De câtă prudență are nevoie un jurnalist în perioada specială a pandemiei, căreia i se suprapune campania electorală? Deși nu există unitate de măsură, se poate spune că de foarte multă, fiindcă orice imprudență, orice omisiune a verificărilor obligatorii are efecte devastatoare asupra vieții umane. Unii politicieni nu încetează să folosească dezinformarea în confruntarea politică. Tema de sezon rămâne criza COVID-19. Marcel Ciolacu, șeful interimar al PSD, tocmai a comis o astfel de manipulare folosind o imagine trucată din care rezulta că în Germania testul este mai ieftin decât în România, cu scopul de a lovi în guvernul PNL. Ce a pățit politicianul după ce s-a aflat că imaginea e mincinoasă? Nimic. Însă există persoane care l-au crezut. Teodor Meleșcanu, veteran al politicii trecut prin numeroase partide și funcții, făcea recent următoarea declarație cu titlu oficial:„Azi prim-ministrul Greciei, la televiziunea naţională de la Atena, a făcut o declaraţie potrivit căreia România şi Bulgaria umflă cifrele celor infectaţi cu COVID-19 pentru a obţine din bugetul UE o parte mai importantă. E o lovitură extrem de gravă la adresa credibilităţii şi a imaginii României. Vreau să întreb dacă într-adevăr aceste cifre pot să ne aducă prejudicii extrem de grave, fără să ne legănăm cu ideea că dacă avem mai mulţi morţi sau în spitale vom primi şi mai mulţi bani de la UE?”. Deși formularea sa nu lasă loc de interpretare, ambasada Greciei la București a dezmințit că ar fi existat o astfel de declarație a premierului elen. Fostul ministru de externe roman a precizat senin că a luat „informația” din presă, mai exact de pe stiripesurse.ro, un site apropiat PSD. Ce a pățit Meleșcanu după această dezinformare care pune într-o situație incomodă relațiile externe? Nimic, își savurează în continuare multiplele pensii speciale și privilegiile la care milioane de septuagenari nici nu pot visa.
O carte apărută în aprilie 2020 și mult dezbătută în SUA, Active Measures:The Secret History of Disinformation and Political Warfare a lui Thomas Rid, pune față în față istoria dezinformării cu exemple din perioada Războiului Rece și dezinformarea din epoca Internetului. Într-un podcast al The Lawfare Institute, autorul răspunde scurt la întrebarea dacă schimbarea e majoră azi:„Într-o mică măsură, dar nu complet. În perioada când manipularea era preparată în laboratoarele serviciilor secrete și livrată exclusiv de către stat, tot jurnaliștii erau principalii vectori ai dezinformării în cadrul „măsurilor active”. Și azi, jurnaliștii sunt instrumentele de care se folosesc companiile, serviciile secrete, partidele pentru a difuza informații utile acestora, dar nu neapărat corecte. Și azi sunt „servite” dosare cu informații verificabile în mare parte, dar care duc mesaje manipulatoare pentru a influența acte comerciale sau chiar votul. Uneori jurnaliștii se află într-o situație dilematică: știu că unele informații provin de la serviciile secrete, dar nu cunosc intenția din spatele lor.
Thomas Rid vorbește despre „cinismul instituțional” care a funcționează și în dictaturi, dar funcționează și în democrație. Multe „măsuri active” profită de deschiderea oferită de democrație, dar îndeamnă și la o anumită „neglijență” în elaborarea manipulărilor, știindu-se că orice conspirație tinde să ignore faptele și că percepția e mai importantă decât realitatea. Se mai știe că jurnaliștii vor prelua declarațiile politicienilor și pe cele ale decidenților, în virtutea interesului public pe care acestea îl incumbă. Așa că abundă declarațiile false, scrisorile cu autor necunoscut, zvonurile. Chiar dacă în era noilor tehnologii se poate depista sursa, urmările sunt minime. Și politicienii, și statele, și serviciile secrete din epoca post-Snowden se bazează pe asta.
Articol apărut în revista „22”
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Jurnalistii nu au fost nicicind exemple de moralitate, competenta, inteligenta dar in zilele noastre au ajuns, nu toti, dar f multi, adevarate jeguri.
Incepind cu papusile mecanice, pe format varza de Bruxelles continuind cu „umanistii”, „verzii”, vegetarienii, homo, oamenii de bine si toate sectele care exista, toti acestia, bine platiti de onguri, si de partide nu urmaresc decit sa-si imprastie fecalele in societate, bineinteles pt binele omului.
OK. Politicienii ce mint cu sau fără intenție nu pățesc nimic.
Ni se spune că jurnaliștii ar fi victime ale dezinformarii. Or fi. Totuși avem puzderie de jurnașlițști care mint și dezinformează cu intenție . Probabil că ei sunt mai mulți ca politicienii ce mint și dezinformează cu intenție. Nici unii și nici alții nu pățesc nimic. De ce atunci ar fi doar jurnaliștii victime?!
Politicienii au măcat o coloratură politică oficială. Jurnașiștii din lumea democrată ai ultimului deceniu devin în marea lor majoritate angajați violent și virulent în politica comunistă. Continuă să se prezinte „independenți” cu toate că sunt mai roșii și mai fanatici ca „jurnaliștii” primului deceniu al URSS de la Pravda. Nu-i vorba aici de niciun fel de victime ci doar de călăi. De aici provin și prăbușirea încrederii în media „mainstream”, falimentele și toate celelalte. E vorba de ceea ce anglo-saxonii numesc „self inflicted harm”.
„Teodor Meleșcanu, veteran al politicii…”
În alte țări, jurnaliștii „cad victime”, precum spune titlul articolului, atunci când preiau și difuzează infermații provenite de la politicieni.
În patria noastră, întrucât jurnaliștii sunt cu toții simple instrumente de manipulare imorale aflate la dispoziția cleptocrației, politicienii sunt cei care preiau știrile de la jurnaliști. Atât dl M Ciolacu, cât și dl T Meleșcanu, au fost doar propagatorii informațiilor provenite din mass-media. Asta pentru că și politicienii români înșiși sunt marionete ale aceleiași cleptocrații.
Iar, dacă creșterea numărului de îmbolnăviri poate fi utilizată cu cinism ca instrument electoral, precum a procedat dl Alexandru Cumpănașu, spre exemplu, cocoțat politic pe cadavrul nepoatei sale, presa românească nu are niciun scrupul în a sluji interesele cleptocrației, chiar și atunci când ele sunt mai degrabă concordante cu cele ale unor state ostile României.
Pai NU ei sunt „victimele”!
Victimele sunt PUBLICUL lor! >:
@Codruta _ „Victimele sunt PUBLICUL lor! ”
Într-adevăr, dar josnicia demersului merge până într-acolo încât cleptocrații, împreună cu „pritocitorii” adevărați de informații din „servicii” care cu asta se ocupă, anume cu meșteșugul informațiilor manipulatorii, la fel precum jurnaliștii, să confecționeze o „știre” pe care unul dintre instrumentele mizerabile de manipulare din mass-media să o publice.
„Știrea” poate fi preluată de încă un ziar, citându-se reciproc, sau fabrica de fake news nu mai face efortul, iar politicianul o prezintă ca adevăr. Astfel s-a petercut cel mai probabil cu d-nii Ciolacu și Meleșcanu și „știrile” propagate de ei.