marți, martie 19, 2024

“Jos mâiniile de pe Ucraina” – de ce a câştigat Petr Pavel alegerile din Cehia

Praga, seara zilei de 29 ianuarie. Întunericul se lasă peste “Oraşul de aur” şi peste Castelul din Praga, descris obsesiv în scrierile sale de Kafka – născut în apropiere – sub forma unui castel situat atemporal. Aşa cum ieri Milos Zeman nu putea fi văzut în Castel, la fel şi astăzi noul preşedinte Petr Pavel nu a putut fi văzut în ceea ce timp de secole a fost centrul puterii politice. Totuşi, ceva s-a schimbat: în următorii ani, preşedintele Pavel va putea fi văzut de către cei care l-au votat în exerciţiul funcţiei, fiind cel de-al patrulea preşedinte al unei Cehii transformate definitiv după perioada convieţuirii cu Slovacia într-o federaţie despre care nici acum nu se ştie de ce a fost considerată un balast la începutul anilor 1990.

Politica cehă a fost tot timpul într-un echilibru instabil: nu s-a bazat niciodată pe partide puternice dar nici pe lideri puternici, permiţând în schimb apariţia unor creaturi hilare de tipul comuniştilor în post-comunism, piraţilor politici sau naţionaliştilor cehi de origine japoneză. La începutul anilor 1990 Vaclav Havel a dorit o preşedinţie cu puţine puteri, dar cu o încărcătură simbolică, o instituţie croită într-un fel pe personalitatea celui care s-a referit în scrierile sale la “puterea celor fără de putere”. Următorul preşedinte, Vaclav Klaus, a acţionat mai energic dar în limitele mandatului constituţional. Scepticismul tipic central – european, reprezentat exemplar de naţiunea cehă în diferite perioade ale istoriei, a fost întruchipat de Klaus sub forma unei neâncrederi în virtuţile proiectului european. Vaclav Klaus a continuat viziunea doamnei Thatcher – ori cel puţin în acest fel a dorit să se facă remarcat. A urmat un experiment straniu privit din afară dar total compatibil cu spiritul ceh: Milos Zeman, preşedintele care a dus nostalgia faţă de perioada comunistă pe culmi nebănuite. Cum a fost posibil ca în Cehia şi doar în Cehia să existe un partid precum KSCM să obţină rezultate remarcabile până în 2021, într-o ţară care a pus în aplicare cele mai dure prevederi legate de lustraţie? Explicaţia rezidă în comportamentul paradoxal al electoratului ceh, scepticismul fiind combinat cu nostalgia faţă de un trecut care părea, prin contrast, mai bun decât peisajul decadent al prezentului. Totuşi, Zeman, fost membru al Partidului Comunist Cehoslovac încă din 1968, a obţinut rezultate electorale infinit mai bune decât comuniştii cehi, deoarece s-a bazat pe un partid socialist şi nu pe KCSM. La suprafaţă, un social – democrat european, în profunzime un politician cu convingeri comuniste de neclintit. Lustraţia a fost în cele din urmă un eşec în Cehia, deoarece s-a dovedit că nu primul eşalon al foştilor comunişti doresc menţinerea în politică, ci simplii membri despre care se credea după 1989 că au dispărut total în mijlocul evenimentelor ce au transformat profund Europa Centrală.

Într-o ţară în care moştenirea profundă a vechiului regim nu fusese clarificată pe deplin, iar scepticismul tradiţional central – european a dominat întotdeauna, ascensiunea populismului a venit ca o consecinţă firească. În 2012 miliardarul Andres Babis pune bazele unui partid populist, ANO 2011 – Partidul Cetăţenilor Nesatisfăcuţi. Un partid populist de centru care face parte la nivel european din grupul liberal Renew Europe – un alt paradox al politici cehe. Un partid bazat pe lider, la fel cum Forza Italia a fost conceput doar ca vehicul electoral al lui Silvio Berlusconi. Babis reuşeşte în 2017 formarea unei alianţe cu socialiştii şi comuniştii, conducând un guvern minoritar care nu a deţinut o majoritate în Parlament. În 2021 o coaliţie de centru – dreapta vine la guvernare, condusă de primul – ministru Petr Fiala. O coaliţie formată dintr-un partid eurosceptic (ODS), un partid numit “Primari şi Independenţi” care susţine interesele politice locale şi regionale, un partid creştin – dmocrat (KDU- CSL), Partidul Ceh al Piraţilor, liberal şi progresist şi TOP 09, un partid liberal – conservator. Un guvern în realitate foarte divers care reuneşte “partide digitale”, precum Piraţii, partide regionale, partide conservatoare, liberale şi creştin – democrate. Opoziţia faţă de Babis şi guvernul condus de acesta au determinat toate aceste partide să se reunească pentru a forma nu una, ci două alianţe electorale (diversitatea extremă a împiedicat apariţia unei singure alianţe de centru – dreapta) care au câştigat împreună alegerile.

După 2021, guvernul Fiala s-a confruntat nu doar cu opoziţia reunită în jurul lui Babis, ci şi cu cea a preşedintelui Zeman. Cei doi reprezintă tot ceea ce poate fi mai opus: fostul comunist nostalgic vs. fostul comunist pragmatic; omul politic cu un trecut exclusiv politic vs. omul de afaceri care vede politica doar drept un mijloc de a avea mai multă putere. Totuşi, perioada de după formarea guvernului Fiala a făcut ca Babis şi Zeman să se regăsească în acelaşi proiect politic, de nuanţă populist – identitară. Amândoi au ceva în comun: neâncrederea în democraţia liberală.

Partidele care sprijină în prezent guvernul Fiala au discutat încă din 2019 candidatura lui Petr Pavel, eliberat de îndatoririle sale militaro – diplomatice în 2018. Liderii partidelor de centru – dreapta au realizat că, pentru a contrabalansa ANO 2011, nu este suficient a fi în competiţie doar cu Babis. Era nevoie şi de un personaj politic care să arate exact opusul lui Zeman. Coaliţia a realizat pe de altă parte că a-l lansa pe Pavel în competiţia electorală mult prea devreme i-ar compromite definitiv şansele. Este motivul pentru care Pavel îşi construieşte atent profilul de candidat independent în perioada 2019 – 2022, anunţând oficial că doreşte să candideze abia în iunie 2022, după schimbarea de guvern. Pavel nu s-a prezentat ca fiind candidatul unui partid sau al unei alianţe de partide, ci al unei iniţiative civice. Făcănd această opţiune, a ales cel mai greu drum posibil. Educaţia militară şi devotamentul său în sprijinul semenilor au înclinat probabil mult în această alegere personală.

Prima ocazie de care Pavel a profitat pentru a-şi contura profilul politic a fost pandemia. Peste tot unde au fost la guvernare partide populiste care nu au luat măsuri ferme de sănătate publică, pandemia a produs dezastrre. La fel s-a întâmplat şi în Cehia, unde Babis a ignorat sfaturile medicilor. Consecinţele s-au văzut, în toate valurile pandemiei Cehia fiind campioana incidenţei de Covid – 19. În aprilie 2020 Pavel începe o iniţiativă cetăţenească în vederea combaterii pandemiei, călătoreşte peste tot în ţară, strânge fonduri pentru voluntarii implicaţi în spitale, vorbeşte despre cum trebuie combătută pandemia şi începe să capete încrederea cetăţenilor. La un moment dat, Pavel îi înmânează primului – ministru Babis un plan de combatere a pandemiei, redactat precum planurile de contingenţă NATO. Babis era preocupat însă doar de proiectul său personal.

Începutul războiului din Ucraina a marcat al doilea moment în care Pavel a avut ocazia de a-şi manifesta competenţa. Cehia a fost şi este în prima linie a eforturilor de a sprijini Ucraina. Explicaţiile acestei atitudini sunt mult mai complexe pentru a fi rezumate în acest context. Două motive nu pot fi însă ocolite din nicio interpretare. Liderii cehoslovaci au manifestat întotdeauna simpatie faţă de ucrainenii rămaşi dupâ 1918 fără un stat, spre deosebire de cehi şi slovaci care au avut această şansă. Nu întâmplător, după înglobarea Transcarpatiei în URSS, liderii ucraineni şi-au găsit refugiul la Praga – până când mâna lungă a comunismului de tip sovietic s-a instaurat şi în Cehoslovacia. Un al doilea motiv este că cehii (şi slovacii dar într-o mai mică măsură) au simţit o imensă frustrare după înâbuşirea Primăverii de la Praga în 1968: puterea sovietică a fost identificată cu dominaţia rusă, o dominaţie căreia cehii i s-au opus, cu aceeaşi înverşunare cu care au refuzat dominaţia germană. Imaginile agresiunii ruse asupra Ucrainei au trezit un inconştient colectiv anti-rus în Cehia. Un sentiment popular care a dus la solidaritate cu refugiaţii ucraineni mai mult decât în alte ţări europene şi care a pus guvernul Fiala în faţa faptului împlinit: a ajuta Ucraina a însemnat a fi în acord cu orientarea majorităţii cetăţenilor.

Războiul din Ucraina a fost într-un fel şansa de neratat a lui Petr Pavel. Încă de la început, poziţia sa fermă pro-ucraineană a căpătat respectul cetăţenilor. Îndelungata sa carieră militară şi mai ales experienţa în cadrul NATO au contat foarte mult, deoarece explicaţiile sale au avut din start marca unei competenţe pe care alţi lideri de opinie nu aveau cum să o aibe. Pavel şi-a anunţat candidatura abia în iunie 2022, după trei luni în care a explicat competent de ce Ucraina trebuie ajutată. Pavel a criticat ţările europene care au avut o atitudine ambiguă faţă de Ucraina. A explicat pe larg de ce Occidentul a făcut după 2014 greşeala de a subestima pretenţiile lui Putin. A arătat cu calm care ar fi consecinţele dezastruoase ale unei victorii a Federaţiei Ruse nu doar pentru Ucraina, ci şi pentru întregul sistem al relaţiilor internaţionale. Coaliţia de la guvernare a înţeles, pentru a doua oară, că Pavel nu are nevoie de sprijin politic, ci el poate oferi, dacă va fi ales preşedinte, cea mai bună credibilitate şi legitimitate guvernului Fiala. Astfel, campania electorală a fost exclusiv marca Pavel. O campanie care a pus în centru persoane competente, apolitice, reunite doar de încrederea în victoria candidatului, persoane care au precizat de la bun început că nu doresc să fie un “guvern din umbră”.

Campania electorală a stat sub semnul războiului din Ucraina. Babis a încercat să se bazeze pe curentul minoritar anti-război şi a pierdut. A afirmat că, dacă Polonia sau ţările baltice ar fi atacate la fel ca şi Ucraina, Cehia nu ar trebui să sară în ajutorul acestora, potrivit angajamentelor din cadrul NATO, pentru ca ulterior să revină şi să afirme doar că politicienii trebuie să lupte pentru pace şi să evite războiul. Ulterior, Babis s-a referit direct la adversarul său, afirmănd că este “un diplomat, nu un soldat” şi că nu doreşte ca “cehii să fie târîţi în război”. Campania lui Babis a fost una extrem de violentă, acuzându-l pe Pavel că a fost un agent al poliţiei secrete comuniste, precum Putin a fost un agent KGB. Culmea este că Babis a fost dovedit ca fost agent al StB, chiar şi după ce Curtea Constituţională a confirmat în 2017 verdictul de colaborator al poliţiei secrete comuniste cehoslovace. În timpul campaniei electorale alegătorii cehi au primit un SMS anonim prin care erau îndemnaţi să se prezinte la cea mai apropiată unitate militară pentru a primi arme necesare mobilizării în războiul cu Ucraina. În contrast, Pavel s-a prezentat ca un diplomat şi deopotrivă militar cu experienţă, fără atacuri la adresa contracandidatului său. Pavel a speculat abil poziţionarea lui Babis împotriva implicării Cehiei într-un eventual conflict militar în apărarea Poloniei, afirmând – în poloneză – că va face o vizită în Polonia după ce va fi ales.

Victoria lui Pavel în turul doi a fost categorică. Prezenţa preşedintei slovace Caputova în seara zilei de 28 ianuarie la Praga pentru a-l felicita este simbolică, marcând apropierea elitelor politice din Cehia şi Slovacia după ani de zile în care Zeman a intrigat atât conducerea de la Bratislava, dar şi pe cea de la Praga prin negarea importanţei momentului 1968. Odată cu alegerea lui Pavel, în Cehia şi Slovacia vor fi la putere preşedinţi şi coaliţii de guvernare cu aceleaşi orientări politice, ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată după divorţul celor două ţări din 1993.

Alegerea lui Petr Pavel drept preşedinte al Cehiei marchează un moment extrem de important în evoluţia Europei de după 24 februarie 2022: pentru prima oară un lider politic câştigă alegerile aproape exclusiv pe baza sprijinului pentru Ucraina. Cazul Giorgia Meloni este mai complicat dar s-a înscris în aceeaşi tendinţă: sprijinul necondiţionat pentru Ucraina şi respingerea agresiunii ruse aduc voturi, atitudinea ambiguă, în favoarea unei păci iluzorii şi fragile nu aduce voturi, dimpotrivă – chiar şi într-o ţară mai divizată asupra războiului din Ucraina, cum este Italia. Pavel a studiat atent opinia publică şi a mers în direcţia dorită de majoritatea alegătorilor, având profilul potrivit pentru a fi credibil. Faptul că prima sa vizită externă va fi la Kiev a venit ca o confirmare firească a atitudinii sale de la începutul războiului. Dacă Putin nu ar fi început agresiunea din Ucraina, probabil că un politician precum Babis ar fi avut mari şanse să fie preşedintele Cehiei. Alegerea lui Pavel este o veste foarte bună pentru întreaga Europă dar o veste foarte proastă pentru Kremlin. În discursul său după obţinerea victoriei, Pavel a vorbit despre virtutea „umilinţei” care l-a ajutat să câştige. Lipsa acestei calităţi îl va face pe Putin să piardă până la urmă.

Castelul din Praga va continua să fie nelocuit şi în timpul noului preşedinte al Cehiei dar cu siguranţă pancarta „Jos mâinile de pe Ucraina” va continua să fie expusă ca şi până acum pe clădirile oficiale din Praga şi după ce Pavel va lua oficial locul lui Zeman.

Distribuie acest articol

29 COMENTARII

  1. Excelenta analiza. Avem si noi mare nevoie de un Petr Pavel. Caracterul perdoanei si calitatea pregatirii au dat acest succes iar cehii pana la urma au stiut ce sa aleaga. Cu ce avem noi acum, vai de noi !

  2. Pe scurt : fara aparitia invaziei in Ucraina nimic din ceea ce s-a intimplat dupa 24 februarie 2022 nu se putea intimpla .Lasand in urma motivatiile, de tot felul ,ce fie se concentreaza pe sprijinirea Rusiei fie pe alaturarea natiunilor la deciziile Occidentului , putem vedea cu usurinta doar faptele deja existente .Europa se decupleaza, total, la nivel , etnic , politic , social , economic si militar de Rusia(reusita este evidenta fie si numai daca vedem pretul gazelor ce a scazut ) .UE se federalizeza si isi aduce aproape pe un culoar al integrarii Rep.Moldova si Ucraina .Toate deciziile importante se iau acum la NATO si Bruxelles .NATO isi mareste numarul de membri si se reinarmeaza Germania ,Franta si alte natiuni occidentale dublind practic fortele SUA din NATOul European .Germania si Japonia se pot inarma si pot deveni puteri nucleare fara ca nimeni sa mai zica ceva .SUA isi vinde tehnica militara si gazele ajutind in contrapartida intreaga Europa si Ucraina .Tarile din estul Europei devin natiuni puternice ce au pe teritoriul lor batalioane sau brigazi de lupta Occidentale .Sanctiunile sunt si ele parte in conflict si pe masura ce cresc efectele lor sunt devastatoare .54 de natiuni se unesc si ajuta Ucraina .Intr-un an s-a realizat cit intr-un deceniu .

    • Doar ca avem niste iarba mare si rea pe margini (Turcia) si ceva mai mica dar mai ticaloasa pe centru (Serbia, Ungaria, Austria)

  3. Cehia si Slovenia au doua lucruri in comun: o crestere semnificativa a PIB / cap de locuitor (cel mai mare din fostele state comuniste – au devansat deja Spania, si, probabil, pana in 2025 vor devansa si Italia) si un indice Gini foarte scazut (adica un nivel ridicat de echitate sociala); ce se intampla cand cei doi indicatori sunt coroborati? Avem un tablou in care patura cea mai de jos traieste decent, si in care nu exista diferente majore intre clase (deci nici motive de invidie, frustrare, sau revolta).

    Cehia este, de asemenea, statul cu cea mai laica populatie din EU. Este important, fiindca, din nou, unul dintre posibilele fitile de aprins impotriva europenismului si liberalismului, lipseste.

    Avem asadar o populatie care e greu de atatat atat pe teme economice, cat si pe teme religioase. Ce ramane? Nationalismul? A generat ceva voturi antieuropene, chiar si ceva miscari de strada, dar insuficient…

    Lectia de invatat pentru Romania e cat se poate de clara: singura cale reala de a combate extremismul si populismul e ridicarea nivelului de trai si nivelului de educatie al paturi celei mai sarace si inapoiate (principala tinta a manipularilor si dezinformarii). Nu intamplator, in Romania, si biserica, si partidele, se opun unui astfel de demers…

    • Despre Cehia s-a spus adesea (în glumă) că e al 17-lea land german. Vecinătatea cu Germania a însemnat și încasări semnificative din turism, dar și mai multă activitate economică: era ceva foarte obișnuit pentru germani să-și cumpere haine și încălțăminte cu ocazia unor excursii în Cehia.

      Ca regulă generală, distanța față de Frankfurt face diferența în Europa. România nu poate fi mutată mai aproape de Frankfurt.

      Cât privește naționalismul, Cehoslovacia a expulzat 3 milioane de etnici germani fără prea multe discuții, după al doilea război mondial, astfel încât în prezent nu se mai pune problema loialității față de un stat străin. Nu cumva e oarecum deplasat să fie prezentată drept model, în comparație cu România? Sau istoria începe doar atunci când e convenabil pentru narativul pe care-l avem de susținut?

      Cehia a refuzat să adopte moneda euro, doar Slovacia a adoptat-o. Iar Slovenia e din alt film, cel cu Iugoslavia, nu cel cu Cehoslovacia.

  4. O veste bună pentru Cehia și Europa!
    Există alternative la curentele populiste sau nerusinat-progresiste sau nostalgic-comuniste.
    Lumea merge mai departe, numai soluțiile viabile iau examenul timpului.

  5. Invazia rusiei in Ucraina ofera, statelor din „trena” raposatei uniuni sovietice, oportunitatea decuplarii definitive de rusia, la toate nivelurile, mai mult sau mai putin subtile. Romania are si ea aceasta oportunitate, dupa zeci de ani de PDSR, PRM, PSD, USL, PUR, AUR etc. Dar, cu Ciuca, Bode si Ciolacu la conducere, banuiesc ca pierdem si trenul asta.
    Dar macar stam bine la doctori…

  6. Nu exista o alta sansa .Asa cum poporul Cehiei a inteles asta tot asa toate popoarele Europei si toate natiunile ce isi doresc a avea regimuri democratice trebuie sa puna umarul .Deja Blinken cere si statului Coreea de sud sa ajute militar Ucraina .Omenirea nu se pate intoarce la bunul plac al uni singur om ce se crede vizionar si care doreste a-si reface un Imperiu pe model comunist .Singura solutie este ajutarea poporului Ucrainean .Uneori „tot raul poate fi spre bine ” ne zice o veche zicala romanesca .Europa este majoritar aflata de parte Ucrainei si vedem in Cehia care este trendul .Aparitia „ Dinastiilor de Dictatori ”va fi oprita peste tot in Europa de votul democratic acord fie si unor fosti generali .Ca sa parafrazam ceea ce se intimpla putem spune ,cu trimitere la filmul unde Peter O’Toole a generat un rol de exceptie ca ceea ce na asteapta este chiar „ Noaptea Generalilor ”, In Romania, zilelor noastre,avem si noi un General ce datorita anticipativelor decizii ale Presedintelui Iohannis a devenit Premier si are sanse substantiale sa devina chiar Presedintele Natiunii obtinind o victorie de proprtii in alegerile din anul 2024.In acelasi timp o suita de alti Generali ai Armatei Romane ne aduc in fata , pe la posturile TV, situatia la zi din Ucraina si suntem nevoiti sa observam diferenta ,ce tine de cunosterea unor situatii , fata de politicienii ce judeca totul in perspectiva confruntarilor politice confruntari ce acum isi pierd sensul, ca necesitate, la nivel national . Premierul Ciuca a cerut deja politicienilor din PNL sa iasa din confruntarea,fara de rost ,adusa in fata publicului devenit neinteresat de vorbele fara sustinere in realitate.O noua realitate , de moment , isi face loc cu coatele in societate .O vreme , atita timp cit razboiul inca ne„bate la usa ”nu ar fi rau sa integram in politica romanesca si niste Generali ce poseda experienta faptelor in dauna vorbelor politice ce au facut , de curind , ravagii pina si in partidului Cancelarului austriac .Exemplul Cehiei poate fi preluat in toata Europa cu atit mai mult cu cit noi , ca si romani , intelegem momentul dramatic prin care trecem cu totii si spaimele pe care le-au trait si le traiesc inca niste oameni atacati fiind chiar de fratii lor .Fara un raspuns pe masura astfel de fapte vor intra in cotidian si natiunile foste in „ lagarul socialist , stiu foarte bine cite tragedii au fost provocate de Dictatorii lumii comuniste .Nu trebuie lasat ca Istoria sa se mai repete .

