miercuri, august 12, 2020

Jurnaliștii cad victime cinismului politic

De câtă prudență are nevoie un jurnalist în perioada specială a pandemiei, căreia i se suprapune campania electorală? Deși nu există unitate de măsură, se poate spune că de foarte multă, fiindcă orice imprudență, orice omisiune a verificărilor obligatorii are efecte devastatoare asupra vieții umane. Unii politicieni nu încetează să folosească dezinformarea în confruntarea politică. Tema de sezon rămâne criza COVID-19. Marcel Ciolacu, șeful interimar al PSD, tocmai a comis o astfel de manipulare folosind o imagine trucată din care rezulta că în Germania testul este mai ieftin decât în România, cu scopul de a lovi în guvernul PNL. Ce a pățit politicianul după ce s-a aflat că imaginea e mincinoasă? Nimic. Însă există persoane care l-au crezut. Teodor Meleșcanu, veteran al politicii trecut prin numeroase partide și funcții, făcea recent următoarea declarație cu titlu oficial:„Azi prim-ministrul Greciei, la televiziunea naţională de la Atena, a făcut o declaraţie potrivit căreia România şi Bulgaria umflă cifrele celor infectaţi cu COVID-19 pentru a obţine din bugetul UE o parte mai importantă. E o lovitură extrem de gravă la adresa credibilităţii şi a imaginii României. Vreau să întreb dacă într-adevăr aceste cifre pot să ne aducă prejudicii extrem de grave, fără să ne legănăm cu ideea că dacă avem mai mulţi morţi sau în spitale vom primi şi mai mulţi bani de la UE?”. Deși formularea sa nu lasă loc de interpretare, ambasada Greciei la București a dezmințit că ar fi existat o astfel de declarație a premierului elen. Fostul ministru de externe roman a precizat senin că a luat „informația” din presă, mai exact de pe stiripesurse.ro, un site apropiat PSD. Ce a pățit Meleșcanu după această dezinformare care pune într-o situație incomodă relațiile externe? Nimic, își savurează în continuare multiplele pensii speciale și privilegiile la care milioane de septuagenari nici nu pot visa.

O carte apărută în aprilie 2020 și mult dezbătută în SUA, Active Measures:The Secret History of Disinformation and Political Warfare a lui Thomas Rid, pune față în față istoria dezinformării cu exemple din perioada Războiului Rece și dezinformarea din epoca Internetului. Într-un podcast al The Lawfare Institute, autorul răspunde scurt la întrebarea dacă schimbarea e majoră azi:„Într-o mică măsură, dar nu complet. În perioada când manipularea era preparată în laboratoarele serviciilor secrete și livrată exclusiv de către stat, tot jurnaliștii erau principalii vectori ai dezinformării în cadrul „măsurilor active”. Și azi, jurnaliștii sunt instrumentele de care se folosesc companiile, serviciile secrete, partidele pentru a difuza informații utile acestora, dar nu neapărat corecte. Și azi sunt „servite” dosare cu informații verificabile în mare parte, dar care duc mesaje manipulatoare pentru a influența acte comerciale sau chiar votul. Uneori jurnaliștii se află într-o situație dilematică: știu că unele informații provin de la serviciile secrete, dar nu cunosc intenția din spatele lor.

Thomas Rid vorbește despre „cinismul instituțional” care a funcționează și în dictaturi, dar funcționează și în democrație. Multe „măsuri active” profită de deschiderea oferită de democrație, dar îndeamnă și la o anumită „neglijență” în elaborarea manipulărilor, știindu-se că orice conspirație tinde să ignore faptele și că percepția e mai importantă decât realitatea. Se mai știe că jurnaliștii vor prelua declarațiile politicienilor și pe cele ale decidenților, în virtutea interesului public pe care acestea îl incumbă. Așa că abundă declarațiile false, scrisorile cu autor necunoscut, zvonurile. Chiar dacă în era noilor tehnologii se poate depista sursa, urmările sunt minime. Și politicienii, și statele, și serviciile secrete din epoca post-Snowden se bazează pe asta.

Articol apărut în revista „22”

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Jurnalistii nu au fost nicicind exemple de moralitate, competenta, inteligenta dar in zilele noastre au ajuns, nu toti, dar f multi, adevarate jeguri.
    Incepind cu papusile mecanice, pe format varza de Bruxelles continuind cu „umanistii”, „verzii”, vegetarienii, homo, oamenii de bine si toate sectele care exista, toti acestia, bine platiti de onguri, si de partide nu urmaresc decit sa-si imprastie fecalele in societate, bineinteles pt binele omului.

  2. OK. Politicienii ce mint cu sau fără intenție nu pățesc nimic.

    Ni se spune că jurnaliștii ar fi victime ale dezinformarii. Or fi. Totuși avem puzderie de jurnașlițști care mint și dezinformează cu intenție . Probabil că ei sunt mai mulți ca politicienii ce mint și dezinformează cu intenție. Nici unii și nici alții nu pățesc nimic. De ce atunci ar fi doar jurnaliștii victime?!

    Politicienii au măcat o coloratură politică oficială. Jurnașiștii din lumea democrată ai ultimului deceniu devin în marea lor majoritate angajați violent și virulent în politica comunistă. Continuă să se prezinte „independenți” cu toate că sunt mai roșii și mai fanatici ca „jurnaliștii” primului deceniu al URSS de la Pravda. Nu-i vorba aici de niciun fel de victime ci doar de călăi. De aici provin și prăbușirea încrederii în media „mainstream”, falimentele și toate celelalte. E vorba de ceea ce anglo-saxonii numesc „self inflicted harm”.

  3. „Teodor Meleșcanu, veteran al politicii…”

    În alte țări, jurnaliștii „cad victime”, precum spune titlul articolului, atunci când preiau și difuzează infermații provenite de la politicieni.

    În patria noastră, întrucât jurnaliștii sunt cu toții simple instrumente de manipulare imorale aflate la dispoziția cleptocrației, politicienii sunt cei care preiau știrile de la jurnaliști. Atât dl M Ciolacu, cât și dl T Meleșcanu, au fost doar propagatorii informațiilor provenite din mass-media. Asta pentru că și politicienii români înșiși sunt marionete ale aceleiași cleptocrații.

    Iar, dacă creșterea numărului de îmbolnăviri poate fi utilizată cu cinism ca instrument electoral, precum a procedat dl Alexandru Cumpănașu, spre exemplu, cocoțat politic pe cadavrul nepoatei sale, presa românească nu are niciun scrupul în a sluji interesele cleptocrației, chiar și atunci când ele sunt mai degrabă concordante cu cele ale unor state ostile României.

    • @Codruta _ „Victimele sunt PUBLICUL lor! ”

      Într-adevăr, dar josnicia demersului merge până într-acolo încât cleptocrații, împreună cu „pritocitorii” adevărați de informații din „servicii” care cu asta se ocupă, anume cu meșteșugul informațiilor manipulatorii, la fel precum jurnaliștii, să confecționeze o „știre” pe care unul dintre instrumentele mizerabile de manipulare din mass-media să o publice.

      „Știrea” poate fi preluată de încă un ziar, citându-se reciproc, sau fabrica de fake news nu mai face efortul, iar politicianul o prezintă ca adevăr. Astfel s-a petercut cel mai probabil cu d-nii Ciolacu și Meleșcanu și „știrile” propagate de ei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Gâlceavă pe Nil. Cum au ajuns Egiptul, Etiopia și Sudanul în prag de război

Un conflict major, implicând trei țări cu o populație însumată de peste 260 milioane de oameni - ceva mai mult de jumătate...

Scrisoare deschisă către Ministerul Educației și Cercetării, în sprijinul cercetătorului Livius Trache

66 de cercetători din toată lumea semnează o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educației și Cercetării și conducerii IFIN-HH în care își manifestă...

Studiul lui Andrei Ursu, Roland Thomasson și Mădălin Hodor despre Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 ar fi trebuit să-i oprească pe mistificatori. Ei rămân...

Numărul din 24 iulie-28 august al Evenimentului Istoric semnalizează cu litere mari un articol din interior cu titlul: „Operațiunea GRU din decembrie...

Alegerile prezidențiale din Belarus: începutul sfârșitului pentru Lukașenko?

Duminică, 9 august, vor avea loc – într-o atmosferă extrem de tensionată - alegeri...

De ce să scriem despre lucrurile care dor

În preajma împlinirii unui secol de la semnarea tratatelor de la Trianon (care au sancţionat juridic dezmembrarea regatului maghiar la finele Primului...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.