marți, octombrie 19, 2021

Jurnal de cărți

Repararea unei nedreptăți istorice

Mărturisesc că, înainte de a citi cartea Pogromul de la Iași datorată lui Radu Ioanid ( Editura Polirom, Iași, 2021), știam deja câte ceva despre acele zile cumplite nu doar din istoria unui oraș, a unei comunități, ci și a unei întregi națiuni. Zile consumate în ultima decadă a lunii iunie și primele 5-6 zile din iulie 1941. Zile pe care națiunea se cuvine să le cunoască, recunoască și asume ca atare, ca parte a istoriei sale, cu bune și rele, așa cum este ea,  și nu să caute tot felul de subterfugii spre a le minimaliza ori, chiar mai mult, a le ascunde, calificându-le laș drept  simple accidente.

 Citisem deja articole și cărți de istorie dedicate temei. În urmă cu vreo doi parcursesem romanul lui Lionel Duroy, Eugenia,  inspirat din celebrul Jurnal  al lui Sebastian, roman în care multe pagini detaliază cu lux de amănunte ceea ce s-a întâmplat în zilele acelea în capitala Moldovei, dar și demontează convingător mistificările lui Curzio Malaparte, la ale cărui „mărturii” face, la un moment dat, referire și Radu Ioanid. În noiembrie 2019 am văzut în sală, cu ocazia Festivalului de Teatru de la Pitești, spectacolul O lecție de bune maniere, producție a Teatrului Evreiesc de Stat, după o piesă de Jean-Claude Grümberg, în a  cărui dramaturgie regizorul Alexandru Berceanu și actrița Maia Morgenstern inseraseră o seamă fragmente de articole din presa antisemită românească din anii 30-40. Am revăzut spectacolul, difuzat online, lunile trecute, iar senzația de revoltă a fost la fel de puternică.

Am resimțit-o ca atare și acum, citind cartea lui Radu Ioanid.  Fiind permanent însoțit de întrebarea Cum a fost posibil?  Cum a fost posibil ca vreo 13-14 mii de oameni să moară doar fiindcă aveau vina de a aparține unei etnii? Cum a fost posibil ca la pogrom care i-a avut drept principali inspiratori și autori pe legionari și pe cuziști care concentrați în orașul de pe malul Bahluiului au dezvoltat acolo un puternic focar de  antisemitism  să devină parte activă autorități de prim rang ale Statului Român începând cu Mareșalul Antonescu? E adevărat, au existat- și cartea lui Radu Ioanid menționează asta, și încercări de salvare a evreilor nevinovați, încercări venite din partea unor reprezentanți ai populației românești majoritare, dar au existat și mari complicități care se impun recunoscute ca atare.  

A fost pogromul de la Iași o succesiune de fapte absolut întâmplătoare? Un simplu accident al Istoriei? Nici vorbă. Cele trei secvențe ale cărții – Pregătirile, Desfășurarea Pogormului, Trenurile morții –demontează fără putință de tăgadă mistificările pe această temă. Noian de documente de arhivă, documente cu antet, ștampilă și semnături, unele dintre ele aparținând unor personalități de prim rang din ierarhia vremii, consultate și citate în volum de Radu Ioanid demonstrează planificarea riguroasă. Încă din 20 iunie 1941 a început săparea de gropi, indiciu clar că cele două raiduri aeriene sovietice asupra Iașului, raiduri ce au provocat o psihoză antisemită, au avut doar rolul unor factori cu funcții agravante, speculate ca atare.

 Chiar înainte de iunie-august 1940, luni de foc în care România a pierdut o parte semnificativă din teritorii erau și sentimente, și o legislație antisemită clare. Care s-au manifestat în iunie 1941 atunci când numai 5, 6 % din populația țării mai era de etnie evreiască. E drept că în iunie 1941 aproape jumătate din populația Iașului aparținea etniei cu pricina și la fel de adevărat este și faptul că situația economică a acesteia era superioară celei a românilor.  Fapt speculat ca atare. Trenurile morții au fost puse l dispoziție, pregătite de angajați ai CFR-ului din ordine venite de sus, iar parcursul lor și atrocitățile comise au fost supravegheate, chiar comise de forțe militare care au acționat cu binecuvântarea unor înalți factori decizionali ai Statului român. E vorba despre fapte confirmate în declarații celor câteva procese penale prilejuite de atrocitățile fără seamăn din zilele în cauză.

În plus, așa cum bine observă în Prefață, Alexandru Florian „dacă cititorul obosit de prea multă informație și ancorat încă în mitologia falsificatoare de istorie, îl va privi încă cu mefiență pe istoric , poate trece la fasciculele de imagini. Acolo ăl așteaptă o mulțime de fotografii din acele zile. Iar o fotografie face cât o mie de cuvinte și vorbește în același timp rațiunii și emoționalului. Am convingerea că  fiecare dintre noi va găsi cel puțin o fotografie care  să-l capaciteze asupra acestei tragedii”.

Am privit, am cercetat cu luare-aminte, pe îndelete, fotografii surprinzând aspecte de pe străzile Iașului, fotografii făcute în zilele de 28-29 iunie 1941. Altele din timpul lungii opriri a unuia dintre cele două trenuri ale morții la Târgu Frumos. Oprire din cursul zilei de 1 iulie. Una dintre ele surprinzându-l în acțiune pe comisarul Ioan Botez. Lor li se alătură imagini din gara Săbăoani, din Roman, din Călărași, din Podu Iloaiei . Una dintre ele, din acest din urmă loc, surprinde supraviețuitori căutându-și rudele printre cadavre. Vreo două arată ofițeri sau soldați germani care au însoțit trenurile morții. Un fascicul aparte reproduce fotografii civile ale celor ce și-au pierdut viața în zilele Pogormului. Oameni, oameni ca noi, oameni de felurite vârste, trimiși deliberat la moarte. Tineri sau maturi. Oameni al căror destin tragic se cuvine, cum spuneam, cunoscut și recunoscut ca atare. Mistificarea, jumătățile de adevăr sunt încă o nedreptate care încă li se mai face. Nedreptate la a cărei reparare cheamă cartea lui Radu Ioanid.

Radu Ioanid- POGROMUL DE LA IAȘI; Editura Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România“Ellie Wiesel” ;  Editura Polirom, Iași, 2021

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Daca doriti o privire mai obiectiva asupra progromului de la Iasi, cititi va rog Jean Ancel si Ottmar Trasca. In niciun caz nu „indulcesc” progromul de la Iasi, dar merg la documente si sunt insotite de comentarii nesentimentale. Cartulia aparuta inainte de ’89 poate fi folosita doar pentru a vedea cat de departe se ajunge cu mistificarile.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

România, octombrie 2021 : eşec statal şi paralizie politică

Eşecul statal şi paralizia politică sunt semnele sub care stă România zilelor acestea.   Statul român se înfăţişează cetăţenilor acestei ţări  astfel cum...

Criză economică sau nu? Furtuna Perfectă necesară unui ”crash”

Semne de criză economică sunt tot timpul. Într-un sens, crize economice, mai mult sau mai puțin extinse, la nivel de ramură, la...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.