    • Ati uitat ca Nicolea Ciuca este general de brigada ? suntem de mult inaintea cehoslovacilor daca ne masuram presedintii si premierii in grade militare.
      Cand a fost propus de Johannis, vuietul fost mare printe comentatori iar acum vad ca „militaria” este ridicata in slavi ! O data cu rocada la nivelul premierilor vom avea iar un civil daca nu cumva se rasucesc politicienii nostrii, n-ar fi prima oara. Personal ma simt mai bine bine cu Ciuca decat cu Ciolacu dar asta e , e democratie si trebuie sa respectam intelegerile, nu-i asa ? cu toate ca presa si comentatorii au intrat iar in vrie !!

        • Cum va place sa denigrati orice si pe oricine. Gradele lui Ciuca sunt cel putin la fel de adevarate ca ale cehului. Mai informati-va.

          • What? are you dreaming? Nu e nici cea mai mica comparatie de facut intre Ciuca si Pavel. Cehul e briliant, doar pentru ca-n primul lui discurs a spus ca UC are nevoie de avioane. Comparati cel putin fetele celor doi.

          • Ah, daca ar trebui sa comparam doar gradele :)
            Dar mai comparam si doctoratele, si competenta pe probleme socio-economice, si discursul gaunos si gangavit, si faptul ca lui Ciuca i se sufla ce si cum sa spuna, si pensia aia speciala….

    • Cine se uita in gura francezilor?… Tov putin a crescut (si) pe mana lui Macron, sa nu uitam…
      In afara de functia de nepot, domnu’ Pierre mai are si alta? Ca nu-l gasesc pe net…

  7. Si ce premier avem acum ? un general !! mai mult nu se poate
    Distincţii şi decoraţii:
     Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Cavaler;
     Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Ofiţer;
     Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler;
     Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Ofiţer;
     Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler;
     Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Comandor;
     Ordinului Naţional de Merit al Republicii Franceze, în grad de Comandor;
     Legiunea de Merit a Statelor Unite ale Americii, în grad de ofiţer;
     Emblema Onoarea Armatei României;
     Emblema de Onoare a Statului Major General;
     Emblema de Onoare a Forţelor Terestre;
     Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene;
     Emblema de Onoare a Forţelor Navale;
     Emblema de Onoare a Informaţiilor Militare;
     Emblema de Onoare a Comunicaţiilor şi Informaticii;
     Emblema de Onoare a Logisticii;
     Emblema de Onoare a Medicinei Militare;
     Semnul onorific „În Serviciul Patriei” pentru 15, 20 şi 25 de ani de activitate;
     Emblema de merit „În Serviciul Armatei României” cls. a III-a;
     Emblema de merit „În Slujba Păcii” cls. a III-a;
     Emblema de merit „Ştiinţa Militară” cls. a I-a;
     Titlul onorific de „Militar Veteran” pentru militari;
     Medalia Naţiunilor Unite;
     Medalia pentru Merit, SUA;
     Medalia de Onoare a Forţelor pentru Operaţii Speciale ale Statelor Unite ale Americii

  8. „cu atit mai mult cu cit noi , ca si romani , intelegem momentul dramatic prin care trecem cu totii si spaimele pe care le-au trait si le traiesc inca niste oameni atacati fiind chiar de fratii lor..” Exact aici am unele dubii. Cel putin dumneata sugerezi un fel de majoritate in aceste comentariu . Haosul din partidele de la noi din tara eu cred ca exprima cel mai bine haosul din mintile oamenilor. In rest ok, sunt de acord

      • Fostii colegi bulgari m-au invatat ce inseamna putka.
        IMHO termenul de political putka este direct aplicabil liderilor politici francezi si germani de toate coloraturile politice.
        Putin este foarte cinic si calculat si rece si este doar exponentul clasei politice de ex-KGB–isti.

    • E nuu, ca ai nostri secu… cum le zice acum, sunt o lumina! Uiti maestre ca toate serviciile noastre sunt „construite ” de maretul ilici si ai lui tovarasi!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Carp
Radu Carp
Radu Carp este profesor la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, Director al Departamentului Politici Publice, Relaţii internaţionale, Studii de securitate (2020 - ). Doctor în drept al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2002). MA în studii europene și relații internaționale, Institut Européen des Hautes Etudes Internationales, Nisa (1996). Reprezentant al Universităţii din Bucureşti în proiectul CIII-PL-0702-09-2021 - Ethics and Politics in the European Context, parte a reţelei CEEPUS III, coordonat de Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin care reuneşte universităţi central şi est-europene (2012 -). Coordonator al echipei Universităţii din Bucureşti în reţeaua ştiinţifică europeană Observatory on Local Autonomy, coordonată de Université de Lille (2015 -). Membru al Academic Curriculum Group, în cadrul E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2020 - ). Membru al Comisiei de ştiinţe politice, studii de securitate, ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică a CNATDCU (2020 - ). Membru al Consiliului de Conducere al ICR (2017 -). A ocupat funcțiile de membru al Comitetului Executiv al E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2015-2020), membru al board-ului International Centre for Black Sea Studies, Atena (2010-2012), director general al Institutului Diplomatic Român, Ministerul Afacerilor Externe (2010-2012), prodecan (2008-2010), secretar științific (2010-2012) director al Şcolii Doctorale de Ştiinţă Politică (2015-2020) la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București. Colaborări și stagii de predare: Global Campus of Human Rights, Veneţia (2019, 2020); Universitá di Genoa (2019); Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin (2019); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea din Viena (2017, 2019); National Tchengchi University, Taiwan (2016); EIUC - European Inter-University Centre for Human Rights and Democratization, Veneţia (2016, 2017, 2018); Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica (2016); Universitá degli Studi Florența (2015); Institut für Sozialethik, Universitatea din Viena (2015); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea Wroclaw (2014, 2017); Universitatea Trnava (2014); Universitatea Umea (2013); Universitatea Carolină, Praga (2013); Universitatea Bologna (proiectul internațional 156171-LLP-1-2009-1-IT-ERASMUS JUSTMEN. „Menu for Justice. Towards a European Curriculum on Judicial Studies”, 2009-2013); Universitatea Szeged (2012); The Munk School of Global Affairs, Universitatea din Toronto (2011); Universitatea „Mykolo Romerio”, Vilnius (2010); Universitatea din Atena (2000). A participat la proiecte de cercetare în colaborare cu mai multe instituţii: Fridtjof Nansen Institute - Fridtjof Nansen Stiftelsen på Polhøgda Oslo (2020 - ), Université Libre de Bruxelles (2020 - ); Comisia Europeană/CRPE (2019); Academia Română (2018); Wilfried Martens Centre for European Studies (2015); Institut für Rechtsphilosophie, Religions-und Kulturrecht, Universitatea din Viena (2006 2008); Institutul European din România (2007); Institutul „Ludwig Boltzmann” pentru Studiul Problematicii Religioase a Integrării Europene, program al New Europe College, București (2004); TMC Asser Instituut, Haga (2002) etc. A publicat 16 cărți în calitate de autor și coautor. Ultima carte publicată : O lumină în întuneric. Democraţie, stat de drept şi drepturile omului într-o lume în schimbare, Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2020. Capitole de cărți și articole publicate în: Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Lituania, Polonia, Republica Moldova, Olanda, SUA, Ucraina.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro