miercuri, octombrie 27, 2021

Junimismul, astăzi: ludicitatea patriotică

Nimic din ceea ce ne înconjoară nu mai pare să evoce, astăzi, claritatea tăioasă a ideilor lui Maiorescu şi Carp. Este ca şi cum peste patria noastră s-ar fi aşternut mâzga fetidă a purulenţei morale. Beţia de cuvinte este, în România de astăzi, regula de la care nimeni nu se abate. Ea este tiparul în care gândesc şi acţionează cei care au ambiţia de a servi binele public. Deformarea limbii,sub presiunea unui conformism contagios, aduce cu sine cuvintele tocite, golite de sens şi domnia suverană a anacolutului şi a dezacordurilor. George Becali şi tiradele sale definesc această nouă eră a limbii române: o eră a primitivismului agresiv şi tenace.

Ceea ce rămâne din junimism, s-ar părea, nu este decât seria de texte acoperite de zgura vremii şi suita de portrete ale unor domni de demult. Între noi, cei de astăzi, şi ei, cei de atunci, graniţa este teribilă şi profundă, de parcă o altă lume s-ar fi înălţat pe ruinele lumii lor. Istoria deceniilor de după 1918 este istoria îndepărtării decise şi implacabile de juninism. Moderaţia, atât de blamată de avântatele spirite revoluţionare, a sucombat sub asediul violenţei politice. Precizia discursului, atât de importantă pentru ei, a fost evacuată în favoarea intonaţiei totalitare. După invazia etnicistă a anilor interbelici a urmat avansul democraţiei populare şi sinteza ceauşismului. În acesta din urmă, dreapta şi stânga radicală au fuzionat, spre a da naştere unui compus hibrid în care mulţi dintre compatrioţii noştri au văzut propria lor reflecţie identitară. Victoria fanatismului şi a demagogiei a fost totală. Între comunism şi post-comunism,continuitatea nu este dată doar de continuitatea elitelor, ci şi de supravieţuirea unei umanităţi. Profilul antropologic al celei mai drepte dintre lumi se conturase, în cele din urmă.

Şi totuşi,junimismul nu este un simplu obiect din recuzita muzeală a unui trecut irelevant. Se află în el, dincolo de secolul şi jumătate care a trecut de la edificarea monumentului său, un nucleu dinspre care iradiază, încă, energia lucidităţii şi moderaţiei. Întoarcerea la junimism, astăzi, nu înseamnă reîntoarcerea ridicolă şi mecanică la un timp revolut, ci recuperarea, pentru cei de acum, a unui timbru intelectual care nu are nimic vetust în sonoritatea sa. Junimismul revizitat este calea de acces spre valorile şi reperele care se pot organiza asemeni unui baraj în calea avansului acestei Românii bolovănoase, sterpe, demagogice şi corupte. Acest junimism regăsit se confundă cu propria noastră capacitate de a reinventa luciditatea patriotică, ca o alternativă la marasmul ce compromite şi scufundă în tăcere complice.

Iar acest patriotism al lucidităţii este inseparabil de privirea pe care suntem obligaţi să o îndreptăm asupra societăţii şi contemporanilor noştri. Este acea privire care trece de aparenţe,spre a denunţa solidarităţile clientelare care parazitează instituţiile statului, compromiţând reperele care ne definesc. Este acea privire care se îndreaptă spre comunităţile în care locuim, spre a pătrunde în inima imposturii care se hrăneşte din voturile cumpărate şi vândute în impunitate. Este acea privire care are darul de a lumina eşecurile noastre, încurajând efortul de construcţie. Este acea privire care nu culege din trecutul confecţionat comunist pildele mincinoase, ci merge spre rădăcinile curajului etic al celor care au rezistat, în numele libertăţii, în vremurile în care atâţia alţii au cedat, laş. Este acea privire ce preferă echilibrul intelectual inflamării demagogice, acea privire care se slujeşte de ironie spre a înlătura masca ipocriţilor pompoşi.

Junimismul, astăzi, este acest bloc pe care îl redescoperim ca pe un punct de plecare. Subdezvoltarea cronică care ne urmăreşte istoric nu poate fi înlăturată cu o baghetă magică, ca într-un reality-show lacrimogen. Centralizarea dublată de feudalizarea politică a judeţelor noastre este un rău pe care nu mai îl putem ignora, căci el macină la temelia democraţiei reprezentative. Elanurile autohtoniste, mai mult sau mai puţin dacopate în travestiul lor de conjunctură, sunt avatarul contemporan al unui agent patogen ce contaminează cultura românească. Lăcomia cu care titlurile academice sunt colecţionate este simptomul derivei încurajate de complicitatea unui întreg sistem al educaţiei naţionale. Junimismul,astăzi, supravieţuieşte în primul rând ca un îndemn la confruntarea cu impostura toxică din care se constituie spaţiul public. Limbuţii au luat definitiv locul oratorilor.

Luciditatea patriotică nu oferă comfortul de prime-time al popularităţii mediatice. Ea este blamată, invariabil, ca o trădare a naţiunii, ca o renunţare la sacrosancta mândrie de a fi român, acea mândrie pe care Victor Ponta o scria cu litere de foc pe afişele sale electorale. Ea este denunţată ca un semn de slăbiciune, la fel cum politeţea fermă este ridiculizată de cei ce cunosc şi practică doar invectiva.

A te situa în contra curentului, în clipele în care rătăcirea pare de neoprit, iată autenticul curaj al unui patriot. Singura dragoste de ţară este acea dragoste dominată de pasiunea lucidităţii. Aceasta este una dintre lecţiile junimiste. Aceasta este una dintre lecţiile pe care le putem duce mai departe, la rându-ne. Aceasta înseamnă a fi junimist, astăzi.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Junimismul in politica a fost posibil de anumite conditii care nu se mai pot repeta azi. Intre lumea politiaca de atunci si cea de azi a aparut o fractura definitiva reprezentata de adoptarea votului universal.

  2. Evoluează lumea noastră și mișcările culturale, politice etc. odată cu ea. Avem băsiști (ieri mai mulți, azi mai puțini), johanniști, pontiști,…becaliști (din ce în ce mai mulți), rtviști (foști Oteviști), anteniști…Nu ne putem plânge că ne lipsesc …iștii.

  3. imi place ca decit 1918 va este referinta si dvs; ca de aia la revolutia intregului popor, cistigatori au ales o cea mai mare sarbatoare a rominilor. atunci romini s au simtit cistigatori

    • „Decat” un comentariu ca cel al lui Dusu este de ajuns spre a sublinia, prin contrast, locul gol lasat de disolutia principiilor junimiste, spatiu de manevra unde limba romana este torturata cu frenezie de orice individ care sta in spatele unui monitor si a unui nick-name.

  4. Parca-l aud pe domnul Ponta zicand, zilele trecute, ca este necesar, pe scena politica romaneasca, un partid nationalist ne-extremist… :) De parca nationalismul strigat in gura mare nu duce, intotdeauna, la extremism. Dar ce mai conteaza ce spunem, daca interesul politic (meschin) o cere…

    Patriotismul adevarat este mut si, adesea, nestiut. Iar unul dintre izvoarele care alimenteaza patriotismul adevarat este caracterul. Asa ca, eu zic ca e pierdere de timp sa cauti patriotism la oameni cu un caracter indoielnic.

    „Patriotismul luciditatii” ar trebui sa fie mai mult decat acea „privire” (critica) despre care vorbeste autorul articolului… ar trebui sa insemne implicare, fapte – mici fapte care, insumate, sa poata face (un mare) bine, natiunii. Fapte ne-spuse, facute din convingere, nestrigate, fara a astepta rasplata pentru ele…

  5. V-ati refugiat intr-un discurs etic si cultural … evacuand subtil prin omisiune credinta.

    Fara credinta discursul nu poate decat sa se inscrie in curentele vremii, in ceea ce numim corectitudine politica, nationalism …

  6. Revolta impotriva globalismului, a capitalismului de corporatie transnationala tip „Barroso-Goldman Sachs”, i-a acum forma nationalismului in fiecare tara, inclusiv USA.

    Politicienii abili, demagogi (ca Ponta, sau Basescu !) simt ca urmeaza iar o mare schimbare de directie (cum a fost si la sfarsitul anilor 1980/inceputul ’90) si vor sa se puna in fruntea curentului pentru a se promova pe sine iar la varful piramidei.
    Problema lor e ca nu au credibilitate, prea mult timp au cantat serenada internationalismului anti-national, „ieuropean”, in timp ce Romania s-a dezintegrat politic (pierderea suveranitatii) si economic, chiar si biologic prin emigrare masiva in urma pierderii locurilor de munca si a distrugerii economiei nationale pentru a face loc exporturilor corporatiilor straine.

  7. „Minunat lucru dragostea de patrie – avea să scrie Ceaadaev puţin mai târziu în Apologia unui nebun. Dar există ceva şi mai bun decât ea: dragostea de adevăr. Dragostea de patrie naşte eroii, dragostea de adevăr făureşte înţelepţii. Dragostea de patrie divide popoarele, alimentează ura naţională, uneori îndoliază pământul. Dragostea de adevăr răspândeşte lumina care duce la desfătările sufleteşti, care apropie oamenii de dumnezeire. Nu pe calea patriei, ci pe calea adevărului se urcă la ceruri.”

    …scrisul istoric are menirea de a elibera iubirea de patrie, amor patriae, din robia sentimentelor și a miturilor și de a o reconcilia cu adevărul… (Dimitrie Cantemir).

        • io cred,sper, ca intre cei 980 ce au citit aci, sint macar 100 care gindesc ,dar nu exprima nici o pozitie; ptr ashtia mai scriu si io
          ca n or fi doar oameni noi indibitociti, spalati pe creer sau formatori de opinii securist patriotice

    • Adevarul este credinta intru unul Dumnezeu, Hristos si Sfantul Duh primit pe linie apostolica de la apostolul Pavel si consfintit de Sfintii Parinti in cele sapte sinoade ecumenice.

  8. dulaii pazeau cu strasnicie tarcul, orice behaitoare dornica de libertate care ar fi vrut sa l sara era numaidecit inhatata. viata era frumoasa n tarc (ferma animalelor) daca erau respectuoase (behaitoarele) cu securistii si porcii de partid si de stat, imune la minciuna si suficient de lenese / nepricepute incit aerul tare al libertatii sa i doboare. cind usile tarcului au fost sparte (de altii) behaitoarele s au mobilizat si incolonat imediat in spatele celui / celor care le promitea linistea si osul din care sa roada. cum ciomagarii nu mai puteau folosi bita (c asa i in democratie) si au perfectionat si multiplicat armele de manipulare. au inflorit si mai abitir doctorii / academicienii in ascultare, control si dezinformare. astia s „junimistii” puscariei fara garduri. singura lor miza (dupa ce au devalizat tara, lasind o fara oameni liberi, economie, infrastructura, educatie si sanatate) este sa isi protejeze statusul si averile colosale ridicate pe ruinele romaniei

  9. In articol este viorba de luciditate patriotica si nu de una nationalista . Cred ca nationalismul nici nu poate fi lucid asa ca este foarte potrivit sa apelam doar la patriotism
    Asadar sa ne iubim patria(nici asta nu este obligatoru) dar cu genele nu e cazul sa riscam prea mult ca sa nu fim dezamagiti :)

    • Etica cupleaza la ideea de stat iar asta nu are nicio legatura cu patriotismul ci cu nationalismul intrucat nu poate fi vorba decat de state-multinationale … Etica pan-nationala valabila pentru toate natiunile nu exista intrucat e de asteptat sa existe diferente ori cand exista diferente inseamna ca ceea ce e etic pentru unii nu e etic pentru altii si de aici rezulta ca etica cuplata cu natia duce la nationalism.

      Credinta e singura care poate alimenta unitatea. Credinta impreuna cu natia genereaza patriotism.

Dă-i un răspuns lui dusu Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.