marți, iunie 22, 2021

… Jubileul de diamant. Le coeur a ses raisons …

… la Londra ploua – ca la Londra. E ceata – ca la Londra. E frig – ca la Londra. Pe lentilele aburite ale camerelor de vederi se preling picaturile, ca niste lacrimi. E o vreme sa nu scoti un caine din casa, daramite o Regina. « Atrocious weather », zic englezii – desi, in materie de vreme, au vazut multe. Si totusi, a iesit. Imbracata in alb, pentru a serba 60 de ani de la urcarea pe tron – cea mai longeviva regina dupa Regina Victoria. Jubileul de diamant. Si, ceea ce este cu adevarat fascinant, nu sunt cele o mie de nave plutind pe Tamisa, nu orchestrele de pe vapoare, ci multimea. O parada de dimensiunile astea putea organiza si China (sau Rusia lui Putin) – poate chiar una mai impresionanta.

O multime intr-atat de entuziasta, pe o vreme atat de cainoasa, nu.

Asta e un fapt care s-ar cuveni sa puna pe ganduri. CNN transmite live intreaga ceremonie de cateva ore. Asta e un alt fapt care s-ar cuveni sa puna pe ganduri. Lumea e entuziasta, lumea e fascinata – de ce ? Avem aici o veritabila schizoidie : pe de o parte, majoritatea comentatorilor – ba chiar si a britanicilor – declara ca monarhia e desueta ; pe de alta parte, pana si scepticii se trezesc inghesuindu-se, cu stegulete in mana, pentru a prinde fie si o imagine fugara a Reginei fluturandu-si mana asa cum multi au invatat s-o faca, urmarind-o. Pentru americani, situatia e si mai ciudata : au luptat de doua ori impotriva monarhiei britanice, au scris o Declaratie de Independenta in care il faceau cu ou si cu otet pe Regele George (usurel deplasat, avand in vedere ca Parlamentul Britanic s-ar fi cuvenit sa fie tinta atacurilor), si totusi nu se pot abtine sa nu fie fascinati de monarhia britanica. Extraordinary ! This is crazy stuff ! Is this really happening ? Cum e posibil asa ceva ?

Avem aici de-a face cu un conflict intre ratiune si inima. Vorba lui Pascal : « Le cœur a ses raisons que la raison ne connait point ».

Acum, daca a fost cineva vreodata un rational pur-sange, asta a fost Pascal. Or, cand un om ca Pascal iti diseca rational ratiunea si vorbeste cu toata seriozitatea despre ratiunea inimii, cand un om ca Pascal viseaza toata viata sa aiba o experienta mistica (si sfarseste prin a avea-o), e timpul de cazut pe ganduri.

Sigur, scepticii, rationalii de mana a doua, se pot iluziona oricand spunand ca asista la o demonstratie de nebunie colectiva. Omul cu adevarat rational, insa, va incerca sa inteleaga : ce se petrece, de fapt, aici ? Omul cu adevarat rational va avea, insa, dubii : Daca ratiunea imi joaca feste ? Daca aici e ceva ce depaseste puterea mea de intelegere ? Daca l’esprit géométrique se cuvine – vorba lui Pascal –  dublat de l’esprit de finesse ?

Nu ma-ntelegeti gresit. Aici nu e vorba despre sustinerea institutie monarhice. In Romania, asa ceva ar fi imposibil, pentru ca ne lipseste exercitiul respectului si ne-am pierdut traditiile. Repet, aici nu este vorba despre monarhie. Aici este vorba despre a profita de un eveniment pentru a ne smulge din cercul stramt al ratiunii instrumentale. De ce s-o ratam ? De cinici ? Cinsimul e lesnicios. De destepti ? Adevarata desteptaciune se ia singura peste picior. De invidiosi ? Invidia e o forma de admiratie.

Asa ca sa profitam. Aici este vorba de ceva mai mult decat fascinatia traditiei. Aici este vorba despre nostalgia dupa ceva ce am avut – si, pitulat adanc in noi, inca mai avem : o capacitate de a te bucura ca esti parte din ceva care te depaseste. In loc sa te micsoreze, o asemenea disponibilitate te scoate din cercul tau stramt si, dintr-o data, toate problemele tale care iti chircesc sufletul, sunt puse – fie doar si pentru cateva clipe – in perspectiva justa, cea a meschinariei. Sunt mici, domnule, pentru ca eu sunt mic. Nu conteaza, pentru ca eu nu contez decat in masura in care sunt parte din ceva ce ma depaseste.

Si-atunci te poti cu adevarat bucura.

Fie doar si pentru cateva clipe, nu mai conteaza nici ploaia, nici datoriile la banca, nici Basescu, nici Ponta, nici problemele de familie. Te bucuri pur si simplu. Te bucuri pentru ca realizezi pe undeva, prin strafundurile tale, ca nu conteaza. Ca ti s-a oferit, traind, oportunitatea de a fi parte din ceva care te depaseste.

Iti redobandesti, fie doar si pentru cateva clipe, justa perspectiva. Iar asta, vorba poetului Ion Muresan, e deja ceva « cu asupra de fire ».

God save the Queen !

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. God save the King, too!
    E gresit ca in Romania n-ar mai fi posibil. Exista suficienti oameni coplesiti de intalnirea cu Maiestatea Sa Regele Mihai si foarte, foarte multi dornici sa-l intalneasca pe Rege. Daca monarhia ar fi reinstaurata, oamenii cu adevarat la locul lor s-ar bucura. In liniste, in tihna, dar s-ar bucura. Ba cred ca intr-o societate mai degraba traditionala decat cea britanica, precum a noastra, monarhia ar avea radacini mai profunde.
    Daca ratiunea spune ca monarhia e desueta, ratiunea (stangista, atee si materialista) greseste. Ratiunea perena este legatura cu Dumnezeu, cu ceea ce te depaseste, cum spuneti.
    Atunci, Unsul lui Dumnezeu isi are rostul, macar prin ceea ce simbolizeaza. Nu e locul acum sa fac apologia politica a monarhiei constitutionale, sper ca avantajele acestui sistem politic fata de republica sunt cunoscute.
    God save the Queen!

  2. Bravo nea Aline, ai scris frumos. sa vezi saptamina viitoare cind incepe EU la fotbal, nu stiti voi americanii ce-i aia, poate merita sa scrii despre acest fenomen…

      • Nu vroiam sa-ti stric teoria ca tare era frumoasa, da cred ca si faptu ca de mici copii am ascultat povesti cu printi si printese ne face sa fim fascinati de Monarhie. Mie mi-a placut cel mai mult, aia cu brosca pupata-n bot de o printesa frumoasa, bruneta si cu sinii mari, care s-a transformat in print. Ca tot zicea un baiat bun de al vostru ca as fi broasca.

  3. Imi place tema aleasa pentru articol ca si comentariile cu privire la fenomenul „Coroana Angliei”.
    Imi place si pentru ca natiunea engleza este natiunea mea preferata si pentru care am tot respectul.
    Sistemul britanic a produs cea mai solida democratie din lume, cel mai serios sistem administrativ. Se vede diferenta intre diferitele sisteme administrative in fostele colonii britanice, franceze sau spaniole. Limba engleza va deveni, probabil, limba civilizatiei de tipul I. Democratia a fost instaurata in Anglia nu pe o cale sangeroasa cum au fost revolutiile sau loviturile de stat, a fost introdusa pasnic, prin revolutia burgheza.
    Poate altii au o idee diferita, poate ca Razboiul de Independenta care a condus la aparitia SUA a fost justificat, desi avem exemplul Noii Zeelande, Australiei si Canadei care au instaurat democratii foarte prospere si fara varsari de sange…
    Sigur, englezii se bucura de respectul atator natiuni, acele natiuni care, in primul rand, au respect pentru valorile fundamentale ale democratiei. Ceilalti, nu conteaza…

  4. stiu unde bati, catre religie.
    cam aceeasi chestie se intampla de paste sau la catolici cand apare papa.

    eu sunt ateu, multumesc.

  5. La sfarsit, pe CNN l-am auzit pe comentator, concluziv si cu un nedezmintit umor britanic zicand ceva de felul: lumea zice ca suntem nebuni, noi, britonii, ei bine, in ce ma priveste sunt mandru ca sunt unul din nebunii astia, asta-i! Relativ la articolul dvs., e un regal, ca sa fiu in ton cu Jubileul de Diamant la care ne referim. Bravo!

  6. „au luptat de doua ori impotriva monarhiei britanice, au scris o Declaratie de Independenta in care il faceau cu ou si cu otet pe Regele George (usurel deplasat, avand in vedere ca Parlamentul Britanic s-ar fi cuvenit sa fie tinta atacurilor), si totusi nu se pot abtine sa nu fie fascinati de monarhia britanica.”

    – Au luptat acum mai bine de 200 de ani, nu acum 20. Intre timp s-au mai schimbat ceva generatii, oamenii au evoluat. Admiratia prezenta este in legatura cu Monarhia drept institutie: traditie si stabilitate. Regele George a fost declarat inamicul nr. 1 in Declaratia de Independenta pentru ca nemultumirea populara trebuia canalizata si clar definita maselor. Habar nu aveau colonistii ce e acela Parlament! Parintii Fondatori au luat in calcul fondarea unei monarhii constitutionale si numirea lui George Washington pe post de Rege. Scenariul a fost abandonat la scurt timp din mai multe motive: George Washington nu era de vita nobila, „he married up” sau pe romaneste a urcat pe scara sociala prin casatorie. Un alt doilea motiv a fost dorinta de a imbratisa noul in intregime si abandonarea oricaror legaturi cu vechiul regim. Nu s-a dorit reforma, s-a dorit revolutie. Tabula rasa si o constructie noua pe o fundatie similara cu cea a Republicii Romane si modelata dupa principiile liberale propavaduite de iluminismul european al epocii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Carte recomandată

Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie de romani cu un copil mic se muta in strainatate si invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de care e foarte multumita… vezi aici continuarea

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în...

Roexit prin decizia CCR 390/8 iunie 2021?

Curtea Constituțională a publicat motivarea Deciziei 390/8 iunie 2021 prin care confirma legalitatea Secției speciale pentru investigarea infracțiunilor din justiție. Nimic din raționamentul CCR...

Despre legea Goodhart și efectele ei perverse

Există o deosebire esențială între a măsura proprietăți fizice în laborator și a măsura activități umane în societate. Când...

Commento ergo sum

Progresul frustrează. Iată ideea principală a acestui articol și, la drept vorbind, singura; nu este nevoie de continuarea lecturii, în caz că...

Căderea în trecut: Partidul Comunist Chinez la 100 de ani

Regimul de la Beijing sărbătoreşte în luna iulie centenarul comunismului chinez. Fastul pregătirilor şi intensitatea propagandei sunt fără precedent, doar că exact...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro