După ani și ani de tergiversări, câteva dintre marile dosare de corupție se apropie de final. Nu sunt, așa cum poate v-ați aștepta, dosarele baronilor locali – acestea zac în continuare prin unghere întunecate ale instanțelor românești –, sunt cel al fostului premier Năstase și cel al fostului ministru al Agriculturii Mureșan. În ambele cazuri, termenul de prescripție se apropie de sfârșit. Năstase explica săptămâna trecută că nu este interesat de încetarea procesului pe prescripție și că va cere continuarea acestuia pentru a-și dovedi nevinovăția. Ceea ce omite să spună fostul premier este că, dacă procesul va continua după împlinirea termenului de prescripție și dacă instanța îl va considera totuși vinovat de comiterea unei fapte penale, aplicarea unei pedepse este imposibilă. Adică domnul Năstase poate fi într-adevăr achitat după împlinirea termenului de prescripție, dar nu va putea fi, în niciun scenariu, condamnat. Așadar, nu riscă nimic cerând continuarea procesului.
Tot la ÎCCJ și tot în aceste zile, se judecă și procesul senatorului Voicu, care patrona o adevărată rețea prin intermediul căreia politicienii obțineau soluții favorabile din partea instanțelor de judecată. Acest dosar și cel care o privește pe doamna Bârsan au zguduit din temelii justiția românească, generând pensionarea multor judecători de la Înalta Curte și deschizând drumul unor judecători mai tineri spre instanța supremă. Poate că această schimbare de generație, împreună cu schimbarea echipei de conducere de la ÎCCJ a făcut posibilă abordarea diferită a dosarelor complexe. Vă reamintesc faptul că, acum câțiva ani, judecătorilor care dădeau termene la interval de două săptămâni le-au fost luate dosarele, căci le judecau prea repede. Acum asta a devenit regula la ÎCCJ în dosarele care se apropie de prescripție. E o schimbare încurajatoare, chiar dacă vine târziu (sperăm nu prea târziu).
Sunt dosare grele cu inculpați influenți care nu se jenează să facă uz de toate armele pe care le au la dispoziție. Năstase transmitea mesaje către noul guvern și către ministrul Justiției de pe treptele ÎCCJ și cerea ajutorul jurnaliștilor pentru identificarea articolului din lege care să îi permită să solicite trimiterea Inspecției Judiciare la ÎCCJ. Acum câțiva ani, acest tip de atitudine i-ar fi inhibat pe judecători. Sperăm că România s-a schimbat și că judecătorii de la ÎCCJ înțeleg că sunt protejați total de influențele oricărui politician, fie el chiar mentorul premierului.
Zecile de excepții ridicate în sală în speranța că măcar una dintre ele va genera încă o amânare a procesului fac parte din aceeași strategie distructivă. Cea mai ridicolă dintre aceste excepții îmi pare cea prin care avocatul lui Năstase contestă faptul că acest dosar este judecat exclusiv de judecători de penal, și nu și de judecători de la alte specialități – civil, administrativ, comercial. E ca și cum te-ai plânge că la o operație de transplant de cord participă exclusiv specialiști în acest domeniu, nu şi profesori universitari de istorie sau avocați de prestigiu. Dincolo de conținutul concret al acestor excepții, ceea ce arată ele este teama. Teama de a intra în discuția de fond – cea care privește chiar faptele penale de care este acuzat fostul premier.
În sală a fost o atmosferă extrem de tensionată, care transpare din relatările lui Attila Biro (HotNews) și Cristi Ciupercă (România liberă). E natural, pentru că miza acestor procese e uriașă. Se joacă la uzură, ca într-un meci de tenis al cărui set decisiv e întrerupt de nenumărate reprize de ploaie şi care durează deja de câteva ore. Procurorii de ședință trec, probabil, prin cele mai dificile momente din întreaga lor carieră profesională. Pe lângă confruntarea cu echipe ample de avocați, ei trebuie să își țină nervii în frâu, atunci când dezbaterea judiciară se învârte în cerc în jurul locului unde stă în sală procurorul (chestiune care putea să fie rezolvată de mult, prin construirea unor săli de ședință potrivite). Când, după multe luni de judecată, procurorul cere instanței aplicarea unei pedepse de 9 ani de închisoare (în dosarul Voicu), în conformitate cu Ghidul de individualizare a pedepselor emis de ÎCCJ, cred că ne aflăm în fața unui moment istoric.
Nu-s vorbe mari. E pentru prima dată în istoria României când oameni importanți ajung să dea socoteală pentru felul în care s-au comportat în funcțiile publice care le-au fost încredințate. E pentru prima dată în istorie când justiția e chemată să dezlege astfel de cauze. Acesta e adevăratul test al independenței justiției din România. //
Articol aparut si in Revista 22
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Mda domnule e incurajator.
Dar trecand la problema ailalta, ca o profesionista a dreptului ne spuneti si noua sincer E vinovat si penal Nastase in vreunul din dosare???? Ca deja ele sunt destul de publice presa ne pune la dispozitie tot ce e prin dosare.
Dumneavoastra ca procuror dar mai ales ca judecator ce parere aveti????
E sau nu e???
Pai n-auzisi bre ce a zis insusi „corlateanul”? Ca s-au facut progrese in justitie si trbuie sa se modifice „MCV”-ul. Pai zic eu, progresele se regasesc si la marile dosare de coruptie, adica ce fac judecatorii astia cu Nastase e corect, ca asta tot justitie se cheama, de ziceam mai devreme ca este in progres. Intelegi matale?
In alta ordine de idei, eu as avea o intrebare. De ce prin „media” apare doar d-na Macovei care canta prohodul DNA si a regresului luptei impotiva coruptiei? Dumneavoastra, cei ce monitorizati justitia simtiti acest fenomen sau avem de a face cu vociferari partinice, pentru ca oricat s-ar da impartiala doamna aceasta, tot ca fiind parte din „trupa” basesciana ii ramane eticheta.
Autoarea nu este magistrat ci jurist. Daca ar fi fost magistrat in nici un caz nu ai fi gasit un astfel de articol semnat.
sunteti probabil tanar si nu ati apucat noaptea neagra/rosie a asesorilor populari care declarau vinovatie pe baza apartenentei de clasa. Vinovatia o stabileste judecatorul, procuroul doar incadreaza FAPTELE in articole de lege. Numai urlatorii pe sticla (invitati, moderatori, analisti) fac justitie dupa cum le dicteaza cheful sau (cel mai des) buzunarul. Slava domnului ca nu avem judecatori ca Ciuvica, Sorin ROsca Stanescu, Bogdan Chirieac, Gadea sau… sau….
Ce bine ar fi daca cei care se pronunta in spatiul public despre justitie ar vedea tot ansamblul, toate marile deficienta ale sistemului, inclusiv pe cele de care Basescu nu s-a atins, ba din contra as zice. Ar fi mult mai util pentru o buna intelegere a fenomenului, fata de aprecierile partizane chiar daca acestea sunt de multe ori corecte. Doua observatii vreau sa fac legate de afirmatiile din articol:
1. Eu nu fac aprecieri legate de vinovatia unei persoane dupa ce afirma procurorii, judecatorii sau jurnalistii, ci caut intotdeauna sa citesc probele, toate probele, chiar daca le gasesc greu prin presa. Daca in multe dintre cazurile enuntate, din probele (probabil partiale) aparute in presa asupra persoanelor respective rezulta elemente care duc catre aprecierea ca acestea sunt vinovate, in ceea ce o priveste pe doamna Barsan nu am vazut probe clare in acest sens. Am vazut insa un sir intreg de abuzuri evidente, acoperite in mod nerusinat de CSM si de o intreaga trupa de propagandisti ai DNA-ului. Spun propagandisti celor care ii considera sfinti, sau aproape sfinti, pe procurori, in general si pe cei de la DNA, in special, si refuza o privire critica legata de actiunile lor. Comparabil cu ce aveam in trecut e mai bine, dar abuzurile inacceptabile nu au disparut, ceea ce nu poate fi trecut cu vederea doar fiindca DNA-ul este mai bun decat PNA-ul.
2. Este corecta observatia ca cei mai potiviti judecatori pentru a judeca recursul lui Nastase sunt cei specializati in penal, insa nu aceasta a fost critica profesorului C-L Popescu, ci faptul ca aceste persoane sunt colegi de birou cu cei care l-au judecat in prima instanta, iar intre ei s-au format, inevitabil relatii de colegialitate sau chiar de amicitie, iar emiterea unei opinii contrare intr-un asemenea dosar poate fi considerata ca un afront de colegul judecator si nu cred ca membrii completului nu se gandesc si la asta. Deci contestatia formulata are un temei, nu este o bazaconie, insa nici eu nu sunt de acord cu ea. Un judecator, si cu atat mai mult un judecator de Inalta Curte nu are voie sa fie influentat de relatiile personale, competenta profesionala obligandu-l sa pronunte hotararea in functie de probele existente in dosar. Daca nu procedeaza astfel, si exista numeroase cazuri, nu ar trebui sa mai fie magistrat. Din pacate la noi primeaza de prea multe ori relatiile personale dintre magistrati si sentimentul de casta in hotararile pronuntate. Totusi, in prima instanta unul dintre cei trei judecatori a avut o alta opinie in cadrul aceluiasi complet in ciuda existentei unor relatii de colegialitate chiar mai stranse (fiind nu numai colegi de birou, ci si de complet). Fac aceste comentarii fiindca nu cred ca autoarea a informat corect opinia publica prin afirmatiile sale legate de aceasta chestiune. Mai mult, ceea ce este de asemenea inacceptabil, s-a format in ultimii ani o „oculta anticoruptie” formata din anumiti judecatori, procurori, ofiteri SRI si de politie judiciara si cateva persoane din aparatul de stat, alaturi de o intreaga trupa de propagandisti, unii mai creduli, altii doar interesati, care au decis sa lupte impotriva coruptiei in clandestinitate, aranjand lucrurile in afara cadrului procedural, ceea ce a dus si la abuzuri, pe ideea „lasa ca stim noi mai bine cine sunt oamenii rai, chiar daca intindem de lege sau de probe pana se rup”, iar asta nu mai este justitie.
Dosarul lui Nastase se apropie de final, adica de prescrierea faptelor. Punem pariu ca asa vor sta lucrurile?
Hai sa fim seriosi, trebuie sa fii naiv sa-ti inchipui ca Nastase va face si o singura zi de puscarie. Toata lumea stie cum functioneaza justitia in Romania si pina nu vom avea judecatori si parlamentari linsati in piata, nu se va schimba nimic. Daca furi o gaina, iei urgent 4 ani cu executare, esti judecat in stare de arest, procesul merge brici. Nu se ridica nici o exceptie de nu stiu ce, avocatul e intotdeauna prezent si a citit dosarul etc. Daca furi insa citeva miliarde de dolari, nici o problema, nu patesti nimic.