duminică, mai 22, 2022

Jurnal de cărți

Elena Ceaușescu și rolul ei în arhitectura puterii comuniste

Voi începe însemnările prilejuite de lectura cărții Elena Ceaușescu sau Anatomia unei dictaturi de familie datorată istoricului Cosmin Popa  (Editura Litera, București, 2021) cu o amintire.

Până în luna martie a anului 1965, adică până la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, doar inițiații, adică un număr restrâns dintre români. știau cine sunt soțiile principalilor reprezentanți ai nomenclaturii comuniste. Accidentul biografic din viața prim-secretarului PMR care a refuzat cu obstinație să se recăsătorească explică în bună măsură absențele cu pricina. Preluarea puterii de către Nicolae Ceaușescu va aduce cu sine relativ repede schimbarea progresivă a situației. În felurite ocazii publice „tovarășele de viață” ale așa-numiților baroni ai lui Dej aveau să dobândească o anumită vizibilitate. Comunicatele de presă erau însă relativ sărace în informații, mulțumindu-se la început să spună că la evenimentul X tovarășul Y a luat parte „împreună cu soția”. Doar mai apoi, soțiile în cauză aveau să dobândească un nume și de abia atunci au căpătat o oarecare norietate prezențe precum Elena Maurer, Maria Chivu sau Marta Drăghici. Dar și, desigur, Elena Ceaușescu. Ceea ce nu l-a împiedicat pe jurnalistul Mihai Lazăr care, la un moment dat, prezenta Știrile externe din Telejurnalul TVR să aibă un lapsus în clipa în care, introducând o corespondență despre o vizită la Paris a lui Nicolae Ceaușescu, să-i numească acestuia soția tovarăsa Nicolae Ceaușescu. Indiciu clar că slujbașul Televiziunii nu era defel familiarizat cu numele celei ce tocmai își pregătea și i se pregătea o fulminantă carieră politică. Era un fapt care, dacă s-ar fi consumat câțiva ani mai târziu, ar fi fost absolut impardonabil. și s-ar fi soldat cu o drastică sancționare a vinovatului. Acesta pentru simplul motiv că într-un timp record, îndeosebi în intervalul 1973-1976 , Elena Ceaușescu devenise o componentă esențială a arhitecturii puterii de la București.

Cum s-a produs mutația cu pricina? Cât de reale sunt zvonurile în conformitate cu care ea ar fi fost stimulată de modele precum Jian Quing sau Isabel Peron? Cât s-au distanțat Nicolae și Elena Ceaușescu de respectivele modele? A fost vorba despre un calcul sau despre un instinct?  Care au fost dimensiunile adevărate ale puterii pe care și-a construit-o prin timp ori i-a fost predată, cum se spune, la cheie, Elenei Ceaușescu? A existat aievea un duumvirat, o creștere progresivă și deliberată a influenței Elenei Ceașescu până într-acolo încât ea să fie cea care controla mai toate acțiunile secretarului general? Exista un fel de cenzură a Cabinetului 2 asupra Cabinetului 1? Și dacă da, din ce motive?  A fost el bun și ea rea? Dsxpre ce fel de cenzură a fost vorba? Protectivă sau menită să îi asigure Elenei Ceaușescu o marjă de manevrĂ? Cum a fost pregătită creșterea tot mai accentuată a ponderii Elenei Ceaușescu în ansamblul deciziei bucureștene prin teoriile referitoare la promovarea femeilor în ierarhia socială și profesională a României? Cât a fost adevăr și cât minciună, cât s-a pus în practică din teoria referitoare la impunerea politicilor de gen? A fost respectiva promovare una autentică sau, dimpotrivă, de la un moment dat încolo, prim-viceprim-ministrul guvernului a ajuns să reprezinte chiar o adversară a femeilor? Cea din cauza căreia viața acestora a devenit și mai amară. A ajuns în chip real, în ultimul deceniu comunist, Elena Ceaușescu să îl domine pe secretarul general al PCR astfel încât să îi controleze chiar să îi cenzureze acestuia acțiunile? Cum a controlat, supervizat, influențat Elena Ceaușescu ansamblul relațiiilor din interiorul familiei Ceaușescu? Cât de adevărat e faptul că Elena Ceaușescu se gândea chiar la posibilitatea unui transfer de putere mai întâi  către ea însăși și mai apoi înspre Nicu Ceaușescu în cazul dispariției ocupantului Cabinetului 1? Cum și cât a controlat Elena Ceaușescu politica de cadre a partidului? A ajuns ea să fie un veritabil factotum?  Să dețină controlul absolut? Cât a influențat soția secretarului general al PCR punerea în practică a teoriei rotației cadrelor? Nu cumva respectiva rotație a servit preponderent dorinței de înlăturare din prim-planul scenei publice a mai vechilor activiști ai partidului și înlocuirea lor cu alții, de extracție muncitorească,  slab pregătiți, precari intelectualicește, gata să îndeplinească orice ordin și să facă orice temenele? Cât au contribuit politica de cadre și Elena Ceaușescu însăși, atitudinile sale pronunțat anti-intelectuali, la revenirea la procedeele și metodele staliniste ale anilor 50?  Cum s-a completat cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu cu cel al Elenei Ceaușescu? A fost vorba despre o continuă concordie, a fost Elena Ceaușescu cutia de rezonanță a soțului ei sau au intervenit între cei doi și dispute? Dobândeau acestea aspecte publice? Cum a reacționat cuplul Elena și Nicolae Ceaușescu în fața dezastrului economic al României, tot mai evident și mai de neoprit în  ultimul deceniu ceaușist? Cum își privea cuplul dictatorial supușii? Conștientizau cei doi privațiunile la care erau condamnați aceștia? Ce rol a avut decizia plății în regim accelerat a datoriei externe și a economiilor valutare asupra întregii vieți economico-sociale a României? Au fost oare cei doi conștienți de iminența prăbușirii sistemului comunist? Cum au reacționat ei la provocările gorbaciovismului și la ceea ce s-a întâmplat pe toată durata anului 1989 în așa-numita sferă de influență a Moscovei? Cât le-a servit doctrina suveranității limitate a lui Leonid Brejnev făuririi dictaturii de familie?

Sunt numai o parte dintre întrebările la care răspunde cu rigoare, cu lux de amănunte, cu grija pentru logica și coerența demonstrației, fără înclinație spre cancan și bârfă cartea lui Cosmin Popa. Care nu este nici pe departe o biografie  senzaționalistă  sau vindicativă a Elenei Ceaușescu ori o inventariere a grotescului din comportamentul acesteia. Nu, Cosmin Popa nu e nici procuror și nici judecător. Este istoric care însumează și analizează faptele. Le interpretează și le analizează sensurile. Cosmin Popa nu scrie pamflete. Dimpotrivă. Elena Ceaușescu sau Anatomia unei dictaturi de familie mi se pare a fi o analiză detaliată și temeinică a anatomiei puterii din România așa-numitei Epoci de aur. Și aceasta fiindcă,  așa după cum bine observă Cosmin Popa, „evaluarea impactului factorului Elena Ceaușescu asupra ultimelor decenii de comunism nu poate fi făcută în afara analizei generale a regimului românesc, în ansamblul său ”.

Cosmin Popa- ELENA CEAUȘESCU sau ANATOMIA UNEI DICTATURI DE FAMILIE Editura Litera-Kronika, București, 2021     

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Am avut ocazia, de vreo doua ori, sa ma aflu la doar cativa metri de Elena Ceausescu. Va dati seama, nici vorba de vreun efort de analiza ca sa realizezi ce fel de om era. Habar n-avea ce se intampla si nici nu-si batea capul fiindca era convinsa ca ea si neamul ei vor mosteni Romania in veci si pururi. In ceea ce ma priveste, pe atunci, gandeam in spiritul replicii lui Firicel din Las Fierbinti „nu te mai amagi, asa se termina”. Ei uite ca nu s-a terminat tocmai asa, mai ales pentru doamna in discutie. Explicatia are, desigur, o componenta si in raspunsul pe care mi l-a dat pe la sfarsitul anilor optzeci un amic, fiu de ministru, la intrebarea mea „voi, elita, mancati fasole?”. Raspunsul a fost „si inca cum, da’ de ce ma intrebi?”. „Ei, ma gandeam, asa, la haina de blana a coanei Leana…”. De data asta raspunsul a fost „problema nu e ca are ea haina de blana scumpa, problema e ca vor toate…”

    • @nimrod
      Și câtă dreptate avea fiul de min.!?! Nici el nu știa cât…..
      După Rev.’89 a început nebunia/isteria furioasă a hainelor de blană. Citeam că 2 jud.de la Tribunalul București, condamnate ptr.coruptie, își lăudau reciproc valoarea garderobei îmblănite. Era una care se plângea, totusi, că are o asemenea blană pe care o poartă rar, totuși. Costase vreo 3000-4000€ dar e f.grea și îi rupe umerii….. :-))
      Dar înainte de Rev., era și moda purtatului căciulii rusești la teatru, cinema, profa in clasă. Mândre foc!!!

  2. Cui ii mai pasa de ce a fost cindva . Cu totii eram satui de imaginile repetate la nesfrirsit in cele doar doua ore de program TV , ale conducatorului cel mai iubit in Romania socialismului multilateral dezvoltat .Mizele noastre , ca natie ,nu mai sunt nici macar acelea din anul 1989 .Acum ne intrebam altceva .O intrebare pertinenta – vom dainui sau nu ? Vom fi in stare sa ducem la bun sfirsit ceea ce am inceput cu multi ani in urma . Vom putea sa ramanem uniti si sa surpravietui vremurilor din ce in ce mai tulburi ? Raspunsul nu tine de sondaje chiar daca cresterea celor care se alatura continuarii demersului European creste zi la zi .Surprinzator pentru multi raspunsul este unul singur – DA VOM REUSI- nu avem alta sansa Sau facut atit de multe in acesti ultimi ani si nu trebuie decit sa ne uitam in urma si sa comparam .Acum , impreuna fiind .nu ne mai sperie nimic – nici forta militara a unora ce nu au altceva de oferit omenirii , nici saracia (se vede cu ochiul liber si cu modalitatea simpla de a citi un PIB – unde am fost si unde am ajuns) si nici gindurile raslete ale unor efemeri conducatori din tarile UE ce se declara iliberali convinsi . Am facut atit de multe.Suntem aproape de a realiza o integrare totala .Visul ce ne tinea treji in 1989 acum este realitate ba chiar mai mult de atit .Europa – veniti la noi – venim la voi si impreuna sa ajutam pe tot aceia ce ii numim prieteni . Am aratat intregii lumi ca se poate – in pofida a tot ceea ce unii nu credeau ca este posibil a se intimpla .Am ingropat securea razboliului pentru vecie . Am deschis granitele si milioane de cetateni se deplaseza oriunde doresc fara nici un fel de restrictie . Am reconfigurat si imbunatatit retele de transport marfa , am unit intreaga structura ce cuprinde producerea – transportul si vinzarea marfurilor de tot felul , am facut posibila circulatia de capital si accesul la tehnologiile de virf , am comasat decizia in sanatate la virful UE si pandemia e gata – gata sa isi dea obstescul sfirsit .Parchetul european condus de un cetatean roman isi incepe si el activitatea . Se concretizeza chiar acum cind vorbim o structura militara de reactie rapida aflata sub conducerea UE .Am reusit cu totii sa facem parte din structurile NATO. Am deschis o noua pagina de istorie si dorim sa acceptam noi membrii ce apatin de facto acestei zone geografice . Ajutam pe cit putem si alte state ce au ramas cumva stinghere si in afara jocului . Recalibram prietenia cu mai vechii nostri aliati din America lui Joe Biden .Reconsideram aliantele si formam altele noi . Iata doar o minuscula imagine din ceea ce putem face impreuna .Ne aflam deja intr-o noua etapa ce tine de consacrarea unor noi forme si de punerea in evidenta noi atitudini politice – ce ne vor arata cum politicul de oriunde in Europa se pune in slujba cetateanului . Venim noi la voi – pare a fi motto-ul anilor ce urmeza ..Politicul trebuie sa coboare linga oameni sa mobilize fortele din societate ce doresc vaccinarea – democratizarea – si tot ceea ce tine de democratie ca termen general valabil .La Bruxelles se va intimpla acelasi lucru . Parlamentarii vor parasi palatele de clestar si se vor regasi cu totii linga cetateni . A fi linga oameni este idealul acestor vremuri

  3. „Cât de reale sunt zvonurile în conformitate cu care ea ar fi fost stimulată de modele precum Jian Quing sau Isabel Peron?”
    Cred ca Elena s-a luat după Jovanka Tito, atât Ceausescu cat si Elena C erau teribil de invidioși de profilul international al soților Tito.
    In realitate cea mai apropiată de comportamentul EC a fost Imelda Marcos, desi Imelda era de departe mai educata, mai culta si mai sofisticata.
    Imi aduc aminte ca atunci când au început mișcările de strada anti-Marcos media din Romania a tăcut, doar la Europa Libera se difuza despre ceea ce se întâmpla la Manila.
    Marcos a fost însă mai deștept, a fugit in Hawai unde a trait inca trei ani. Atat Ferdinand Marcos cat si Imelda au fost găsiți vinovați de numeroase crime (in special asasinate politice). Imelda a furat miliarde din bugetul tarii, o mica parte fiind recuperați de statul filipinez. Copiii lor sunt bine-merci in Filipine unde sunt chiar intrați in politica (unul este senator). Copiii lui Ceașca au murit sau trăiesc in sărăcie.

  4. Pentru cine a trait acele vremuri, intrebarile pertinente -sintetizate de autorul articolului- au relrvanta si prezinta interes iar raspunsurile date de autorul cartii starnesc curiozitatea de a le cunoaste!
    S-au spus si se spun multe despre acest personaj , la vremea lui, ramas in istorie ca malefic.
    In alta ordine de idei, nu poate fi uitata atitudinea demna a cuplului prezidential in fata asasinatului politic
    regizat de cei care preland puterea au generat ceea ce azi traim……

    • Intrebarile pertinente se pot adresa tuturor cazurilor de „sotii”, fie de fotbalisti, bogatasi (Melinda Gates), artisti (celebra Yoko Ono), politicieni (madam Clinton), doamne care-si pun la bataie nurii, mai mult sau mai putin atragatori, ajungind la stadiul de VIP.

  5. Se spune ca in spatele fiecarui barbat alcoolic, e o femeie puternica… Veti spune, pai cizmarul nu era alcoolic, nu, era doar drogat, drogat de putere. Si Elena ii administra zilnic acest drog.

    Existenta Elenei a avut si o anumita influenta pozitiva in mentalul colectiv, multi il urau mai putin pe Impuscat, considerind-o pe ea vinovata de toate relele., cumva au impartit ura poporului.

    In schimb am cunoscut-o de departe pe Zoe, lucram la acelasi institut, o persoana f draguta, f empatica, gata sa ajute. Imi amintesc de cazul unei colege care era grav bolnava, Zoe a facut tot posibilul sa-i procure niste medicamente deosebite, punindu-si in functiune reteaua ei privata de piloti, cunostinte, se spunea ca fara stirea parintilor.

  6. În România nu vom cunoaște niciodată adevărul. E greu să pătrunzi în miezul problemei. Mai ales când ai de-a face cu o „nucă tare”, dictatorială. Am terminat de curând romanul lui Jared Diamond, MOMENTE DECISIVE. Și m-am cutremurat cât de ușor se trece de la democrație la dictatură (Chile-1973, Pinochet și Indonezia-1965, Sukarno și Suharto) și frica m-a bântuit cu gândul la ce putea (și încă mai poate?) să facă un îmbuibat ca L. N. Dragnea. Că el asta-și dorea: puterea cu care să ne izoleze și să ne supună. Câțiva zeci de ani, ca mentorul Ceaușescu. Glonțul ne-a zburat pe lângă ureche. Dar poporul acesta puțin pregătit, uituc, majoritar l-ar fi urmat. Și noi, popor sărac, ca și chilienii sau indonezienii putem oricând să mușcăm din „momeala”.

    • nu asa functioneaza societatile civilizate. sa te rogi ca un ceausescu, iliescu, nastase, dragnea sau alti trogloditi asememenea sa nu te calce n picioare. de ce reusesc astia ? o pot face de unii singuri ? sau in complicitate cu justitia, armata si militia ? cind niste neica nimeni sint mituiti (din munca celor ce i platesc, asta i paradoxul) cu lefuri si privilegii sa slujeasca putoarea ce „distribuie” banul cetateanului ce l produce, se poate vorbi de un stat de drept ?

Dă-i un răspuns lui Lucian Nicolescu Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro