marți, aprilie 20, 2021

Joe Biden anunță de la Washington o nouă politică externă americană progresistă

Revista Foreign Affairs, una dintre cele mai importante publicații de politică externă din lume, punea pe coperta ultimului său număr dinaintea alegerilor din Statele Unite titlul: „The World Trump Made”. Deloc surprinzător, tonul articolelor din interior, cu o singură excepție notabilă, cel apărut sub semnătura Nadiei Schadlow, era unul extrem de critic la adresa mandatului lui Donald Trump din perspectiva impactului său pe plan internațional. Ideea de fond fiind aceea că deși Trump nu este în întregime responsabil de deteriorarea situației internaționale în mare parte datorită lui lumea arată mult rău astăzi.

Chiar în articolul de deschidere, Margaret MacMillan, scrie că deși nu i se poate imputa în întregime lui Trump actuala situație tulbure din lume el a înrăutățit lucrurile. Lingușirea unor dictatori, mai ales venind de la liderul celui mai puternic stat din lume, nu-i face mai rezonabili; le hrănește ego-urile și poftele. Răspunsul haotic al Washingtonului la pandemie a făcut populația Statelor Unite și a vecinilor săi să fie mai vulnerabile la virus, iar prin retragerea Statelor Unite din Organizația Mondială a Sănătății, Trump a subminat capacitatea Americii de a face față actualei pandemii și celor din viitor. Renunțarea la acordurile de control al armelor a făcut lumea un loc mai periculos. Tonul agresiv al lui Trump față de aliați și atacurile sale asupra NATO și Uniunii Europene au slăbit legăturile tradiționale dintre Statele Unite și partenerii săi care au funcționat bine timp de decenii. Și deși pagubele sunt greu de măsurat, Statele Unite și-au pierdut o mare parte din autoritatea lor morală.

Însă multe din această listă lungă de acuzații nu au mai deloc acoperire în realitate. Ceea ce ar putea fi surprinzător avînd în vedere faptul că Margaret MacMillan este un distins istoric. În fapt avem o mulțime de situații în care intelectuali de marcă au dat dovadă de o dezarmantă ignoranță, naivitate, în interpretarea evoluțiilor din lume și societate. Să ne aducem aminte cum Bertrand Russell îndemna guvernul britanic, cu puțin înaintea izbucnirii celui de-al doilea Război Mondial, să se dezarmeze unilateral pentru că astfel popoarele german și italian îi vor forța pe Hitler și Mussolini să facă același lucru. Dar, dacă ne întoarcem la lista acuzelor la adresa lui Trump, de pildă, nu dispar dictatorii sau regimurile autoritare de pe harta lumii și nici nu dau dovadă de mai multă reținere dacă îi critică Washingtonul sau alte democrații occidentale. Liderii din Cambodgia, Thailanda sau Duterte din Filipine au răspuns cu totul altfel decît se aștepta Occidentul atunci cînd i-a criticat: au trecut imediat în barca Chinei. Apoi, Organizația Mondială a Sănătății (OMS), dar și alte agenții ale ONU sunt ferm sub influența Beijingului, iar maniera în OMS a acoperit în faza inițială explozia COVID-19 din China a avut un enorm impact negativ asupra lumii întregi. Sigur, putem discuta dacă părăsirea OMS de către Statele Unite a fost soluția optimă însă maniera în care este descrisă această decizie a lui Trump, drept un gest iresponsabil, este incorectă. La fel, e curios să pui pe seama lui Trump slăbirea NATO cînd Germania afectează securitatea energetică a Europei prin proiectul Nord Stream 2 realizat împreună cu Rusia iar cealaltă mare putere din UE, Franța, cere deschis prin Macron decuplarea de America.

Este exact ceea ce observă și Nadia Schadlow, în Foreign Affairs, în articolul menționat anterior, cu un titlul sugestiv „Sfîrșitul iluziilor americane„: „de la sfîrșitul Războiului Rece, majoritatea factorilor de decizie din SUA au întreținut un set de iluzii despre ordinea mondială. În chestiunile critice, ei au văzut lumea așa cum și-ar dori să fie și nu cum este cu adevărat„. Această abordare revine acum în forță, odată cu administrația Biden. Deși mulți spun, uitîndu-se la cei nominalizați în echipă, că ar fi vorba mai degrabă de o administrație Obama III. Oricum, ca impresie generală, pentru Joe Biden care va veni la Casa Albă pe fondul unui scandal de corupție în are este implicat fiul său, Hunter Biden, implicat în diverse tranzacții dubioase în Ucraina, Rusia și China, principalul criteriu utilizat în alegerea echipei sale este unul strict ideologic, cel al diversității, obsesia majoră a Partidului Democrat. După cum remarcă ironic Dominic Green în articolul de deschidere din ultimul număr al săptămînalului britanic The Spectator, faptul că Biden a anunțat că este primul președinte care va avea o echipă de comunicare exclusiv feminină nu-i va face pe chinezi să renunțe la disputatele legate de Spratley Islands după cum nici faptul că el a asigurat public sindicatele și grupările ecologice că vor fi „la masa negocierilor” cu China nu trebuie să fi produs cine știe ce emoție la Beijing.

Din dorința de a-l diaboliza cu orice preț pe Donald Trump elitele politice, Democrații dar și așa numiții republicani Never Trump, mass media si o bună parte a establishment-lui american au proiectat în afară o imagine de monstru pentru Statele Unite iar acum speră că, la fel ca în povești, noua administrație va transforma cu o baghetă magică monstrul în Făt Frumos. Cu alte cuvinte după „golgota” erei Trump va veni „mîntuirea” prin Joe Biden si administrația sa. Acesta este mesajul de fond al unui alt articol din Foreign Affairs, The Can-Do Power, America’s Advantage and Biden’s Chance”, apărut deja după alegeri, sub semnătura Samanthei Power, fost ambasador al Statelor Unite la ONU în mandatul Obama. Ne sugerează asta din start chiar acel Can Do din titlu.

Ideea de bază care transpare din articol este aceea că între prioritățile noii administrații este aceea de a repara imaginea Americii în exterior. O imagine negativă la are au contribuit în mod decisiv chiar mass media americane care l-au prezentat de o manieră frecvent caricaturală pe Donald Trump. Inclusiv în perioada pandemiei cînd în realitate situația din America, descrisă drept un adevărat dezastru, a fost în mare similară, dacă ne uităm la cifre, cu cea din Europa luată în ansamblu. Pentru Samantha Power este foarte important să primești aplauze pe scena internațională, ea dă adesea de exemplu administrația Obama din acest punct de vedere, chiar dacă rezultatul acțiunilor tale este fie un eșec fie este defavorabil Americii. Este vizibilă aici incapacitatea establishment-ului de ieși din capcana ideologică a deciziilor politice luate în trecut, a ideilor exprimate în rapoarte și publicații, la conferințe și mari forumuri, precum Davos, în declarațiile publice. Este de altfel foarte greu să recunoști că mai toate ideile pe care le-ai avansat au fost, în perspectivă, un mare eșec. Acordul cu Iranul și mai ales naivitatea cu care a fost tratată relația cu China, sunt două exemple relevante.

În loc să se bazează pe realizările lui Trump, administrația Biden promite să șteargă orice urmă a infamiei portocalii, indiferent de cost„, conchide Dominic Green în articolul din The Spectator. „O astfel de politică externă are la fel de multe șanse de a reuși ca un protest Black Lives Matter la Beijing„.

Percepția unei țări pe plan internațional contează, desigur, dar nu trebuie supraestimată. Majoritatea țărilor de pe glob nu sunt democrații consolidate, chiar dacă se fac alegeri, deci în planul deciziei guvernamentale o astfel de percepție nu are o mare relevanță pentru că poziția acestora nu depinde de ce crede populația. Apoi, deși Uniunea Europeană se descrie cu mîndrie drept „a softpower superpower” atunci cînd se confruntă cu amenințări concrete, precum Turcia ca buton On/Off pentru fluxul migraționist sau cînd este vorba de contracararea acțiunilor teroriste ale Iranului în Orientul Mijlociu cu acest gen de inițiative de PR nu obții mare lucru. De altfel, atunci cînd China își folosește redutabilele sale pîrghii geo-economice se trece destul de ușor peste principiile morale. Ca în cazul Germaniei unde influentul lobby industrial pare mult mai preocupat de protejarea intereselor sale în China decît de percepția pe care o au nemții despre regimul de la Beijing. De altfel, după cum scrie cotidianul South China Morning Post, comentînd rezultatele unui amplu sondaj efectuat în Europa, percepția negativă asupra Chinei nu-i împiedică pe majoritatea europenilor (60%) să considere că „promovarea comerțului și investițiilor în relația cu China trebuie să fie o prioritate a politicii țărilor lor„. Este o mare diferență între frumoasele declarații de principii și ceea ce oamenii, ca și țările, sunt gata să sacrifice atunci cînd le sunt afectate interesele. Cele pe termen scurt, pentru că cele pe termen lung nu sunt văzute drept presante. 

Dacă renunțarea la TPP a fost probabil una dintre erorile strategice major ale lui Trump ideea că Statele Unite ar putea contracara influența internațională a Chinei cu o abordare care să pună în centru promovarea pe plan global a valorilor liberale este una absolut fantezistă. Pe de o parte pentru că multe țări nu sunt deloc entuziasmate de o astfel de perspectivă, nu doar la nivelul guvernelor ci chiar și la acela al populației. În al doilea rînd, chiar elitele progresiste au reușit performanța de a discredita acest model de societate. Jafurile si violența de pe străzile orașelor americane sub stindardul Black Lives Matter și Antifa, tolerate sau chiar încurajate de către acestea, intoleranța tot mai extinsă față de orice abatere de la dogma ideologică liberală radicală, mesajul că America ar fi o țară sistematic rasistă si dubiile legate de corectitudinea ultimelor alegeri, au erodat aproape sigur în mult mai mare măsură respectul față de Statele Unite, autoritatea lor morală pe plan internațional, încrederea în modelul său de societate, decît declarațiile sau postările pe Twitter ale lui Donald Trump. Printre aliați si adversari deopotrivă. În plus, au indus pe plan internațional percepția că America este într-un accelerat proces de decadență și că nu va dura mult pînă cînd își va pierde și poziția de hegemon global în favoarea Chinei. După ce descrie momentul actual drept un „fin de siecle” american, cu trimitere la ceea ce s-a întîmplat la sfîrșitul secolului al XIX-lea cînd, în mai puțin de două decenii, Europa, care părea să se afle atunci la apogeul puterii și influenței sale globale, a devenit tot mai irelevantă pe plan internațional, Andrew Michta avansează un scenariu deloc încurajator. „China va contesta supremația Americii în cursul următoarei decade, dacă nu chiar mai devreme, iar Rusia va exploata oportunitatea de a repune în discuție ordinea internațională stabilită la sfîrșitul Războiului Rece, și în Europa și în Eurasia”. Un scenariu pe care dorința unor lideri europeni, Emmanuel Macron este cel mai vocal dar și alții gîndesc la fel ca el, de decuplare transatlantică nu face decît să-l confirme și să-l accelereze.

Jake Sullivan, viitorul consilier pentru securitate națională al lui Joe Biden, spune că i s-a spus să „reimagineze securitatea națională” pentru a include „pandemia, criza economică, criza climatică, perturbările tehnologice, amenințările la adresa democrației, nedreptatea rasială și inegalitatea sub toate formele”. El ține să mai sublinieze că o politică externă de succes trebuie să se bazeze pe o creștere economică „incluzivă” (în traducere, una care să elimine nedreptățile rasiale sau de altă natură prin subvenții masive) și „depășirea flagelului rasismului sistemic de 400 de ani„. Vedem aici o abdicare completă chiar și de la o doză minimală de realism, expresia unui progresism în formulă turbo. Există rețineri chiar printre criticii virulenți ai lui Donald Trump, precum cei de la think tank-uri precum Brookings Institution. Comentînd în A Democracy Summit Is Not What the Doctor Ordered pe marginea anunțului făcut de Joe Biden că intenționează să organizeze chiar în primul an al mandatului său un „Summit al democrațiilor” autorii cred ă o astfel de inițiativă „amestecă ideologia cu interesele și riscă să aibă costuri mai mari decît beneficile prezumate„. Ei văd probleme majore începînd de la stabilirea unei liste de potențiali invitați pînă la „rezistența față de ideea că Statele Unite ar fi îndreptățite să stea în capul mesei la astfel de reuniuni internaționale„. Vedem aici o doză de realism chiar dacă autorii articolului nu sunt neapărat în divergență privind maniera în care vede lumea Partidul Democrat împărtășind opinia că noua administrație trebuie să „reformeze democrația americană la ea acasă” și să „reconstruiască instituțiile și normele Statelor Unite care stau la baza acesteia printr-o reîntoarcere la principiile lor fondatoare” care ar fi fost puse grav în pericol în timpul mandatului lui Donald Trump. Un îndemn de altfel nu doar lipsit de realism avînd în vedere clivajul ideologic enorm care desparte societatea americană ci și în contradicție flagrantă cu ceea ce crede un segment radicalizat al stîngii liberale, cu o solidă expresie în politică, în zona academică și în mass media, care pune sub semnul întrebării chiar reperele fondatoare fundamentale, după cum transpare foarte clar din grupajul editorial „1619” din The New York Times, predat acum și în cîteva mii de școli din America.

Această viziune asupra lumii, impusă de o bună parte a elitei din Partidul Democrat, cu sprijinul mass media și a unor largi cercuri intelectuale și academice, care preferă să privească lumea prin propriii săi ochelari ideologici, se izbește de o realitate foarte diferită de cea imaginată. Această abordare și-a dovedit limitele chiar în perioada Pax Americana, a dominației absolute a Americii. Cu atît mai mult și le va dovedi acum în plină ascensiune a Chinei și erodare accelerată a influenței Statelor Unite în lume. Impresia creată nu doar la Beijing ci și printre unii aliați din Asia este aceea a unei derive a Americii. Este relevant faptul că la mijlocul lunii noiembrie principalii aliați ai Statelor Unite din Asia, între care Japonia, Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă, alături de China și alte 10 țări au semnat un amplu pact comercial, așa numitul Regional Comprehensive Economic Partnership (RCEP) inițiat de Beijing, de departe cea mai importantă economie între țările membre, ca parte a eforturilor Beijingului de contracarare e influenței Washingtonului în regiune. La fel de semnificativ este și faptul că, pragmatic, acordul RCEP, are include 30% din populația globului și 30% din PIB-ul mondial, adică peste $26 trilioane, nu impune nici un fel de condiționări legate de schimbările climatice sau alte prevederi ideologice de genul celor enunțate de Joe Biden. Faptul că în ciuda relațiilor complicate cu China, în unele cazuri chiar tensionate, toți acești aliați au decis să facă acest pas semnalează o erodare evidentă a încrederii într-o Americă frămîntată de o revoluție culturală radicală, cu violențe extinse în stradă și cu o politică externă și de securitate care se modifică substanțial de la o administrație la alta.

Alexandru Lăzescu

Aceasta este o versiune extinsă a unui articol apărut inițial în „Revista 22”

Distribuie acest articol

47 COMENTARII

  1. Bun articol. Problema e ca istoria o scriu invingatorii si, vrem nu vrem, Trump a pierdut.
    Incercarea trumpistilor de a frina catastrofa a esuat, ne asteapta vremuri grele, doar Corona ne mai poate salva.

    Singurul lucru pt care il acuz pe Trump e ca a incercat sa reduca influenta americana asupra lumii, retragerea lui din Orient a fost prea egoista.
    Biden si banda lui vor definitiva sfirsitul occidentului si a vietii libere.

  2. Noua putere progresistă este de fapt deep state, compus din cele mai fezandate figuri de pe holurile puterii, mondialiști și belicoși. Iar Biden este departe de a fi moșulețul-fațadă bun și împăciuitor pe care l-a apucat (ca pe alt mondialist – Macron) grija subită de mediu.
    Sper ca Trump, așa cum este, să facă încă 2-3 gesturi împotriva subteranei în zilele care-au rămas: să-l grațieze pe Assange, să-l salute din dronă pe Erdogan, ca pe Soleimani și să dezarmeze Antifa (care numai Anti- nu e!).

  3. Sa lasam deoparte simpatiile sau antipatiile de orisicare fel . Experimentul Trump , asta daca il putem numi asa , a arat ca America nu poate conduce de una singura omenirea si ne-a mai aratat ca nu putem obliga natiunile lumii sa ne accepte principiile numite de noi , ca un intreg , DEMOCRATIE. America(USA) impreuna cu Uniunea Europeana cu statele Europei si cu toti cei care vor sa adere benevol la acest mod de viata , unde respectarea statului de drept si a legilor este majoritar acceptata, trebuie sa devina parte a unei noi forme de intelegere globala .Nici macar imensa forta militara a USA nu poate rezolva toate problemele lumii . Trebuie sa ne intorcem si sa reconsideram modalitatile de functionare a tuturor institutiilor planetare .Trebuie sa cerem tuturor acceptul in respectarea deciziilor acestor instante planetare . Trebuie sa formam in intreaga lume circuite de aprovizionare , de producere si desfacere a marfurilor sustinute de un sistem de transport ce va permite micsorarea preturilor de cost ale produselor peste tot in lume . Este un drum lung dar fara toate acestea nu vom reusi sa supravituim . Punerea in miscare a unor proceduri unanim acceptate in momentul aparitiei diferitelor situatii dezastruase provocate de clima , de evenimente medicale nedorite , de razboaie inutile , pina la mobilizarea tuturor in momente dificile ce tin de perioade climatice ce produc foame sau boli necunoscute , vor fi parte a viitorului omenirii . Nu este normal sa vrei sa ajuti atunci cind te situezi la distante uriase de locurile unor tragedii cind poti sa faci asta , instantaneu , cind te aflii aproape . Administratia Biden dorese sa revina in joc si sa puna binele in fata raului . O economie de piata interconectata intre toate natiunile pamintului si respectarea deciziilor organismelor internationale unanim agreate reprezinta viitorul .

