciodată navigabile, sunt prea mici pentru asta. Prutul și-a păstrat denumirea din antichitate, Vasluiul și Bahluiul nu și le-au păstrat.

          Argumentul cu Ultramontania / Muntenia este unul cu două tăișuri: ce munte este la Țăndărei sau la Slobozia, ca să i se poată aplica denumirea de Muntenia? La munte s-a păstrat identitatea românilor, nu la Țăndărei și nici la Slobozia.

    • @Nman – ”Nu ai cum sa sustii un astfel de efort la un raport de 1-20 intre populatia din afara si cea din interiorul daciei romane”

      M-am exprimat neglijent în comentariul acela, când am scris că ”erau de 20 de ori mai mulți coloniști decât daci liberi”. Raportul de 1 la 20 era în Dacia Traiană, între localnicii neromanizați și coloniștii romani. Exact ca și în Montana de astăzi, cei 60.000 de nativi sunt și ei recenzați în Montana, nu e vorba de nativi din Idaho sau din cele două Dakote.

      În exterioriul Daciei Traiane trebuie să fi fost mult mai mulți daci liberi, dar au fost situații când unele triburi de-ale lor cereau permisiunea să se așeze în imperiu (chiar dacă uneori mai cereau și bani cu ocazia asta). Viața în afara imperiului era mult mai dură, iar luptele și masacrele între triburi erau nesfârșite. Și asta era la fel ca în America de Nord, înainte de colonizarea cu europeni.

      • Harald, imi e dificil sa scriu pe graba si astfel apar erori. Stiti ca ma pasioneaza subiectul si uneori fac erori, alteori sunt greu de convins sa adopt opinii care speculeaza (in sensul bun al cuvantului) in directia contrara mie. Va expun firul pe care merg eu, semnele de intrebare, a.i daca mai avec ocazia sa interactionam pe tema sa nu o facem de la 0.
        E o perioada caracterizata de necunoscute si presupuneri sau, de interpretari ale surselor care in cativa ani sunt contrazise de alti istorici.
        Dacia romana a fost reorganizata de multiple ori tocmai datorita invaziilor vecinilor liberi&co care au inceput imediat dupa moartea lui Traian si s-au derulat, cu frecventa prea mare pt. un loc linistit, pana la retragere.
        Politica imperiului a fost de a nu aduce colonisti din peninsula italica ci din imprejurimi – tracia, iliria, moesi, panoni. Sau de mai departe – gali de ex. Pt. Primii anumiti istorici spun ca s-au integrat usor cu autohtonii datorita fondului lingvistic comun indo-european (si culmea, ca s-au latinizat tot datorita unui fond comun si cu latina ).
        Estimarile de populatie pt. Dacia romana merg intre 1.5 1.8 mil iar pt. Dacii liberi intre 1.3-1.5 cu un grad mai mare de probabilitate pt. prima zona (avea totusi administratie performanta). La populatia dacilor liberi se mai pot adauga sarmati si germanici.
        Trupele stationate, vitoarele surse de colonisti, era 30-40000. O data la 25 de ani sa zicem ca o parte apucau sa se pensioneze. Timp de 170 de ani am putut avea un aflux latinizat de 2-3% din populatie pe generatie. Nu e mult.
        Au existat reintroduceri de daci din zonele libere – din crisana, din zona tampon cu carpii etc. Iar la retragere o buna parte dintre cetateni (deci nu toata populatia) s-au stramutat in dacia aureliana lasand loc dacilor liberi(sub carpi) care cu acea ocazie, au intarit populatia autohtona nu doar in transilvania dar si in muntenia si dincolo de valul gresit atribuit pe vremuri lui athanaric (sudul moldovei, val mai primitiv si cu sant spre sud, spre romani).
        Dupa modul de raspandire, compozitie si frecventa tezaurelor extra dacia romana, au existat atat o politica de stipendii cat si campanii de jaf ale dacilor dar nu au existat lupte masive intre triburile dacice. Nici macar intre acestia si goti.
        Dupa inventarele locuintelor comertul cu imperiul era bine reprezentat si continuu, prin centre zonale, nu door to door- dar obiectele de inventar romane nu predominau. Nu ai cum sa determini latinizarea dacilor liberi pe aceste cai. Nici prin aflux de daci liberi in dacia romana, pt. Ca a fost in general invers. Cu totii avem gadget-uri dar nu ne-am anglicizat.
        Si peste toate acestea a aparut retragerea latinizatilor (cetateni, administratie) coroborata cu deplasari de daci liberi in locul lor (plus germanici) – administratia nemaifiind obligatoriu latina, afluxul de populatie fiind clar dac/get, vorbitor de limba daca/geta, eu de aici incolo vad un punct slab al teoriei oficiale.
        Carpii au dominat zona impreuna cu germanicii pana la venirea hunilor. Germanicii au plecat, carpii au ramas in continuare, fara aceeasi forta dar banuiesc ca-si foloseau in continuare tot limba proprie.
        Referitor la exempul montana – acolo us nu s-a retras dupa 170 de ani, lasand zona prada unei invazii franco/canadiene sa zicem iar gradul de civilizatie nu a scazut brusc prin aceasta.
        Rusii nu au reusit sa modifice semnificativ basarabia in primii 100 de ani cu tot cu colonizari si nici cu mentinerea grafiei chirilice in sec xx.
        Nu mai departe de ardeal, nici ungurii nu au reusit mare lucru timp de sute de ani!
        Putem aduce in discutie influenta imperiului bizantin (recucerirea) dar un lucru ar trebui sa fie evident – e foarte greu sa modifici limba unei populatii ruralizate, care nu utilizeaza scriere in societatea ei si mai e si raspandita pe un teritoriu a carui buna parte nu o controlezi direct sau chiar deloc. Si asta fie si in mai mult de 500 de ani.
        Faptul ca limba romana actuala suna modern, similar italienei, francezei se datoreaza si re-latinizarii din perioada scolii ardelene sau modernizarii din sec 19. Daca citesti scrisoare lui neacsu sau diverse letopisete observi cuvintele de baza – comune cu familia latina, dar si o serie de expresii arhaice inlocuite la ora actuala.

        • @Nman – ”Cu totii avem gadget-uri dar nu ne-am anglicizat.”

          De-acum duceți discuția în derizoriu, la fel ca mai sus, cu ”implementarea unei limbi administrative pana in maduva osului de dac era cvasi-imposibila, mai ales dupa retragere si mai ales in zone in care mana romanului inca nu pusese piciorul.”

          Dacă nu trăiți sub stăpânire britanică sau americană, cu ce vreți să vă anglicizați, cu telefonul mobil? Vă asigur că aici (UK) șoferii români de taxi sau livratorii de pizza au învățat engleză chiar și după vârsta de 50 de ani. Nevestele lor sunt bucătărese sau spală vase pe la restaurante, dar au învățat engleză și ele, în 4-5 ani petrecuți aici. Nu la nivelul la care să fie casiere la Tesco, doar acelea venite aici înainte de 40 de ani par să ajungă la etalonul ăsta, dar învață toate engleză, se anglicizează. Iar nepoții lor vorbesc între ei numai în engleză, în timp ce bunicii îi apostrofează mereu: ”spune-mi în românește ce vrei, lasă-mă cu engleza.”

          Pur și simplu nu percepeți ce se întâmplă în decurs de 5-6 generații, puneți mereu problema de parcă s-ar fi latinizat prima generație de daci care a trăit sub ocupație romană.

          ”Trupele stationate, vitoarele surse de colonisti, era 30-40000. O data la 25 de ani sa zicem ca o parte apucau sa se pensioneze.”

          Este o cifră absolut ridicolă. Numai la Porolissum erau 5.000 de militari, Buciumi se află la 30 de kilometri și mai erau și acolo staționați între 500 și 1.000 de militari, între ele mai erau alte două castre mai mici. Probabil 30 – 40.000 de militari erau numai pe 150 – 200 de kilometri de frontieră, în zona aceea.

          MIneritul și celelalte activități economice cum erau efectuate? Creșteau soldații vite, semănau și recoltau soldații? Aveți idee cât mănâncă 5.000 de oameni în fiecare zi? Nici cu efective de zece ori mai mari, 300 – 400.000 de militari, nu aveau cum să asigure controlul în toată Dacia. Nu spuneați că dacii liberi îi atacau tot timpul? Am făcut armata pe frontieră și uneori nu trimiteam nicio patrulă câte o săptămână, când n-aveam oameni. Frontiera era în Maramureș și o păzeau rușii mai bine decât noi. Credeți că romanii își permiteau așa ceva?

          ”Si peste toate acestea a aparut retragerea latinizatilor (cetateni, administratie) coroborata cu deplasari de daci liberi in locul lor”

          Astea sunt aiureli debitate numai la nivel academic. Credeți că pleacă 1 milion de oameni din Montana, dacă guvernul de la Washington retrage toate trupele de-acolo? Unde să plece, când strămoșii lor au venit acolo în urmă cu 150 de ani? Vă cunoașteți stră-stră-străbunicii de la 1850, știți unde trăiesc astăzi verii de-al patrulea, ca să vă duceți la ei? Or să plece câteva mii de birocrați cu familiile lor la Washington, iar restul locuitorilor se organizează pe plan local și se descurcă mai departe.

          • Ok, in anumite priviinte puteti avea dreptate in altele e de discutat doar ca, nu e aici nici locul si nici usor sa aborderzi toate aspecte. Sper sa reusesc sa expun linia argumentatiei, mai structurata si fara glumite, undeva in viitor. Cum spuneam, nu imi gasesc intotdeuna timp sa stau mult si concetrat pe comment. Acum e o asemnea perioada.

            Efectivele legiunilor stationate- cautati mai atent si si veti gasi tot 30-40.000, si asta in perioada lui traian si imediat dupa. Ulterior mai putini. O legiune are pana in 6000. Cate legiuni au fost in dacia? 2 – a XIII-a Gemina la Apulum si a V-a Macedonica la Potaissa. Plus auxiliari.

            Nu eu spun ca dacii liberi au atacat continuu ci istoria. Asta e realitatea surselor.

            Va recomand sa cititi mai multe articole din site-ul anterior mentionat – sunt in special in revistele scoase bi-anual, disponibile pt. descare in pdf. Veti observa inclusiv cum a evoluat aceeasi tema de-a lungul anilor, pe masura ce autorul (care nu e nici novice si nici necunoscut ) a aprofundat, dezvoltat subiectul. Indiciile de surse sunt foarte bune.

            Incercati sa nu mai comparati cu US partea asta de lume si istorie. Daca doriti exemple din prezent va sugerez mai degraba – destramarea yugoslaviei si razboiul din ukr: au plecat administratii si oameni cultural legati de tara invadata, au ramas cei care nu reprezentau neaparat crema societatilor distruse si au sosit populatii noi – hartile etnice s-au schimbat.
            A nu se intelege ca sustin golirea daciei traiane ci doar realitatea, cf. surselor istorice directe, ca o mare parte din populatia legata administrativ, economic si cultural de imperiu a fost retrasa la sud (dacia aureliana, etc.). Cat de mare era raportat la totalul populatiei din fosta provincie e mai greu de definit. Tine si de ponderea urban/rural; colonisti-emigranti/autohtoni.
            Daca in 100 din cei 170 de ani au existat conflicte cu dacii si rascoale, banuiesc ca nu era un loc prea apetisant sa ramai ca cetatean roman dupa retragere.

            Exista o teama a istoriografiei romanesti clasice de gap-urile in continuitatea poporului daco-roman, apoi roman, accentuata nu doar in comunism. S-a mers pe o linie musai latinizanta fie ce-o fi, de aici si o acerba opozitie si minimizare a surselor la ideea ca dacia traiana ar fi putut totusi pierde destul de multa populatie latinizata iar cei ramasi nu ar fi fost latinizati. Si asta in ciuda duratei scurte a sederii romanilor, a revirimentului si afluxului de daci liberi, duratei de coabitare indelungata cu germanici, sarmati, gepizi samd. Si in ciuda lipsei efective de control a unor zone indepartate de imperiu in care la un moment dat au rasarit in cronici vorbitori de latina vulgara, apoi romana. Si in ciuda lipsei mijloacelor comunicationale si de interactiune de baza pt. transformarea limbii unei populatii pana in cele indepartate catune.
            E greu de digerat ideea ca am avut sute bune de ani intre parasirea daciei romane si aparatia unui areal mai mare cu limba romana. Ideea de raspandire prin transhumata mi se pare nu prea fericita.
            Ei bine, se poate intoarce masa si analiza si invers : – se poate recunoaste o influenta mult mai mare a traco-geto-dacei in fondul limbii române, eliminand astfel atea contorsiuni etimologice ce pur si simplu nu au logica si nici asemanare in limbile surori si corobarând-o cu recunoasterea apropierii dintre limbile tracice si latina, respectiv latina vulgara, pe filiera indo-europeana. Latinii au coborat tarziu din Panonia, cultura villanova de sec -10-9 tot din panonia a coborat si ea – este evident ca veneau dintr-un trunchi comun cu populatiile ramase in zona noastra si balcani.
            Daca analizam din aceasta paradigma nu ne mai ingrijorează nici retragerile imperiului si nici nu ne strofocam sa cautam asidu si fortat dovezi de latinizare in orice catarama sau pinten gasit hat departe pe cursul superior al prutului, pe unde nu a existat niciodata vreun control roman sau bizantin iar migratiile erau in sens clar nord-sud. (nici descalecaturile n-au ajuns in terra deserta ci s-au suprapus peste populatie existenta si similara ca limba).

            Nici gand sa privesc latinizarea la nivel de prima generatie + am vazut atat de multe generatii de emigranti in atat de multe tari incat inteleg mult mai bine fenomenul. Dimpotriva, ma gandesc la mediu, la presiunea lui spre schimbarea limbii, ma gandesc la ponderea urban+rural, la gradul de interactiune in rurarul autohton indepartat de centre (deci nu vicus+uri din peri-urban sau aproape de castre) si implicit la intensitatea interactiunii intr-o alta limba vorbita, nu scrisa.
            Legionarii se asezau relativ apropiat de urban sau castre, minerii iliri de ex. aveau o limba materna similara cu a dacilor si tracilor, nu erau neaparat un factor de romanizare.
            Ma intreb- oare cei mai marunti perceptori ce treceau o data pe an prin cate o localitate mai izolata chiar puteau fi un factor determinant pt. trecerea la latina? – in acest caz secuii nostri ar trebui sa stie deja toti limba romana! Numai ca una dintre justificarile lor, realista intr-un fel (nu mi-e total straina zona, cum nu-mi sunt nici alte enclave sau zone bilingve) este tocmai aceea ca nu au unde si de ce sa foloseasca limba romana – desi noi traim in era comunicarii instant. Ei sunt deja continuu in Ro de 80 de ani (jumatate din cat au stat romanii in dacia traiana)!
            Consider ca observarea atenta fenomenelor prezentului poate ajuta mai bine la intelegerea a cum s-ar fi putut petrece anumite aspecte in trecut (si Frazer a judecat la fel in a lui creanga de aur).
            Nu vi s-a parut niciodata fascinant cum populatia din zona noastra, româna actualmente, a fost intotdeauna capabila sa asimileze valuri dupa valuri de popoare care au traversat-o sau chiar au adastat timp de secole, mai putin intr-un singur caz, cel al romanilor?
            Mai mult, nu ne-am maghiarizat si nici asimilat desi avem secole, daca nu chiar un mileniu, de stapanire maghiara si austriaca in ardeal. Si asta atat in perioadele de absenta a scrierii, scolilor si culturii cat si in cele de politici agresive! Modelul descris de dvs. – din generatie in generatie – se parte ca nu functioneaza aici!

            Epoca unio trium natiorum, si nu numai, insemna prigonire pe linie economica, religios-culturala si de drepturi administrative plus asimilare de elite (nobili). Posibil ca ceva din aceste politici sa le fi aplicat si romanii imediat dupa cucerire.

            numai bine,

            • două observații: -faptul că locuitorii din Dacia vorbeau cu toții aceeași limbă e cel mult o presupunere. Este mult mai probabil ca latina să fi servit ca „lingua franca” pentru cei de sub stăpânirea romană și cei din jurul lor.
              – limba latină a asimilat pe toată perioada imperiului limbile migratorilor, și nu e nimic de mirare, pentru că avea în spatele ei o cultură care îi permitea să exprime și lucruri concrete și lucruri abstracte. Citiți un text românesc de pe la începuturi, Cantemir de pildă sau un cronicar, și o să vedeți cât de complicat e să exprimi idei într-o limbă care nu era lucrată pentru asta. După dispariția imperiului locul latinei a fost luat de limbile romanice din teritoriul respectiv, care au înghițit și ele la rândul lor limbile avarilor, vizigoților, francilor și oricui mai vreți. Nu avem ce să comparăm cu sașii sau maghiarii, ei au deja o limbă literară la dispoziție, nu au dificultăți să exprime inefabilul în germană, chiar dacă unele cuvinte s-ar putea să iasă mai lungi :)

            • Pe un indicator dintr-o stație de autobuz, într-un mic orășel din Germania, am întâlnit un cuvânt de 49 de litere. Mi-au trebuit câteva minute bune să înțeleg ce scrie acolo: ”autobuz care circulă numai în zilele de joi și în zilele când programul magazinelor este prelungit”. Nu sunt capabil să reproduc cuvântul respectiv și nu cred că eram capabil nici măcar în ziua imediat următoare. Dar încă țin minte că am numărat cele 49 de litere 😀

        • @Nman – „S-a mers pe o linie musai latinizanta fie ce-o fi”

          Pentru că asta e realitatea, româna e o limbă latină și asta vorbeau românii, chiar și pe vremea când scriau cu caractere chirilice.

          ”avem secole, daca nu chiar un mileniu, de stapanire maghiara si austriaca in ardeal.”

          Poate ar trebui numărate mai atent secolele acelea. Unio Trium Nationum a fost în 1438, după răscoala de la Bobâlna (1437). Răscoala de la Bobâlna a fost provocată de taxele excesive și a fost condusă de Antal Nagy de Buda, care nici măcar nu era român.

          Pe vremea romanilor nu existau astfel de răscoale: pentru localnici era profitabilă latinizarea, exact cum e acum anglicizarea pentru taximetriști și bucătărese în UK. În prezent nu există revolte ale românilor în UK, deci nu sunt exploatați și nici abuzați.

          După Unio Trium Nationum, la 1514 a fost răscoala lui Gheorghe Doja, care era secui, deci patologia clasei conducătoare nu mai avea limite, îi abuzau chiar și pe secui. Ulterior, în 1526, Ungaria s-a făcut praf după bătălia de la Mohács, Ardealul propriu-zis a ajuns sub suzeranitate turcească pentru 150 de ani, iar la Banatul și Crișana au ajuns pașalâcuri (pașalâcul de Timișoara, care avea în unele perioade centrul de putere la Ineu și pașalâcul de Oradea).

          Deci care mileniu de stăpânire maghiară și austriacă în Ardeal? Muntenia și Moldova sunt pline de sate numite Secuieni și Ungureni, românii și secuii fugeau pe capete din Ardeal. Între 1577 și 1845, Muntenia avea chiar un județ întreg numit Săcuieni (între județele Prahova și Buzău).

          Fuga asta generalizată din imperiu nu se întâmpla în Dacia Traiană. Era profitabil de trăit sub stăpânire romană, cam asta ar fi concluzia. Iar militarii trecuți în rezervă nu erau singurii coloniști romani, nici partea asta nu poate fi ignorată. Deci romanii nu aplicau niciun fel de prigonire a populației locale. Ei respingeau atacurile dacilor liberi și au mai avut și războaiele marcomanice, tot în perioada administrației romane în Dacia Traiană.

          Pe la anul 167, guvernatorul roman al Daciei, Calpurnius Proculus, a fost ucis cu ocazia unei invazii a vandalilor și a iazigilor în Dacia. Asta înseamnă că după două generații de ocupație romană, lucrurile mergeau destul de bine în Dacia încât să merite invadată, localnicii erau probabil mulțumiți sub stăpânirea romană.

    • @Nman – „Incercati sa nu mai comparati cu US partea asta de lume si istorie. Daca doriti exemple din prezent va sugerez mai degraba – destramarea yugoslaviei”

      Comparația nu este cu US, comparația este în mod expres cu statul Montana. Pentru că Montana are 380.000 kmp, deci e aproximativ cât Dacia lui Burebista (60% în plus față de România de azi) și pentru că în urmă cu 200 de ani nu vorbea nimeni engleză în Montana. Iar pentru că Montana are azi 1 milion de coloniști și 60.000 de nativi, comparația cu Dacia Traiană în secolul III mi se pare perfectă. Prima așezare din Montana fondată de europeni – americani a apărut abia în 1841.

      Montana este utilă ca studiu de caz pentru că anglicizarea ei a avut loc în epoca modernă, este pe deplin documentată, deci se poate vedea concret cum a decurs. Engleza din Montana este tot engleza din Midlands, limba vorbită azi în Montana nu s-a format în 165 de ani, așa cum pretind studenții de la Budapesta că ”nu avea cum să se formeze limba română în 165 de ani”, urmarea ”logică” (în viziunea lor) fiind aceea că românii ar fi venit in corpore din Dacia Aureliană în secolul XII.

      Un alt aspect perfect comparabil cu Montana e acela al superiorității culturale nete a limbii engleze, în fața dialectelor vorbite de nativi. Dacii nu scriau, exact cum nu scriau nici triburile din Montana, la sosirea coloniștilor englezi. Dialectele locale, folosite strict verbal, nu au nicio șansă în fața unei limbi care se vorbește pe jumătate de continent și are o cultură scrisă veche de sute de ani.

      La nivelul cultural din neolitic, fără texte scrise, dacii din Țara Oltului (actuala Țară a Făgărașului) nu aveau nicio șansă să vorbească aceeași limbă cu dacii din Maramureș și aceeași limbă cu dacii din Țara Hațegului. La fel era și în Montana, expediția lui Lewis și Clark a întâlnit o mulțime de dialecte între 1804 și 1806. Translatoarea lor, Sacagawea, avea ea însăși nevoie de traslator în unele situații, atât de diferite erau între ele unele dialecte ale nativilor. Numai o cultură extrem de vastă, cu o scriere răspândită la scară planetară, face posibilă o asemenea unificare a limbii vorbite în diverse regiuni.

      Iugoslavia nu are nimic de-a face cu ce discutăm noi aici. Două dintre republicile componente ale federației iugoslave, Croația și Bosnia-Herțegovina, aveau niște regiuni locuite de sârbi, iar Slobodan Miloșevici a încercat să ia cu forța respectivele regiuni și să le anexeze la Serbia, în asta au constat războaiele din fosta Iugoslavie.

      Prin Constituția RSF Iugoslave, republicile federative aveau dreptul la secesiune, însă diverse regiuni locuite de sârbi, în aceste republici, nu aveau în niciun caz dreptul la secesiune față de republica din care făceau parte (Croația sau Bosnia-Herțegovina, după caz). Cum se poate compara asta cu ocupația romană din Dacia?!

      Sârbo-croata e în principiu o singură limbă, însă croații sunt catolici și scriu cu litere latine, în timp ce sârbii sunt ortodocși și preferă să scrie cu chirilice. Prin anii ’70, au apărut fricțiuni între Serbia și Croația fiindcă sârbii care trăiau în Croația (cam 12%) au cerut lmpunerea grafiei chirilice și în Croația. Ăsta fiind un atac direct la identitatea croaților, exact cum Stalin i-a obligat pe basarabeni să treacă la grafia chirilică. În ce mod se poate compara asta cu situația dacilor în Imperiul Roman? La cât scriau dacii, evident că toată lumea a adoptat scrierea în latină, la fel cum în Montana de azi totul se scrie în engleză.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro