marți, decembrie 7, 2021

Jurnal de cărți

Un Hemingway necunoscut până acum

Dispunem deja de un număr însemnat de cărți care documentează, multe dintre ele cu lux de amănunte, amploarea operațiunilor puse la punct și desfășurate de Moscova în vederea influențării Occidentului în favoarea nu doar a puterii sovietice, ci și a comunismului în general. Cea mai consistentă rămâne cel de-al treilea volum, intitulat Complicii, al Istoriei mondiale a comunismului , scrierea monumentală a istoricului și gazetarului francez Thierry Wolton. Înființării și menținerii în viață, grație unor subvenții consistente, a partidelor comuniste care trebuiau, în schimb, să îndeplinească fără să crâcnească ordinele Kremlinului li se adăuga recrutarea unor intelectuali, scriitori precum și oameni de știință, al căror rol era acela de a depune cel mai adesea false mărturii despre felul în care Țara Sovietelor ajunsese să devină Raiul pe pământ. Cel mai adesea, respectivii erau invitați să efectueze lungi călătorii inițiatice, cu trasee bine stabilite de Intourist, călătorii ce ar fi putut reprezenta tot atât de multe ocazii spre a cunoaște imensele realizări sovietice, dar și pentru a cheltui sumele primite cu titlu de drepturi de autor ca urmare a traducerii și editării în tiraje imense a creațiilor lor. De același tratament a avut parte marele scriitor american Ernest Hemingway despre care atât NKVD-ul cât și Cominternul aveau informații detaliate că nutrește indubitabile simpatii de stânga și, mai ales, că este un antifascist notoriu.

Cât și cum au reușit URSS și serviciile  sale secrete să exploateze sentimentele antifasciste ale autorului romanului Pentru cine bat clopotele, a fost sau nu Hemingway un spion sovietic în toată regula ori s-a limitat a fi doar ceea ce astăzi s-ar numi un influencer, ce a urmat după ce acesta a semnat în ianuarie 1941 un angajament cu NKVD-ul? A devenit oare Hemingway, legendat drept ARGO,  de la un moment dat încolo, un agent dublu care a furnizat informații atât  serviciilor secrete  sovietice cât și FBI-ul și dacă da de ce ar fi făcut-o? Și-a trădat el țara? A fost sau nu un comunist în lege? Cum se explică sentimentele lui mai mult decât favorabile pentru regimul castrist de la Havana?  Cât și cum știa despre toate acestea FBI-ul ? Cum s-ar putea explica ceea ce unora li s-a părut a fi inexplicabila sinucidere a romancierului? Să fie vorba în luarea acestei decizii de a încheia tragic socotelile cu viața temerea că FBI ar ști și ar putea specula detalii neplăcute din istoricul relațiilor cu poliția secretă moscovită ori la mijloc sunt efectele unei sănătăți deteriorate și ale tratamentului cu șocuri electrice? Ce rol au jucat în biografia scriitorului întâlnirile cu Orlov, temutul șef al NKVD, ori cu ofițerul recrutor Golos?  Sunt doar o parte dintre întrebările la care încearcă să răspundă cartea lui Nicholas Reynolds Scriitor, marinar, soldat spion- Aventurile secrete ale lui Ernest Hemingway 1935-1961. Carte apărută în anul 2017 în SUA și în traducerea românească datorată lui Carmen Tauwinkl în anul 2021, în colecția Istorie a editurii bucureștene Humanitas.

Autorul cărții, cu un trecut de militar de carieră, fost ofițer în  Marina Americană, trecut apoi în serviciul CIA, doctor în istorie, astăzi profesor și având la activ 40 de ani petrecuți în slujba cercetării militare, reface parcursul și fascinant, și aventuros, și marcat de un indubitabil gust pentru aventură, și sinuos al scriitorului american. S-a slujit în acest scop de studiul atent, meticulos al arhivelor FBI, dar și al documentelor la care a avut acces aflate în arhivele sovietice. Le-a comparat în încercarea de a oferi o panoramă cât mai închegată îndeosebi a activității extra-literare a celui care a exclamat la un moment dat într-un titlu de carte Adio, arme!.

Nicholas Reynolds nu evită însă, atunci când este cazul, referințele la creația literară a lui Hemingway. Nici nu se putea ca lucurile să stea altminteri. Mai întâi fiindcă principala ambiție a scriitorului a fost aceea de a fi un cronicar literar de excepție al războiului, în al doilea rând pentru că atât acțiunile FBI cât și cele ale serviciilor secrete sovietice ce l-au avut în vedere pe eroul în cărți s-au fundamentat și pe o bună cunoaștere a acestor scrieri. Socotite, pe bună dreptate, simptomatice pentru convingerile ce i-au alimentat acțiunile. Cartea lui Nicholas Reynolds reface cu lux de amănunte și întotdeauna fundamentat pe documente principalele etape din viața lui Hemingway. Participarea lui de partea republicanilor la Războiul civil din Spania, criza de conștiință văzând felul în care au fost tratați cei ce au participat ca voluntari în Brigăzile internaționale, momentul critic al semnării angajamentului cu NKVD,  dorința și nerăbdarea de a vedea SUA luând parte activă la cel de-al Doilea Război Mondial,  felul în care Hemingway s-a pus în serviciul guvernuluii țării sale dorința de a vedea cu ochi proprii debarcarea aliaților  în Normandia, vizita la Paris,  ostilitatea față de Churchill și refuzul de a accepta zicerile acestuia referitoare la instaurarea Cortinei de fier, poziția lui Hemingway în ceea ce privește teroarea mccarthistă, aprobarea revoluției cubaneze, amploarea relațiilor cu Fidel Castro  care l-a reclamat drept ideolog informal, dezamăgirile niciodată limpede recunoscute, sfârșitul mai mult decât penibil.

Cronicarul de la London Review of Books, citat pe coperta a patra a ediției românești a cărții scria : „Reynolds caută printre umbre și găsește un Hemingway necunoscut până acum”. Indiscutabil, are dreptate.   

Nicholas Reynolds- SCRIITOR, MARINAR,SOLDAT,SPION –AVENTURILE SECRETE ALE LUI ERNEST HEMINGWAY -1935-1961; Traducerea: Carmen Tauwinkl; Colecția Istorie, Editura Humanitas, București, 2021

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Hemingway, a fost Hemingway, a incerca a-l incadra, a-l clasifica, a-l baga in cutiute birocratice este o operatie absurda, specifica unor birocrati care nu au inteles nimic din opera lui.

    Cica Hemingway, se afla la un bar, unde se pare ca a fost f des, si cineva povestea ca guvernatorul cutare e un mare excroc, Hemingway, ii arde un pumn respectivului, si zice da, o fi mare excroc, dar e prietenul meu.

    • Asta mi-a adus aminte de Camus:
      „Entre la justice et ma mère, je choisis ma mère.”

      Am dat o căutare automată după cuvântul „umanism”, dar nu apare în articol. Apar în schimb „NKVD” și „SUA”.

    • Cand importante personalitati culturale sunt purtate pe aripile mass-media spre idolatrie si, mai grav, transformate in repere morale, e important de a le cunoaste biografiile. Destul de des marii creatori nu sunt si niste exemple comportamentale de urmat intr-o viata obisnuita. Si, poate mai grav, prea multi si-au folosit talentul cautionand regimuri politice detestate- daca nu chiar totalitare- de toate extremele. Facute constient sau doar in postura de „idioti utili”, acestea din urma le-au valorificat din plin in favoarea lor. Iar o lista cu numele lor ar umple pagini intregi.

Dă-i un răspuns lui neamtu tiganu Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Noi, chinezii

            Cu mulți ani în urmă am fost surprins să aflu că, în limba română (ba chiar în cea veche) există un...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro