… iar asta desi nu sunt nici macar pe departe un fan a ceea ce se numeste in literatura de specialitate “game theory”/teoria jocului, cu atat mai putin in politica. Imi aminteste intotdeauna de Mihai Constantinescu cu al sau cantecel de-odinioara “cu creionul, pe hartie/o papusa-am desenat” (daca si-l mai aminteste cineva). « Pe hartie » poti construi scenarii extrem de logice, poti nascoci « jocuri » extrem de nastrusnice – « dilema prizonierului » fiind cel mai clasic exemplu. In realitate, insa, aceste jocuri au de-obicei tot atata relevanta cat ar avea in carne si oase o papusa desenata cu creionul pe hartie : nu se ridica la inaltimea asteptarilor, nici asteptarile la inaltimea papusii, oricat de maiastru artistul. O recunoaste pana si cantaretul, doua versuri mai incolo : « Ce pacat, nu are grai/Sa vorbeasca ea cu tine ». Sarim peste versurile stupide care se bat cap in cap ca si idealurile Revolutiei Franceze (papusa cu pricina e cand desenata, cand construita din hartie, iar Mihai Constantinescu o canta de-obicei inconjurat de « papusi » din carne, oase si cateva silicoane). Ajungem direct la Edmund Burke, tatal si mama conservatorismului modern, care spunea ca nu poti aplica teorii abstracte peste o realitate vie, fara riscul de o schilodi daca nu omori de-a binelea.
Cateva revolutii mai tarziu, unii au inteles mesajul. Altii scriu in continuare la CriticAtac si InLinie Dreapta.
Acestea fiind zise, mai exista si cazurile Pinocchio, in care o papusa de lemn prinde viata si merge voioasa la scoala. In aceste cazuri – si doar in acestea – game theory se poate dovedi folositoarepentru intelegerea realitatii. O simplifica, ce-I drept (la urma urmelor vorbim doar de-o papusa), dar ofera ceea ce, in limbaj de specialitate, s-ar putea numi “putere de explicare” (“explanatory power”). Vorba italianului: “se non è vero, è ben trovato” (in traducere libera, “daca nu-I adevarat, macar e o gaselnita buna”).
Situatia “liderilor” dreptei pica in aceasta catgeorie. Iar “jocul” necesar pentru a intelege ce se intampla se numeste in game theory “chicken-game” sau, mai pe romaneste, “jocul lasului”.
Pe scurt, conform acestui scenariu, doi adolescenti, de obicei acneici, doritori sa-si arate « barbatia », se urca fiecare intr-o masina si calca acceleratia, indreptandu-se drept spre celalalt. Cedeaza « lasul », « the chicken », si vireaza, incercand sa scape cu viata. Daca amandoi sunt « barbati » si refuza sa cedeze, castiga amandoi. Morti. [Nota : La inceputul Primului Razboi Mondial, cand inca nu se sincronizasera mitralierele cu elicea din fata avioanelor, « jocul lasului » era cat se poate de serios in momentul in care doua avioane se indreptau unul spre celalalt in linie dreapta (sic !). Fata in fata, nimeni nu putea folosi mitralierele de la bord. Pilotul mai slab de inger, care tragea de maneta in sus sau in jos, devenea victima celui cu … mai mult sange. Asa au aparut « asii ».]
Ceea ce se intampla acum la dreapta spectrului politic se suprapune perfect acestui scenariu. Pentru o data, Pinocchio prinde viata, iar game-theory se dovedeste utila in intelegerea realitatii. Problema dreptei de astazi nu este ca nu are eroi. Problema dreptei de astazi este care prea multi. Toti vor sa(-s)i dovedeasca « barbatia » apasand pedala acceleratiei pana la capat. Toti stiu ca liderul dreptei de aia e lider – ca nu carmeste fie ce-o fi (coming hell or high water, ar zice americanul). Toti stiu ca dreapta nu poate exista fara lider, si ca lider va fi cel care va ramane “ultimul Mohican”. Nimeni nu e dispus sa faca concesii, nimeni nu e dispus sa intoarca volanul. Nimeni nu e « chicken ». Nimeni nu e « las ».
Electoratul de dreapta sta pe margine si priveste « jocul lasului ». Unii chiuiesc de bucurie la vederea spectacolului, altii bombane, altii isi pleaca, rusinati sau dezgustati, privirile. « Liderii », incurajati de pe margine, apasa in continuare pedala de acceleratie.
Pana la capat.
Barbati cu totii, pana si femeile. Lideri.
De castigat, vor castiga cu totii. Morti. Si ei, si dreapta, si sperantele noastre.
Sa ne fie tarana usoara.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Domnule, A. Fumurescu, faceți, vă rog, următorul exercițiu: citiți articolul dumneavoastră ca un străin și spuneți-ne dacă, în afara mesajului de prețiozitate lexicală transmis (expresii marker, din limbi străine), ar mai fi ceva de reținut. Ca să vă ajut, vă sugerez să scoateți din text pasajele ce conțin prețiozitățile apreciate de mine ca atare.
Eu am verificat: ramane cel mai mult!
@ Th. Stefan,
faceti si dvoastra urmatorul exercitiu: recititi articolul cu gindul ca nu sinteti singurul detinator de cunostiinte si veti avea surpriza sa intelegeti ceva.
Ca puteti sa invatati si de la altii.
Dar tocmai asta spune articolul: orgolii nemasurate de oameni mici vor face viitorul dreptei sa fie o suma de destepti care merg paralel.
Felicitari autorului.
Caruia ii atrag atentia ca pe Voxpublica e iarasi „sabotat” (ca urmare ca tot ataca criticatac ;) )
@ Victor L. – Ce se intampla la Vox e o chestiune tehnica – si nu-i pot da de capat. Asta e, cand nu te pricepi la computere.
„Sa ne fie tarana usoara”…In sfarsit o cocnluzie cu (virgula :) ) care sunt de acord… :)… sa va fie…
Exista o alta papusa, de fapt un urias cu picioare de lut, care priveste cu condescendenta, de sus, zbaterea sterila a celor care se declara „de dreapta”. Acest urias este conglomeratul pcr care a recuperat majoritatea mecanismelor de sifonare a banilor publici dupa acesti douazecisidoi de ani in care a reusit sa puna piedica dupa piedica tuturor tentativelor de reformare a statului de drept in Romania. Acum are la dispozitie un Parlament de 70%.
Bugetul Statului este alimentat in procent majoritar de firmele private.
Majoritatea firmelor private sunt concentrate in Bucuresti si Judetul Ilfov.
Firmele private cu capital strain nu-si permit sa faca evaziune fiscala pe cand cele cu capital autohton „se descurca” supunandu-se ordinelor uriasului cu picioare de lut. In ultima vreme uriasul era amenintat de termitele care incepusera a eroda lutul de baza din care este conceput uriasul: Coruptia Institutionalizata. Acest pericol este pe cale de disparitie.
Singura forta care se mai poate opune uriasului este capitalul privat autohton care nu accepta o existenta sub amenintarea uriasului. Atata vreme cat acesti proprietari de afaceri nu se vor coaliza nici salariatii lor – cei care incepusera sa se constituie in Clasa celor cu Venituri Medii – nu vor avea o motivatie de a interveni in politica.
Da, este necesar un lider al dreptei dar acesta trebuie sa reprezinte capitalistii autohtoni.
Cei care incearca astazi sa se catere in pozitia de lider al dreptei nu au reusit inca sa obtina aceasta reprezentare.
De ce ?
Aceasta este o intrebare care merita atentia Societatii Civile…
Subscriu la durerea și realismul din spatele acestor rânduri.
Dreapta autentică în România nu există. Pentru că a fost creată și dusă la nivel de partide cu acoperire națională de fosile comuniste care în viața lor nu au administrat o afacere. Înțeleg la fel de puțin mediul privat ca socialiștii din PSD sau marxiștii de pe CriticAtac.
Din păcate și pe Contributors au început să își facă veacul tot mai mulți autori și comentatori de stânga pe care îi regăsim constant pe CriticAtac și alte site-uri de profil (mai voalat sau chiar pe față în unele cazuri). Dacă ne uităm la ponderea articolelor și comentariilor celor de pe aici care țin cu liberalii observăm că sunt tot mai puțini. Încetul cu încetul și această platformă va deveni un fel de CriticAtac mai soft ca multe alte platforme. Cei care au selectat autorii și care aprobă articolele nu fac nici o selecție în prealabil și nu refuză articole. Acceptă orice trimit autorii. Dovada… fiecare scrie ce vrea și cât mai de stânga posibil – ”texte cu valoare adăugată” să fie.
Bibliografie:
http://ceausescunicolae.wordpress.com/
http://ovidiu-nicolaeceausescu.blogspot.ro/
http://n-ceausescu.blogspot.ro/
(oare cine investește resurse în aceste bloguri și de ce?)
Sper să mi se aprobe acest comentariu…
Tot ce nu e de extrema dreapta … e mai la stanga.
@ Alin Fumurescu
Sunt si eu, ca si tine, unul din spectatorii circului absurd.
A devenit un fel de axioma ca toata lumea trebuie musai sa se incadreze (alinieze) intr-unul din cliseele stanga versus dreapta.
Acum sunt intr-o mare dilema: sunt pentru pastrarea unor valori traditional de dreapta precum valorile (invataturile) religiilor, valoarea capitalului in economie, autoritatea statului, suprematia legii dar sunt impotriva unor practici de dreapta precum pastrarea (sau acordarea) unor privilegii celor care au ajuns la putere. impotriva exercitarii puterii in mod arbitrar. La fel si cu partea stanga; sunt pentru solidaritate intre oameni, pentru ajutorarea celor incapabili sa reziste mediului extrem de concurential din zilele noastre, pentru a crearea unui climat social care sa acorde sanse celor defavorizati.
In Romania, partidele politice, atat cele care isi pun etichete „de dreapta” cat si cele cu o eticheta „de stanga: au aceleasi metehne: conservarea privilegiilor (inpunitate in fata justitiei si posibilitatea de a abuza de puterea incredintata pentru acapararea de bunuri): deci din acest punct de vedere toate partidele din RO sunt de dreapta. Felul in care partidele se prezinta in fata electoratului (circul) releva de o schizofrenie combinata cu sociopatie.
@ dioan – adicatelea sunteti om. Si conservator, in sensul bun al cuvantului. Bine-ati venit in clubul pe cale de disparitie :)
Multumesc pentru invitatie. Chiar daca imi face deosebita placere sa comunic cu oameni indepartati ca distanta dar apropiati din punctul de vedere al valorilor volumul de munca pe care trebuie sa il dedic activitatilor domestice ma obliga la limite.
Culmea este ca respectivii nici nu sunt de fapt lideri, iar „dreapta” lor nici nu e prea dreapta.
Care dreapta, ce lideri? Despre ce vorbiti acolo, cumva despre box?
V-am citit cu mult interes, dle Fumurescu, si nu pot decit sa va dau dreptate. Prestatia unor politicieni care se eticheteaza „de dreapta” mi se pare jalnica. Isi dau la gioale unii altora din ambitii si orgolii, in vreme ce pe linie de cunoastere si intelegere a realitatii sint rudimentari. Nu fac decit sa amestece idei gasite ici si colo care nu se leaga. Constat, printre altele, o transplantare pe teren romanesc a unor idei vehiculate de o parte pe care eu o consider extremista a partidului republican din SUA. Chiar nu se prinde nimeni ca aceasta parte extremista a facut ca republicanii sa piarda prezidentialele si alegerile pentru senat in 2012? Si nu ma refer aici la membrii Tea Party care militeaza pentru echilibrarea bugetului si micsorarea datoriei publice, ci la cei obsedati de avort si homosexualitate. In statul Missouri, candidatul republican Todd Akin era usor in fata celui democrat (Claire McCaskill) pina a deschis gura si a spus ca in caz de viol legitim femeile ramin rareori gravide dar ca in caz ca se intimpla, avortarea unei sarcini rezultate din viol sa nu fie permisa, ca sa nu pedepsim bebelusul ci violatorul. Pe de o parte, acestor republicani li se pare normal ca statul sa nu intervina in economie si sa le fie respectate libertatile si proprietatea, in numele individualismului, pe de alta parte li se pare normal ca acelasi stat / societatea sa gestioneze viata familiala si trupurile indivizilor, prin legile care definesc relatiile sexuale intre oameni. Iar eu nu inteleg de ce romanii trebuie sa preia asemenea exagerari si de ce moderatia si centrismul au devenit atitudinile cele mai atacate si de catre dreapta, si de stinga!