marți, octombrie 19, 2021

Jurnaliștii cad victime cinismului politic

De câtă prudență are nevoie un jurnalist în perioada specială a pandemiei, căreia i se suprapune campania electorală? Deși nu există unitate de măsură, se poate spune că de foarte multă, fiindcă orice imprudență, orice omisiune a verificărilor obligatorii are efecte devastatoare asupra vieții umane. Unii politicieni nu încetează să folosească dezinformarea în confruntarea politică. Tema de sezon rămâne criza COVID-19. Marcel Ciolacu, șeful interimar al PSD, tocmai a comis o astfel de manipulare folosind o imagine trucată din care rezulta că în Germania testul este mai ieftin decât în România, cu scopul de a lovi în guvernul PNL. Ce a pățit politicianul după ce s-a aflat că imaginea e mincinoasă? Nimic. Însă există persoane care l-au crezut. Teodor Meleșcanu, veteran al politicii trecut prin numeroase partide și funcții, făcea recent următoarea declarație cu titlu oficial:„Azi prim-ministrul Greciei, la televiziunea naţională de la Atena, a făcut o declaraţie potrivit căreia România şi Bulgaria umflă cifrele celor infectaţi cu COVID-19 pentru a obţine din bugetul UE o parte mai importantă. E o lovitură extrem de gravă la adresa credibilităţii şi a imaginii României. Vreau să întreb dacă într-adevăr aceste cifre pot să ne aducă prejudicii extrem de grave, fără să ne legănăm cu ideea că dacă avem mai mulţi morţi sau în spitale vom primi şi mai mulţi bani de la UE?”. Deși formularea sa nu lasă loc de interpretare, ambasada Greciei la București a dezmințit că ar fi existat o astfel de declarație a premierului elen. Fostul ministru de externe roman a precizat senin că a luat „informația” din presă, mai exact de pe stiripesurse.ro, un site apropiat PSD. Ce a pățit Meleșcanu după această dezinformare care pune într-o situație incomodă relațiile externe? Nimic, își savurează în continuare multiplele pensii speciale și privilegiile la care milioane de septuagenari nici nu pot visa.

O carte apărută în aprilie 2020 și mult dezbătută în SUA, Active Measures:The Secret History of Disinformation and Political Warfare a lui Thomas Rid, pune față în față istoria dezinformării cu exemple din perioada Războiului Rece și dezinformarea din epoca Internetului. Într-un podcast al The Lawfare Institute, autorul răspunde scurt la întrebarea dacă schimbarea e majoră azi:„Într-o mică măsură, dar nu complet. În perioada când manipularea era preparată în laboratoarele serviciilor secrete și livrată exclusiv de către stat, tot jurnaliștii erau principalii vectori ai dezinformării în cadrul „măsurilor active”. Și azi, jurnaliștii sunt instrumentele de care se folosesc companiile, serviciile secrete, partidele pentru a difuza informații utile acestora, dar nu neapărat corecte. Și azi sunt „servite” dosare cu informații verificabile în mare parte, dar care duc mesaje manipulatoare pentru a influența acte comerciale sau chiar votul. Uneori jurnaliștii se află într-o situație dilematică: știu că unele informații provin de la serviciile secrete, dar nu cunosc intenția din spatele lor.

Thomas Rid vorbește despre „cinismul instituțional” care a funcționează și în dictaturi, dar funcționează și în democrație. Multe „măsuri active” profită de deschiderea oferită de democrație, dar îndeamnă și la o anumită „neglijență” în elaborarea manipulărilor, știindu-se că orice conspirație tinde să ignore faptele și că percepția e mai importantă decât realitatea. Se mai știe că jurnaliștii vor prelua declarațiile politicienilor și pe cele ale decidenților, în virtutea interesului public pe care acestea îl incumbă. Așa că abundă declarațiile false, scrisorile cu autor necunoscut, zvonurile. Chiar dacă în era noilor tehnologii se poate depista sursa, urmările sunt minime. Și politicienii, și statele, și serviciile secrete din epoca post-Snowden se bazează pe asta.

Articol apărut în revista „22”

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Jurnalistii nu au fost nicicind exemple de moralitate, competenta, inteligenta dar in zilele noastre au ajuns, nu toti, dar f multi, adevarate jeguri.
    Incepind cu papusile mecanice, pe format varza de Bruxelles continuind cu „umanistii”, „verzii”, vegetarienii, homo, oamenii de bine si toate sectele care exista, toti acestia, bine platiti de onguri, si de partide nu urmaresc decit sa-si imprastie fecalele in societate, bineinteles pt binele omului.

  2. OK. Politicienii ce mint cu sau fără intenție nu pățesc nimic.

    Ni se spune că jurnaliștii ar fi victime ale dezinformarii. Or fi. Totuși avem puzderie de jurnașlițști care mint și dezinformează cu intenție . Probabil că ei sunt mai mulți ca politicienii ce mint și dezinformează cu intenție. Nici unii și nici alții nu pățesc nimic. De ce atunci ar fi doar jurnaliștii victime?!

    Politicienii au măcat o coloratură politică oficială. Jurnașiștii din lumea democrată ai ultimului deceniu devin în marea lor majoritate angajați violent și virulent în politica comunistă. Continuă să se prezinte „independenți” cu toate că sunt mai roșii și mai fanatici ca „jurnaliștii” primului deceniu al URSS de la Pravda. Nu-i vorba aici de niciun fel de victime ci doar de călăi. De aici provin și prăbușirea încrederii în media „mainstream”, falimentele și toate celelalte. E vorba de ceea ce anglo-saxonii numesc „self inflicted harm”.

  3. „Teodor Meleșcanu, veteran al politicii…”

    În alte țări, jurnaliștii „cad victime”, precum spune titlul articolului, atunci când preiau și difuzează infermații provenite de la politicieni.

    În patria noastră, întrucât jurnaliștii sunt cu toții simple instrumente de manipulare imorale aflate la dispoziția cleptocrației, politicienii sunt cei care preiau știrile de la jurnaliști. Atât dl M Ciolacu, cât și dl T Meleșcanu, au fost doar propagatorii informațiilor provenite din mass-media. Asta pentru că și politicienii români înșiși sunt marionete ale aceleiași cleptocrații.

    Iar, dacă creșterea numărului de îmbolnăviri poate fi utilizată cu cinism ca instrument electoral, precum a procedat dl Alexandru Cumpănașu, spre exemplu, cocoțat politic pe cadavrul nepoatei sale, presa românească nu are niciun scrupul în a sluji interesele cleptocrației, chiar și atunci când ele sunt mai degrabă concordante cu cele ale unor state ostile României.

    • @Codruta _ „Victimele sunt PUBLICUL lor! ”

      Într-adevăr, dar josnicia demersului merge până într-acolo încât cleptocrații, împreună cu „pritocitorii” adevărați de informații din „servicii” care cu asta se ocupă, anume cu meșteșugul informațiilor manipulatorii, la fel precum jurnaliștii, să confecționeze o „știre” pe care unul dintre instrumentele mizerabile de manipulare din mass-media să o publice.

      „Știrea” poate fi preluată de încă un ziar, citându-se reciproc, sau fabrica de fake news nu mai face efortul, iar politicianul o prezintă ca adevăr. Astfel s-a petercut cel mai probabil cu d-nii Ciolacu și Meleșcanu și „știrile” propagate de ei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Criză economică sau nu? Furtuna Perfectă necesară unui ”crash”

Semne de criză economică sunt tot timpul. Într-un sens, crize economice, mai mult sau mai puțin extinse, la nivel de ramură, la...

România, octombrie 2021 : eşec statal şi paralizie politică

Eşecul statal şi paralizia politică sunt semnele sub care stă România zilelor acestea.   Statul român se înfăţişează cetăţenilor acestei ţări  astfel cum...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.