La început, evenimentele din Kazahstan m-au dus cu gândul, instinctual, la ceea ce se întâmpla în România în zilele lui decembrie 1989: protestele din stradă, sinucideri în rândul militarilor, măsuri extreme împotriva manifestanților, arestări în rândul forțelor de securitate. Au lipsit, însă, unele componente ,,esențiale’’ ale unei mișcări de tip revoluționar: nu a existat o fază a doua când alții au preluat și continuat ceea ce începuseră manifestanții, mișcarea nu s-a extins în capitală iar conducerea statului s-a menținut pe poziție. În plus, intervenția externă solicitată de președintele Kassim- Jomart Tokaiev, organizată de CSTO – Organizația Tratului de Securitate Colectivă, condusă de Moscova – a fost în favoarea conducerii. În ansamblu, afirmațiile mele nu sunt decât o radiografie imperfectă a stării de fapt din Kazahstan privită strict în comparație cu România sfârșitului de an 1989.
Lăsând comparațiile la o parte, situația din această țară s-ar putea caracteriza printr-o complexitate particulară. Cu riscul de a fi contrazis, îmi exprim părerea că este vorba de o încercare de destabilizare a regiunii central-asiatice în contextul unui vid de influență și putere în zona sa de sud care urmează retragerii forțelor occidentale din Afganistan iar lovitura o încasează țara cea mai importantă din zonă a cărei independență, după disoluția Uniunii Sovietice, nu i-a adus decât o stabilitate relativă, influențată de volatilitatea ierarhiei clanurilor și de influența lor asupra factorilor de putere. Kazahstanul este cheia stabilității politico-militare în Asia centrală și, în plus, este deținătorul unor importante resurse naturale. În afară de hidrocarburi, posedă metale și pământuri rare și, ceea ce este foarte important, aproximativ 12% din rezervele mondiale de uraniu producând anual 38% din consumul mondial. Pe primul loc între societățile care exploatează oxizii de uraniu – societăți din Rusia, Canada, SUA – se află China National Nuclear, intreprindere chineză de stat.
Ipoteza privind implicarea familiei fostului președinte Nursultan Nazarbaiev în organizarea mișcărilor de stradă poate fi luată în calcul dar nu mi se pare realistăpe deplin chiar dacă – probabil ca represalii sau din dorința de atenuare a protestelor – acesta a fost destituit de la conducerea Comitetului pentru Securitate Națională. Funcția îi asigura controlul instituțiilor de forță ale statului și ar putea fi comparată cu cea deținută de Deng Xiaoping în China anilor 80 dar atunci liderul chinez o utiliza în sens reformator. Nu era cazul lui Nazarbaiev.
Arestarea lui Karim Masimov, șeful serviciilor de securitate, persoană de încredere a lui Nazarbaev, ar putea fi un argument în favoarea ipotezei menționată mai sus dar asocierea numelui său cu mișcarea Hizb ut Tahrir pare a fi mai degrabă un gen de acoperire de tip diversionist, din partea regimului președintelui Tokaiev, o justificare de fapt a măsurii luate în legătură șeful securității statului. Hizb ut Tahrir este o organizație globală pro-islamistă, pan-islamică și fundamentalistă, influentă în unele state din Orientul Mijlociu dar și în vecinul Uzbekistan.
Dincolo de aceste aspecte, un lucru este însă cert: revenirea talibanilor la conducere în Afganistan și extinderea influenței acestora spre nord a crescut riscul de radicalizare a noilor generații din fostele republici sovietice asiatice fără a se ajunge la acea masă critică ce ar putea genera revolte populare capabile să redimensioneze configurația geopolitică actuală. Deocamdată. Kazahstanul nu este cea mai slabă verigă între statele din regiune iar intervenția CSTO pare să fi restabilit ordinea dar nu știm până când.
Deși nu cred că evenimentele din zilele primei decade ale lunii ianuarie ar fi provocat o surpriză totală la Moscova și Beijing, acestea au demonstrat celor două puteri, vecine și deci extrem de interesate, că ansamblul factorilor de risc la adresa securității lor este în extindere. În cazul celei dintâi este vorba despre regiunile și republicile autonome din Caucazul de Nord cu minorități sau majorități de religie islamică, în principal Cecenia iar în cazul Chinei, de provincia Xinjiang, locuită majoritar de musulmani. Pentru partea chineză, trebuie adăugat faptul că proiectul Belt and Road Initiative (BRI), cunoscut și sub numele de Drumul mătăsii, este strategic legat de Kazahstan cel puțin pentru componenta sa nordică terestră. În context, stabilitatea țării vecine este esențială pentru implementarea acestei importante inițiative, poate cea mai importantă pentru chinezi la început de secol XXI.
Există observatori politici și analiști care apreciază că materializarea unui nou scenariu privind evoluțiile politice din Asia centrală a debutat odată cu retragerea din Afganistan și reinstalarea talibanilor la Kabul. Al doilea capitol, încă nefinalizat, are loc în aceste zile în Kazahstan. Nu sunt excluse evoluții de acest tip – etape noi ale unui decupaj care va afecta cu siguranță echilibrul geopolitic în regiune – în alte state din zonă ținând cont de gradul de volatilitate al acesteia și apropierea de Afganistan.
Putem conchide, provizoriu, că pericolul reprezentat de destabilizarea regiunii și avansul înregistrat de ideologiile cu importantă componentă religioasă – pe o axă care unește frontiera de vest a Chinei și Caucazul de nord – va determina o consolidare a parteneriatului Moscova-Beijing care, dacă se bazează pe sinceritate reciprocă la nivel politic, se profilează drept cel mai important factor de putere de la Marea Chinei Meridionale la Marea Baltică.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nu sunt de acord cu teza autorului. Conflictul din Kazahstan este, după părerea mea, un conflict de catifea Rusia-China pentru controlul acestei ţări aflate la răscucea drumurilor China-Rusia-Europa. Kazahstanul a optat pentru a cere ajutor Rusiei( de ce nu a cerut ajutor Chinei?), ceea ce este faptul principal. Să nu ne aşteptăm în continuare la „democratizarea” acestei regiuni, spiritul asiatic este inapt pentru acceptarea democraţiei( ca şi arabii din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord unde s-a încercat asta de către Occident, cu un mare eşec). Dar trezirea statelor din Asia Centrală este un fapt îmbucurător, acolo s-au derulat întotdeauna mari convulsii militare, este o separaţie a rasei mongoloide( Mongolia, Kîrkîzstan, Tadjikistan, Uzbekistan, Kazahstan, Turkmenistan cu ramificaţii în China-inclusiv Tibet- şi Rusia/Siberia) de nordicii slavi şi sudicii chinezi. Tot de pe acolo au venit hunii, turcii, maghiarii şi bulgarii. Şi să nu uităm, mongolii au avut cel mai mare imperiu din istoria Lumii, din Europa până în China şi India. Este o altă lume care prinde viaţă.
Nu contest argumentele Dvs, dar nu sunt de acord cu folosirea termenului „rasa mongoloida” deoarece din text rezulta ca amestecati neamurile mongole si cele turcice (care sunt raspandite din China pana in Europa, dar nu se amesteca intre ele) si nici nu esta corect ca termen in antropologie, facand trimitere la conceptul de „rasa”.
Iar „mongoloid” este un termen arhaic pentru „om cu aspect de mongol” si desemna in Europa o anume boala genetica, fizica si intelectuala, care a fost preluat in limbajul curent cu sens peiorativ, dar a fost inlocuit in medicina de multa vreme.
Cat priveste „trezirea” lor, se poate presupune ca este o manevra a Turciei, hegemonul lumii turcice si potentata de radicalii religiosi arabi, ca o noua lovitura data Rusiei.
Să nu negăm evidenţa de dragul corectitudinii politice. În definitiv, diversitatea este naturală( ca să nu zic că este de la Dumnezeu, fiindcă nu este corect politic….)
Da, o analiza mai obiectiva decat ceea ce am citit pana acum. Si eu cred ca revolta din Kazastan a avut 2 cauze principale: cauza sociala ca urmare a cresterii preturilor si cauza ideologica de tip islamic. A doua a cauzat reactii de tip terorist, cum a fost cazul cu taierea capului acelui politist si altele. Dar cred ca pe fondul crizei sociale determinat de cresterile fortate de preturi, islamistii au profitat pentru a deschide frontul lor ideologic. Deci revolta nu a fost portocalie, adica de orientare occidentala, ci verde, de orientare islamista. Si da, cred ca retragerea precipitata si in degringolada a americanilor din Afganistan si cucerirea rapida a talibanilor a dat avant tuturor islamistilor si radicalilor musulmani ca se poate castiga chiar si in fata SUA, nu numai a URSS. Deci pericolul islamist e mai mare in curtea Rusiei decat pericolul occidental. Plus pericolul chinez. Rusia are tot interesul sa ajunga la o intelegere cu occidentul pentru ca e constienta ca pericolele ei cele mai mari nu vin din occident ci dinspre vecinii turci, islamisti si nu in ultimul rand chinezi. De aceea Rusia nu va incerca sa deschida front cu occidentul cand are cai troieni in ograda proprie. Mai intai trebuie sa-si rezolve treburile cu acei cai troieni islamici din interior, pentru ca apoi sa indrazneasca sa deschida front contra occidentului. Dar cred ca mai degraba Rusia se va alia cu occidentul, decat sa lupte impotriva sa. Doar ca acest lucru va mai dura ceva timp, probabil dupa plecarea lui Putin.
Intreaga constructie , ce cuprinde statele riverane Rusiei , este o zona cu potential destabilizator ce limiteaza dorinta Rusiei de as impune suprematia .Daca tot vecinii tai cad in haos generat de conflictele inter confesionale si conflicte intre clanurile ce compun societatile de felul celei din Kazahstan atunci pentru Rusia va fi greu sa limiteze pagubele economice si transformarile sociale ce urmeaza a lua locul stabilitatii .Stabilitatea este posibila oriunde in lume doar in perioadele de bunastare asa cum s-a vazut in Uniunea Europeana .Incercarile ,orisicui ,ce ar dori sa copieze o Uniune statala asemanatoare celei din Europa sunt sortite esecului atita timp cit ele nu sunt sustinute politic de ceea ce noi numim Democratie . Dictatura nu are cum sa prospere . O Rusie ce se doreste revansarda are numai de pierdut .Fara sprijinul populatiilor ce locuiesc in aceste tari riverane Rusiei , Imperiul Sovietic nu se poate reface . Ce poate oferi Rusia acestor natiuni ? Ce poate oferi China acestor natiuni ? Nu pot oferi decit bombe si iar bombe .La nivel de cultura , de bunastare , de principii politice demne de a fi respectate , aceste doua natiuni nu pot oferi nimic omenirii .Rusia va intelege cum tot ceea ce face ii va duce intr-o fundatura .Discutiiile recente vor arata, la final ,o noua fata a Rusiei ce nu isi poate permite sa intre in conflict armat cu Occidentul si sa isi lase prada teritoriile, de la marginea imperiului , Chinei . Exista o China ce de abia asteapta un conflict ,de acest fel, dincolo de iluzia unei asocieri Ruso – Chineze .O Rusie inconjurata de haos si de perspectiva unei invazii chinezesti , este tot ce poate fi mai rau pentru europenismul rusesc si pentru toti cei care europeni de marca fiind cer deja „ Tarului ” sa nu se pozitioneze anti UE .Germania va juca cartea PACII , asa cum face de multa vreme si nici macar Rusia nu va putea sa zica NU . Cei care privesc tot cea ce se intimpla accepta si inteleg cum marea amenintare nu este jocul de forta intre SUA si RUSIA ci doar China care sta la pinda de veacuri . Este evident cum orisicare derapaj de factura militara ce implica un conflict armat ii va face pe chinezi invingatori in zona de granita cu Rusia .Sa nu ne facem iluzii . China este nemiloasa la fel ca toate marile puteri ale lumii .
Bune perspective are anul. Exact ce ne lipsea: consolidarea parteneriatului între Moscova-Beijing. O rază de speranță mi se pare că se întrevede în „sinceritatea reciprocă” care, o spune istoria, nu există niciodată. Există doar interese, iar acestea pot dinamita, într-un timp mai scurt sau mai lung, orice parteneriat! Felicitări și … aștept și altele!
Mai toti comentatorii vad in criza din Kazahstan un simplu duel pe resurse. Niciunul nu vorbeste despre saracia endemica si despre elita corupta si cleptocratica din fosta republica sovietica. Nu am auzit nicio vorba despre mortii si ranitii impuscati de armata, despre cei 10.000 de arestati care si-au exercitat un drept perfect democratic: acela de a protesta impotriva unei masuri a Guvernului si a coruptiei extraordinare a statului.
Kazahstan e o dictatura cu epoleti. Oamenii au iesit in strada impotriva nomenclaturii corupte, de foame! Nu din considerente geostrategice, nici din fanatism religios, nici din alt motiv. Nu mai despicati firul in patru, e mai simplu de atat: poporul se revolta numai cand ii e foame! Ca Ceausescu, orice dictator da vina pe straini, in loc sa isi recunoasca vina pentru infometarea populatiei.
Pentru unii care mureau de foame, se spune ca trageau admirabil, si mai toti erau atletici. Vezi ca sunt toti trupe secu locale, plus agitatori urss. Daca acolo nu era cosmodromul lui peste, mai intelegeam, insa asa – e clar
Un articol perfect, ce imbraca multe aspecte pentru cei mai putin familarizati cu situatia geopilitica si religioasa a tarilor din aceasta regiune, respectiv interesele acestora si a vecinilor lor puternici.