joi, martie 28, 2024

Jurnaliști de elită: Ruxandra Hurezean

În lumea pestriță a jurnalismului românesc de tranziție, în care se bucură de o notorietate toxică numeroși gargaragii vizibili la televiziuni și în publicații alocate propagandei (de partid, de grup organizat, de mogul), persistă, în număr deloc copleșitor, jurnaliști de soi, fără pete pe biografie și conștiință, care salvează imaginea profesiei prin rezistență morală, pricepere și talent. După ani de jurnalism activ, câțiva devin autorii unor volume remarcabile, mărturii pentru istoria presei de calitate. Ruxandra Hurezean, o clujeancă absolventă de sociologie, senior editor la Transilvania Reporter și Sinteza, intră în categoria elitei mediatice românești mai ales prin reportajele scrise în sfertul de veac tulbure de după 1989. Rezumatul biografiei sale sună așa, pe o manșetă de carte:”A condus echipe redacționale, a scris analize politice, reportaje și comentarii, a enervat multă lume. Are cam 25 de ani de război cu lumea care nu-i place și tot atâția de pace cu oamenii buni…Are o lipsă de cronică de simț mercantil și o căpoșenie care o face unică. Atunci când toată lumea o ia la vale, ea o ia la deal”. Galele Asociației Profesioniștilor Presei Clujene i-au recunoscut excelența, premiind-o și cu câte două premii în aceeași ediție ca anul trecut, în 2017 locul I revenindu-i pentru reportajul Pulitzer și povestea lui din Makó la Missouri. Nominalizată în campania ”Oamenii timpului” la secțiunea ”Jurnalism”, Ruxandra Hurezean ar fi putut la fel de bine să figureze și pe lista scriitorilor, fiindcă jurnalismul ei este o formă de artă a scrisului, cu toate ingredientele sale.

Cel puțin două din cele cinci volume apărute sub semnătura Ruxandrei Hurezean, ambele apărute în 2016 la editura ”Școala Ardeleană”, ocupă un loc special în recuperarea istoriei recente, din perspectivă gazetărească: Criț.Istoria, poveștile și viața unui sat de sași și Povestea sașilor din Transilvania.Spusă chiar de ei. Prima este monografia satului Criț/ Deutschkreutz, al cărei parcurs a început cu un interviu luat cu zece ani în urmă Sofiei Folberth, plecată din comunitatea de sași în Germania și revenită în satul natal odată cu berzele, în fiecare an. Din ghemul acestei vieți se desface în evantai povestea locului, satul cu oamenii săi înghițiți de apele nămoloase ale istoriei, totul ghidat de amintirile doamnei Sofia consemnate de reporter. Fiindcă una dintre marile calități ale reportajelor Ruxandrei Hurezean este vocația de a asculta. De a nu pierde detaliile care fac credibilă și autentică esența poveștii. Nu e o monografie obișnuită, deși structura cărții are aparența genului: organizarea satului sub înainte și după război, categorii sociale, educație, meserii, vecinătăți etc. Deosebită este capacitatea autoarei de a împacheta investigația riguroasă și datele de arhivă sau de istorie orală, într-o relatare fabuloasă, hrănită parcă de imaginație. Nimic din ce e sensibil, istoric și uman nu îi este străin reporterului care recuperează istoria înstrăinării unei comunități de ispravă, sortită pieirii.

Ruxandra Hurezean rezonează subtil cu dramele umane, fără patetism și fără tonuri justițiare. Din teren, unde se lasă impregnată de fiorul vieții, jurnalista urcă spre cărți și documente, pentru a obține distanța necesară. Pulverizarea comunităților săsești din Transilvania și a celor șvăbești în Banat, descrisă în Povestea sașilor din Transilvania, conține o condamnare implicită a regimurilor care au răsturnat viața germanilor din România. Argumentul cărții e explicit: ”Dacă străbați Podișul Transilvaniei, căutând rădăcinile celor care au creat cultura și civilizația acestui ținut, pe nemți nu o să-i mai prea găsești. Unu-doi în câte un sat, păstrați parcă de un plan divin, atâția cât să mai aibă din ce răsări alții, să nu piară neamul lor cu totul”. Pe aceștia, unul sau doi, îi găsește jurnalista reușind să reconstituie din amintirile lor o lume întreagă, fie că este vorba de Roșia unde veghează Eginald Schlattner în biserica lutherană construită în 1225, fie că este vorba de Peter Trimper, unicul neamț rămas în Charlottenburg, satul circular din Banat, de Caroline Fernolend din, azi, princiarul sat Viscri, sau de Hans Prömm din Brașov. În reportajele Ruxandrei Hurezean este vorba întâi de toate despre oameni, despre suferințele și nădejdile lor, despre destine sub tăvălugul istoriei, despre”cât de greu este să trăiești pe drumuri, să schimbi locuri, țări, ocupații, dar să revii de fiecare dată la tine însuți. Să nu te pierzi”.Toate acestea înțelese cu empatie și restituite de un condei magistru, care traversează, uneori în aceeași frază, scara mare a timpului istoric și scara mică, a vieții individuale, ca aici:”Este al 99-lea și ultimul preot la Biserica sașilor din Roșia/Rothberg de Sibiu. În anii ’90 când au plecat sașii lui, 1200 de suflete, s-a golit satul. El n-a plecat. I-au plecat rudele, familia. Au plecat soția și fiica lui. I-a plecat o parte din suflet. Dar el a rămas. Eginald Schlattner are acum un câine, o biserică, o casă plină de cărți, o fată de romi refugiată la el într-o noapte, după multe bătăi în familie, o călugăriță care ocupă camera dinspre Apus a casei, o fotografie a femeii iubite în care ea stă pe un scaun pliant undeva pe dealurile Europei…Are amintiri, are dușmani, are resentimente, are răni”.

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Demult, pe vremea lu’ Iliescu, cind singurele ziare necumparate de Nastase cu publicitate de la stat erau Academia Catavencu si Evenimentul Zilei, in cel din urma exista o rubrica: Coltul Rosu parca se numea. Imi amintesc ca Ruxandra Hurezean scria din cind in cind acolo dar nu pentru ca am o memorie grozava ci pentru ca articolele erau foarte foarte bune.

  2. Libertatea cuvîntului, libertatea gîndirii, libertatea presei sunt un principiu suprem în democrație, sunt dobîndite 1989 cu prețul amar a sute de vieți omenești. Presa e a patra putere în stat. Integritatea și responsabilitatea jurnaliștilor sunt o oglindă a societății civice, sunt expresie a spiritului civil dezlănțuit 1989.

    La arte TV jurnalista culturală Élisabeth Quin a avut ca oaspete pe scriitorul american din NY Jay McInerney. El s-a exprimat șocat de activitățile împotriva jurnaliștilor de către noul președinte american. Vede în calitățile lui D. Trump: vulgar, fără cultură (are atrape de cărți în apartament la NY), un ignorant în multe privințe, o problemă gravă pentru SUA (într-un roman al său, oglindește anii 1980 în NY, apare și D. Trump, anii lăcomiei …). Jay McInerney are încredere în jurnaliștii americani, bine organizații. Ei nu vor ceda.

    … „… Ruxandra Hurezean rezonează subtil cu dramele umane, fără patetism și fără tonuri justițiare. Din teren, unde se lasă impregnată de fiorul vieții, jurnalista urcă spre cărți și documente, pentru a obține distanța necesară. Pulverizarea comunităților săsești din Transilvania și a celor șvăbești în Banat, descrisă în Povestea sașilor din Transilvania, conține o condamnare implicită a regimurilor care au răsturnat viața germanilor din România…. „….

    Wohin mich mein Weg heute führt:
    Ich weiß es am Morgen noch nicht.
    Am Abend dann, peinlich berührt:
    Auf der Milchstraße wieder kein Licht.

    Rolf Bossert, Pe treptele vintului.

    Cine are azi încredere în România: în care jurnaliști, în care medii? Articolul e un izvor de încredere și speranțiă.

    Auswanderung. Abschiede vor dem Abschied

    Von jenem Juni sind geblieben die Abschiede,
    Letzte Besuche in Eile von den Freunden,
    Angestoßen ein letztes Mal mit Schnaps, mit Wein,
    In einem Zug geleert die Gläser, Umarmungen,
    Ein Kuß, ein Händedruck, unterdrücktes Weinen,
    Beim Gehen in der Not noch ein zaghaftes Winken,
    Das Schlimmste, schlimmer als der Tod.

    Johann Lippet, Kopfzeile, Fußzeile, Gedichte Pop Verlag 2016
    (Johann Lippet a fost expulsat 1987 din Timișoara împreună cu Herta Müller, Richard Wagner, William Totok. Protokoll eines Abschieds und einer Einreise oder die Angst vor dem Schwinden der Einzelheiten. Roman, Wunderhorn Verlag Heidelberg 1990, descrie ultimile zile în Timișoara 1987 și „Ankunft” în Heidelberg, netradus).

    TM2021 are de prezentat un patrimoniu cultural, artistic, literar de 300 de ani. Limbile literare sunt „brandul” capitalei culturale UE27 de pe Bega. Johann Lippet l-a tradus pe Petre Stoica: Aus der Chronik des Alten. Gedichte. Wunderhorn Verlag Heidelberg 2004.

    Unde ne sunt traducătorii pentru Buchmesse Leipzig 2018 & TM2021?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro