miercuri, decembrie 8, 2021

Jocuri speculative?

Să ne imaginăm că Parlamentul va vota, totuși, favorabil proiectului Roșia Montana, sau măcar va lungi luarea deciziei suficient de mult ca să apară speranța pe piață că proiectul s-ar putea aproba. Lucrurile vor mai dura. De exemplu, dl. parlamentar Grapa (aici) a cerut informații specifice legate de proiect SRI și SIE. Nu cu mult timp în urmă și dl. Mihai Răzvan Ungureanu a cerut public guvernului lista cu persoane fizice și juridice române care dețin acțiuni în acest proiect (aici). Iar astăzi tocmai s-a revenit în privința constituirii comisiei parlamentare dedicate proiectului.

Cât ar crește în caz de aprobare a proiectului acțiunile la bursa din Toronto și care ar fi câștigul celor care au cumpărat la prețul foarte mic de după declarația d-lui Ponta că proiectul este închis? Volumul tranzacţiilor cu acţiuni Gabriel Resources a fost luni “de peste 8,9 milioane de titluri, cu mult peste nivelul obişnuit, de ordinul câtorva sute de mii de titluri, potrivit datelor de pe site-ul bursei din Toronto” (sursa din presă aici). O dată cu căderea prețului acțiunilor volumul tranzacționat a crescut masiv și se menține la un nivel ridicat (informații aici). O mică schimbare de acționariat, dar cine știe ce va urma.

La nivel de reacții media sunt multe lucruri confuze legate de aceste proteste. Pe un site extern foarte activ în perioada suspendării d-lui Băsescu de vara trecută, un site cu articole pe atunci susținând USL, puteam citi pe 31 august un atac dur la adresa d-lui Ponta și a USL în genere: “Paroxismul trădării” (aici). Un astfel de atac pare atipic pentru cei care susținuseră mediatic acțiunile USL în demersul de suspendare. În timpul protestelor contra proiectului Roșia Montana atacul mediatic continuă cu artilerie grea: aflăm că România e mai coruptă decât Congo, și vedem o fotografie mare cu dl Ponta (aici). Luni liderii USL cedează protestelor, dând impresia că au fost puși la punct de exigențele manifestanților și cele exprimate, contingent, pe site-ul dinspre răsărit. Dar, pentru ca totul să pară de-a dreptul suprarealist, marți dl Iliescu susține proiectul Roșia Montana și îndeamnă la înțelepciune, la consultarea specialiștilor (aici). Ni se spune că dl. Antonescu habar n-ar avea de industrie, că s-a grăbit. Cu o zi înainte, cum știm, și dl. Iliescu și dl Năstase criticaseră manifestanții…

Mulți s-au grăbit să declare victoria protestelor. Dacă vorbim de o victorie în sensul dezvoltării simțului civic la Români, atunci da, ne putem deja bucura de ea. Ne putem chiar și grăbi cu analize teoretizante. Ceea ce acum a avut probabil loc cu o doză de manipulare în spate poate folosi independent de intențiile celor din umbră ca model de succces pentru viitoare mișcări civice, adresându-se unor cu totul alte probleme. Oamenii au înțeles că pot avea succes, au căpătat încredere și vor continua. În ce direcție, este cu totul imprevizibil, de unde și anxietatea unora dintre politicieni (norocul lor că pentru o petiție cu CNP-uri și semnături, cele on line nu au nici o valoare juridică, îți trebuie aprobări speciale, și minim 100000 de persoane din cinci județe).

Dar dacă vorbim de o victorie în sensul respingerii proiectului Roșia Montana cuplată cu existența unui câștig financiar pentru statul român în urma renunțării la acest proiect, poate că este înțelept să mai așteptăm înainte de a ne exprima o opinie. Cine a câștigat și cine a pierdut financiar cu adevărat din această afacere se va vedea mai târziu. În acest moment avem de a face cu o suprapunere de reacții din interese exclusiv politice (exemplar e cazul d-lui Antonescu, abil deunăzi în a-l pune în off-side și pe dl. Oprescu când cu referendumul pentru problema maidanezilor), de reacții din interese economice (cazul d-lui Ponta, cu despăgubirile), de reacții alunecoase relevante atât politic, cât și economic (cazul d-lui Iliescu, pe contra cu Vocea Rusiei) și de joc la greșeala adversarului a celui care probabil că știe mai multe decât spune (dl. Băsescu).

După toate aparențele protestele au scăpat de sub controlul celor care le-au incitat din interese politice și/sau economice. Ceea ce deranjează cel mai mult clasa politică este că ele au devenit proteste anti-sistem (sau, pentru cine nu agreează termenul, împotriva politicienilor manipulatori și corupți). Cred că acesta va fi singurul câștig real pentru România. Și nu e puțin deloc.

În rest, jocurile financiare sunt prea mari ca valoare, la o scară de timp prea amplă și asociate unor state prea puternice pentru a putea fi perturbate major de proteste de stradă de câteva zile. Nici măcar politicienii de top nu le pot deranja, pentru că sunt robii intereselor politicianiste. Fac doar surfing pe valurile care vin, nu au capacitatea să le genereaze ei. În plus, sunt neputincioși în fața documentelor confidențiale întocmite în perioada tunurilor de glorie a celor care au preluat puterea după 1989.

Ne-am putea gândi că ceea ce ține cel mai puternic proiectul pe loc este necesitatea schimbării structurii acționariatului, dacă ne uităm la relațiile, metodele de a face afaceri și problemele acționarului majoritar al Gabriel Resources (aici). E dificil pentru o țară membră a NATO să facă afaceri cu firme în care sunt implicate persoane care ar putea avea în viitor probleme juridice în SUA. Deși e limpede pentru oricine că într-un stat european nimeni nu și-ar putea permite să aplice metodele folosite în Guinea. Sau poate că nu e limpede. De aici și neutralitatea prezidențială cu privire la proiect din ultima vreme?

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. In primul rand, eu nu sunt de acord cu acest proiect nu pentru ca se face cu cianuri (asa se face cam peste tot nu suntem noi cei care au inventat gaura la macaroana) ci pentru ca increderea in statul roman este zero, nimeni nu are incredere ca statul roman va fi capabil sa impuna respectarea conditiilor asumate de RMGC cu atat mai mult cu cat nu se dezvaluie totul din licenta de exploatare, adica ce conditii si-au asumat. Asta nu intr-o tara atata de corupta ca Romania.
    In al doilea rand, nu sunt de acord cu acest proiect pentru ca statul ar trebui sa invete sa incurajeze crearea locurilor de munca fara sa vanda resurse si bogatii ale tarii asa cum a facut de 23 de ani. Sa demonstreze ca este capabil sa creeze locuri de munca prin politici si legi bune, nu prin vanzarea a tot ce are statul.

    • Uitati si aici un articol interesant, se pare ca jocurile erau facute inca de la inceputul anului:

      http://www.bursa.ro/?s=politica&articol=216571

      In ce ma priveste n-as vota la un referendum pentru acest proiect din considerenta patriotice, nu imi place structura actuala a actionariatului, as prefera un minim de 51% pentru statul roman, la fel ca pentru orice alte resurse strategice (petrol, gaze, etc).

      Exista si argumente ecologice, dar nu cele vehiculate de manifestanti. Ele tine de absenta evaluarii corecte a dispersiei poluantilor prin apa de suprafata si subterana, de absenta evaluarii impactului cumulativ cu ce exista deja ca exploatare miniera in bazinul Ariesului, iar din punct de vedere institutional de necorelarea evaluarii de impact cu alte reglementari cum sunt evaluarea impactului strategic si directiva cadru ape (planul de management bazinal).

      cele bune,

      • Cum adica ‘altele’? Pai tocmai ca argumentele dvs. sunt si cele ale ‘ecologistilor’. Gogorita cu stratul de argila natural de pe Valea Cornii care impiedica infiltrarea poluantilor chimici si poluarea apelor din zona a fost expusa de nenumarate ori si de cei pe care ii dispretuiti ca fiind ‘ecologisti’. Chiar nu vreti sa acceptati sub nicio forma ca exista si profesionisti care pe langa cunostintele profesionale au si preocupari etice? Adica sunt si ‘ecologisti’, pe langa faptul ca sunt ‘ecologi’? De unde aceasta incompatibilitate intre probitatea stiintifica si probitatea morala?

        Dealtfel, nu trebuie sa ma credeti pe mine. Aveti chiar pe site-ul RMGC obiectiile depuse la documentatia pentru avizul de mediu. Unul dintre volume e acesta, http://en.rmgc.ro/Content/uploads/eia-en/88_en.pdf,
        dar sunt de fapt foarte multe volume. Si veti observa suficiente argumente tehnice, la obiect, care raman fara raspuns.

        • Posibil sa mai fie argumente de alt tip, dar n-am auzit in presa despre bannere cu argumentele pe care le pomeniti. Toata lumea o da cu cianura, care are un timp de viata scurt, in timp ce metalele grele care sunt stabile nu sunt pomenite de nimeni.

          Vad ca sunteti extrem de insistent si insinuati jignitor, si sub anonimat, ca cine nu e ecologist e imoral. De fapt chiar credeti asta, de-asta puneti presiune pe toata sociotatea romaneasca,. va imaginati ca aveti ceva special, sunteti privilegiati, morali, etc. Exact ca iubitorii de animale care au facut miting sa nu fie eutanasiati, aceeasi perspectiva centrata pe natura, pe animale, nu pe om.

          A fi ecologist nu da nici un fel de probitate morala in fata altora, e doar o morala alternativa fata de ce au alti oameni. Am incercat sa explic asta d-nei Codruta pe celalalt articol. Este o optiune pentru un set de valori pe care altii pot sa le impartaseasca sau nu. Nu e cu nimic mai moral un om ecologist decat unul care crede ca omul e mai important decat natura. Toata etica crestina e antropocentrica. Cine adopta o morala crestina nu poate fi ecologist. Ceea ce nu inseamna ca nu are propriul respect fata de natura, dar din cu totul alte motive decat ecologistii.

          cele bune,

          • Domnule Iordache,

            V-am dat mai sus o adresa de pe site-ul RMGC. Documentul contine contestatia depusa de Alburnus Maior. Veti vedea argumentele folosite si veti vedea ca perceptia dvs. ca cei care se opun proiectului vin cu argumente puerile nu sta in picioare. Au existat destui profesionisti care au contribuit la formularea pozitiilor oficiale ale opozantilor proiectului. De altfel orice profesionist care a dorit sa formuleze argumente pertinente a avut posibilitatea fie sa contacteze pe cei implicati ca sa-si ofere expertiza, fie sa formuleze personal si direct pe site-ul ministerului pozitia respectiva, in procesul de consultare. Faptul ca nu se regaseste si expertiza dvs. in aceste formulari vi se datoreaza exclusiv dvs., nu ONG-urilor.

            Pe subiectul concret al impactului asupra apelor din zona, inclusiv ce indicati dvs. (riscul infiltrarii cu metale grele) il puteti asculta la minutul 28.50 pe Zeno Cornea (vicepresedintele uneia din cele doua organizatii locale):
            http://www.youtube.com/watch?v=2D-sIbnnpBI
            (va sugerez sa vizionati intreg documentarul, are o calitate artistica deosebita, dincolo de subiect).

            Ignorati un aspect simplu: Eugen David este inginer miner. Zeno Cornea este topograf, Sorin Jurca geolog, etc.. Oamenii acestia nu sunt veniti cu pluta, stiu bine despre ce vorbesc. Si o multime de alti oameni implicati in aceasta campanie.

            Iar pretentia dvs. ca bannerele demonstrantilor sa reflecte toate aceste aspecte tehnice este absurda. Sau, hai sa fim constructivi: propuneti va rog slogane centrate pe infiltrari, metale grele, management bazinal, efect cumulativ, si eu va promit ca voi depune un efort considerabil pentru a le promova intre demonstranti, poate unul din ele prinde. Sloganul cel mai apropiat de dorintele dvs.si folosit deja in piata estimez ca este „Ape curate, nu cianurate”. Presupun insa ca nu e suficient de pe gustul dvs. (insista pe cianura ca agent de poluare si nu releva aspectele complexe ale managementului bazinal).

            Iar ca presa nu reflecta adevaratele riscuri ale proiectului, chiar nu inteleg de ce va mirati. Presa nu reflecta nimic cu adevarat important din acest dosar.

            Iar pe chestiunea moralitatii, mi-e teama ca m-ati inteles gresit. Dumneavoastra ati promovat teza unei distinctii necesare intre omul de stiinta si activistul ecologist. Eu am incercat sa va arat ca aceasta teza este gresita, si ca omul de stiinta nu este neutru din punct de vedere etic (sau oricum, nu e obligat sa fie neutru si nu se poate recuza de la responsabilitati morale, invocand primatul obiectivitatii). Nu am valorizat insa activistul deasupra omului de stiinta (aka ecologul). Ci am pledat pentru o integrare a celor doua laturi.

            Regret sincer orice nuanta/ton care v-au facut sa va simtiti insultat. Intentia de insulta nu a existat (cel putin nu la nivel constient :-)). Sper ca nu tratati ironia (poate sarcasmul uneori) ca pe o insulta. Va rog sa le priviti ca pe o chestiune de stil.

            • Vad ca sunteti destul de avizat in problematica asta si ati revenit la un ton firesc si imi imaginez din ceea ce spuneti ca sunteti de la Alburnus Maior.

              Legat de chestiunea cu apa, trebuie sa va spun ca nu este dovedit nimic deocamdata ca ar existe efecte la distanta. Nu exista modelele matematice si datele necesare si nici legislatia nu cere clar aceste lucruri firmei sa faca asta. Nici uneia, nu doar celei de la Rosia. Nu exista nici un sistem national de monitoring ca lumea pentru a sustine aceasta abordare si nici informatii esentiale despre structura geologica detaliata, adica nu s-a facut cercetare sutficienta. Sunt probleme sistemice nerezolvate de statul roman in privinta asta. E posibil sa existe astfel de efecte, la fel cum e posibil sa nu existe. Noi tocmai asta cercetam. Problema majora e discriminarea contributiei surselor de poluare daca gasesti undeva la distanta poluare. Intr-o zona miniera sunt multe surse. Lucrurile astea sunt complicat de facut si nu trebuie platite doar de o singura firma, ci de toate care au poluare in zona respectiva. Cadrul legislativ pentru asta nu exista.

              Alt aspect. Ca profesor trebuie sa va spun ca este esentiala distinctia ecolog-ecologist in actul de predare, pentru ca la modul ideal un om de stiinta trebuie sa fie cat mai obiectiv posibil la serviciu. Noi in facultati pregatim oameni capabili sa utilizeze si in pasul doi sa produca stiinta. Ori asta trebuie sa se faca fara optiuni prealabile ideologice. Desigur ca poate sa foloseasca cineva in viata privata sau la un al doilea job ce stie ca om de stiinta pentru ce crede el, dar asta este o chestiune separata principial de prima (nu neaparat si de facto).

              Cel mai mult deranjeaza cand se incearca inducerea ideii ca un ecolog are obligatia, datoria, sa fie ecologist (Haeckel, creatorul termenului ecologie, n-a fost), asa cum cineva care preda evolutionism ar avea obligatia sa fie ateu (Darwin n-a fost). Daca esti ecolog, atunci trebuie sa fii ecologist, deci sa sustii conceptul politic de dezvoltare durabila (nu cel de bun simt, sa nu-ti tai craca de sub picoare), concept care are si partea sociala la pachet cu cea de mediu, deci sa fii de stanga, cam acesta e lantul argumentativ, total de nesustinut pentru orice om care nu are interese politice de stanga sau care este crestin si nu poate accepta o etica centrata pe natura, nu pe om. Eu am optiuni de dreapta si sunt crestin si nu imi convine acest mod de a pune problema care e dominant in comunitatea biologilor din romania pentru ca venim din comunism si ne-am format sub prestigiul unor mari ecologi care au avut optiuni ateiste si comuniste. Nu este cazul si al ecologilor din SUA, unde sunt jumi-juma ca optiuni politice, si nu amesteca merele cu perele, stiinta cu politica.

              Cum oamenii si studentii sunt foarte diversi ca preferinte politice, optiuni religioase, etc, las deschisa problema ideologica la latitudinea fiecaruia, punctand doar ceea ce este central, obiectiv, necesitatea unui management rational al resurselor pentru atingerea obiectivelor pe termen lung ale oamenilor. Care sunt obiectivele astea, asta decide jocul politic, interactiunea publica dintre oameni cu diverse preferinte. Unii pot opta sa lucreze pentru industrie, sa asiste firme, nu e nimic dezonorant in asta, atata vreme cat o fac cu profesionalism, fara sa traga de date pentru patronii lor. E la fel de dezonorant sa minti, sa plagiezi, sa interpretezi tendentios datele sau chiar sa fii supeficial pentru o firma miniera cum este sa minti, sa plagiezi, sa interpretezi tendentios sau sa fii superficial pentru a proteja natura, acesta e pozitia mea. Scopul nu scuza mijloacele. Am vazut in comunism ce inseamna scopul scuza mijloacele.

              Personal interesul meu acum nu este nici pt industrie, nici pentru ong-uri, este pentru a dezvolta instrumente stiintifice care sa poata fi folosite de toti stake-holderii interesati, instrumente care acum nu exista. Si mai interesul imbunatatirii cadrului legislativ astfel incat efectele la distanta si cumulative ale proiectelor industriale sa trebuiasca explicit sa fie evaluate. Acum nu exista acest cadru.

              Va doresc succes cu ong-ul dvs si am convingerea ca fara sa existe o confruntare de opinii si interese nu se poate dezvolta nimic pe lumea asta, sunt sigur ca din lupta dintre organizatii si din aceste discutii publice va iesi cea mai buna solutie pentru zona respectiva. Consensul, unanimitatea sunt apanajul dictatorilor mai mari sau mai micuti. Esential este ca disputele sa fie in limite civilizate, sa nu se apeleze la metode murdare moral sau ilegale.

              cu stima,

            • P.S. Nu e nici o problema cu nuantele sau tonul, si nici macar cu afirmatiile explicite. Poate citi toata lumea de doua zile ce ati scris la „E randul tau” pe pagina principala a contributors: „Si eu era cat pe ce sa-l iau in serios, sa ma uit la argumentele lui de ‘ecolog’. Ha, ce gluma buna….”. Cand am decis sa intervin public in problemele astea cu tot numele, fara sa ma ascund sub nick-uri sau sa dau doar prenumele, mi-am asumat si aceste aspecte mai putin placute. Nu ma deranjeaza nici asimetria discutiei.

              cu bine,

  2. ”Ecologiștii” de meserie amestecă cu o frenezie proletară noțiunile- de la ”Nu ne place moaca lu nenea de la RMGC” și până la aberații pe marginea iazurilor și cianurilor. Să lămurim câteva lucruri, totuși:
    1. Participarea statului român la faimoasa exploatare e cam 0. Noi dăm caii- ca în filmele din anii 60 făcute la Buftea. Nu suntem nici SUA și nici Marea Britanie. Nimeni n-a împiedecat statul să angajeze o armată de specialiști – care să dea eventual 100% din ce câștigă RMGC statului român- pentru că noi suntem români, nu-i așa ? Visele frumoase din păcate mor în realitatea crudă- care spune un singur lucru- ești deștept ? Fă tu exploatarea.
    2. Aspectele tehnice se discută deocamdată pe modele- nu în stradă. Hipsterii care manifestă împotriva cianurii uită că se folosește cianura în România- la Baia Mare dacă nu ne înșelăm prea tare. Sigur, acum va fi ceva gigantic, nemaipomenit, o să treacă un șoricel prin apropiere (viezure, dihor, pisică sau marțian) și o să răstoarne iazul. Încă n-am scăpat de prostia din noi- aia cu drobul de sare. Mai bine nu facem și mai tragem o demonstrație la prânz.
    3. Nimeni nu împiedică realizarea unei monitorizări la sânge DUPĂ realizarea exploatării. Aș vrea să văd câți dintre bravii manifestanți (cu ONG-urile incluse) ar fi gata să stea la monitorizare, 24 din 24- 7 zile din șapte. Monitorizarea se poate face numai după -pentru că înainte nu ai ce să monitorizezi.
    4. Nimeni nu împiedică statul român să ceară o asigurare de la Lloyds sau DNV- și participarea celor mai buni specialiști din lume la alegerea măsurilor de siguranță.

    • Trebuie monitoring și înainte de proiect, pentru că altfel nu ai starea de referință față de care să faci comparații statistice. Efectele conflictului din Iugoslavia asupra părții noastre de Dunăre nu s-au putut dovedi statistic pentru că acest monitoring (pre-event) a fost de o calitate prea precară.

      Monitoringul nu trebuie să aibă în vedere doar identificarea concentrațiilor care depășesc pragurile stipulate de lege, această abordare este depășită pe plan internațional, ci toate variabilele care să permită calcularea producției de resurse regenerabile și servicii ecosistemice a componentelor capitalului natural din zonele în care sunt inserate proiectele industriale existente din zonă (în particular a râurilor cu luncile lor).

      Toată legislația referitoare la evaluarea impactului de mediu va evolua în câțiva ani pe plan european către o astfel de abordare, compatibilă cu directiva cadru ape și vrem nu vrem oricum va trebui .

      Monitoringul de fond trebuie plătit de stat combinat cu administrațiile regionale și locale și cuplat cu producerea de modele matematice adecvate de către stat prin finanțarea cercetării aplicative, separat de obligațiile de monitoring al proiectului în project area, care oricum revin proprietarului proiectului și la care dvs v-ați referit.

      Deocamdată avem un monitoring sectorial neintegrat de o calitatea f. precară, care nu furnizează date de o calitatea și cantitate suficientă pentru ce am spus mai sus.

      cele bune,

Dă-i un răspuns lui Virgil Iordache Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Când nu știi că nu se poate

Dacă aș avea câte un leu pentru fiecare ocazie în care un “specialist” din România mi-a explicat savant și superior că “în...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Lărgirea Uniunii Europene. Serbia, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Macedonia (de Nord) și Albania

Scriu aceste rânduri la Novi Sad, în Serbia. Nu sunt pentru prima dată în această țară, am mai străbătut-o de câteva ori...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro