miercuri, aprilie 21, 2021

Jurnaliști sub jurământ de onestitate

Este al doilea an consecutiv când tinerii jurnaliști absolvenți ai Secției de Jurnalistică a Universității de Vest din Timișoara depun un jurământ de onestitate convenit în 2012 de profesori și studenți. El sună așa:“Jur ca în activitatea de jurnalist să fiu corect, să spun adevărul, să fiu de partea dreptăţii. Să acţionez spre binele publicului şi să nu induc în eroare. Jur să apăr democraţia şi dreptul la informare al cetăţenilor. Aşa să-mi ajute Dumnezeu”. Deși participarea la festivitatea de jurământ nu este obligatorie, absolvenții care acceptă simt o anumită emoție a intrării într-o profesie cu exigențe morale comparabile celor din alte meserii liberale ca medicina, profesoratul sau avocatura. Întrebați de reporterii locali aflați deja ”în pită”, absolvenții au comparat jurământul ”de onestitate” cu Jurământul lui Hypocrat la care au de meditat doctorii.

La facultățile de jurnalism se învață etică, deontologie profesională, legislația presei. Se analizează coduri deontologice, se învață normele de conduită, se fac studii de caz, se exemplifică la disciplinele specializate tehnicile de manipulare prin text, imagine, sunet. S-ar putea crede că tinerii jurnaliști ies blindați din facultate, pregătiți să înfrunte bicisnicia patronilor gata să abuzeze de poziția lor pentru a cere încălcarea normelor și a conștiinței, să se opună cenzurii șefilor, să își apere conștiința, libertatea de exprimare și libertatea presei în general. Nu este deloc așa. Cei care au șansa să profeseze – adică maxim 30% după statisticile facultăților – aterizează în societate pe un teren accidentat. Dificultatea de a-și găsi un job în domeniu îi face din start prudenți. Nu vor neglija de la început comenzile șefilor, chiar dacă ele ar cădea pe lângă normele etice. Apoi vor avea de observat un oportunism extins peste tot, un fel de obediență aducătoare de pace la locul de muncă. Și, cel mai grav, vor vedea, comparând rapoartele de audiență ale televiziunilor, posturilor de radio și traficul de pe Internet, că publicul preferă știrile de senzație, mondenitățile, divertismentul de toată mâna și este dispus să se uite, în număr apreciabil, în gura unor pseudo-jurnaliști angajați în războaiele politico-economice ale mogulilor care îi plătesc. Deutsche Welle consemna recent sub semnătura lui Petre N.Iancu ce pățesc jurnaliștii incomozi, cei critici față de puterea politică: Jurnaliştilor insuficient de docili li se vandalizează imaginea publică. Li se exagerează posibile scăpări. Li se inventează altele. Li se atribuie în continuare, inclusiv în wikipedia, ori publicaţii precum Cotidianul şi Caţavencii biografii, declaraţii, nume, cariere, ori idei parţial sau integral fictive”. Toate acestea sunt menite să înmoaie coloana și să inhibe curajul de care orice jurnalist are nevoie în carieră.

E greu de spus dacă prezența studenților timișoreni la depunerea jurământului este relevantă sau nu pentru felul cum își văd tinerii viitorul în jurnalism. Din promoția 2012 au venit 20 din cei 60 de absolvenți, anul acesta tot 20 din cei 55 de absolvenți s-au prezentat la ceremonie. Procentul arată că numai o treime consideră important să își asume textul jurământului de onestitate. Interviurile dezvăluie un gen de pragmatism tipic pentru o bună parte a generației tinere: fără complicații, fără chestii sofisticate, de ordin spiritual, moral etc. Adaptarea și acomodarea par mai profitabile. Cei care au depus jurământul cred însă că în meseria asta este nevoie de caracter și de rezistență morală. Onestitatea ține de igiena lăuntrică, dar și de igiena profesiei. Ea apără demintatea unei meserii care se devalorizează văzând cu ochii, în vreme ce, paradoxal, este tot mai necesară oamenilor amețiți de nebuloasa informatică. H. R. Knickerbocker spune că ”ori de câte ori găsiţi sute şi mii de oameni sănătoşi la minte care încearcă să iasă de undeva, în timp ce câţiva nebuni încearcă să intre, este sigur că aceştia din urmă sunt reporteri”. Este în felul său un elogiu adus gazetăriei curajoase, nebuniei jurnaliștilor de a-și risca viața pentru a aduce informații, un elogiu al jurnalismului dedicat cetății.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta

Rezumatul în 10 puncte: Pentru a mai putea conduce lumea și în secolul XXI, SUA trebuie să câștige...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Deocamdată avem două stele la impactul cu Europa. Și o intrebare de la Bruxelles: Voi nu aveți nicio ambiție?

Printr-o ciudată potrivire, miercuri 14 aprilie, taman când mașinăria noastră politică intra pe contrasens, de undeva de pe lângă Bruxelles ne venea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro