luni, octombrie 25, 2021

Jurnaliști sub jurământ de onestitate

Este al doilea an consecutiv când tinerii jurnaliști absolvenți ai Secției de Jurnalistică a Universității de Vest din Timișoara depun un jurământ de onestitate convenit în 2012 de profesori și studenți. El sună așa:“Jur ca în activitatea de jurnalist să fiu corect, să spun adevărul, să fiu de partea dreptăţii. Să acţionez spre binele publicului şi să nu induc în eroare. Jur să apăr democraţia şi dreptul la informare al cetăţenilor. Aşa să-mi ajute Dumnezeu”. Deși participarea la festivitatea de jurământ nu este obligatorie, absolvenții care acceptă simt o anumită emoție a intrării într-o profesie cu exigențe morale comparabile celor din alte meserii liberale ca medicina, profesoratul sau avocatura. Întrebați de reporterii locali aflați deja ”în pită”, absolvenții au comparat jurământul ”de onestitate” cu Jurământul lui Hypocrat la care au de meditat doctorii.

La facultățile de jurnalism se învață etică, deontologie profesională, legislația presei. Se analizează coduri deontologice, se învață normele de conduită, se fac studii de caz, se exemplifică la disciplinele specializate tehnicile de manipulare prin text, imagine, sunet. S-ar putea crede că tinerii jurnaliști ies blindați din facultate, pregătiți să înfrunte bicisnicia patronilor gata să abuzeze de poziția lor pentru a cere încălcarea normelor și a conștiinței, să se opună cenzurii șefilor, să își apere conștiința, libertatea de exprimare și libertatea presei în general. Nu este deloc așa. Cei care au șansa să profeseze – adică maxim 30% după statisticile facultăților – aterizează în societate pe un teren accidentat. Dificultatea de a-și găsi un job în domeniu îi face din start prudenți. Nu vor neglija de la început comenzile șefilor, chiar dacă ele ar cădea pe lângă normele etice. Apoi vor avea de observat un oportunism extins peste tot, un fel de obediență aducătoare de pace la locul de muncă. Și, cel mai grav, vor vedea, comparând rapoartele de audiență ale televiziunilor, posturilor de radio și traficul de pe Internet, că publicul preferă știrile de senzație, mondenitățile, divertismentul de toată mâna și este dispus să se uite, în număr apreciabil, în gura unor pseudo-jurnaliști angajați în războaiele politico-economice ale mogulilor care îi plătesc. Deutsche Welle consemna recent sub semnătura lui Petre N.Iancu ce pățesc jurnaliștii incomozi, cei critici față de puterea politică: Jurnaliştilor insuficient de docili li se vandalizează imaginea publică. Li se exagerează posibile scăpări. Li se inventează altele. Li se atribuie în continuare, inclusiv în wikipedia, ori publicaţii precum Cotidianul şi Caţavencii biografii, declaraţii, nume, cariere, ori idei parţial sau integral fictive”. Toate acestea sunt menite să înmoaie coloana și să inhibe curajul de care orice jurnalist are nevoie în carieră.

E greu de spus dacă prezența studenților timișoreni la depunerea jurământului este relevantă sau nu pentru felul cum își văd tinerii viitorul în jurnalism. Din promoția 2012 au venit 20 din cei 60 de absolvenți, anul acesta tot 20 din cei 55 de absolvenți s-au prezentat la ceremonie. Procentul arată că numai o treime consideră important să își asume textul jurământului de onestitate. Interviurile dezvăluie un gen de pragmatism tipic pentru o bună parte a generației tinere: fără complicații, fără chestii sofisticate, de ordin spiritual, moral etc. Adaptarea și acomodarea par mai profitabile. Cei care au depus jurământul cred însă că în meseria asta este nevoie de caracter și de rezistență morală. Onestitatea ține de igiena lăuntrică, dar și de igiena profesiei. Ea apără demintatea unei meserii care se devalorizează văzând cu ochii, în vreme ce, paradoxal, este tot mai necesară oamenilor amețiți de nebuloasa informatică. H. R. Knickerbocker spune că ”ori de câte ori găsiţi sute şi mii de oameni sănătoşi la minte care încearcă să iasă de undeva, în timp ce câţiva nebuni încearcă să intre, este sigur că aceştia din urmă sunt reporteri”. Este în felul său un elogiu adus gazetăriei curajoase, nebuniei jurnaliștilor de a-și risca viața pentru a aduce informații, un elogiu al jurnalismului dedicat cetății.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Sint sanatosi ies de undeva, pier in urma Regimului, sint cativa care ies reporteri incercand sa intre undeva, ies cu stampila Procuratura sint realizati legea Ferenda,cred in TVR1.Redevente.Agricole.Da.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.