  4. Cel mai clar exemplu pentru a ilustra modul in care Trump personal a influentat politica externa a SUA mi se pare ideea construirii unui zid la granita cu Mexicul, una din promisiunile cheie. Este importanta siguranta frontierei cu un vecin ca Mexicul? Evident. Este zidul cea mai buna solutie? Discutie strict tehnica daca zidul fizic sau mijloace electronice, dar e posibil sa fie bun zidul fizic. Pana aici vorbim de o politica respectabila. Dar nota personala a lui Trump acum urmeaza. Pentru el si suporterii sai zidul nu este suficient. La pachet trebuie sa vina si obligarea Mexicului de a platii costul constructiei . Adica promisiunea lui Trump de campanie nu are in vedere doar securitatea frontierei, ci si umilirea publica a natiunii vecine, ca rasplata pentru nedreptati istorice. Eventual sa se duca si sa-l si rada in cap pe presedintele Mexicului, cum a facut in popularul show de televiziune Wrestlemania – Battle of the Billionaires, in aplauzele frenetice ale publicului.

    https://www.youtube.com/watch?v=5NsrwH9I9vE

    Asta e contributia lui principala la politica externa, binecunoscutul stil personal (cum ii spuneati si dvs) perfect pliat pe anumite genuri de show business. Azi e cel mai bun prieten cu presedintele Chinei, maine se lauda pe Twitter cum va face China sa ingenuncheze si sa accepte cererile americane pentru un nou acord comercial, in aplauzele suporterilor politici, la fel de entuziasti ca cei de la Wrestlemania. Plus cocosisme la strangerile de mana si impingerea in spate a altor lideri de stat la pozele de grup, ca sa se vada, probabil, cine e cel mai geniu dintre toti.

    Nu cred ca exista un mod mai sigur de a distruge orice sansa pentru un acord avantajos decat promisiunea publica catre suporteri de a umili partenerul de negocieri. Pe un calcul de tipul asta – ia sa vedeti voi ce le-o tragem – s-a ajuns si la situatia de a nu avea un acord pentru Brexit nici acum, cu sanse mari ca regatul unit sa inghita pana la urma galusca unui acord mult mai prost decat minunile promise in campanie.

    • Pentru unul caruia i s-a scris The Art of Deal, astfel de comportamente arata ca nici n-a citit cartea a carui autor pretinde ca este.

      • Exact. Se pare ca la proba practica „The Art of the Deal” se reduce la „you have to dominate”, iar mult laudatul sahul tridimensional la „I moved on her like a bitch”.

    • Într-adevăr, tonul respectiv a provocat în vara lui 2018 o oarecare reticență din partea lui Trudeau în negocierile pentru noul USMCA. Acesta a declarat „We will only sign a deal if it is a good deal for Canada.” după ce Trump s-a lăudat față de Bloomberg că el va dicta conținutul înțelegerii. Un reporter de la Toronto Star a publicat însă cele afirmate.

      • Cu China a nimerit-o si mai prost. Acordurile comerciale dictate de tarile occidentale sunt un subiect imens in istoria Chinei si Japoniei. Declaratiile lui Trump probabil ca le suna alora cum ne-ar suna noua daca Erdogan le-ar promite alegatorilor turci ca va face Romania sa plateasca din nou tribut.

        https://en.wikipedia.org/wiki/Unequal_treaty

    • Oare cand se face o apreciere transanta ca cea de mai sus nu e clar ca,pe cale de consecinta,il apreciezi de fapt pe Trump si politica dusa de el ?

      Intreb ,asa ,de curiozitate,pentru ca am impresia ca unora logica le joaca feste sau le e teama sa-si exprime direct opiniile preferand tactici de invaluire.

      Prietenii stiu la ce ma refer.

  5. Trump, asa grobian cum il stim, este unul din ultimii patrioti din politica americana. Exact asa cum a zis, america first. Majoritatea establishmentului, partizani ai globalizarii si parte a unei elite suprastatale, este gata sa vanda america pe doi sfanti, nutrind un profund dispret pentru „talpa” tarii, republica si spiritul constitutiei.

    Intre timp, politic si ideologic, s-au decantat 2 grupuri, nationalistii si progresist-globalistii, intre care, pe zi ce trece, e din ce in ce mai putin probabil sa existe vreodata compromis sau macar dialog.

    Sa nu uitam ca in istorie evenimentele catastrofale/seismice s-au intamplat foarte rapid si cand majoritea nu se astepta. Parerea me sincera e ca „liberalii” americani au presat prea mult si se joaca cu focul, sunt convins ca intre o mare parte a armatei si cei 2 milioane de veterani sunt foarte multi care asteapta doar un semnal. Imi aduc aminte de urarea „may you live interesting times” parca as prefera liniste, ca tov. iliescu, totusi. Desi am impresia ca linistea respectiva anunta o ordine 1984 globala, cu big brother si newspeak, the works.
    Globalism, da, insa evolutiv, nu pe usa din dos cu hei rupul care imi aduce aminte de cursa pentru a crea un „om nou”.

    Bun articol, bravo.

    • „sunt convins ca intre o mare parte a armatei si cei 2 milioane de veterani sunt foarte multi care asteapta doar un semnal.”
      Bag seama ca nu aveti prea mare incredere in institutiile americane, daca credeti ca asa ceva se poate intampla, poate n-ati aflat ca USA nu sunt Pakistan, Mauritania sau Guatemala.

    • Eu cred ca va inselati profund in privinta sentimentelor din armata si din randul veteranilor fata de Trump. Dupa ce i-a facut „losers” pe veterani, invlusiv pe John McCain, veteranii nu-l prea iubesc. Totodata, militarii in general il dispretuiesc fiindca s-a ferit ca de ciuma sa faca ceva serviciu in slujba tarii. Si in acest caz a fost un oportunist fara scrupule, iar asta nu se uita.

  6. Autorul a „prins” foarte bine realitatea situatiatiei actuale.
    America se distruge singura. Ce-i aia BLM?! Sa-l dam pe Columb jos de pe soclu, sa-i spargemm statuile?!!!
    Sa aruncam statuile cu George Washington? Sa distrugem statuile lui Churchill, etc??!!!
    Sa nu uitam ca exista precedente. Imperiul Roman, de exemplu.
    Imperiul Chinez in sec XIX-XX, mai aproape si mai usor de tras invataminte de catre Xi.
    Orice imperiu intai se erodeaza in interior. Apoi, e necesar un mic bobarnac, uneori nici atat, sa cada singur.
    Pacat de noi, ca suntem legati de ei.
    Si de vest europenii care vor sa ne blagosloveasca cu islamisti, unul mai terorist decat altul si in general salbatici retrograzi inculti.
    In ritmul actual SUA in cca 1-2 decenii nu vor mai avea nici-o voce in spatiul international.
    A mai patit-o si Marea Britanie, nici acum nu-i vine sa creada ca nu mai e ce-a fost. De aici si una din explicatiile majore ale Brexitului.

  7. un presedinte care are un vocabular de nivelul unui prescolar.
    un presedinte care isi incepe mandatul sub suspiciunea sprijinului rusesc.
    un presedinte care pozeaza in om de afaceri abil dar care s-a lansat cu banii taticului si asa a avut parte de falimente rasunatoare.
    un presedinte care si-a angajat copiii si prietenii pe unde a putut, indiferent de calificarile lor.
    un presedinte care neaga realitatea infringerii pina dincolo de limita ridicolului.

    dar presa cea rea i-a facut o imagine proasta lui ‘grab them by the pussy’ … sigur ….

    • Tot ce ati scris e tocmai imaginea construita de presa. Nu aveti acces la realitatea politica altfel decat prin presa. Va asigur ca sustinatorii lui Trump au aceeasi ostilitate fata de presa ca dumneavoastra fata de Trump. Diferenta e ca ei nu au la dispozitie imensul aparat de construit imagini pe care il aveti dumneavoastra. Concluzia: ei sunt cei cu o gandire critica si libera, care vad dincolo de imagini.

      • Deci imaginea din presă a lui Trump nu este corectă, pentru că e realizată de presa care îl descrie pe Trump în tușe negative. Ăăă… măi să fie! Iar spirit critic nu posedă decât cel ce nu are la dispoziție presa. Adânc!
        Pentru că vreau să am și eu spirit critic, mă rezum la articolul domnului Lazescu. Și citesc: Însă multe din această listă lungă de acuzații nu au mai deloc acoperire în realitate. (…) În fapt avem o mulțime de situații în care intelectuali de marcă au dat dovadă de o dezarmantă ignoranță, naivitate, în interpretarea evoluțiilor din lume și societate. Mă așteptam să fi găsit în continuare câteva dovezi ale pervertirii realității de către somitățile ignorante și naive. În loc de asta, domnul Lăzescu face trimitere la Bertrand Russell, adică la o voce singulară dintr-o altă epocă, care s-a aflat atunci în eroare. O excepție notabilă, exact cum o definește azi autorul pe Nadia Schadlow. Mergând pe firul precedentului indicat de dumnealui, înseamnă că tocmai Nadia Schadlow este cea naivă. Am fost suficient de critic? Dacă nu, trec mai departe.
        Domnul Lăzescu are ceva cu China. Nu e prima dată când o acuză de urmărirea unui scop global. Dar este acesta unul ilegitim? Dacă ar fi, atunci acest scop ar fi ilegitim pentru oricine, nu doar pentru China. E drept, regimul autoritar de la Beijing nu e o perspectivă îndrăgită de lumea obișnuită cu libertățile. Dar uite ce afirmă domnul Lazescu: (…) percepția negativă asupra Chinei nu-i împiedică pe majoritatea europenilor (60%) să considere că „promovarea comerțului și investițiilor în relația cu China trebuie să fie o prioritate a politicii țărilor lor„. Este o mare diferență între frumoasele declarații de principii și ceea ce oamenii, ca și țările, sunt gata să sacrifice atunci cînd le sunt afectate interesele.
        Dar ce anume sunt gata să sacrifice europenii și care sunt interesele care le sunt afectate, nu e prea clar. Pentru că autorul vorbește, referindu-se la China, de lipsa unor principii morale, de ideologie adică, în vreme ce europenii au răspuns majoritar afirmativ unui obiectiv economic, rămânând în același timp circumspecți față de guvernul de la Beijing. Așa reiese din studiul publicat în South China Morning Post. Domnul Lazescu, din neatenție sau nu, nu face cu acuratețe o demarcație între cele două planuri, sugerând că relațiile economice cu China ar implica și o sacrificare a democrației. Ori China nu a dat până acum dovadă că ar fi vreo Uniune Sovietică, nu face misionarism ideologic pe plan internațional. Ba dimpotrivă, tratează chiar și intern de mai multe decenii separat cele două teme. Și atunci de ce afirmă (greșit) domnul Lazescu că interesele europenilor pe termen lung nu ar conta? Dar dacă ar fi să privim în oglindă, după logica sugerată de autor, războiul comercial început de Biroul Oval în relația cu UE are și el substrat ideologic? Mă mir eu însumi cât de critic pot fi.
        Și aș mai avea încă unele doze de spirit critic despre „dubiile privind corectitudinea alegerilor”, despre „decuplarea transatlantică” care ar fi dorită atât de Macron dar și de fanii lui Trump de pe forumurile de discuții românești, despre „influența fermă a Beijingului” sub care s-ar afla OMS și alte agenții (necunoscute) de la ONU, despre mania multiculturala a lui Biden versus monotonia numirilor recente la SCOTUS, dar le las pe altă dată.

        • O mica problema: domnul Lazescu nu construieste imaginea lui Trump pe scena internationala.
          O alta problema: n-am vazut nimic care sa semene a spirit critic la adresa puterii in precedenta administratie, n-am vazut nici in campanie la adresa lui Biden si nu cred ca o sa vad nici in timpul urmatoarei administratii. Imigratie, transgenderism, rasism, globalism, incalzism – o sa fie un unison total presa-democrati.
          Imaginea se construieste mult mai subtil. Iata un exemplu, un articol chiar de azi de pe Hotnews: „Trump minimalizează atacul cibernetic asupra guvernului american și presupusul rol al Rusiei”. La fel de usor se poate scrie un titlu: „Presa exacerbeaza impactul atacului cibernetic asupra guvernului american și presupusul rol al Rusiei”. Cine este mai in masura sa posede adevarul?

          • ce conteaza mai mult, ce spune Hotnews, sau ce spun Trump si Pompeo cu cuvintele lor? Pompeo spune ca e clar ca e Rusia, in timp ce Trump face tumbe si piruete pe Twitter cu China si cu castravetele care contine 98% apa, ca sa evite sa spuna ceva ce l-ar putea supara pe Putin. dar dvs aveti treaba cu Hotnews. ce-aveti, fratilor? :D

            uitati tweetul geniului stabil mai jos, in caz ca nu urmariti aceasta sursa de adanca intelepciune.

            „The Cyber Hack is far greater in the Fake News Media than in actuality. I have been fully briefed and everything is well under control. Russia, Russia, Russia is the priority chant when anything happens because Lamestream is, for mostly financial reasons, petrified of….

            ….discussing the possibility that it may be China (it may!). There could also have been a hit on our ridiculous voting machines during the election, which is now obvious that I won big, making it an even more corrupted embarrassment for the USA. „

          • La „mica problemă” a dumneavoastră, vă dau dreptate: domnul Lăzescu nu e un global player. Dar tocmai de asta am scris că mă rezum la articolul domniei sale, dumneavoastră nemaiavând motive să îl acuzați și să mă acuzați de construcții neconforme cu realitatea.

            Cât privește „o altă problemă”, eu nu am scris critic nici la adresa actualei administrații. De ce atunci să o fi făcut cu privire la cea trecută?! Sună ca și cum nu putem fi critici la adresa lui Iliescu, dacă nu îl criticam și pe Ceaușescu. Sau pe Gheorghiu-Dej dacă nu îl beștelim și pe Mihai al României.

            Înșirați în continuare o serie de marote cu aerul că acestea ar fi fost irefutabil dovedite ca fiind ilegitime. Încercați să realizați că NU există niciun motiv pentru ca presa să fie critică în cazul acestora.

            Iar bomboana de pe colivă este încercarea de a echivala două afirmații, ce descriu două evenimente consecutive. Presa culege întâi informațiile de la oficialități și le dă mai departe în pasul următor. Eventualele intensități cu care oficialii respectivi privesc aceleași evenimente conduce spre titluri precum cel citat. Unul echivalent ar fi fost „Experții IT exacerbează impactul atacului cibernetic asupra guvernului american și presupusul rol al Rusiei”. Eu probabil aș fi spus că au înnebunit jurnaliștii să fi citit un astfel de titlu.

          • Fac parte din acea mare majoritate de locuitori ai Americii care si-au pierdut increderea in presa, care vad limpede ca presa nu mai e interesata de prezentarea faptelor, ci de construirea de narative si de directionarea mersului evenimentelor.
            Ce a scris Trump? Ca situatia e sub control si ca China e suspecta, nu doar Rusia. Ce termen a ales presa? Minimalizare. E aceeasi tehnica ca alegerea fotografiilor la ziar. Republican? Incruntat, schimonosit, chinuit de ura. Democrat? Zambitor, radiant, eventual cu un halou in jurul capului (literalmente).

            • Minimalizare e cuvantul corect in cazul asta. Cel putin daca ar fi spus-o altii. Probabil ca pe Trump trebuie sa-l scuzam indiferent ce spune, pentru ca asa e stilul lui, plin de hiperbole.

            • @AT
              Atat presa simpatizanta cu tabara republicanilor cat si cea simpatizanta cu tabara democratilor au dreptul sa isi aleaga fotografiile si formularile dupa „gustul” lor. Nimic rau in asta, dimpotriva… bucurati-va de dreptul la libera opinie si expresie.

        • A folosit vreodata presa termenul „minimalizare” cu referire la Biden? Eventual cand a fost intrebat de investigatiile la care a fost supus si le-a dat raspunsul?

          • Dar Jared Supremacistul a folosit vreodată cuvântul inteligent cu referire la negri? Păi nu e atunci conflict de interese să cereți presei să fie mai obiectivă decât modelul dumneavoastră de comunicare?
            Apoi presa nu e monolitică, fiecare publicație având dreptul să propage o anumită viziune asupra evenimentelor. Tocmai pentru a-și atrage cititori. Iar cu asta ne întoarcem la începutul discuției: oamenii nu îl desconsidera pe Trump sau pe Biden pentru că presa îi prezintă deformat. Imensa majoritate a consumatorilor de presă caută și accesează acea parte a informației care prezintă evenimentele și personajele cât mai apropiat de impresiile proprii. Exact așa cum dumneavoastră l-ați găsit pe Jared, tocmai pentru că se potrivește calapodul. That’s it!

            • 1) doar nu vă închipuiți că pot reține toate detaliile despre orice rebut uman. Nu mai știu decât prenumele individului, dar atunci când l-ați pomenit prima oară am cautat ceva informații despre el. M-a frapat că el însuși se descria ca White naționalist, deci supremacist era, evident, subînțeles. Iar descrierea e conformă, întrucât l-ați identificat cu precizie.
              2) nu era el editor la nu știu ce revistă, ceva cu renașterea americană? Nu e ceea ce se numește „formator de opinie”?
              3) puteți fi mai precis? Minutul, secunda? Doar nu credeți că am răbdarea dumneavoastră să urmăresc un interviu de o oră pentru asta.

            • 1) Rebut uman? In timp ce Sophie Duker poate spune pe BBC kill whitey fara a fi numita de cineva rebut uman? Daca eu cred ca rebuturi umane sunt cei care recurg la apelative infamante?
              Sunteti in eroare, nu a folosit niciodata „white nationalist” pentru a se descrie, a acceptat doar termenul cand i-a fost aplicat de altii.
              Faptul ca nu mai putem diferentia intre termeni care ar trebui sa identifice ideologii demonstreaza inutilitatea lor, inafara de a lansa imprecatii si anateme
              2) Deci acceptam ca presa nu informeaza, ci formeaza opinii
              3)La mine linkurile trimit exact la minut is la secunda. Sunt in coada linkului. De fapt s-a refreit pozitiv la inteligenta negrilor de trei ori in acelasi interviu, ultima data la 39m 56s

  8. Din pacate este noua putere neo comunista si atat. Vor sa impuna corectitudinea politică, aceasta noua lege globala nescrisă. Vor sa controleze lumea pe modelul chinez (va invit sa vedeti documentarul despre societatea chineză modernă pe Arte) si sa creeze un nou model social in care intimitatea va fi doar o amintire. Marile corporații l-au susținut pe Biden in aceasta campanie si pentru ele conteaza puterea si banii, indiferent daca acestia sunt făcuți in China sau in alta parte. Marile organizații, cluburi, UE, ONU, OMS depind financiar de un grup de corporații si politicieni corupti care vor sa prindă ca intr-o plasa toata lumea. Cam acesta este progresismul.

  9. Ca de obicei un articol lipsit de echilibru al dlui Lazescu, cu gauri de logica si eludari ale realitatii. Ultimul pasaj e teribil. Dl. Lazescu citeaza pactul comercial asiatic, vorbeste de erodarea accentuata a influentei SUA dar omite sa-l pomeneasca pe cel care a cauzat-o si de ce anume, incepind si terminind pasajul cu Partidul Democrat si Joe Biden. E doar unul din multele exemple.

    As avea si o intrebare pt dl. Lazescu: E mai aproape Iranul de bomba atomica sau nu dupa toate tiradele lui Trump?

  10. Apreciez efortul pe care administratorii platformei Contributors il fac pentru a pastra echidistanta in privinta opiniilo pro si anti Trump.

    In aceasta nota as interpreta faptul ca dupa un articol ,evident critic la adresa performantelor lui Trump si a echipei sale,cel al lui Valentin Naumescu publicat acum vreo doua zile,urmeaza prezentul articol al lui Alexandru Lazescu care incearca sa-l albeasca putin pe Trump indreptandu-ne ,prin contrast atentia catre „slabiciunile” politicii Democratilor,trecute,prezente si viitoare.

    Ambele articole au ajutat pe cititori sa-si limpezeasca perceptia despre Epoca Trump,ramanand fiecare cu parerea lui dupa cum se poate observa si din comentariile postate de acestia.

    Asta este si una din partile frumoase ale democratiei implicit a libertatii de exprimare.
    Era o mai veche butada : Vorbim impreuna dar ne intelegem separat !

    Oricum Trump e istorie si parafrazand un proverb latin… De victis nihil nisi bene !

  11. Doua situatii – fara nici un principiu sau cu principii afirmate doar de fatada si nu intelese/practicate<
    Care dintre cele doua este mai putin de dorit???

    Unii pot afirma ca prima situatie este mai clara: fara principii, scapa numai cine are muschi – ca asa este in tenis, avantaj servire.

    Altii afirma ca cea de a doua care propune chiar daca nu face ceea ce afirma ca ar trebui sa faca.

    Eu, mic si fragil, nu ma pliez nici – nici.
    Ghinion, ar spune unii. Altii: curat ghinon!
    Cést la vie!

    PS
    Nu pot sa nu apreciez calitatea articolului – multumesc.

  12. Astazi in conferinta sa de presa anuala Putin anunta ca va cauta dialogul cu noua administratie americana , isi pune sperante ca cel putin la cateva probleme majore sa fie cautate si gasite solutii.
    Il cunoaste foarte bine pe Biden din mandatul lui Obama, cu alte cuvinte, gasirea unor compromisuri va fi mai usoara cu Biden decat cu Trump, cel putin in viziunea ruseasca.
    Ce inseamna politica americana externa progresista ? prea multe concesii in toate partile ? cautarea dialogului si reluarea acordurilor din care SUA s-a retras precum cel de mediu de la Paris si altele.
    Reluarea dialogolului Europa-SUA-Iran pe seama programului nuclear al acestei tari fara a-i neglija pe israelieni cu interesele lor de securitate din zona ?
    Dorinta de participare la Regional Comprehensive Economic Partnership, ar fi ingenunchierea in fata Chinei. o umilire inacceptabila pt SUA.
    Cu Europa cred ca lucurile vor merge ceva mai usor, europenii fiind mai maleabili si dispusi la compromis ei incercand acum se refaca relatiile economice cu SUA care au avut de suferit in administratia Trump, aspectele economice ale europenilor primand in fata celor militare, chiar Putin afirmand proiectul Nordstream 2 este ca si incheiat.
    Politica externa SUA va avea foarte mult de „rezolvat” in zona pacifica, asiatica, sec. 21 fiind cu certitudine unul asiatic asa cum sec. 20 a fost american iar sec. 19 european.
    Dupa cate vedem SUA va trebuie sa se adapteze continentului Euroasiatic cu 3 mari jucatori, UE, Rusia si China pe langa multi alti actori regionali cu interese diferite si de multe ori divergente.
    Perioada 2020 – 2030 va fi crucila din punct de vedere economic in sensul schimbarilor majore din economia capitalista, digitalizarea si puterea ei disruptiva punand intrega lume in fata unor probleme pana acum necunoscute iar daca reactia politica nu va fi pe masura vom avea schimbari majore insasi in cadrul actualului sistem democratic.

    • Cred ca puneti prea mult pret pe entitatile statale colectiviste… Sa nu uitam ca individualismul si eforturile personale au ridicat vestul. De asemenea sa nu uitam ca tot datorita Vestului Asia (ma refer la China, in principal) au reusit sa iasa din saracie lucie, si asta doar pentru ca au fost capabili sa ofere mana de lucru ieftina si sa invete de la occident. China e fabrica lumii si partidul este expert in a realiza imagini frumos pictate (saving face). In esenta China are mari probleme si are nevoie de vest si de consumul din vest ca de aer…

      • Afirmatia :
        ” In esenta China are mari probleme si are nevoie de vest si de consumul din vest ca de aer…”
        este pe jumatate adevarata deoarece in egala masura si vestul are nevoie,tot ca de aer, de uriasa piata chinezeasca.

        Si Romania ar fi fost capabila sa ofere mana de lucru ieftina si calificata,dovada sta faptul ca cea mai mare parte din cei vreo 5 milioane de romani si-au gasit loc de munca cinstit in vest insa pentru ca o clasa politica obtuza n-a invatat nimic de la occident continuam sa ne taram in coada Europei si dupa 31 de ani de democratie capitalista,
        tot asa cum am facut-o si in perioada interbelica.

        Odata cu introducerea unei noi conceptii a conducerii comuniste chineze si anume ca: -Nu conteaza ce culoare are pisica, important e sa prinda soareci – China a inceput sa se dezvolte si rezultatele se vad.
        Desigur a contat si ieftinatatea produselor manufacturate in China si profiturile mari pe care le obtineau astfel companiile occidentale asa ca eventuala teorie cum ca cei din vest ar fi facut un cadou Chinei ,scotand-o din saracie ,nu prea sta in picioare.

        Poate ar fi bine de mentionat si faptul ca China are in prezent si peste 100 de miliardari
        fapt recunoscut de institutii financiare internationale iar coexistenta asta ciudata de mari capitalisti cu un sistem comunist de guvernare poate fi considerata ciudata dar e totusi o realitate !

      • China este pe cale sa se decuplze de acest mecanism si a inteles potentialul proprii piete interne care intre timp are o patura de mijloc mai numeroasa decat populatia intregii SUA, trecutul nu mai intereseaza pe nimeni iar consumul occidental de unde si din ce sa fie sustinut, cu cresteri economice minuscule, salarii reale in scadere si o populatie tot mai batrana ?
        Asia incepe la Istambul si se termina la Manila iar daca adaugam Africa si America de Sud putem intelege incotro se indreapta interesul Chinei

  13. Ce viziune a avut Eminescu!
    ”Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii [și nerozii]… Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii/În cameși cu mâneci lunge și pe capete scufie/Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie”.
    Ce progres pote fi dacă o țară înlocuește un bufon cu un senil ca să o conducă? Carnavalul va continua neabătut. Pot să spere că va veni și la ei Dracula să trimeată cele două cete în locurile ce li se cuvin?

  14. Ha, ha! După teoria conspirației la alegeri, am acum parte de apocalipsa anunțată. Începe să aibă haz. Anul ăsta renunț să mă mai uit la „Dinner for One” și voi urmări contributors.ro
    Dl Lăzescu purcede în analiza domniei sale de la paginile din Foreign Affairs, unde dumnealui vede o critică în răspăr cu realitatea. Deși articolul e inteligent scris și complicat descris, nu pot să nu remarc lucruri mai ales bulversante. Astfel RCEP este prezentat de parca este un eșec al lui Biden, iar Nord Stream drept o amenințare pentru securitatea energetică a întregului continent. De unde și până unde?
    Realitatea arată de fapt altfel: America a fost great tocmai atunci când și-a făcut timp să își ajute partenerii și a sfârșit în crize profunde în urma promovării „America first”. Exact atunci când spui că ai destule probleme acasă, acestea se înmulțesc.

  15. // Acordul RCAP sa facut dupa ce trump sa retras din acordul de liber schimb care era 90 % finalizat . Dar omul dupa prieteni se cunoaste ,adevar de intelectual mediocru :
    daca nu este perfect presedintele democrat ,atunci ne e mai bine un troglodit grobian, Felicitarii…

  16. Foarte buna si sintetica analiza. China isi va urmari interesele economice si comerciale, de suprematie globala si nu va ceda nimic, Rusia pe noua alianta Euroasiatica va dori sa nu isi piarda pozitia de mare lider militar, ca detinator de resurse naturale, caci economic mai putin. Nici China dar nici Rusia nu doresc suprematia SUA si UE.

  17. Democrație înseamnă controlul și schimbarea puterii, are cele mai eficiente pârghii. Majoritatea nu inseamnă că există un singur adevăr. Multe din țelurile administrației D. Trump:
    1:apărarea industriei americane
    2:Jobs în SUA
    3: înlăturarea copierii copy right american de către chinezi. Apararea patentelor americane.
    4: Vama pentru produse chinezești subvenționate de stat (celulele fotovoltaice chineze au înlăturat firmele occidentale prin prețuri dumping)
    5:Ingrădirea expansiunii agresive ale Chinei, Rusiei (Nordstream 2)
    vor continua în administrația Joe Biden.
    Speculațiile geopolitice dâmbovițene înainte de preluarea Președinției la 20 Ianuarie 2021 sunt numai vorbe în vânt. Check and banlance funcționează, instituțile americane sunt puternice. Majoritatea în Senat al Partidului Republican (alegeri în Georgia 5.01.2021 pentru doi Senatori) ar însemna controlul budgetului și aprobarea sau refuzul noilor miniștri- demnitari. Joe Biden a anunțat calmarea în spațiul public și unirea cetățenilor SUA. A numit demnitari din multe „etnii” (primul Indian) pentru a oglindi locuitorii de azi din SUA în administrația federală.
    Nu sunt de acord cu generalizările autorului.
    Izolaționismul naționalist e puntea care leagă azi naționalismul legionar ortodox, naționalcomunismul ceaușist de ideologii de AUR. Monotorizarea României în privința statului de drept și al independenței justiției din partea Ambasadei SUA la București va continua, ev. ceva mai vizibil și mai pronunțat. Deci continuitate americană la București.

  18. Am citit cu atenție acest eseu care încearcă să-l cauționeze pe Trump. Domnule Lăzescu dacă ai avea un pic de respect pentru valorile democrației și pentru adevăr ați putea constata îngrozit că este pentru prima oară când fundamentul esențial al alegerilor libere a fost contestat de acest Donald Trump. De obicei, după rezultatul din noaptea alegerilor, cel învins felicita pe învingător. Așa a făcut și Hillary Clinton care a câștigat totuși votul popular în 2016, dar electorii în majoritate erau ai lui Trump. Restul era doar formalitate. Nimeni până la el nu a sărit în sus să spună fraudă, respinsă de altfel de judecătorii americani, unii puși chiar de Trump! Lumea a așteptat anxioasă ziua de 14 decembrie când reuniunea formală a electorilor din fiecare stat să confirme alegerea lui Biden. Când un element fundamental al democrației ca acesta este pus în discuție eu și mulți ca mine se pot speria. Dacă democrația americană de tip republican nu funcționează atunci ce democrație mai funcționează? Poate doar cea britanică, unde nu e nevoie de alegeri prezidențiale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Alexandru Lazescu
Alexandru Lazescu
Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fost expert media pentru proiecte europene. A coordonat proiecte europene dedicate mass-media, a fost membru fondator si membru in conducerea unor organisme profesionale precum BRAT sau ARCA A fost membru in CA al SRTv in perioada 2002-2005. In prealabil, a ocupat un post de director executiv in cadrul Televiziunii publice si a fost membru in CA al SRTv (1999-2000). A fost presedinte-director general al SRTv

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta

Rezumatul în 10 puncte: Pentru a mai putea conduce lumea și în secolul XXI, SUA trebuie să câștige...

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro