vineri, septembrie 30, 2022

Jurnalul, ca loc de salvare a memoriei

Vor fi cumplit dezamăgiți toți cei care se așteptau ca Nu sunt eu (Editura Litera, București, 2020) să fie o autobiografie ca la carte. 

Atunci când a decis să ne împărtășească propriile secrete și să ne pună la dispoziție ceea ce ea însăși socotește a fi un document clasificat, în clipa în care a hotărât să se folosească de cuvânt, de minte, de memorie, de amintire, de tot ceea ce înseamnă confesiune într-un cu totul alt mod decât a făcut-o vreme de aproape 40 pe scenă, nu mă îndoiesc că Maia Morgenstern, om și realist, și hipersensibil, a luat în calcul dezamăgirile pe care le va produce cartea în rândul unor cititori. De aici, probabil, și îndemnul șăgalnic și provocator din Prefață, îndemn adresat nouă, celor ce am intrat în posesia volumului, de a nu citi tot ceea ce va urma.

Și cu toate acestea, câteva zeci de pagini mai încolo, autoarea notează : “Privește înapoi cu mânie. /Privește înapoi cu nostalgie. /Privește cu dragoste./Privește cu dragoste ./Privește cu umor./Privește cu duioșie/Privește și amintește-ți/Sau învață./Sau imaginează-ți./Și scrie…”.

Exact lucrul acesta îl face Maia Morgenstern  în cele aproape 200 de pagini ale volumului Nu sunt eu. Privește și cu dragoste, și cu mânie, și cu nostalgie drastic cenzurată, oricum nu patetic, nu cu lacrimi, și cu umor, și cu duioșie. Privește și își amintește. Își amintește și scrie despre o suită de fapte de viață, multe dintre ele din viața ei și artistică, și particulară- (e drept, cel mai adesea cele două se suprapun, se identifică), altele din viața familiei sale, o familie care a trăit pe propria ei piele urgiile de neiertat ale Holocaustului (menținerea memoriei vii a acestuia fiind privită ca o datorie sacră de marea actriță, de aici și nenumăratele dar niciodată suficientele spectacole pe această temă, spectacole în care Maia Morgenstern  a jucat sau pe care le-a inclus în repertoriul Teatrului Evreiesc de Stat al cărui director este). Dar și a ceea ce a urmat după. Concedierea pe motive politice a tatălui, altminteri om de stânga însă dezamăgit de comunism, sacrificiile cotidiene ale mamei. De aici, probabil, și lecția de viață cu bucata de pâine care nu se aruncă niciodată.

Nu. Nu sunt eu nu este o autobiografie “pe bune” O autobiografie comme il faut. Este mai degrabă un jurnal. Însă nu un jurnal al cotidianului. Nu o consemnare la cald, făcută seara, la sfârșitul zilei, a ceea ce s-a petrecut în ultimele 24 de ore. Nu sunt eu este un jurnal, un jurnal ținut începând cu data de 12 aprilie 2014 care se întinde până pe 25 februarie 2020. Și care, probabil, continuă și astăzi. Jurnalul acesta, defel supus contingentului, consemnează jocul capricios al memoriei. El este rodul  unui joc care o determină pe Maia Morgenstern să își amintească, fără un plan anume, adică nu sistematic, nu riguros cronologic, ce s-a întâmplat în copilărie, în adolescență, în vremea studenției, în primii ani de meserie petrecuți la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, marile succese bucureștene și internaționale reamintite fără emfază, fără aroganța Arkadinei (pe care actrița a jucat-o în spectacolul de la Sibiu al lui Andrei Șerban) până „în ziua în care am îmbătrânit”. Și mai departe. Sau vreau să sper că și mai departe.

 Ea, memoria, memoria asociată privirii, transparența și obstacolul, cum ar fi spus Jean Starobinski, formează, impun generează, cum se spune astăzi în lumea tot mai intens digitalizată, marile teme, temele recurente ale cărții. Copilăria, familia, copiii,  umilința dar și demnitatea nu de  a fi altfel, ci de a fi perceput în mod greșit altfel, apartenența la o minoritate ce a suferit persecuții teribile, dar și apartența supremă la o țară. țară înțeleasă ca un loc al eternei reînrtoarceri, filmul, teatrul, Teatrul Evreiesc de Stat, care pentru Maia Morgenstern e mult mai mult decât o instituție de cultură, prietenia (Carmen Tănase, Dorina Crișan-Rusu, Rodica Mandache, Maria Teslaru, Mircea Rusu), spectatorii.

Maia Morgenstern își amintește. Își amintește și învață. Și ne învață. Deloc  la modul didactic.

Maia Morgenstern- NU SUNT EU; Editura Litera, București, 2020

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carti noi

 

A apărut numărul special Engaging God’s Language sau Însușind limbajul lui Dumnezeu al revistei Diakrisis pe anul 2022, al 5-lea volum de la data fondării revistei academice (2022),  publicație care apare fie în format digital fie editat, la editura Eikon, București.  Citeste mai mult

 

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro