marți, octombrie 19, 2021

Jurnal de festivaluri (9)

Realitatea românească

“Cinci povești scurte inspirate din realități contemporane online și offline, cinci perspective diferite asupra spațiului românesc actual, două experiențe complementare de vizionare, un portret contrastant al mentalităților românești și nu numai, schițat cu o luciditate incisivă și nerecomandat patrioților înfocați de pretutindeni”.

În felul reprodus mai sus a fost prezentat pe site-ul celei de-a treizecea ediții a Festivalului Național de Teatru spectacolul Live, inspirat din scrierea lui Thomas Perle, aflat în repertoriul de dată recentă al Secției germane din structura Teatrului Național Radu Stanca din Sibiu. Unul dintre spectacolele pe care respectiva manifestare de cultură teatrală l-a reținut în vederea ilustrării secțiunii intitulatăe cam pretențios și cu o complet neacoperită în realitate intenție de teoretizare Esteticile pandemiei.

Live, asemenea tuturor celorlaltor producții din secțiunea cu pricină, reflectă dorința, dar și necesitatea resimțite acut de teatru de a se adapta nefirescului impus vieții noastre zilnice de ceea ce în limbaj de factură politico-administrativă s-au numit și, din păcate, continuă să se numească stare de urgență  ori stare de alertă. Sau lockdown. Indiferent dacă acesta este declarat sau nerecunoscut ca atare de autorități.  

Mai concret. Începând din a doua jumătate a lunii martie a anului 2020 sălile de teatru au devenit, practic, spațiu interzis. Acesta a fost și continuă să fie prețul pe care arta teatrului și cei care o iubesc trebuie să îl plătească celui denumit în limbaj medical Sars Cov 2. Sau, mai exact spus, unul dintre prețuri.

Teatrul, dar și artiștii fiind, cum bine spunea Shakespeare, cronică vie și prescurtată a vremurilor nu puteau rămâne indiferenți la asta. Nu se puteau mulțumi doar cu recursul la arhive mai bine sau mai puțin bine păstrate, la rememorarea nostalgică a spectacolelor de patrimoniu (ubi sunt ?), la transmiterea lor online. Poate însuși faptul că online-ul a invadat mai abitir decât odinioară, în vremuri de pace sau de normalitate, timpul vieții noastre- muncim online, comunicăm online, învățăm online, ne aprovizionăm online, după cum se vede chiar din spectacolul despre care încerc să dau seama în rândurile acestea, ne îndrăgostim online sau ne iluzionăm cu aceasta,  ce mai tura vura ne-am încredințat aproape întreaga noastră existență internetului, le-a dat oamenilor de teatru ideea de a concepe spectacole în care să fie vorba exact despre felul în care trăim noua realitate.

Cred că de aici a pornit regizorul Bobi Pricop atunci când a realizat spectacolul intitulat Live  cu excelenții actori ai Secției germane a Teatrului Național Radu Stanca din Sibiu. Spectacol care se slujește de  textul lui Thomas Perle și care izbutește o necruțătoare dar și binevenită incizie în mentalitatea românească, în existența noastră cotidiană desfășurată aici ori pe alte meleaguri, în felul în care suntem percepuți noi, românii, acolo unde, din felurite motive, am plecat cu speranța de mai bine.

La o adică, Live  nu este nici teatru, nici film sau este câte puțin din ambele. Indubitabil, regizorul de teatru care este Bobi Pricop a simțit acut, cred că și dureros asta, și poate tocmai de aceea s-a gândit ca cele cinci secvențe ce reprezintă esența spectacolului să fie legate unele de altele prin interstiții menite să evoce lumea teatrului. Vedem regizori tehnici, mânuitori de decor, actori agitându-se și pregătind noua poveste. Totul asezonat cu muzica anume creată de Eduard Gabia.

Prima secvență vorbește despre violența împotriva copiilor. Despre influențele nocive pe care comportamentul violent al părinților le au asupra acestora, Împărtășim cu toții revolta femeii ce istorisește un astfel de caz numai că solidaritatea noastră, a românilor verzi, se disipează în clipa în care dobândim certitudinea că femeia despre care aflasem deja că are o fiică pe care o cheamă Tünde, vorbește cu propria mamă în limba maghiară. Indiciu clar că nu suntem chiar foarte pregătiți să înțelegem sensul real al cuvântului alteritate.

Începând cu a doua secvență, cea a interviului de angajare, își face intrarea în scenă laptopul nostru cel de toate zilele.  Prin intermedediul lui căutarea unui job nou, care necesită calificare superioară și pe care candidatul o are, atâta doar că el este un expat și, în plus, unui de mâna a doua se transformă într-o ședință de psihanaliză în toată legea.

Tot prin intermediul laptopului o mamă primește o veste proastă, Fiul ei, plecat la muncă în străinătate, a suferit un accident. Este internat în spital numai că asigurarea lui medicală nu acoperă în totalitate costurile îngrijirilor. Este nevoie de bani în plus pe care femeia ar trebui să îi trimită în regim de maximă urgență. Este oare vestea reală sau încă o încercare de extorcare pe metoda accidentul ?

În a patra secvență, un El și o Ea de abia ieșiți din adolescență ajung să se cunoască online. Conversează în acest fel unul cu altul, relația dintre ei se adâncește, progresează, aproape că trăiesc unul cu altul, numai că în momentul final vedem că El îi cântă Ei un tandru cântec de noapte bună tot în fața laptopului.

Și, în fine, într-o publicație occidentală creditată a fi serioasă apare știrea că undeva, în România niște preoți gay au ocupații necurate și promit exorcizarea păcatelor. Unde se află locul cu pricina ? Nu știe nimeni. Este știrea adevărată ori este vorba de un fake news în toată legea ? O investigație pe această temă eșuează fiindcă, între altele, se lovește și de proverbiala prudență a românilor. Ei aud, vorbesc despre una, despre alta, însă atunci când se îngroașă gluma nu prea vor să se bage în ciorba altora.

Spectacolul acesta hibrid, nici de teatru, nici de film, dar și de teatru și de film deopotrivă, spectacolul acesta à mi chemin dintre realitate și ficțiune a fost realizat de Bobi Pricop în foarte bune condiții tehnice. Fără compromisuri. Se cuvin, așadar, lăudate contribuțiile lui Mihai Popa (director de imagine, sunetist și autorul montajului), Dan Basu (video design), Emőke Boldizsár (costume), Ovidiu Coca (operator montaj live). Dar mai ales se impun apreciate evoluțiile actorilor Johanna Adam, Yannick Becker, Emőke Boldizsár, Daniel Bucher, Anca Cipariu, Fabiola Petri, Daniel Plier și Valentin Späth.

Teatrul Național “Radu Stanca” din Sibiu

LIVE de Thomas Perle

Regia și spațiul scenic: Bobi Pricop

Cu: Johanna Adam, Yannick Becker, Emőke Boldizsár, Daniel Bucher, Anca Cipariu, Fabiola Petri, Daniel Plier, Valentin Späth / Ali Deac

Regia și spațiul scenic: Bobi Pricop

Muzică originală: Eduard Gabia

Director de imagine, sunet și montaj: Mihai Popa

Video Design: Dan Basu

Costumele: Emőke Boldizsár

Operator montaj live: Ovidiu Coca

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Va ieși sau nu Polonia din Uniunea Europeană? Ultima decizie a Tribunalul Constituțional din Polonia reanimă această dezbatere

,,Nu există o tiranie mai crudă decât cea care se exercită la umbra legilor și cu culorile dreptății” Montesquieu

Cum tac universitățile din România despre vaccinare

Vaccinarea anti-COVID reduce de ~5 ori riscul de a transmite boala și de ~10 ori riscul de simptome grave sau de deces....

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.