sâmbătă, aprilie 17, 2021

Jurnal de premiere

Oare când va veni  momentul în care Radu Afrim va face film ?

O știm  demult, de sute de ani bune. Ne-a spus-o Shakespeare și ne-o  reamintește periodic George Banu, cel mai recent făcând-o în cartea Teatru și viață pe Scena lumii, apărută cu două sau trei săptămâni în urmă la editura ieșeană Polirom. Suntem cu toții actori pe scena lumii sau lumea e o scenă și toți oamenii actori. Spuneți cum doriți sau cum vă place. Marea problemă e că de mai bine de un an, lumea a devenit dacă nu nebună, în orice caz insuportabilă, că noi, actorii aceștia fără diplome, am ajuns să ne suportăm cu din ce în ce mai mare dificultate pe noi înșine, că inima și alte preparate din carne din care ne este alcătuită ființa sunt puse la încercare, agresate, supuse la felurite și dificile probe de rezistență de o blestemată pandemie. Care se joacă bezmetic cu noi, câteodată mimând că ar fi cedat, că ar fi fost învinsă pentru ca apoi să revină dureros și chiar și tragic în forță.

Tocmai în zilele în care citeam sus-menționata carte a lui George Banu am avut ocazia să văd nu, nu pe scenă, ci grație unei înregistrări video de foarte bună calitate datorată profesioniștilor de la TVR Craiova, înregistrare primită prin amabilitatea unui prieten, unul dintre cele mai noi spectacole purtând inconfundabila semnătură a regizorului Radu Afrim. Am urmărit-o- stranie, nedorită coincidență !- chiar în ziua în care se împlinea un an de la instituirea stării de urgență și cu doar câteva ore înainte de a afla că orașul Craiova, acolo unde se petrec multe dintre faptele despre care dă seama scenariul poetico-dramatic scris de Dan Coman, a intrat din nou în așa-numitul ‘’scenariu roșu’’. Fapt ce a dus și la o nouă suspendare a activității Teatrului Național Marin Sorescu, producătorul spectacolului Inimă și alte preparate din carne. A cărui premieră a avu loc în toamnă și pe care îmi asum responsabilitatea de a-l socoti cea mai complexă, mai pregnantă și mai emoționantă mărturie teatrală pe care am văzut-o până astăzi despre noi în vremuri de pandemie.

Spectacolul dă seama despre cum am început și continuăm să nu mai fim ființe sociale, despre cum ne refugiem în iubiri care, foarte adesea, nu mai sunt decât compulsive acte sexuale  (apar câteva cupluri în montare care deapănă  astfel de istorii personale), despre cum ne frângem neputincioși și nevrotici mâinile, asemenea Mariei, învățătoarea tarată psihic, în vârstă de 37 de ani, rămasă infantilă, ce ne împărtășește fragmente din propria ei viață. Viața marcată nu numai de un retard mintal, ci și de intervenția brutal, fals salvatoare a părinților. Spectacolul vorbește și despre cum ne căutăm salvarea în aventuri de două parale, asemenea lui Paul, pretins sau poate chiar adevărat profesor de Științe socio-umane, ajuns la starea de vagabond în lege, despre cum am devenit  culegători de sparanghel pe meleaguri străine, așa cum i s-a întâmplat olteanului Bogdan care face incredibile eforturi spre a se prezenta drept ființa fericită pentru ca, aproape de final, să izbucnească cutremurător în lacrimi. Da, sunt în acest spectacol regizat de Radu Afrim tranșe de viață, nu naturaliste, însă dure. Și poetice, și terifiante.

Inimă și alre preparate din carne începe în cel mai tradițional mod cu putință. Un fluture uriaș interpretat/ sugerat dansat de Flavia Giurgiu se insinuează în avanscenă, privește câteva secunde nedumerit cortina pentru ca mai apoi să o îndepărteze și să ne reveleze un  spațiu imens, aproape semi-gol. Pe care scenografa Irina Moscu a instalat doar câteva scaune, o canapea sau două, o saltea. Este, probabil, cel mai simplu, mai economicos decor dintr-un spectacol  creat vreodată de Radu Afrim. Ceea ce nu înseamnă nicidecum că regizorul nu ar fi generos și eficient atunci când vine vorba despre imagine și retorica acesteia.

Radu Afrim recurge la ample secvențe filmate. În prima, îl vedem pe cel numit Claudiu (interpretat de Claudiu Mihail- și recunoaștem astfel un mai vechi obicei al directorului de scenă de a numi personajele din spectacolele sale precum se cheamă aievea, în cartea de identitate, interpreții) făcând provizii. Așa cum am făcut cu toții, bezmetici, la începutul pandemiei, în martie 2020.  Am făcut-o stând la coadă, așa cum o făceam pe vremuri. Era probabil semnul că virusul înseamnă o alltfel de cortină de fier, că așa cum scrie George Banu în cartea mai sus citată. ‘’Virusul reconstituie cotidianul comunist’’ Ori ‘’ de la comunism la virus, eterna reîntoarcere’’.

Un cărucior mare, din acelea de care te poți sluji contra unei monede de 50 de bani la orice hypermarket, umplut până la refuz cu suluri de hârtie igienică este purtat, împins pe străzile Craiovei. Prin zone centrale, istorice ușor recognoscibile, dar și prin altele cel puțin mie necunoscute, Radu Afrim dezvăluindu-se, așa cum a mai făcut-o în Suntrack, spectacol montat acum câțiva ani la Teatrul Maria Filotti din Brăila, drept un infailibil detector de case vechi, cu istorie anonimă. De spații. Spații relevante, spații cu memorie. Locuri de memorie, cum ar fi spus, pesemne, Pierre Nora. Locuri precum acelea din Pasărea Retro sau din Grand Hotel Pasărea Retro, montări realizate cu actorii Companiei Tompa Miklós ai Teatrului Național din Târgu Mureș .

Impresia inițială a fost aceea că voi vedea mai degrabă un teleplay  decât un spectacol de teatru, numai că, mai apoi, actorii ce și-au așteptat rândul pe scaune ne spun povestea personajelor ce le-au fost încredințate. Foarte adesea o fac (desigur) live, povestea lor fiind completată de inserturi video cu care cu toții “dialoghează” impecabil.  Oamenii din Inimă și alte preparate din carne mimează veselia, energia, fac sex, sălbatic, compulsiv, cântă, dansează (Afrim nu renunță în ruptul capului la formula consacrată a show-ului). Aflăm cum au trecut și cum mai trec prin pandemie Maria (excepțională evoluția Ralucăi Păun), Codruța (bună și în momentele de actorie Flavia Giurgiu), Paul (măsurat grotesc/ridicol felul în care își construiește personajul Vlad Udrescu), Radu (sobru, interiorizat, cu un remarcabil simț al măsurii mi s-a părut a fi evoluția lui Alexandru Calangiu), Andrada (Romanița Ionescu, cea căreia îi revine misiunea de a pregăti finalul defel încurajator al spectacolului), Ema (Petronela Zurba), Alexandra (Costinela Ungureanu), Claudiu ( de apreciat în toate ipostazele Claudiu Mihail), Bogdan (Cătălin-Mihai Miculeasa merită toate aplauzele noastre, tânărul actor aflându-se într-un progres vizibil), Dana ( o interpretează cu bune accente Ioana-Florentina Manciu  pe care mă bucur că am regăsit-o în notabilă formă artistică), Corina (Ramona Drăgulescu), Darius (jucat de Ștefan Cepoi, într-o ipostază cu totul nouă, cel puțin  pentru mine),  Silvicanul (Alexandru Mihai Purcaru), Tatăl Mariei (Sorin Gruia  desenează un fost milițian, răgușit, rămas  aproape în totalitate fără voce ceea ce nu înseamnă că insul în chestiune nu ar ști să învârtă pe mai departe lucrurile),Mama Mariei (foarte bună Geni Macsim), Șamanița (Minela Popa), Mălina (Corina Oprea), Administorul (Florin Chirea).

Am încheiat întâlnirea cu spectacolul lui Radu Afrim (mediată de un ecran de laptop) cu o întrebare. Când va veni momentul în care va face film Radu Afrim ? Dar și cu certitudinea că Teatrul Național Marin Sorescu a dobândit un nou spectacol demn de toată stima.

Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova

INIMĂ ȘI ALTE PREPARATE DIN CARNE de Dan Coman

Regia artistică, video și univers sonor: Radu Afrim

Scenografie: Irina Moscu

Sound design: Mihai Dobre

Asistent regie: Claudia Gorun

Regia tehnică: Sorin Gruia

Mișcare scenică: Flavia Giurgiu

Foto: Albert Dobrin

Distribuţia:

Maria și alte personaje – Raluca Păun

Fluture/Codruța și alte personaje – Flavia Giurgiu

Paul și alte personaje – Vlad Udrescu

Radu și alte personaje– Alex Calangiu

Andrada și alte personaje– Romanița Ionescu

Ema și alte personaje – Petronela Zurba

Alexandra și alte personaje– Costinela Ungureanu

Claudiu și alte personaje – Claudiu Mihail

Bogdan și alte personaje – Cătălin-Mihai Miculeasa

Dana și alte personaje – Ioana Florentina Manciu

Darius și alte personaje – Stefan Cepoi

Corina și alte personaje –Ramona Drăgulescu

Mama Mariei și alte personaje – Geni Macsim

Silvicanul/Blondul și alte personaje – Alexandru Mihai Purcaru

Tatăl Mariei – Sorin Gruia

Șamanița – Minela Popa

Mălina și alte personaje – Corina Oprea  

Administratorul – Florin Chirea

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Ucraina – trei capcane serioase şi dilema soluţiei NATO

Agenda publică la nivel global este din ce în ce mai ocupată de mobilizarea trupelor ruse la graniţa cu Ucraina, de cererea...

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro