„Ieșit cu Nr. 2349/5 sept. 1947 Confidențial-Personal Domniei-Sale Domnului:Ministru al JustițieiCabinetul Ministrului București Avem onoare a Vă raporta următoarele: Dl. Prim-Procuror al Parchetului Tribunalului Arad ne raportează telefonic că pe frontiera dintre acest județ și Ungaria s’au petrecut unele fapte grave, datorite dispozițiunilor luate de Comandantul Regimentului 10 Grăniceri, Dl. Colonel Mârzac, care au depășit cu mult măsurile ordonate de autoritățile superioare pentru a se împiedica trecerea frauduloasă a frontierei. Din investigațiile și cercetările făcute de Legiunea Jandarmi Arad, așa după cum ne relatează Dl. Prim-Procuror, rezultă că măsurile autorităților superioare au fost luate în sensul să se facă mai întâi somațiunile legale și numai în cazurile în care cei prinși încercând să treacă frontiera nu se vor supune acestor somațiuni, să se facă uz de armă. Cu toate acestea, Dl. Comandant al Regimentului 10 Grăniceri a dat ordin soldaților de pază a frontierei că, dacă nu i se va raporta că au împușcat, va împușca el pe grăniceri. Datorită acestui ordin, pe toată frontiera păzită de Regimentul 10 Grăniceri sunt circa 80 cazuri de asemenea execuții, dintre care aproximativ 25 în județul Arad, după cum urmează. I.) Sectorul VARȘAND Împușcați doi bărbați și anume: Szokol Tiberiu și Bâlă Ioan. Numiții au fost ridicați din Arad, duși la frontieră, unde au fost împușcați, învinuiți că s’ar ocupa cu înlesnirea trecerii frauduloasă a frontierei. II.) Sectorul GRĂNICERI 13 persoane împușcate. Un prim grup de 3 bărbați și o femei germani, veniți – prin Germania – din Rusia unde au fost duși pentru muncă; prinși la circa 2-3 km dela frontieră pe teritoriul României, înapoiați dela acel punct la frontieră și apoi împușcați de doi soldați, de la o distanță de cca 10 metrii. Ei se numesc:Reinholz Iosif (are trei răni),Reinholz Ioan (are două răni) șiKompas Iosif (are două răni).Primele gloanțe i-a[u] lovit stând în picioare, celelalte după ce căzuseră. Un al doilea grup de trei persoane și anume: Petre Vasilescu (patru răni), Paula Vasilescu (cinci râni) șiPetra Vasilescu (patru răni).Au fost împușcași de trei soldați, dela o distanță de cca 3-4 metrii. Gloanțele s’au găsit sub cadavrele lor. Rezultă cu fost împușcați căzuți la pământ. Al treilea grup de persoane: Un bărbat, o femeie și doi copii evrei neidentificați. Bărbatul (două răni), Femeia (patru răni),Copilul de 2 ani (cinci răni) și Fetița de 5 ani (trei răni). Cartușele s’au găsit sub cadavrele copiilor, ceeace denotă că au fost împușcași după ce căzuseră la pământ. împușcați de doi soldați. Al patrulea grup: un bărbat și anume. Gavril Vass din Odorhei, împușcat de un soldat.
Glontele i-a rupt piciorul, după care s´a așezat jos. După cinci ore, Sublocotenentul Comandant al Plotonului de Grăniceri, trecând pe acolo și văzând că nu este mort, a dat ordin soldatului să mai tragă două focuri asupra rănitului, dela distanță de cca 5 metrii, cari l-au omorât.Al cincilea grup: o femeie și anume. Iuliana Konoz, care a fost împușcată ziua, dela o distanță de ccca 45 metrii, când încerca să treacă în Ungaria cu materiale de propagandă; a mai trăit 5 ore și dacă i s’ar fi dat ajutor medical, ar fi scăpat cu viață. Este singurul caz când nu este vorba de crimă.
III.) Sectorul CURTICI:
Au fost împușcați 9 germani, cari veneau – prin Germania din Rusia, unde au fost duși pentru muncă. S’au prezentat de bună voie la Pichet spre a anunța sosirea lor în țară, de unde au fost înapoiați la frontieră și apoi împușcați. Unul a scăpat și este internat în spitalul din Arad, iar altul în spitalul din Békés-Gyula (Ungaria). IV.) Sectorul Pecica
S’au întâmplat și acolo împușcări (unul sau mai multe persoane), dar până în prezent nu avem date precise”
„La Parchetul Arad s’a primit un denunț contra persoanelor particulare, care se ocupau cu organizarea trecerilor frauduloase a frontierei și Dl. Procuror Moisescu dela acel Parchet se află pe teren, unde face descinderi domiciliare. Totodată înaintăm și copia raportului No. 14 din 31 August 1947 al Parchetului Tribunalului Arad, intrat la acest Parchet General sub No. 2665 din 5 Septembrie 1947”
„Dl. Prim-Procuror al Parchetului Tribunalului Timiș-Torontal, cu raportul No. 21762/1947, ne încunoștințează că pe frontiera acestui Județ, păzită de Compania 6 Grăniceri, s’au făcut de asemenea execuții, rapoarte de această Campanie cu sediul în Sânicolaul-Mare, după cum urmează. În noaptea de 27/28 August 1948, a fost împușcat un individ când încerca să treacă frontiera clandestin în sectorul Pichetului Valceni. La aceași dată, în sectorul Pichetului Beba-Veche, au fost împușcați doi indivizi. În Sectorul Pichetului Comloșul-Mare au fost împușcat 2 femei, pe când încercau să treacă granița în mod clandestin. În noaptea de 28/29 August 1947, a fost împușcat un individ care încerca să treacă granița, în sectorul Pichetului Comloșul-Mare. În sectorul Pichetului Cenadul-Mare, au fost împușcași trei indivizi, pe când încercau să treacă frontiera clandestin.S´a dispus autopsierea cadavrelor și cercetări de urgență, încunoștințându-se și Parchetul Militar, iar dosarul a fost înaintat din competință Parchetului Militar, întrucât conform art. 110 și 111 CJM infractorii fiind militari activi, cade în jurisdicția instanțelor militare” Procuror-GeneralConst. Dobrian”
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ce s-a intamplat cu acest colonel Marzac?
Sper ca nu a fost promovat…
Desi se soptea si pe atunci despre asemenea crime, parca rememorate acum par ceva de neimaginat.
Deci erau impuscati si cei ce incercau sa paraseasca tara, dar si cei care se reintorceau in tara din URSS.
Parca si imaginatia e depasita.
Cutremurător!
Foarte probabil vita aia încălțată, colonelul Mârzac a crăpat deja. Dar măcar ar trebui publicate și alte date despre el, ca să-i fie scuipată amintirea…
Și văzut cine mai trăiește… Altfel o să se repete nelegiuirile la vremuri tulburi!
Absolut uluitor! Autorul (felicitari!!) nu ofera insa nicio explicatie sau macar o supozitie/ipoteza de lucru si nici eventualele consecinte legale ale acestui masacru, daca s-a cercetat cazul, rezultate etc. Doar o prezentare scurta, directa, cu un scurt comentariu privind linia de comanda a executiilor. Realitatea tragicului eveniment este indiscutabila!
Acesta este un bun, dar trist exemplu al istoriei falsificate, prin omisiune, a acestei natiuni, in seria minimalizarii (spre uitare) a crimelor din razbunare a armatei romane si a gruparilor paramilitare Legiunea Maniu si Sumanele Negre, in anii 1945 – 1946.
Asta ca sa nu mentionam, tot prin omisiune voluntara, crimele atroce ale armatei romane, alaturi si impreuna cu cele naziste, impotriva civililor ucrainieni in campania antisovietica pe frontul de est (ex. Odesa – 1942) si in alte teritorii, crime pastrate „confidential” in continuare…
Exista o preconditionare si e foarte eficienta. Cand am vizitat Yad Vashem am avut mai intai o reactie de respingere la vederea hartilor si datelor despre ce s-a intamplat in Romania. Asa am fost preconditionat, ca aici in Romania nu s-a intamplat mai nimic. Doar nemtii ar fi vinovati Incet, incet, dupa ce am vazut toate ororile, am inteles si m-am impacat cu gandul. Nu m-am simtit vinovat, pentru ca eu cred ca faptele si raspunderea sunt individuale, m-am simtit insa rusinat pentru minciuna, asta da, imi recunosc si eu raspunderea pentru ca, poate, as putea sa fac mai mult pentru educatia celor care nu stiu sau nu vor sa stie.
Cutremurator.
Dar care este rostul acestui articol?
Sa nu ne uitam trecutul ca sa nu facem iar aceleasi greseli.
„Rostul” si-l alege fiecare; dupa facultati, cum zicea cineva.
Criminali,
o ideologie aberantă, a reușit să facă dintr-o societate înapoiata, o societate dementa.
Am fost eliberați de sub jugul comunismului, dar continuăm să ne batem joc de bunul simț, de cei 7 ani de acasă. Rușinea Europei
Trebuie cercetat si analizat in detaliu ce s-a intamplat pentru ca toti sa stie si sa nu mai faca pe viitor, sa traga invataminte.
As dori o lista de evenimente pe frontiera de est. Si ar fi interesant mai multa informatie cu acei care au vanat basarabeni si pe acei care au fugit din urss si au fost inapoiati. Ar fi interesant sa vedem pe o harta de unde fugea lumea si incotro pe toata perioada 39-50, fiindca au fost fluxuri masive de refugiati din nord, est. Cati au ramas in tara, cati au plecat, pe unde, cati au fost executati, cati au fost retrimisi inapoi, cine erau, de ce fugeau, de ce ii prindea.
Nu inteleg ce era in capul acestor soldati. Adica poti omori cu sange rece civili, femei, batrani, copii, si te temi de ofiter si de moarte? Ce trebuie sa ai in cap? Dar in capul ofiterului ce era?
Trebuie verificati acesti soldati, ofiteri, vazut ce au devenit, daca au luat anumite ordine se pot revoca, multe se pot face, pentru a arata celor care sunt acum, ca lumea nu uita.
– „Trebuie verificati acesti soldati, ofiteri, vazut ce au devenit,…”
Nu trebuie sa te duci pina in 1947-48, ci mai aproape, la Decembrie 1989.
Ce s-a intimplat? Au fost inchise dosare, redeschise, tergiversate… Citi tortionari din inchisori au fost pedepsiti? doi, cu putin inainte de moarte.
@ion – Nu inteleg ce era in capul acestor soldati. Adica poti omori cu sange rece civili, femei, batrani, copii, si te temi de ofiter si de moarte? Ce trebuie sa ai in cap? Dar in capul ofiterului ce era?
Ofițerul respectiv era în mod evident un psihopat. Însă lucrurile se petreceau imediat după război, iar pe timp de război ofițerii pot împușca cu mâna proprie inferiorii pentru insubordonare.
Astăzi nu se mai știe ce e disciplina militară pe timp de război, armata a rămas doar un ”cumplit meșteșug de tâmpenie”. Dar pe vremea aceea oricine văzuse sute de oameni împușcați pe străzi, a participa la asemenea scene nu i se părea nimănui exagerat.
Are Jordan Peterson o teorie, că gardienii din lagărele naziste erau oameni cât se poate de obișnuiți. Iar dacă situația s-ar repeta, mulți dintre cei de lângă noi n-ar avea nicio reținere să se comporte exact ca acei gardieni.
Hai, domne, noi avem probleme serioase de gender, de incluziune, de intersectionalitate, de LGBTQ si cate si mai cate si dumneata vii cu bagatele din astea demodate. Mai intereseaza ele pe cineva in era progresului multicultural ?
Mi-aduc aminte de o situatie din timpul stagiului militar. Proaspat recrut fiind, vazand „entuziasmul” cu care execut „culcat” si „salt inainte”, un sergent mi-a ordonat sa preiau comanda. Am ezitat, insa in cele din urma m-am conformat. Nu pot sa uit fiorul care m-a trecut in momentul in care am vazut ce inseamna sa-ti exerciti puterea dupa bunul plac asupra a zeci de oameni. Desi a durat mai putin de un minut, sergentul fiind de parere ca sunt prea bland (in vreme ce colegii mi-au reprosat ca n-am refuzat ordinul), a fost o experienta care m-a marcat profund.
Intotdeauna am facut o paralela intre acea situatie si cea a gardienilor nazisti (sau a soldatilor care au participat la revolutie) si mi-am pus intrebarea, oare ce-as fi facut in locul lor? In situatia mea banala, am realizat ce inseamna betia puterii, si mai tarziu am refuzat privilegiile statutului de „veteran”, n-am participat la umilirea recrutilor (distractia favorita a multora), asumandu-mi dispretul si zeflemelele colegilor de serie. Dar oare a fost suficient, nu devenim complici numai prin faptul ca stim? Mi-ar placea sa cred ca intr-o situatie mai grava as fi gasit o iesire, dar tot ce pot sa fac, e sa fiu fericit ca n-am fost intr-o astfel de situatie.
Cineva a dat un citat exceptional mai sus, „gardienii din lagărele naziste erau oameni cât se poate de obișnuiți. Iar dacă situația s-ar repeta, mulți dintre cei de lângă noi”… As merge mult mai departe, in loc de „cei de lângă noi”, as pune „dintre noi”. Cred ca fiecare este dator sa-si puna intrebarea, „ce-as fi facut eu daca as fi fost in locul acelor gardieni”. Si acesta e raspunsul si pentru cei care au pus intrebarea „care este rostul acestui articol?”.