joi, octombrie 28, 2021

Jurnal de spectator

Oameni condamnați la frig și izolare

Văd în formula online și la mai bine de un an de la data premierei unul dintre spectacolele realizate în timp de pandemie de regizorul Radu Afrim. Cel cu Orașul cu fete sărace, montat în așa-numita sală La Cub a Naționalului ieșean. Un spațiu în care regizorul a pus în scenă unul dintre primele lui spectacole realizate în Teatrul din Capitala Moldovei (2011), cel cu Dawn Way. Afrim revine de atunci la Iași nu doar cu o remarcabilă consecvență, ci și cu rezultate, cum se spune, avantajoase și pentru instituție, și pentru propria lui fișă de creație. Naționalul ieșean, cel bucureștean, cel de la Craiova și, desigur,Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe fiind locurile unde se simte în ultima vreme cel mai bine regizorul. Așa cum se simțea odinioară la Piatra Neamț, la Brăila, la Odeon sau la Naționalul timișorean.

Util de reamintit, cred, că premiera spectacolului a avut loc în vreme de lockdown , iar acest detaliu și-a pus amprenta asupra lui nu doar prin faptul că primele lui întâlniri cu publicul s-au petrecut prin intermediul camerelor de filmat cu mare artă mânuite de o admirabilă echipă de profesioniști care, sub atenta îndrumare a lui Radu Afrim au știut să valoreze fiecare detaliu al remarcabilei scenografii semnate de Cosmin Florea .

Se insistă așa cum trebuie și atât cât trebuie nu doar asupra ușii/ ferestrei cu rafinament evidențiată de ecleraj, ușă în care își  face prima lui apariție herculeanul, puternicul, însă și atât de vulnerabilul Marinică, ci și asupra florilor de gheață, a sobei veșnic fumegânde, a lămpilor, a ceștilor, a paturilor, a paltoanelor, a rochiilor, a cămășilor albe de vestale ale fetelor adăpostite în azilul Mamocicăi. Ca să nu mai vorbesc despre amestecul dintre Noaptea de Înviere și Baia Turcească. Pesemne, o trimitere la alternanța dintre sacru și păgân.

Aparatul de filmat a poposit așa cum se cuvenea și asupra mișcării personajelor în care un apogeu îl reprezintă atent reglatul dans al șoldurilor (o amplificare/imitare grotesc-tristă  a mersului Savetei), un episod  ce spune multe despre mecanizarea vieții celor condamnați la frig și izolare. Mecanizare și izolare la care am fost cu toții supuși în vreme de lockdown. În fond, nu am fost cu toții, asemenea fetelor din scrierile lui Radu Tudoran și din spectacolul lui Radu Afrim, și săraci sufletește, și singuri, și vulnerabili în acel timp de lockdown, chiar dacă l-am trăit într-o altă vreme și în cu totul alt spațiu decât neprecizatul oraș situat între Prut și Nistru, în care se consumă povestea/poveștile găsită (e) în volumul de debut al lui Radu Tudoran ? Povești ce au reprezentat materia primă a scenariului dramatic întocmit de Radu Afrim și de componenții distribuției spectacolului, distribuție în care s-au amestecat nume de multă validate artisticește ale Teatrului Național “Vasile Alecsandri” din Iași și studente de la Universitatea de Arte “George Enescu”. E vorba despre Diana Vieru, Ioana Buta, Maria Lucaci, Diana Amitroaie, Ioana Aciobăniței).

Temele claustrării și a condamnării la o viață-moarte în care fiecare zi seamănă cu alta, în care frigul și vinderea trupurilor, aceasta din urmă atent vegheată, uneori chiar alinată de Mamocica, privite ca certitudini unice și repetitive fiind cele pe care e construit atent spectacolul. Văzând toate acestea nu pot decât să mă întreb cum Dumnezeu a putut fi scenografia lui Cosmin Florea ignorată de juriul de nominalizări la Gala premiilor UNITER, Gală aferentă anului 2020 ? La fel cum mă întreb cum s-a putut trece cu atâta indiferență asupra sfâșietoarei evoluții a Adei Lupu, distribuită în rolul Murei. Excelentă în monologuri, dar și în secvența devorării în lacrimi a plăcintei cu mere aduse de subofițerul care recurge fals-timid la strategeme spre a poseda corpul Murei/Saftei.

Firește, dimensiuneavizuală reprezintă un prim  atu al montării. Însă la fel de importantă mi se pare componenta sonoră a spectacolului. Un continuum sonor și monoton, și variabil ( la fel ca în spectacolul cu Năpasta de la TNB), făcut să fie astfel grație îngemănării dintre cântecele interpretate vocal și cu acompaniament de pian de Diana Roman, titulara rolului Dăruța (cea căreia i se datorează și aranjamentul vocal și pregătirea muzicală), de Diana Vieru, interpreta Marusiei, fiica unor vânzători de pește,  ca și de toate celelalte componente ale distribuției. Care fie că au, fie că nu au nume conferă consistență melanjului dintre solistic și coral din care e zămislit spectacolul.

Sigur, se cuvin evidențiate evoluțiile cu mare grijă metronomizate ale actorilor cu experiență. E vorba despre Pușa Darie foarte bună în Mamocica, despre Cosmin Maxim evoluând fără nici cea mai mică exagerare în rolul atât de ambiguului Marinică, amestec de forță și de vulnerabilitate, despre Dumitru Năstrușnicu (și rezervat, și violent în rolul subofițerului) și despre Ionuț Cornilă, chiriașul cu funcții de observator și delegat al autorului. Treceri episodice prin scenă au Radu Homiceanu și Dumitru Georgescu.

E adevărat, la un moment dat, mai ales în partea finală a reprezentației intervine un anume dezechilibru. Spectacolul a intrat, pesemne, în prelungiri la care, cred, că s-ar putea renunța fără probleme.

Teatrul Național Vasile Alecsandri  din Iași

ORAȘUL CU FETE SĂRACE

scenariu după nuvelele lui Radu Tudoran

Regie, scenariu și univers sonor: Radu Afrim

Scenografie: Cosmin Florea

Aranjament vocal, pregătire muzicală, pian: Diana Roman

Asistent de regie: Alexandra Vieru

Cu:

Ada Lupu

Pușa Darie

Cosmin Maxim

Ionuț Cornilă

Dumitru Năstrușnicu

Diana Roman

Diana Vieru

Mălina Lazăr

Ioana Buta

Iuliana Budeanu

Mara Lucaci

Diana Amitroaie

Ioana Aciobăniței

Dumitru Georgescu

Radu Homiceanu

Florentin Hrițcu

Costică Baciu

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Agenda ,,verde”, Europa și gazul rusesc: cronica unei crize energetice anunțate

            Dacă la sfârșitul verii s-a vorbit despre o situație tensionată, acum se vorbește deschis despre o criză energetică. Prețurile la petrol,...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.