marți, februarie 18, 2025

Jurnal de spectator

Oameni condamnați la frig și izolare

Văd în formula online și la mai bine de un an de la data premierei unul dintre spectacolele realizate în timp de pandemie de regizorul Radu Afrim. Cel cu Orașul cu fete sărace, montat în așa-numita sală La Cub a Naționalului ieșean. Un spațiu în care regizorul a pus în scenă unul dintre primele lui spectacole realizate în Teatrul din Capitala Moldovei (2011), cel cu Dawn Way. Afrim revine de atunci la Iași nu doar cu o remarcabilă consecvență, ci și cu rezultate, cum se spune, avantajoase și pentru instituție, și pentru propria lui fișă de creație. Naționalul ieșean, cel bucureștean, cel de la Craiova și, desigur,Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe fiind locurile unde se simte în ultima vreme cel mai bine regizorul. Așa cum se simțea odinioară la Piatra Neamț, la Brăila, la Odeon sau la Naționalul timișorean.

Util de reamintit, cred, că premiera spectacolului a avut loc în vreme de lockdown , iar acest detaliu și-a pus amprenta asupra lui nu doar prin faptul că primele lui întâlniri cu publicul s-au petrecut prin intermediul camerelor de filmat cu mare artă mânuite de o admirabilă echipă de profesioniști care, sub atenta îndrumare a lui Radu Afrim au știut să valoreze fiecare detaliu al remarcabilei scenografii semnate de Cosmin Florea .

Se insistă așa cum trebuie și atât cât trebuie nu doar asupra ușii/ ferestrei cu rafinament evidențiată de ecleraj, ușă în care își  face prima lui apariție herculeanul, puternicul, însă și atât de vulnerabilul Marinică, ci și asupra florilor de gheață, a sobei veșnic fumegânde, a lămpilor, a ceștilor, a paturilor, a paltoanelor, a rochiilor, a cămășilor albe de vestale ale fetelor adăpostite în azilul Mamocicăi. Ca să nu mai vorbesc despre amestecul dintre Noaptea de Înviere și Baia Turcească. Pesemne, o trimitere la alternanța dintre sacru și păgân.

Aparatul de filmat a poposit așa cum se cuvenea și asupra mișcării personajelor în care un apogeu îl reprezintă atent reglatul dans al șoldurilor (o amplificare/imitare grotesc-tristă  a mersului Savetei), un episod  ce spune multe despre mecanizarea vieții celor condamnați la frig și izolare. Mecanizare și izolare la care am fost cu toții supuși în vreme de lockdown. În fond, nu am fost cu toții, asemenea fetelor din scrierile lui Radu Tudoran și din spectacolul lui Radu Afrim, și săraci sufletește, și singuri, și vulnerabili în acel timp de lockdown, chiar dacă l-am trăit într-o altă vreme și în cu totul alt spațiu decât neprecizatul oraș situat între Prut și Nistru, în care se consumă povestea/poveștile găsită (e) în volumul de debut al lui Radu Tudoran ? Povești ce au reprezentat materia primă a scenariului dramatic întocmit de Radu Afrim și de componenții distribuției spectacolului, distribuție în care s-au amestecat nume de multă validate artisticește ale Teatrului Național “Vasile Alecsandri” din Iași și studente de la Universitatea de Arte “George Enescu”. E vorba despre Diana Vieru, Ioana Buta, Maria Lucaci, Diana Amitroaie, Ioana Aciobăniței).

Temele claustrării și a condamnării la o viață-moarte în care fiecare zi seamănă cu alta, în care frigul și vinderea trupurilor, aceasta din urmă atent vegheată, uneori chiar alinată de Mamocica, privite ca certitudini unice și repetitive fiind cele pe care e construit atent spectacolul. Văzând toate acestea nu pot decât să mă întreb cum Dumnezeu a putut fi scenografia lui Cosmin Florea ignorată de juriul de nominalizări la Gala premiilor UNITER, Gală aferentă anului 2020 ? La fel cum mă întreb cum s-a putut trece cu atâta indiferență asupra sfâșietoarei evoluții a Adei Lupu, distribuită în rolul Murei. Excelentă în monologuri, dar și în secvența devorării în lacrimi a plăcintei cu mere aduse de subofițerul care recurge fals-timid la strategeme spre a poseda corpul Murei/Saftei.

Firește, dimensiuneavizuală reprezintă un prim  atu al montării. Însă la fel de importantă mi se pare componenta sonoră a spectacolului. Un continuum sonor și monoton, și variabil ( la fel ca în spectacolul cu Năpasta de la TNB), făcut să fie astfel grație îngemănării dintre cântecele interpretate vocal și cu acompaniament de pian de Diana Roman, titulara rolului Dăruța (cea căreia i se datorează și aranjamentul vocal și pregătirea muzicală), de Diana Vieru, interpreta Marusiei, fiica unor vânzători de pește,  ca și de toate celelalte componente ale distribuției. Care fie că au, fie că nu au nume conferă consistență melanjului dintre solistic și coral din care e zămislit spectacolul.

Sigur, se cuvin evidențiate evoluțiile cu mare grijă metronomizate ale actorilor cu experiență. E vorba despre Pușa Darie foarte bună în Mamocica, despre Cosmin Maxim evoluând fără nici cea mai mică exagerare în rolul atât de ambiguului Marinică, amestec de forță și de vulnerabilitate, despre Dumitru Năstrușnicu (și rezervat, și violent în rolul subofițerului) și despre Ionuț Cornilă, chiriașul cu funcții de observator și delegat al autorului. Treceri episodice prin scenă au Radu Homiceanu și Dumitru Georgescu.

E adevărat, la un moment dat, mai ales în partea finală a reprezentației intervine un anume dezechilibru. Spectacolul a intrat, pesemne, în prelungiri la care, cred, că s-ar putea renunța fără probleme.

Teatrul Național Vasile Alecsandri  din Iași

ORAȘUL CU FETE SĂRACE

scenariu după nuvelele lui Radu Tudoran

Regie, scenariu și univers sonor: Radu Afrim

Scenografie: Cosmin Florea

Aranjament vocal, pregătire muzicală, pian: Diana Roman

Asistent de regie: Alexandra Vieru

Cu:

Ada Lupu

Pușa Darie

Cosmin Maxim

Ionuț Cornilă

Dumitru Năstrușnicu

Diana Roman

Diana Vieru

Mălina Lazăr

Ioana Buta

Iuliana Budeanu

Mara Lucaci

Diana Amitroaie

Ioana Aciobăniței

Dumitru Georgescu

Radu Homiceanu

Florentin Hrițcu

Costică Baciu

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro