Curtea Constituţională (CC) a invalidat câteva dintre cele mai interesante propuneri ale preşedintelui, după ce, cu două zile înainte, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) ridicase mingea la fileu prin transmiterea unei scrisori către CC prin care îşi exprima opinia că anumite prevederi din proiect sunt neconstituţionale. Nu se ştie dacă această opinie a fost discutată în plenul CSM şi nici cine şi cum a votat. Este aceasta opinia CSM sau doar a câtorva membri din CSM? Rămâne un mister de ce CSM a decis să se exprime cu privire la problema proprietăţii şi nu s-a limitat la competenţele sale cu privire la sistemul judiciar. Lipsa unui comentariu din partea CSM alimentează suspiciunile privind un troc între CC şi CSM prin care CC păstrează nemodificată componenţa CSM în schimbul unui sprijin din partea CSM pentru poziţia CC în problema proprietăţii.
De la arbitru la jucător
Pentru nejurişti ideea că o propunere de modificare a Constituţiei poate fi declarată neconstituţională este pur şi simplu năstruşnică. Prin definiţie, orice schimbare modifică starea anterioară. Înseamnă asta că schimbarea e neconstituţională? Constituţia permite progresul, cu condiţia ca acesta să nu anuleze elementele care au stat la baza ei în 1991. Iată conţinutul art 152:
„Limitele revizuirii
(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.
(2) De asemenea, nicio revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.
(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în timp de război.“
Aşteptăm încă motivarea scrisă a Curţii, dar, dacă ea va fi similară cu ceea ce s-a spus public până la acest moment, lucrurile sunt foarte grave. Prin această decizie, CC îşi depăşeşte rolul şi devine, din arbitru, unul dintre cei mai puternici jucători. Tentaţia puterii este uriaşă, iar CC i-a cedat. Rezultatul este unul foarte periculos pentru România, fiindcă, dacă judecăm după această decizie, limitele în care parlamentul şi cetăţenii pot modifica legea fundamentală sunt foarte mici. În procesul de revizuire a Constituţiei, intervine un al doilea control al CC asupra variantei rezultate din dezbaterile parlamentare şi validate prin referendum. Aici s-ar fi putut regla unele mici deficienţe în formularea textelor. Curtea omoară orice posibilă dezbatere la nivelul societăţii cu privire la textele care au fost declarate neconstituţionale. Nu putem dezbate dacă CSM e alcătuit corect sau nu astăzi, nici dacă averile nejustificate ar trebui să fie analizate şi, eventual, confiscate, nici dacă este normal ca miniştrii şi parlamentarii să fie supracetăţeni bucurându-se de imunitate şi nici dacă e normal ca justiţia să facă politica bugetară a României.
Decizia CC este obligatorie pentru toată lumea şi nu vom putea face altceva decât să o respectăm. Puterea sistemului judiciar şi a instanţelor constituţionale vine, însă, şi din validitatea logică a deciziilor pe care le pronunţă, în gradul lor de acceptabilitate socială. În orice societate normală astfel de decizii sunt amplu dezbătute – supunerea oarbă e periculoasă. De aceea, vă propun să privim fiecare dintre prevederile problematice şi să ne întrebăm dacă suntem sau nu convinşi de justeţea deciziei CC.
Drepturile demnitarilor
Curtea motivează invalidarea eliminării imunităţii parlamentarilor şi a miniştrilor în materie penală prin aceea că această eliminare ar leza „drepturile demnitarilor“. Miniştri şi foşti miniştri nu pot fi urmăriţi penal fără acordul Camerei Deputaţilor, al Senatului sau al preşedintelui României; parlamentarii nu pot fi reţinuţi, arestaţi sau percheziţionaţi fără acordul Camerei din care fac parte.
Drepturile protejate de CEDO sunt drepturi universale ale tuturor oamenilor, iar nu privilegii rezervate câtorva categorii norocoase. Pentru persoanele publice, CEDO acceptă că drepturile lor (de exemplu, dreptul la viaţă privată) să fie mai puţin protejate decât în cazul cetăţenilor obişnuiţi. Este vorba despre o protecţie mai mică, nicidecum despre una mai mare pentru demnitari. În sfârşit, despre ce drepturi ale demnitarilor vorbim? Despre dreptul de a fura şi de a nu fi cercetat? Despre dreptul de a folosi mail-ul de birou pentru diverse aranjamente cu contracte publice şi de a nu fi ulterior percheziţionat? Despre dreptul de a ameninţa şi a şantaja fără a putea fi arestat? Despre, pe scurt, dreptul de a fi apărat împotriva justiţiei de către propria castă? CC ne spune că nu putem modifica aceste realităţi româneşti…
Imunitatea era la începuturi o protecţie asigurată politicienilor pentru a se putea exprima liber cu privire la treburile publice şi pentru a putea vota liber. E cale lungă de la această imunitate iniţială până la protecţia acordată politicienilor în România de astăzi. Imunitatea a fost folosită în ultimii ani drept pavăză împotriva anchetelor penale, politicienii ascunzându-se în spatele colegilor lor. Ultimii ani ne-au arătat cât de importantă este această prevedere – am văzut cazuri în care procurorilor nu li s-a dat voie să ancheteze miniştri şi foşti miniştri sau, dacă li s-a permis să facă anchetă, li s-a interzis să efectueze percheziţii. Dacă miniştrii sunt şi parlamentari, cele două imunităţi se combină, iar persoana devine practic un supercetăţean cu superdrepturi. De ce nu avem voie să chestionăm aceste lucruri şi, eventual, să le schimbăm? Care parte a articolului 152 din Constituţie spune asta? CC foloseşte aici argumentul de forţă de tipul „drepturile omului sunt ceea ce spunem noi că sunt drepturile omului“.
Dobândirea averilor
Propunerea de eliminare a prezumţiei de dobândire licită a averii din articolul 44(8) a fost declarată neconstituţională pentru că încalcă dreptul la proprietate. Argumentul este hilar, atât timp cât o astfel de prevedere nu există decât în România şi Moldova. Să înţelegem că toate celelalte ţări europene încalcă dreptul la proprietate? Evident că nu.
Această prevedere a protejat averile obţinute ilegal: privatizările frauduloase, furtul din contractele publice, evaziunea fiscală, toate au intrat sub umbrela protectoare a acestui articol. În România pedepsele pentru infracţionalitatea gulerelor albe sunt blânde, iar averile obţinute ilegal şi puse pe numele rudelor şi prietenilor nu pot fi confiscate. Confiscarea extinsă, posibilă în UE, nu e încă implementată în România. În alte ţări instanţele pot confisca nu doar ceea ce rezultă din infracţiunea pentru care este condamnat un infractor, ci pot analiza comportamentul individului în perioada anterioară condamnării. Confiscarea civilă este folosită intens în Marea Britanie şi SUA atunci când nivelul de probaţiune nu este suficient de ridicat pentru a susţine un dosar penal, dar persoana nu poate explica sursa bunurilor sale. Problema confiscării e complexă şi a o expedia simplist este o greşeală.
Modificarea în compoziţia CSM prin creşterea numărului reprezentanţilor societăţii civile şi prin scăderea numărului magistraţilor a fost invalidată pentru că limitează independenţa justiţiei. Să înţelegem că celelalte state europene care au o altă compoziţie a consiliului judiciar încalcă independenţa justiţiei – şi în acest caz argumentaţia este simplistă.
CC a invalidat şi prevederea prin care se elimina cenzura justiţiei asupra actelor administraţiei cu implicaţii bugetare şi financiare. Această soluţie arată frustrarea Executivului faţă de practica ultimilor ani prin care instanţele stabilesc dincolo de lege drepturi salariale. Riscul adoptării unei asemenea prevederi este, însă, uriaş, pentru că un act al administraţiei nu e niciodată doar financiar sau bugetar. Mai mult, aproape orice act al administraţiei va avea şi astfel de implicaţii, astfel încât aria actelor exceptate de la controlul judiciar ar fi fost foarte mare. Problemele care au existat până azi ar trebui rezolvate altfel, printr-o mai mare disciplină judiciară, iar nu prin modificarea Constituţiei. Decizia CC în această materie este una corectă. //
* * *
Curtea Constituţională
Prevederi declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională:
– schimbarea componenţei CSM prin creşterea numărului reprezentanţilor din afara sistemului judiciar;
– eliminarea prezumţiei de dobândire licită a averii, rămânând în vigoare prezumţia de nevinovăţie;
– eliminarea controlului judiciar asupra actelor cu implicaţii financiare sau bugetare;
eliminarea imunităţilor pentru miniştri şi parlamentari.
Consiliul Superior al Magistraturii
Prevederi considerate neconstituţionale de către CSM:
– schimbarea componenţei CSM prin creşterea numărului reprezentanţilor din afara sistemului judiciar;
– eliminarea prezumţiei de dobândire licită a averii rămânând în vigoare prezumţia de nevinovăţie;
– eliminarea controlului judiciar asupra actelor cu implicaţii financiare sau bugetare;
refrazarea textului privind răspunderea magistraţilor pentru erorile judiciare.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
O solutie, care nu poate fi luata in calcul prea devreme, este unirea cu Republica Moldova si crearea unui nou stat Romania, cu o Constitutie noua si nu una revizuita. Desigur, va trebui sa trecem printr-un proces al recunoasterii de catre statele lumii, dar…e o solutie. E posibil totusi sa aiba un impact mai mare decat niste eventuale alegeri anticipate, dar…daca nu e graba, se poate amana pentru 2012. Un alt factor important ar fi continuarea reformelor in Republica Moldova in mod accelerat pentru ca in momentul de fata e o diferenta un pic cam mare intre cele doua state romanesti.
Sigur ca asa ar fi cel mai bine.
Ne unim cu Moldova – eventual pentru a-i imblanzi pe minoritarii rusi (si unguri)
putem numi statul Federatia Romana – lasam autonomie Transnistriei, Tinutului Secuiesc ,
Partiumului, Gagauziei si Berceniului .
Si mai ale !
Mai ales !
Mai ales – cineva va putea fi din nou reales – ca si numaratoarea mandatelor
de presedinte al noului stat – tot de la zero se ia.
*
Un paradox !
Dl Basescu era multumit ieri ca raportul Curtii Constitutionale nu critica
prevederea referitoare la respectarea de catre judecatori a Constitutiei, legilor si
…jurisprudentei Curtii Constitutionale.
E paradox ca doar cu un minut inainte acelasi Basescu bestelise
punctele de vedere ale curtii contitutionale care nu-i conveneau.
*
Tertium non datur:
daca averile nu se prezuma licite – este clar ca se prezuma ilicite
…bun prilej sa dea tot poporul cu ubsemnatul pe la vreo Agentie tip ANI
chiar daca nu exista nici cel mai vag ndiciu ca respectivul om a comis vreo fapta penala.
*
Ministrul liberal al apararii Athanasiu af ost demis si hartuit
pe motive clar politice si cu pretexte de drept comun – iar in final a fost declarat nevinovat.
Argumentatia ”de fapt” invocata de eseista e una de fapt si uite ca exista si contraargumente de fapt.
Problema e aceea a respectarii principiilor.
Problema e ca Romania visata de unii este irespirabila.
Problema e ca istoria merge mai repede decat isi imagineaza cei care joaca cartea demoniaca.
De ce nu incepem discutia de aici?
http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/const_2003.php#150
ARTICOLUL 150 – Initiativa revizuirii
(1) Revizuirea Constitutiei poate fi initiata de Presedintele Romaniei la propunerea Guvernului, de cel putin o patrime din numarul deputatilor sau al senatorilor, precum si de cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot.
Exista vreun alt text pe undeva, unde sa fie o virgula in plus fata de textul de mai sus?
Daca nu, la ora actuala ceea ce dezbatem este un non-sens. Pentru ca nu exista propunere a guvernului de revizuire a Constitutiei, ci numai dorinta Presedintelui. Iata ce buni sunt si cei de la CCR!! Au luat in discutie si analizat ceva ce trebuia aruncat la cos din primul minut. Procedura este neconstituionala.
Nu ca i-as iubi pe cei din CCR sau CSM. Dar modificarea Constitutiei urmeaza un drum absolut NECONSTITUTIONAL. Eu n-am vazut/auzit de propunerea Guvernului, ci numai de dorinta prezidentiala.
Pentru timpul alocat acestor discutii CCR a luat banii degeaba.
Acuma, compunerea CSM propusa de Basescu era o aiureala. Sau avea logica daca ar fi apucat sa numeasca el si Parlamentul actual pe reprezentantii societatii civile. Pai comparam reprezentantii societatii civile membri ai CSM din Franta si Belgia cu ai nostri? Ai nostri ar fi numiti exclusiv politic si ar lua deciziile in functie de interesele celor care i-au numit.
Decizia CCR e corecta pe chestia asta. In prezent, in conditiile din Romania, o astfel de compunere a CSM ar avea efecte mai negative decat cea actuala.
@Johnny
Interesant argumentul dumneavoastra, dar in acest caz CC ar trebui sa spuna ca nu e de acord cu modalitatea de numire, iar nu cu marirea numarului de reprezentanti din afara sistemului in CSM. Pe de alta parte priviti la scandalurile legate de ultimele numiri ale reprezentantilor societatii civile in CSM de catre Parlament…. nu sunt sigura ca Parlamentul e o garantie ca numirile fi deasupra oricaror banuieli. O posibila cale de mijloc este sa se precizeze ce fel de persoane pot fi numite in aceasta functie – dar nu sunt pentru optiunea „doar juristi” pentru ca tocmai asta rolul reprezentantilor din afara sistemului: sa aduca in CSM vocea societatii… Oricum acestea sunt chestiuni de lamurit in lege, nu in Constitutie.
A. cine hotarraste ca rep. societatii civile sunt la „nivelul Frantei”? dupa care criterii? B. nu cumva ai creat un cerc vicios? daca nu aduci rep. soc. civile in CSM cum poti sa le ceri o comportare de un anumit fel ? C. n-ar putea autoarea articolului si altii de la SAR (inclusiv Mungiu-Pippidi), Renate Weber sa faca parte din CSM? Daca NU SE SPARGE sindicatul de la CSM sa nu cerem justitie, caci la ei nici flagrantul delict de spaga nu e suficient!
@ johnny,
bucura-te ca poti sta ascuns dupa tastatura. Dac`ar sti vecinii si amicii ce perle debitazi ;)
O sa raspund pe rand tuturor.
@prudent. Evident ca si autoarea articolului si Alina Mungiu Pippidi ar putea face parte din CSM. Ar fi chiar de dorit. Singura problema tine aici de o anumita naivitate. Da, pt. mine., pt. tine si pt multi altii, societatea civila=SAR si alte ONG-uri care sunt demne de aceasta denumire. Din pacate, si practica a dovedit-o (vedeti numirile actuale ale membrilor societatii civile in CSM, Victor Alistar va suna cunoscut?dar decizia CCR cu privire la el?), politicienii au o alta perceptie asupra societatii civile si a reprezentantilor ei in CSM. Drept urmare, Laura Stefan si AMP n-ar fi aproape de vreo numire in CSM niciodata (decat daca prezumati ca USL le va nominaliza pe cele doua doamne, ca PDL-ul n-o va face; daca tine cineva minte A.Mungiu n-a fost considerata potrivita nici ca europarlamentar de PDL, asa ca…).
In materia asta si tu si autoarea articolului discutati strict teoretic, uitand din cine este format parlamentul si cine va face numirile. V-as atrage atentia ca nici presedintele Romaniei nu ar fi fost T..Basescu la data acelor numiri, asta in cazul in care aveti o foarte mare incredere in numirile pe care le-ar fi facut el (desi eu nu am, daca ma gandesc la numirile pe care le-a facut la CCR…)
P.S. Nu, n-as vrea-o pe Renate Weber in CSM…
@D-na Stefan. Problema e simpla. La nivelul actual de dezvoltare a societatii romanesti in general, nu vad nici o institutie care sa prezinte suficiente garantii ca va face acele numiri in CSM „pe bune”. Nu am vreo incredere in Parlament sa faca treaba asta (poate il numesc pe Catalin Voicu…sau pe Dan Pasat, dupa ce nu vor mai fi parlamentari) si, cu tot repectul, nici in Presedinte sau in alte organisme care oricum sunt mai mult sau mai putin politizate. Asa ca reiterez: in prezent, cu toate minusurile evidente, actuala componenta a CSM este singura cat de cat in regula.
Cu privire la criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca respectivii, indiferent cum vor fi elaborate, acestea vor fi eludate (de ex. daca se va solicita ca acei oameni sa fie doctori in drept, va amintesc de f.multe persoane cu doctorat la Chisinau; ii vreti in CSM?).
In ce priveste faptul ca CCR nu a criticat modalitatea de numire, cred ca ei nu puteau scrie ce scriu eu aici si alt argument era cam greu de gasit.
@victor L. Cred ca in oricine isi exprima o opinie pe net sta intrucatva „ascuns dupa tastatura”. Asta e. In ce ii priveste pe vecini, ma tem ca nu sunt prea interesati de problema asta (majoritatea sunt niste pensionari simpatici). Cat despre amicii mei, iarasi majoritatea au alte preocupari. Si cu „perlele”, atata ma duce capul, atata scriu.
citez din Legea ilicitului din 1968:
„Valoarea bunurilor a cărei provenienţă nu se justifică este supusă unui impozit de 80%.
Prin justificarea provenienţei bunurilor se înţelege obligaţia persoanei de a dovedi caracterul licit al mijloacelor folosite pentru dobândirea sau sporirea bunurilor.”
Instrument al opresiunii, aceasta lege nu tintea contrabandistii epocii, ci ultimele ramasite ale capitalului privat autohton, distrugand astfel orice garantie a proprietatii private.
Statele occidentale nu au cunoscut teroarea colectivista a regimurilor comuniste, asa se explica de ce constitutiile europene nu contin prevederi similare cu cea neaosa. In schimb, peste tot in lumea civilizata, exista legi speciale care protejeaza proprietatea reglementind foarte strict conditiile si procedurile prin care bunurile pot fi sechestrate, rechizitionate, confiscate. O simpla cercetare cu google ar fi dus la descoperirea garantiilor legale ale proprietatii asa cum au fost reglementate de’a lungul timpului in statele de drept europene, ar fi fost facil si deontologic, mai ales pentru o echipa de nivel academic cu interes si competenta in sfera drepturilor omului.
O eliminare a acestei garantii constitutionale in conditiile proliferarii retelelor de crima organizata etatista si a falimentelor iminente ale unor fonduri publice va conduce, fara dar si poate, la o restauratie in forta a nomenclaturii comuniste [niciodata eliminata din peisajul autoritatii publice] si la o avalansa de anchete si ‘nationalizari’ fortate in beneficiul imediat al unui stat secatuit de catre proprii angajati actuali. Iar acest lucru se va intampla si cu sprijinul dumneavoastra. ironia sortii, sa contribuiti la implinirea nobilelor idealuri abia mascate ale revolutionarului iliescu si sa ne demonstrati ca intr’adevar proprietatea privata a fost un moft.
@ EuNuke:
Citez mai jos artilolul 44 din Constitutie – fara partea cu prezumtia:
ARTICOLUL 44
Dreptul de proprietate privată
(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.
Intrebarea este: considerati ca nu exista suficienta protectie in acest text?
Excelent punctat!
Explicatia „pentru nejuristi” din debut este cat se poate de clara. Unii oameni nu pot gandi in afara contextului si a unui text de lege. O fi bun? O fi rau? Ce efecte produce asuprea societatii?
Dar ce sa-i faci? Pana s-o dumiri Ion / Ara plugul un pogon.
Nu sunt bogat, dar problema cu averile nu mi se pare in regula asa cum este tratata in articol. In concluzie, cineva care „fura” statul nu are o avere dobandita licit. Dar cum poate fi „furat” statul, doar cu acceptul persoanelor mandatate de stat sa il apere. Aceste persoane sunt numite de cei din politic, dar cine a pus problema ca acestia sa fie acuzati de ceva? De ce nu se pune problema raspunderii acestora pentru faptele lor, politicul iese din discutie? Statul nu poate fi „furat”, doar persoanele aflate in functii de raspundere accepta furtul ca mod de viata, aici este esenta problemei!
Statul are de partea sa parchetul, politia, garda, curtea de conturi, ANAF, ministerul sau consiliul local ori judetean care a mandatat reprezentantii sai, etc. Atunci, de ce este posibil „furtul”. In civil actele ilicite se anuleaza conform Codului civil, etc, imbogatirea fara justa cauza, etc…
Sa fi seriosi, Dreptul constitutional nu e politica e o ramura a dreptului, sa lasam propaganda, e pacat ca statul de drept devine motiv de batjocura. Nu asa au inceput si comunistii?
Santajul, amenintarea, traficul de persoane, traficul de droguri, contrabanda si inca multe altele pot sta la baza unei averi ilicite, fara sa fie furt de la stat.
Pe de alta parte, cel ce fura de la stat e om cinstit, hot e doar „statu’ (prin reprezentantii sai…).
Sa crezi ca toti angajatii la stat sunt numiti politic, inseamna sa traiesti pe alta lume! Mai bine de 99% din angajatii de la stat nu sunt numiti politic.
In ceea ce priveste dreptul constitutional, odata ce aveti o asemenea expertiza, poate ati putea sa le deschideti ochii si americanilor, englejilor, francezilor, si asa mai departe. Sa mai lase propaganda!
Raspund:
La prima ipoteza ati dat raspunsul, infractiuni, deci confiscarea este posibila in Penal, la fel si in Fiscal, etc.
La a doua ipoteza, reprezentantii statului au un contract de mandat propriu zis cu organele statului, deci raspund fata de stat in baza contractului, mandatul in comercial poate fi scris, sau in orice forma, proba in comercial se face mai lejer. Deci statul are instrumente sa isi verifice reprezentantii, oricum! Daca nu au contract, nu pot lua decizii….
Deci sunt instrumente de confiscare averii celor vinovati care permit pagube la in patrimoniul public sau privat al statului! De multe ori raspundere nu este penala, ci de alta natura…Vezi ICCJ!
Problema e pur politica, se foloseste in campania care a inceput si noi ne facem ca nu stim!
Sa nu/l mai plangem pe stat, de la stat nu se „fura”!
problema aflată în dezbatere nu este existenţa/inexistenţa confiscării. ea există, scrie negru pe alb în codul penal (este o măsură de siguranţă).
problema confiscării nu poate fi redusă doar la politicieni, însă politicul are interesele sale care din păcate se răsfrâng asupra întregii societăţi.
persoanele care păgubesc bugetul statului sunt din diverse categorii (deci nu pot fi numiţi sau mandataţi politic cu toţii – infractori sunt însă cu toţii), iar dreptul civil sau comercial au alte domenii de aplicabilitate.
„Masurile de siguranta (inclusiv confiscarea) se iau fata de persoanele care au savarsit fapte prevazute de legea penala”.
existenţa in constituţie a acelui paragraf care spune că averea se prezumă a fi dobândită licit are repercursiuni în materia sarcinii probei sau cel puţin aşa pare.
presupunând că acest paragraf va fi eliminat înseamnă că averile oamenilor sunt la dispoziţia parchetelor? nu. există alte texte de lege inclusiv cel al prezumţiei de nevinovăţie care nu vor permite răsturnarea sarcinii probei. altfel spus tot parchetul va trebui să vină cu un minimum de probe pentru a face dovada că o persoană a săvârşit o anumită faptă penală motiv pentru care ar fi rost şi de confiscare.
sigur odată înlăturată prezumţia de nevinovăţie parchetele se lovesc de o alta, cea a dobândirii licite a averii, adică îl condamni dar rămâne cu banii. (probabil sunt mulţi care ar face puşcărie de câţiva ani pentru sume mai mari sau mai mici de bani).
însă cu puţin efort din partea procurorilor şi această prezumţie (care nu este absolut irefragrabilă – adică mai pe româneşte nu poate fi contestată) ar putea fi răsturantă tot cu un dram de probe chiar şi indirecte – evident şi judecătorii ar trebui să le admită.
pe scurt – simpla înlăturare a acelei dispoziţii constituţionale referitoare la caracterul licit a averii nu ajută prea mult atât timp cât sarcina probei va fi tot la procurori.
De la arbitru la jucator.
E adevarat! daca-i permiti unui catel sa-l muste pe un altul, s-ar putea sa te trezesti ca se naraveste la bine si vrea sa te muste si pe tine.
Drepturile demnitarilor
În sfârşit, despre ce drepturi ale demnitarilor vorbim? Despre dreptul de a fura şi de a nu fi cercetat? Despre dreptul de a folosi mail-ul de birou pentru diverse aranjamente cu contracte publice şi de a nu fi ulterior percheziţionat? Despre dreptul de a ameninţa şi a şantaja fără a putea fi arestat? Despre, pe scurt, dreptul de a fi apărat împotriva justiţiei de către propria castă?
Daca doar astfel putem gandi despre ei, evident ca decizia CCR suna fals. Nu era mai simplu sa se fi punctat exact de unde si pana unde se intinde acea imunitate? S-a dorit o exprimare foarte generala, prea atotcuprinzatoare, si uite ca s-a-ntors impotriva. (Dar aici nu dam exemplul altor tari unde imunitatea pentru declaratii politice este prevazuta.)
Dobandirea averilor
De acord cu autoarea! Caracterul prezumat al nevinovatiei nu se poate intinde si asupra dobandirii ilicite a averilor plasate pe numele rudelor, de exemplu. Ar impune un nou proces in care nu ai cum sa dovedesti ca ruda respectiva ar fi vinovata.
Modificarea in componenta CSM
In acest caz cred ca trebuie sa privim cu ceva mai multa atentie subiectul. In CE anume exact consta componenta modificata si CUM se ajunge la ea?
Presedintele propune o formula prin care din 10 membrii 6 sa fie numiti din randul reprezentantilor societatii civile. Numirea lor insa e pur politica si, in conditiile cand Presedintele se plaseaza pe o pozitie de forta fata de Parlament, am putea conchide ca cei 6 sunt „hotarati” doar de el. Zbuciumul parlamentar la numirea ultimilor inca n-a fost uitat, deci interesul politic e mare. Ei, n-ar fi o subordonare a Justitiei de catre politic, prin fidelizarea celor 6 numiri ce asigura majoritate? Ba cam da!
Nea Hantzy,
matale te auzi ce vorbesti?
„Nu era mai simplu sa se fi punctat exact de unde si pana unde se intinde acea imunitate? ”
ba exact asta a si fost punctat: ca politicienii sa ramana cu imunitate doar pentru vot si opinie politica.
„Presedintele propune o formula prin care din 10 membrii 6 sa fie numiti din randul reprezentantilor societatii civile.”
pai n-ai inteles nimic. formula actuala este 14 din sistem+ 2 „civili”.
presedintele a propus 10 din sistem + 6 „civili”.
ai priceput? 10 + 6, nu 10 din care 6 …
unde zici ca era majoritatea?
ptiu drace !
Sorry, intelesesem gresit! Imi cer scuze si-mi reconsider pozitia.