joi, martie 28, 2024

„Komisarul” către domnul Papahagi şi către prietenii domniei sale

Poate am cerut prea mult. Dar mi-am asumat fiecare cuvânt scris acolo, ştiind că e foarte probabil ca atunci când critici pe cineva, asfel să-ţi alegi duşamanul. Nu aceasta a fost intenţia mea. Dacă nu ar fi fost important pentru mine, nu aş fi făcut-o. Dar pentru mine e important să ştiu cu cine mă însoţesc. Pentru că da, şi eu am călcat pragul televiziunilor, am scris articole, am semnat petiţii pentru la Bruxelles atunci când statul de drept a fost sub asalt, ordinea constituţională violată cu ordonanţe de urgenţă şi noi cu toţii aruncaţi de către USL în mizeria specifică începuturilor din anii 90.

Nu am făcut-o interesat, nu candidez. Am făcut-o pentru că aşa mi-a dictat conştiinţa şi pentru că am putut. M-am uitat în jur şi am fost încântat de garnitura nouă de politicieni care au apărut lângă Monica Mocaovei, apărând constituţia, justiţia şi libertăţile câştigate cu greu. Aşa v-am cunoscut domnule Papahagi, lângă Th. Baconschi, lângă Mihail Neamţu, lângă Mihai Răvan Ungureanu, pe scene, înconjuraţi de oameni, printre care şi eu, care-şi puneau speranţa în acestă nouă construcţie, ce mai târziu avea sa se numeasca ARD.

Să ştiţi că este normal să vrei să-i cunoşti pe cei cu care te însoţeşti sau crezi că ai vrea să te însoţeşti. Sunteţi un om tânăr, un nou venit în spaţiul public, deci în mod natural stârniţi curiozitate. Şi eu am vrut să ştiu ce se află acolo, ce e dedesupt, cum arată icebergul pe sub apă. Ce se va întâmpla după ce vom fi trecut cu bine de capacana istorică în care ne-a băgat USL-ul. Şi da, am vrut un raspuns, un răspuns simplu. În urma unor semnale ciudate din partea dvs. am cerut garanţii pentru nişte valori fără de care principiile mele politice liberale (da, autodeclarate şi dăcă sunt evaluate sunt gata să ofer probe concrete că am trăit după cum predic) nu mă lăsau să vă susţin cu orice chip. Vedeţi, faptul că nu am interese politice (în sensul de a câştiga imediat putere politică), îmi lasă o oarecare libertate şi îmi permite să pretind garanţii minimale atunci când susţin pe cineva. Şi acum sunteti in barca ARD…

Sincer nu ştiu sau nu vreau să ştiu cum aţi ajuns să-i spuneţi că este komisar al poliţiei gândirii unui om (mie) care vă solicita tocmai să-i garantaţi că veţi proteja, într-o ipotetică situaţie în care veţi deţine putere politică, exact libertatea de conştiinţă, a gândirii cum îi spune dumneavostră. Şi ştiţi ce am urât cel mai mult în comunicare practicată de USL astă vară şi acum? Faptul că întorcea fără rost, opoziţiei  – şi implicit dumneavoastră  – aceleiaşi acuze de care se făceau ei vinovaţi! Asta pentru a genera confuzie, pentru a încurca lumea. Şi asta mi-aţi făcut şi mie prin răspunsul pe care mi l-aţi dat. Cei din Templul de la Antena 3 (după cum îi numeşte un coleg comun de cauză) au făcut acelaşi lucru toată vara. Nu v-am impus nimic, respect religia, credinţa sinceră, am şi eu convingerile mele. Dar am vrut să văd dacă avem acel loc comun, care, nu poate fi altul decât respectul pentru acestă libertate fundamentală.

Vedeţi dumneavostră, eu am  vrut o singura fraza, poate două. Un comentariu pe facebook ar fi fost poate suficient. Şi nu v-am cerut numai dvs. acest lucru. Celalat răspuns mi-a venit pe un canal privat şi suna aşa: “Libertatea e solul virtuţii. Libertatea de conştiinta ÎMPREUNA cu libertatea de expresie. Aşa le vad eu. Ambele garantate constitutional.” Vedeţi, de la constituţie până la politici publice e ca de la sfinţi la Dumnezeu, dar eu mă muţumesc şi cu atât.

Prietenilor domnului Papahagi,

Este vorba de atitudine. Evident că nu cred că dl. Papahagi, de va deveni mâine priministru, va instaura o teocraţie şi va prigoni printr-o politică de stat oameni de alte religii, etnii şi preferinţe. Dar acum, după acest răspuns, sunt înclinat să cred că va încuraja sau stimula politici care pot fi de natură să aducă prejudicii libertăţii de conştiinţă, cel puţin. Prin contrast, cred că cel ce mi-a dat celalalt  răspuns, va fi mult mai relaxat. Pare o chestie de atitudine, de acceptare a celuilalt, de a-ţi asuma inclusiv valori solide liberale.

Că da, libertatea de conştiinţă este o libertate profund liberală, aşa cum protejarea minorităţilor de orice fel este o datorie liberală. Inclusiv minorităţile politice trebuie protejate  pentru a nu fi abuzate, aşa cum s-a întâmplat în vară, de către majorităţi parlamentare ce pot deveni tiranice (Toqueville, Mill, Bobbio). Că mişcările de stânga şi-au însuşit diferite cauze ale unor minorităţi diverse şi au venit cu politici prea intervenţioniste pentru lucrul acesta, este cu totul altceva. Că eu susţin o cauză sau alta a vreunei minorităţi, asta ţine de opţiunea mea, de conştiinţa mea liberă. Iar un creştin, un urmaş al martirilor Romei şi al mucenicilor torturaţi pentru credinţa lor şi striviţi de majorităţi ar trebui să ştie acest lucru.

Mă îndepărtaţi. Şi dumneavostră, prieteni ai domenului Papahagi şi el însuşi. Neglijând liberalismul şi liberalii autentici (cei care sunt oripilaţi sincer de ce se întâmplă cu PNL-ul), vă lipsiţi de un sprijin care v-ar fi fost necesar. Vedeţi vă rog ce-mi spune dl. Papahagi: “Ciucu […] Mă atacă de pe poziții subiectiv-ideologice, găsind că „în noua construcţie de dreapta [ARD], este prea multă creştin-democraţie. Eu găsesc că nu e destulă[…]”.  Acum eu nu ştiu cât i-o mai trebui dar problema mea nu este “multă creştin-democraţie” ci prea puţin liberalism. Asta în cazul în care ne consideraţi şi pe noi, liberalii, demni de a ne numi „de dreapta”  şi ne vreţi alături. Dacă nu… asta e. Ne vom găsi noi până la urmă calea şi reprezentarea, când vom mai creşte.

Şi încă ceva: da, liberalismul este la stânga coservatorilor din Juna Dreaptă şi ziariştilor de la Timpul ai lui Take Ionescu. Deci, în sensul acesta, în modul în care înţelegeţi conservatorismul, mă puteţi pune liniştit la stânga dumneavostă.

P.S. Recitesc textul lui A. Papahagi. Omul chiar pleacă la lupta: „Descopăr ce știam. Că lupta dreptei nu este doar cu hoții și corupții, cu plagiatorii și impostorii ci și cu din ce în ce mai vocala poliție a gândirii (citiți cărțile lui Jean Sévillia). Cu liberalii stângiști și cu marxiștii pur-sânge. Cu necinstea intelectuală și precaritatea analitică. Pe lângă lupta cu primitivismul în politică, deschidem și frontul stângismului sincron, mai sofisticat. Fie”

UPDATE: Petru Clej ma pune in context si ii multumesc pentru asta. << Cine îi reprezintă politic pe libertarienii din România?>>

Distribuie acest articol

86 COMENTARII

  1. Paragrafele 4 si 8 ar fi fost suficiente pentru argumentatia dvs. Nu stiu de ce e necesar sa-i spuneti dlui Papahagi ca sunteti in aceeasi barca. Din punctul de vedere al interesului public si al cetateanului mediu (ca mine), este inutil.

  2. O mare greseala faceti dumneavoastra, domnule Ciucu: credeti ca cineva se legitimeaza a fi de dreapta daca apare alaturi de Neamtu sau Baconschi. Desigur, numai dreapta poate promova individualitatile, dar etalarea agresiva, chiar peiorativa, a propriilor concepte ca fiind adevaruri absolute n-are legatura cu drepata sau stanga. Impostorii ambelor orientari folosesc cu aceeasi intransigenta slabiciunile celeilalte: dreapta e rea ca sunt legionari, stanga e la fel de diabolica pentru ca sunt comunisti. Intrepretati-o cum doriti, dar in modul considerati, Ponta si Papahagi sunt, din acest punct de vedere, de aceeasi marime.

    • Am ca model Vestul, care desi nu e perfect, sta mult mai bine ca noi. Ma astept ca intr-o democratie autentica amestecarea puterii politice cu religia sa fie sanctionata atat de catre intelectuali cat si de catre masa alegatorilor. Cei care au memoria istoriei vor privi cu ingrijorare si vor sanctiona prin vot atat deviatiile comunistoide (aversiunea fata de religie) cat si pe cele legionare sau cele medievale (impunerea altora, prin constrangere de orice tip, a propriei viziuni asupra religiei).

      Eu cred ca orice om politic are dreptul la o optiune religioasa personala (chiar o apreciez) si are dreptul sa fie un MODEL pentru societate in acest sens. Societatea va vedea daca a fost un model bun sau nu. Dar sub nicio forma nu are dreptul sa impuna optiunea sa altora sau sa-i discrimineze pe acest criteriu. In Vestul pe care il luam drept model, libertatea de constiinta este un fundament atat pentru stanga socialista cat si pentru dreapta, pentru liberali dar si pentru conservatori. E asa pentru ca ei au invatat lectia istoriei unui Ev Mediu sangeros. Daca o vor uita vreodata se vor intoarce acolo. Vai, nici ei nu sunt imuni la asta! Noi cu atat mai putin.

      Ca alegator, le cer public TUTUROR politicienilor (incep cu cei despre care discutam acum dar nu ma opresc la ei) sa-si exprime in mod clar pozitia fata de libertatea de constiinta. Nu pentru ca ar fi spus sau facut ceva deosebit de grav care sa o lezeze, ci pentru ca subiectul este de actualitate. In functie de acest lucru, mai mult decat de ORICE altceva, le voi acorda votul meu.

      Deci domnilor Papahagi si Neamtu, sunteti inainte de alegeri, aveti cuvantul, va ascult parerea pe acest subiect. Pentru mine contati. Dar asumati-va ceea ce spuneti, este o chestiune extrem de importanta.

  3. De ce nu esti un om de onoare, stimate Ciucu, si nu recunosti ca ai exagerat din reacredinta ideologizata? De ce nu spui lucrurilor? „Da, eu, Ciprian Ciucu, ma voi lua mereu de cei care nu-mi impartasesc parerile si ii voi acuza, direct sau indirect, de intoleranta, sovinism si bigotism pentru ca POT.” Atunci am putea si noi sa spunem „macar o recunoaste”, ceea ce nu putem face in acest moment in care continui sa fugi de raspundere.

    Tovarasul Cernea a spus asa:

    România va fi cu adevărat liberă şi democratică atunci când va avea preşedinte o femeie romă, lesbiană şi atee.

    Remus Cernea vrea un presedinte care sa fie tiganca, atee si lesbiana; atata vreme cat visul lui Cernea nu devine realitate, Romania este o tara nedemocratica in care la ordinea zilei se afla sclavia. O mica problema: pe dumneata nu te intereseaza rasismul lui Cernea care vrea un presedinte cu o anumita culoare a pielii, nici bigotismul lui ateu, nici preferinta pentru lesbianism in detrimentul heterosexualitatii (adica a normalitatii, ca sa folosesc un alt cuvant care o sa iti dea fiori), nici dispretul sau fata de realitate.

    Nu, toate acestea-ti par cu totul lipste de orice relevanta. Te-a interesat, in schimb, replica altuia la porcaria fara seaman a tovarasului consilier al tovarasului admirator al lui Che Guevara. Ai onestitatea intelectuala a Aline Mungiu Pippidi.

    • Subscriu. Nu mi-a placut Papahagi in articolul cu pricina, dar va intreb si eu: gandirea deformata a lui Cernea, care conditioneaza democratia de ateism, lesbianism si rromanism nu vi se pare o distorsionare mult mai mare a principiilor democratice, decat tonul opărit al lui Papahagi?Asta nu v-a deranjat deloc? Si sa nu-mi spuneti ca omul a vorbit in parabole si nu trebuia luat ad literam. In mintea lui Cernea nu-i democratie daca albii, heterosexualii si crestinii nu se flagelează în public pentru vina seculara de „opresori” ai marginalilor. Nu m-ar mira mâine-poimâine să ceară să ne aruncăm toţi de pe stânci pentru vina de a fi agresat Mama Natură în ultimele sute de ani. Se poartă la fanaticii eco.

      Îna altă ordine de idei am si o întrebare mai general-„filosofică”. Pentru dumneavoastră noţiunile de „natură a lucrurilor” sau „legi ale firii” au vreun înţeles? Sau sunt goale de orice semnificaţie? (sau mai rau, sunt instrumente ale puterii pentru a impune dominatia in societatile patriarhale). Dincolo de perspectivismul postmodern mai există ceva?

      • @ Bogdan Ivașcu

        Cumătrul Cernea e un bezmetic, un cabotin fără haz. O paiață volubilă. Trist e că elucubrațiile unui atare ins au putut genera o polemică de felul acesta. Îmi pare că și domnul Ciucu, și interpelatul Papahagi dau zdravăn cu mucii-n fasole. Primului nu i-ar strica să fișeze, acribios, Povestea drobului de sare a lui Creangă. Iar Papahagi, înainte de a face replici, ar putea savura o pagină din înțelepciunea isihastă și o piesă de Caragiale.

    • Stimate domnule Vlad M, om de onoare, hererosexual,

      Poate ar fi bine sa realizati ca vremile moderne sint laice. Iar faptul ca dvs considerati heterosexualitatea normala e o eroare. Mai informati-va, inafara dogmei (crestine in genere), mai cititi, intelegeti (daca puteti).
      Nu il agreez pe domnisorul Cernea, dar metafora lui e extrem de adevarata. As spune agnostica, nu atee. Poate pt ca, personal, cred in Dumnezeu ca si Creator, nu si in religie, crestine in general. Nu inteleg, in primul rind pentru singerozitatea istorica a ei si lipsa de tolarenta fata de semeni nedreptcredinciosi. Ma uit uneori si sus si ma intreb cum poate sa permita toate aceste nedreptati. Poate ca are El planul Lui. Pe care il voi afla la momentul potrivit.
      Si cum ii spunem unui cetatean ce descoperise calea adevarul si viata: cele 10 porunci sin reguli de bun simt, de trai in comunitate. Nu ar trebui respectate de frica ajungerii la caldare. Dar, fiecare dupa cum poate sa inteleaga diversitatea umana, uneori diferita de valorile familiare… Si nu te poti (realmente) supara pe cineva pe ceva ce n-are.
      Din fericire sintem in secolul respectarii drepturilor minoritatiilor de toate genurile.

      • Stimate domnule lucian, om de (onoare), heterosexual (?),

        Cred ca dvs. trebuie sa mai cititi pentru ca nu se vede. Vremurile moderne sunt laice in masura in care confundati propria necredinta cu laicismul. Si astazi exista oameni religiosi si tari religioase, chiar daca vi se pare revoltator sau primitiv.

        Metafora domnului Cernea nu este o metafora. Domnul Cernea chiar crede ca Romania va fi democratica numai daca va alege o persoane de o anumita rasa, cu un anumit sex, cu o anumita credinta si cu o anumita orientare sexuala. De ce? Pentru ca domnul Cernea este un rasist bigot androfob care considera homosexualitatea sic. Acum, ca dvs. aveti propria varianta de rasism, asta este altceva. Agnostic sau ateu, nu e o diferenta atat de mare pe cat lasati sa se inteleaga.

        Despre ultimul paragraf, as remarca doar atat: singurele minoritati pe care nu le respectati sunt albii, barbatii, crestinii si heterosexualii. Nu-i rau deloc.

        • Din pacate nu putem avea un dialog, din simplul motiv ca nu ati inteles NIMIC din ce am scris.
          Nici macar faptul ca (am mai scris) cred in Dumnezeu, nu in religie. Si ca sa fiu mai precis nu in cea crestina, despre care cunosc suficiente. Istoria o spune. despre celelalte nu am inca o parere, nu am, inca, suficiente informatii, deci ma abtin.
          Si ati tras concluziile cum ca as fi heterofob, de exemplu, printre altele, daca am inteles bine. Ceea ce e ERONAT. Ca altele, altminteri. Nu am minoritati pe care sa nu le respect. Si apropo, albii sint rasa, barbatii sint gen, crestinii sint una sau alta in functie de zona geografica a mapamondului (dar se razboiesc intre ei care e mai adevarat in credinta), iar heterosexualii sint majoritate.

          In cele din urma fiecare e liber sa traiasca dupa propriul sau plac. Libertatea individului inceteaza cind o majoritate hotaraste ca-i doar cum vrea ea.

          • Din contra, am inteles tot, chiar si ce n-ai priceput din propriile-ti afirmatii.

            Nici macar faptul ca (am mai scris) cred in Dumnezeu, nu in religie. Si ca sa fiu mai precis nu in cea crestina, despre care cunosc suficiente. Istoria o spune. despre celelalte nu am inca o parere, nu am, inca, suficiente informatii, deci ma abtin.

            Da, stiu, iti displace crestinismul, te-am citit din prima, dar zau ca ma lasa rece. N-am zis nimic, nici de bine, nici de rau, despre teribilismul adolescentin anticrestin. Mi se pare jenant ca trebuie sa subliniez asta.

            Si ati tras concluziile cum ca as fi heterofob, de exemplu, printre altele, daca am inteles bine. Ceea ce e ERONAT. Ca altele, altminteri. Nu am minoritati pe care sa nu le respect. Si apropo, albii sint rasa, barbatii sint gen, crestinii sint una sau alta in functie de zona geografica a mapamondului (dar se razboiesc intre ei care e mai adevarat in credinta), iar heterosexualii sint majoritate.

            Nu ai inteles nimic din ce ti-am scris despre preferinte. As putea sa iti explic in alte cuvinte ca daca democratia inseamna pentru tine doar o tiganca lesbiana atee, asta implica o repulsie viscerala fata de cei care-s barbati albi crestini heterosexuali, dar ma tem ca ti-as cere imposibilul.

            Libertatea individului inceteaza cind o majoritate hotaraste ca-i doar cum vrea ea.

            Singura libertate care ne lasa rece este libertatea indivizilor care gandesc altfel decat noi. In cazul astora, Ciucu & Co. pot decide oricand ce pot sa pateasca. Spre exemplu, sa fie pusi la colt si incriminati pentru rasism, homofobie, bigotism, legionarism u.s.w. Nu-i asa?

    • @ Vlad M . Aud pentru prima data de un anume „Cernea” ( si de cuvintele scrise aici
      si atribuite lui). Pai ceea ce a vrut sa zica nu e deloc nici bigota nici atee si nici altfel
      domnule Vlad.
      E clar ca omul a spus ca pana atunci cand romanul nu se desface de prejudecati
      (precum s-au desfacut SUA spre un exemplu care, iata ca au vota un negru si nu
      e improbabil sa vedem cat de curand si prima femeie presedinte al SUA, si atunci
      chiar ca si-au gasit taria de a-si invinge prejudecatile) nu va putea „efectiv trai”
      senzatia, gustul de „om liber”.
      Eu am sustinut (si sustin) ca Elena Udrea sa fi fost primul presedinte femeie al
      romanilor. In afara faptului ca vad in ea un om de exceptie ( de gustibus) ziceam
      ca romanul trebuie sa isi scoata cuiul (cel din suflet) tocmai cu alt cui.
      Doar ca eu nu ridicasem stacheta la o asa inaltime ca acest domn Cernea.
      Nu va speriati domnul Vlad, chiar asa sus in timp atat de scurt nici un atlet nu
      ajunge sari. Trebuie mult autodidactic antrenament.

      • Va multumesc pentru comentariu. Stiti de ce? Pentru ca ma incanta sa vad cum oameni care se pretind toleranti si emancipati vin si imi spun ca un candidat trebuie pentru ca este femeie, pentru care o anumita culoare a pielii si o anumita orientare sexuala. Nimic nu gasesc mai amuzant decat umorul dvs. involuntar.

  4. Domnule Ciucu, intreb si eu ca prostul, nu ati putea sa va intalniti cumva cu domnul Papahagi si sa aveti o discutie tete-a-tete? Poate ca ar fi mai sanatos decat sa tot discutati prin comunicate de presa.

  5. Chiar ma intrebam cat mai dureaza.
    Exact ce ne trebuia, frecusuri intre oameni chiar inainte de alegeri. Cine e „dusmanul” adevarat e deja un detaliu. Urmeasa frecusuri intre factiuni si dezmembrarea. La asta suntem buni, probabil sunt pe undeva tovarasi care deja sarbatoresc.

  6. D-le Ciucu,

    Daca nu v-as cunoaste as crede ca sunteti naiv si copilaros. Serios daca nu.

    In discutia asta cu Papahagi v-ati comportat exact ca un copil manat de impulsuri si emotii. E chiar asa greu sa intelegeti ca in haina lui de politician dl. Papahagi tre sa adopte un stil si un ton diferit fata de cel al intelectualului care sustine dezbateri despre ideologii politice? Mai ales intr-o tara ca Romania unde stanga practica o retorica aproape medievala. Mai ales in Romania unde marea masa a poporului poate fi usor manipulata de o astfel de retorica a stangii.

    L-a atacat pe Cernea mai virulent pentru a ataca de fapt stanga. Si intr-un mod care sa clinteasca cat de cat timpanul votantilor celor multi ai USL. Ce e asa de greu de inteles? Sau credeti ca daca il luati pe dl. Papahagi la o discutie fina, elevata, eleganta despre ideologii politice nu ar putea face fata?

    Hai sa fim seriosi. Eu n-as fi vrut sa vac un proces de intentie dar dvs. i l-ati facut intr-un mod mai mult decat plenar d-lui. Papahagi. V-ati lansat in supozitii despre ce ar putea sa faca in materie de politici pulbice dintr-o pozitie de demnitar, ati facut vorbire de prejudicii aduse libertatii de constiinta samd.

    Pai d-le Ciucu, mergand pe aceeasi cale va pot face si eu procese de intentie. Si daca dvs. ati vrut doar sa profitati de atacul lui Papahagi la adresa lui Cernea doar ca sa mai iesiti un pic in evidenta. Deh, sa auda lumea si despre dvs. ca prea parca erati ramas intr-un con de umbra? Si daca dvs. sunteti frustrat ca n-ati prins la randul dvs. un loc pe liste ARD? Si daca dvs. desi va dati un inamic a actualei conduceri a PNL de fapt ii faceti jocul atacand figuri vizibile din ARD?

    Ei vedeti cum e? Cand apasam pe butoanele „atac la persoana” si „procese de intentie” lucrurile o iau razna rau. De aia spuneam la inceput ca imi pareti naiv sau copilaros. In copilarie apelam la proceduri de astea.

    Haideti totusi sa ne revenim, sa trecem peste orgolii, frustrari si emotii negative, poate chiar si interese personale bine camuflate si sa punem umarul la modernizarea clasei politice si in final a tarii. Altfel daca veti continua cu atacuri de acest gen la adresa ARD nu faceti decat sa dati satisfactie USL-ului. Nu spun prin asta ca d-lui Papahagi ii trebuie scuzat orice. Dar eu la cum il cunosc stiu sigur ca nu e cel pe care il descrieti dvs. Nu incercati sa-mi pictati o imagine a unui radical religios ca nu tine. Omul e mult peste nivelul ala. Deci cred ca ar trebui sa va reconsiderati pozitia.

  7. articolul dlui ciucu sufera de naivitate acuta. dreapta de la noi doar isi da violent arama pe fata, pe cea de extrema dreapta. nostalgiile legionare transpira la tot pasul, mai cu fereala, mai fara, ca acum

    multi rasisti si extremisti si in comentariile teocratilor de pe aici. putina simpatie si mila crestineasca n-ar strica, ca tot veni vorba

    nici nu pot intelege cum poate fi atat de rastalmacit citatul lui cernea, care a spus un lucru foarte simplu si memorabil despre discriminare (despre evolutia lui politica, dezamagitoare si vag oportunista, care-i inflameaza pe unii, nu discut aici). si de atatea dubitatii filosofice si ideologice despre papahagi, care a spus un lucru la fel de clar, cu arama la vedere

    cum se amesteca bor cu statul si ce mentalitati inapoiate, medievale sunt la noi e de tot rasu-plansu. suntem de ocara secolului in care traim, fara a mai socoti de consecintele f negative si concrete ale impletirii asteia. iar mnealor mai vor si o teocratie exaltata pan la ceriuri. macar de ar fi adevarat, dar e doar o perdea de ipocrizie si oportunism

  8. dle Ciucu, stiti ce inseamna „constiinta mea libera” …? n-ati aflat ca martirii Romei erau omorati pt Adevar si nu pt mofturi postmoderne (astia cu ‘contiinta libera’ de ce?), ca toata cultura Europei s-a construit pe bazele Crestinismului?

    notiunile astea rasuflate gen toleranta etc sunt doar distorsionari ale modernitatii (early and late) in scopuri ideologice…

    mai treceti pe la biblioteca ca aveti tare nevoie..

    • SĂ lăsăm cioacele de prost nivel ideologic, prietene ! Care martiri, ăia de cântau ”Sfântă tinerețe legionară” după ce l-au măcelărit cu topoarele pe Stelescu ? Sau cei care îi masacrau pe evrei ? E clar, e limpede și indubitabil că n-avem nevoie de dl.Papahagi și de dreapta extremistă în România.

      • E vorba de martirii Romei. Adica de martirii crestini din Roma antica. Chiar daca sunteti de la usl, un pic de cultura generala nu v-ar prinde rau. Dimpotriva. E valabil pentru tot useleul.

        Iar cand spuneti ” nu avem nevoie”, sa inteleg ca folositi plurarul majestatii? Vorbiti in numele scarii de bloc? In numele strazii (ulitei) pe care locuiti?

        • Nu cred ca Dl. Andrei George este un USL ist pentru simplul motiv ca scrie ca un intelectual echilibrat, informat si cult, cunoscator al anilor tragici, de salbaticie din istoria Romaniei.

  9. Lasa-ti oamenii sa se arate asa cum ei sunt iar voi doar alegeti (din doi, unul).
    Nu conteaza sa castige ARD-ul sau USL-ul ci sa avansam in „democratie”.
    Fierberea care e de o parte a liniei e si de cealalta.
    Toti cautam, toti ne stoarcem mintile.
    Norocul meu ca eu sunt pd-ist. Si daca amestecand in acelasi ibric toate
    ingredientele introduse, nu va iesi o noua „solutie” mie tot imi ramane acest
    „nucleu tare” al democratiei romanesti care nu doar ca s-a nascut, ci a si
    crescut, nu constant dar, ca o rice crestere, progresiv.
    Sa speram ca solutia va fi suficient de dizolvanta pentru a rezulta un „ou” mai
    mare.
    Batalia se da intre „democratie adevarata” si „aparent democratie”.
    Pe mine nu ma intereseaza care dintre acesti distinsi domni (domnul Ciucu si
    domnul Papahagi va sta jos si care in picioare, ci, deocamdata, important ar fi
    ca votul sa ne arate ca „pasageri ai aceluiasi autobuz”.
    La statia urmatoare, unii coboara, altii se urca (fiecare dupa propriu-i criteriu).

  10. sehr geehrter herr kommisar ciucu,

    nu cred ca mai trebuie sa pun ghilimele avand in vedere pozitia mea de pana acum, cu toate ca acum daca nu le-am pus macar le-am invocat.

    o celebra replica dintr-o carte (si ulterior film) a unui cunoscut autor grec, cu vadite simpatii comuniste pana ce l-a dezamagit tatuca stalin, suna cam in felul urmator: „on a deaf man’s door you can knock forever”. chiar daca toti stiu ca este vorba de kazantsakis si de nuvela „zorba grecul”.

    incercati sa nu mai aveti asteptari si veti constata ca veti fi mai fericit, caci nu mai puteti fi dezamagit.

    in rest, inteleg ca si pe la consiliul european se poarta cu komisari, urmeaza sa ne mai dumirim cum ramane cu sovietele crestine. mie mi-ar place mai mult niste soviete mixte, am niste prieteni evrei si in mod paradoxal si niste prieteni musulmani si noi pledam pentru soviete mixte. cu astia am ajuns la concluzia ca de fapt noi nu ne „batem” in Dumnezei ci ne batem pe profeti. cu ateii am discutat si am ajuns la concluzia ca ei NU cred in dumnezeu, si in cel mai rau caz ei cred ca nu cred, deci in conseciinta tot cred in ceva – de exemplu in teoria gravitatiei, caci la intrebarea daca stiu de vre-un avion care a ramas sus au inceput sa rada si atunci si-au descoperit credinta printr-o delimitare pozitiva. unora le-am recomandat o carte fulminanta a unui japonez pe nume shinichi hizamatsu „die fülle des nichts”. e mai greu abordabila, trebuie sa mai fi cititi un pic cum e cu buddha, dar ei se calificau. au ajuns sa creada, in termeni buddhisti bineinteles, ca intr-adevar iluminarea este in om precum smantana in lapte.

    hochachtungsvoll,
    ihr frank g. schmidt

  11. sehr geehrter herr kommisar ciucu,

    daca nu as fi considerat importanta temerea dumneavoastra exprimata in prima dumneavoastra interventie nu as fi comentat.
    imi este insa greu sa inteleg urmatorul fenomen: tot pe contributors, domnul niculeasa a ridicat o problema, dupa umila mea parere, mult mai importanta pentru romania decat acest „outing” al domnului papahagi si analiza gandurilor sale launtrice. repet, am comentat asupra lor, deci nu cred ca nu este important – dar cred ca mai important, poate in aceeasi cheie, si anume criteriile de „populare”, este problema ridicata de domnul niculeasa, fiind vorba de curtea constitutionala.
    desigur, domnul papahagi doreste sa devina parlamentar, si bine ar fi sa stim cine ne reprezinta interesele in forul legislativ, dar la respectiva curte sunt doar noua, deci dilutia este mai mica.
    m-as fi asteptat ca respectivul subiect sa starneasca mai mult interes, fiind vorba despre o institutie fundamentala in constructia acestei tari, dar se pare ca „fenomenalul” este mai palpitant. ajung sa cred ca intr-adevar, in jurul unei teme pozitive este greu sa se coaguleze un interes suficient de „viril” (preluat cu ghilimele din recenta prestatie a domnului neamtu cred ca la realitatea), mai la indemana sunt teme negative.

    hochachtungsvoll,
    ihr frank g. schmidt

  12. ultimul care a plecat la lupta impotriva marxistilor a fost narodul ala din Norvegia. si el o dadea cu lucruri impotriva altor etnii, ne’credinciosilor, homosexualilor, etc.

    cand am citit paragraful ala in textul lui papahagi, mi-a picat inima-n chiloti! ¨lupta dreptei cu marxistii pur sange si liberalii stangisti, deschis un front impotriva…¨

    ui nene.

  13. Se pare ca domnul Adrian Papahagi nu iubeste deloc „libertatea de constiinta” si „libertatea de exprimare”. Citind afirmatiile dumnealui:
    1. „Ce ma ingrijoreaza este banalizarea anticrestinismului agresiv. Prin simpla ridiculizare a gogonatei declaratii a lui Remus Cernea ca «Romania va fi cu adevarat libera si democratica atunci cand va avea presedinte o femeie roma, lesbiana si atee» sunt pus la zid eu.”
    2. „Lupta dreptei nu este doar cu hotii si coruptii, cu plagiatorii si impostorii ci si cu … necinstea intelectuala si precaritatea analitica”,
    – mi-am permis sa postez un comentariu care continea o intrebare legata de „libertatea de constiinta” si „libertatea de exprimare”. Acest comentariu a fost cenzurat de doua ori, pana in prezent. Mai incerc, poate totusi, cine stie …

    Postez acest comentariu in continuare:

    «Spuneti ca: „lupta dreptei nu este doar cu hotii si coruptii, cu plagiatorii si impostorii ci si cu … necinstea intelectuala si precaritatea analitica”.

    Intrebare: Cum se poate combate cu „cinste intelectuala” si fara „precaritate analitica” urmatoarea concluzie: Existenta lui Dumnezeu, asa cum este descris de Crestinism, este imposibila ?

    Argumente: Daca Dumnezeu exista, ori nu este atotputernic si atotstiutor (deci este si el supus greselii), ori este o entitate egoista si fara compasiune care nu este capabila sa ierte ci numai sa se abtina sa pedepseasca, atunci cand nu este iritata de cel in cauza (capul plecat, sabia nu-l taie). Aceasta concluzie rezulta logic din urmatoarele asertiuni din Biblie:
    1. Dumnezeu este atotputernic si atotstiutor.
    2. Dumnezeu a creat Omul. Insa l-a creat imperfect (nestiutor, printre alte imperfectiuni): „Si a zis Domnul Dumnezeu: Iata Adam s-a facut ca unul dintre Noi, cunoscand binele si raul” (asta dupa ce Adam a mancat din mar, deci dupa ce a facut greseala fatala).

    Fara sa ii ceara nimeni, Dumnezeu a creat o entitate imperfecta, deci supusa greselii (oare se plictisea sau simtea nevoia sa aiba supusi care sa il preamareasca ?).
    Exista doar doua variante care pot explica imperfectiunea Omului:
    a. Dumnezeu nu a putut sa il creeze pe Om perfect (sau a facut greseli in procesul Creatiei), si atunci Dumnezeu nu mai este el insusi atotputernic si atotstiutor. In acest caz, Dumnezeul descris de religia crestina nu exista.
    b. Dumnezeu nu a vrut sa il creeze pe Om perfect si atunci stia dinainte ca Omul va gresi. In acest caz, un Dumnezeu corect nu ar fi trebuit sa il pedepseasca pe Om pentru greseala sa deoarece aceasta era inevitabila, datorita faptului ca Omul a fost creat imperfect. Cel care este responsabil pentru greseala Omului imperfect este chiar Dumnezeu deoarece EL nu a dorit sa creeze un Om perfect, care sa nu greseasca niciodata (nu a dorit sa aiba „egali”?). Dumnezeu isi pedepseste „rebutul” pentru „functionare incorecta”. Nici in acest caz Dumnezeul descris de religia crestina nu exista.
    In incheiere, am o intrebare pentru credinciosii crestini care sunt si parinti: si-ar alunga vreodata copilul de acasa pentru ca a gresit?»

    Nu era necesar ca domnul Papahagi sa imi raspunda insa era obligatoriu sa nu ma cenzureze, daca tine la „libertatea de exprimare” ca principiu fundamental intr-o democratie (comentariul nu este un atac la persoana si nu contine expresii vulgare, cel mult idei inacceptabile pentru fundamentalistii religiosi – este un test pentru sinceritatea acceptarii „libertatii de exprimare”).

    • Sa vedem cum privesc credinciosii „libertatea de constiinta”:

      Un studiu condus de cercetatori de la Umiversitatea din Minnesota:
      – Acceptarea crescanda a diversitatii religioase de catre americani nu se aplica si cand este vorba de acceptarea ateilor.
      – Majoritatea americanii ii plaseaza pe atei sub musulmani, imigrantii recenti, homosexuali si alte grupuri minoritare in ceea ce priveste impartasirea viziunii lor asupra societatii americane.
      – Ateii reprezinta grupul minoritar cel mai putin acceptat de catre majoritatea americanilor atunci cand este vorba de casatoria copiilor lor.
      – Cu toate ca ateii sunt putini, nu sunt organizati si sunt putin vizibili social, ei sunt vazuti de catre o mare parte a populatiei ca o amenintare la modelul de viata american.
      – Majoritatea americanilor accepta diversitatea atata timp cat minoritarii impartasesc un „miez” comun de valori cu majoritatea (care sa ii faca „de incredere” pentru majoritate), iar in America, acest „miez” comun este Religia (oricare ar fi ea, insa nu negarea divinitatii).
      – Ateii reprezinta minoritatea in care se poate avea cea mai putina incredere.

      http://www1.umn.edu/news/news-releases/2006/UR_RELEASE_MIG_2816.html

      Acest studiu a fost facut in America dar se pare ca regasim aceiasi situatie si in Romania (vezi cum reactioneaza credinciosii la orice afirmatie „nemilitanta” care contesta existenta lui Dumnezeu). Avand in vedere aceasta situatie si faptul ca si in Romania credinciosii sunt (covarsitor) majoritari, atentatul cel mai grav la „libertatea de constiinta” este facut de catre credinciosi si nu de catre atei. De aceea, luarile de pozitie ale ateilor (chiar si cele „militante”) sunt binevenite, pentru a echilibra (pe cat posibil) balanta in controversa privind existenta divinitatii.

      • Pentru creştini de genul domnului Papahagi orice fel de negare a existenţei lui Dumnezeu în spaţiul public este considerată „ateism militant”. Ceea ce este o problemă pentru mine. Şi e motivul pentru care în momentul ăsta nu mă regăsesc în nicio grupare politică din România. ARD e prea creştină pentru gusturile mele, vorba lui Ciucu, deşi mă consider „de dreapta”. O fi din cauză că-s simultan şi ateu, dunno.

        Un lucru care m-a făcut să râd în articolul lui Papahagi a fost chestia cu „valorile creştine”. Care-or fi alea? Avem vreun creştin(-democrat) pe-aici să ne explice?

    • Stimate d-le Adam,

      Sunt perfect de acord cu dvs. cand spuneti „Existenta lui Dumnezeu, asa cum este descris de Crestinism, este imposibila”. Daca va uitati pe Wikipedia, veti constata ca cu exceptia Unitarienilor si a Martorilor lui Iehova (ca sa luam doar crestinii din Romania ce se incadreaza la exceptie), Crestinismul pretinde ca Dumnezeu este o suma de genul 1+1+1=1, adica Treime (3=1) sau Trinitate. Ca matematician, tind sa le dau dreptate musulmanilor care spun ca 1=1 si gata.

      Totusi, atunci cand spuneti ca omul a fost creat nestiutor, inteleg ca nu ati studiat Biblia prea profund. Omul stia ce era bine si ce era rau si inainte sa manance din pomul interzis (era bine sa gospodareasca gradina si animalele din ea si sa se alipeasca de nevasta-sa sa aiba relatii sexuale, ca sa faca copii, ca sa umple pamantul; era rau sa nu accepte autoritatea Creatorului in ce priveste binele si raul). Doar ca nu era omul cel care stabilea ce era bine si ce era rau. Creatorul sau era autoritatea in materie de bine si rau. Alegand sa faca ceea ce i se stabilise de catre Creator ca „rau”, omul a respins acea autoritate Creatorului, si si-a asumat el acea autoritate de a stabili ce este bine si ce este rau, fiind astfel „ca Dumnezeu” in ce priveste „cunoasterea” (mai bine zis autoritatea de a stabili) binelui si raului.
      Omul a ales sa nu faca „binele” stabilit de Creator (ca dovada ca gradina nu a fost extinsa pe tot Pamantul, deci a avut unde sa fie dat afara; in plus nu s-a alipit de nevasta-sa, n-au avut relatii sexuale deci nici copii – decat dupa ce facusera deja „raul”).

      Decizia lor are repercursiuni pana in prezent, pt. ca nici noi nu avem aceleasi notiuni de bine si rau. Suntem niste mici dumnezei in aceasta privinta. Sigur ca autoritatea statului ne umbreste din dumnezeire, ca trebuie sa acceptam ce spune legea ca-i bine sau rau. Dar in sinea noastra, fiecare am prefera sa nu ne spune altul ce sa facem.

  14. Cum adică garanții pentru libertatea de conștiință?
    Asta o ai în cap (libertatea), indiferent că ești ateu sau credincios. Și în cazul extrem în care ți-ar pune cineva pistolul la tâmplă pentru a te obliga să-ți renegi concepțiile, ai libertatea de a spune ceea ce crezi. Libertatea de conștiință nu ți-o poate lua nimeni. O ai din clipa nașterii și până mori, poate și după.

    În comunism nu exista libertate de conștiință? Orice putea spune ce crede. Unii nu o făceau din frică, dar nu pentru că nu ar fi avut libertatea să o facă.

    • In comunism, daca iti manifestai libertatea de constiinta, erai la:
      – inchisoare
      – lagar de munca (Insula mare a Brailei, Canalul Dunare – Marea Neagra, mina, etc.)
      – arest la domiciliu

      Ti-as fi dorit succes in manifestarea libertatii de constiinta.

  15. Domnule Ciucu, trebuie sa marturisesc din start ca nu sinteti nici pe departe autorul meu favorit de pe contributors, ca va consider un liberal stingist si ca, in felul dumneavoastra naiv, cautionati in mod cotidian derapajele anti-democratice ale Centralei UE. Nu va includ in acea secta a adeptilor Religiei Drepturilor Omului si Minoritatilor in care doamna Mungiu este mare preoteasa, dar deseori va privesc ca pe un satelit ingenuu si involuntar al Planetei Rosii. Cu toate acestea, ultimele 2 interventii de pe aceasta platforma mi’au placut si va felicit pentru darul de a scoate la iveala elementele de care publicul-elector are nevoie pentru a creiona profilul moral al personalitatile politice in care ar urma sa investeasca incredere si carora le’ar incredinta in viitorul apropiat mandate de reprezentare.

    Nu stiu daca prima somatie -cea cu solicitarea de garantii- vine dintr’o agenda politica sau din dorinta sincera de a descoperi convingerile reale ale unui potential candidat la o functie publica, dar rezultatul este savuros: chiar ati reusit sa’l atrageti in dezbatere pe domnul Papahagi si sa’l determinati sa spuna mult mai mult decat va/ne asteptati/m. Iar aceasta dezbatere ne da ocazia, de nesperat in alte vremuri, de a cunoaste omul din spatele politicianului.

    Am constatat ca omul Papahagi este derutat de noua sa postura de politician si ca in loc sa se se echipeze in straiele omului politic democrat, printr’o contagiune stranie se transforma intr’un politician tipic bastinas: arogant peste masura [vexat fiind intoarce vexatiunea intepandu’si criticii], vanitos [se lupta in titluri si patalamale cu „dusmanii” sai], bataios, scandalagiu, degraba varsatoriu de sange nevinovat sau vinovat de gravul pacat al insuficientei hemeneutice.

    Am remarcat gradul de stridenta al discursului inca de la primul rind: inadecvarea razbatea din fiecare cuvint. Omul Papahagi intimpina dificultati nu numai in acceptarea portului traditional al politicianului [vesmintele par prea strimte pentru domnia sa], dar si in identificarea corecta a spatiului public, atat in definirea sa [facebook=spatiu privat], cat si in calificarea mediilor de comunicare. Pe contributors nu vorbesti ca pe mahalaua antenista, nu te stropsesti la partenerul de polemica ca in studiourile b1, nu o arzi in hahaieli hermeneutice ca pe otv. Te adaptezi, asta daca doresti, ca politician, sa’ti menajezi propriul electorat autohton si eventual sa castigi noi alegatori dintre cititori.

    Domnul Papahagi pare ca nu consimte la adaptarea tonului mediului de conversatie. Pacat, ideile sale, impachetate elegant si cuviincios, ar fi gasit ecou in inimile multora dintre cititorii contributors. Dar omul Papahagi pare sa nu aiba astfel de intentii, ba chiar da senzatia ca ar fi dispus sa’l sacrifice pe politicianul Papahagi de dragul onorului nestirbit al omului P.

    Asta asupra tonului si stilului. Dar mai grav este ca omul P. ne loveste si cu convingerile sale, deloc democrate si indoielnic crestine. Inca de la inceputul diatribei sale ne avertizeaza ca fara umor si fara hermeneutica nu are ce discuta cu noi, cetateni anonimi potentiali alegatori ai dreptei. Nu numai ca nu este dispus sa depuna ceva efort pentru cunoasterea adversarului politic, dar nu arata niciun fel de diligenta in explorarea propriului electorat. Daca ar fi facut asta, ar fi descoperit, poate cu uimire, ca printre alegatorii cu optiuni de dreapta se gaseste un numeros segment de atei, agnostici si crestini moderati [si nereligiosi] pentru care libertatea de constiinta si toleranta religioasa chiar sint valori de nezdruncinat, pentru care merita sa te bati chiar daca nu esti ateist militant. Ei bine, omul P. ii da peste des’te politicianului P. reusind performanta de a include in 2 timpi si 3 miscari tot acest segment intr’un soi de tabara agresiva de „stingisti” radicali, dupa care ii arunca intr’un sac si’i atarna de o grinda pentru a’si exersa figurile de stil tipice ringului, iara nu agorei publice.

    „Am publicat ieri pe facebook un textișor în care analizam alăturarea Victor Ponta – Remus Cernea. După câteva comentarii agresive, dovedind lipsă de umor și o slabă capacitate hermeneutică”

    Omul P. are pretentii de hermeneutica de la alegatorii sai, nu’i nimic rau in asta, problema este ca cetateanul crestin cititor de analize politice NU aduce hermeneutica pe marginea imundei politice neaose, ba chiar si unul ateu, daca vrea sa pastreze decenta discursului, nu va amesteca cele sfinte cu „textisoare” care au drept subiect tristele figuri ale politicii. Iata de ce incepe sa mi se para indoielnic chiar si crestinismul partidei dumneavoastra: este un soi de breloc atarnat la cingatoarea ideologica a noii aliante. Cum sa faci hermeneutica pe balivernele celor 2 draci?!! Poate ca ma insel eu, poate ca aceasta introducere era o gluma, un misto de o subtilitate rara, poate. Deocamdata insa nu pot sa’mi neutralizez propriile suspiciuni: ca aceasta alianta [ARD] ar semnaliza dreapta si ar face aceiasi pasi la stanga ca si alte aliante din istoria moderna a Europei. In fapt, majoritatea partidelor crestin-democrate din Europa au tot facut pasi la stanga catre surorile lor, partidele social-crestine. Daca ma gandesc si la intilnirea recenta a lui Ratzinger cu Fidel Castro parca nu mai pare atat de iesita din comun „noua” mutatie a socialistilor romani care si’au altoit diverse tulpini crestine pe trunchiul lor marxist. In fond, socialistii de ginta latina, din Italia de pilda, au executat aceeasi manevra „dreapta-imprejur” inca din perioada interbelica, deci exista ceva experienta, modele de succes, si cai de omologare pe piata politica a noului produs.

    In fond, prin ce element ideologic isi mai putea demonstra fostul partid de guvernamant optiunea ferma de dreapta? Nu prin aderenta la valorile liberalismului [cine’i mai crede dupa o guvernare in care nu au reusit sa privatizeze sau sa inchida colosii falimentari ai industriei de stat?] In nici un caz prin sustinerea cauzei nationale [dupa ce s’au aruncat in umilitoarea competitie „cine cedeaza mai multa suveranitate Centralei eurobirocratice”]. Nici prin ocrotirea proprietatii private si a individualismului economic [dupa ce guvernul MRU a propus acel infam proiect de renationalizare, in proportie de 85%, a imobilelor nationalizate de bolsevici]. Mai ramanea doar conservatorismul religios. iar pentru asta aveau nevoie de niste asociati credibili si mai ales volubili. Se pare ca acesta este rolul tinerilor politicieni P. si N., de a conferi titulatura conservatoare si prestanta crestina unui partid deraiat in eurosocialism.

    Si totul a pornit de la o miscare firava a societatii civile in directia protejarii invatamantului public de ingerintele unei Biserici politizate, agresive, dezlantuite. Citeva mii de cetateni desfasurau pasnic o campanie, in special in mediu virtual, in favoarea libertatii de constiinta amenintate grav in scolile romanesti. Cita indrazneala: sa militam pentru libertatea de constiinta fara permis de la Partid! Tocmai in pragul alegerilor! Pretentiile noastre „agresive” vizau salvgardarea laicitatii si, eventual, introducerea in dezbaterea publica a modelelor de relationare stat-biserica din Germania si SUA. Dar, pentru ca ne dorim ca statul sa nu mai plateasca din banii nostri oastea de preoti, aparatul clerical si dascalimea in sutana, ne’am trezit peste noapte etichetati: stangisti, marxisti, comunisti, militanti ateisti, si riscam astfel sa fim impinsi de catre paraleii zilei in arena intesata de asistatii flamanzi si crestinoizi ai statului social. Fapt pentru care tin sa multumesc domnului Papahagi: nu numai ca m’a lamurit definitiv asupra convingerilor sale politice, dar m’a si ajutat sa iau o decizie in ceea ce priveste securitatea mea personala: daca la acest nivel, al elitei intelectuale cum se presupune, ateii sint infierati deja in halul asta, apai, pe ulitele patriei e posibil sa umble milioane de habotnici zombificati, scormonind avizi dupa o halca de necredincios; masurile de precautie vor fi sporite, aglomeratiile spontate din proximitatea bisericilor evitate, discutiile in raspar pe teme hermeneutice taiate din radacina, ba chiar voi privi cu circumspectie indivizii animati de cruciulite, funii de usturoi, broboade sfinte si munitie argintata. Ca orice vampir ateist, imi voi cauta un sicriu confortabil in care sa ma adapostesc peste noapte, de preferinta intr’un cavou urban, izolat fonic si dotat cu compartiment de decontaminare pentru copii.

    • Domnule/Domana euNuke (imi pare rau, pseudonimul nu ma ajuta sa va identific genul), stiu ca nu-s autorul dvs. preferat, comentariile dvs. de la articolele mele sunt de cele mai multe ori acide. Acide şi ultile. Citesc cu atentia cele mai multe comentarii si le raspund in general celor moderate, mai ales celor care contesta ideile pe care le sustin. Simt ca pot avea un dialog cu ei. Si este un proces din care invat.

      Sa stiti ca exercitiul de raspunde criticilor, unul cate unul, este deosebit de bun. Nu-mi bat capul cu radicalii sau cu cei care inainte de a argumenta ceva incep cu o injuratura. Deja forma acesta de media, care permite si impune interectiunea cu cititorii creaza un nou tip de a gandi si de a folosi cuvantul scris. Cand public in alte medii, care nu permit acest lucru, interactiunea, ma simt putin saracit.

      Reletaia dintre autori si cititor este una de feed-back în care autorul încearca sa identifice feed-back-ul relevant si util, sa-l inteleaga si sa-l foloseasca pentru mai departe, pentru a-şi îmbunatati… orice ar avea de imbunatatit.

      Iarasi, ca si in alte dati, in loc de un comentariu, ati scris un intreg articol de sine statator ce necesita propriile lui comentarii. Eu am doua:

      (1) Ceea spuneti de A. Papahagi imi aduce aminte de Ervin (Magic) Johnson, asta daca urmariti basketul nord-american. Sunt doi in unul – Ervin omul si Magic sportivul, competitorul fara scrupule si foarte determinat.

      (2) Da, cititorii de pe Contributors.ro sunt exact cu spuneti. Si nu repet si eu aici ce ati spus dvs., pentru ca nu vreau sa para ca vreau sa castig bunavointa. Doar ca atunci cand o tabara se simte amenintata de articolele de aici, napustesc cu forte de interventie rapida si in loc sa discute ei „se lupta”. Mi s-a intamplat la articolul dedicat doamnei Petre, mi s-a intmpalt si acum.

      Cu atat mai mult apreciez comentarile sincere ale unor vechi comentatori de pe contributors care nu ma plac.

  16. Personal cred că articolul iniţial al dvoastră la care a reacţionat extrem de incompatibil cu moderaţia necesară dialogului, a fost unul legitim, întrebarea cu privire la poziţionarea noilor politicieni la libertatea de conştiinţă e una extrem de pertinentă care ar trebui pusă oricărui om în poziţie de putere. E baza comună, ceea ce denumim dreptul de a alege în societate, de la marca periei de dinţi la politicianul care ne convinge.

    Dl Papahagi m-a dezamăgit prin tipul de discurs adoptat. Din victimă a societăţii imorale conduse de plagiatori etc..s-a transformat în agresor(cum însăşi exprimă, am deschis frontul luptei culturale). Mai nou a ajuns să definească oamenii inteligenţi în funcţie de concordanţa părerilor personale, ceea ce e o problemă majoră pentru un intelectual, mai ales când remarci că persoana lăudată nu e tocmai un model Mă refer la Mirel Axinte, definit inteligent dar dacă ar fi să reluăm episodul suicidului din gara Predeal şi modul de reacţie total inuman personal care a dus la demisia de altfel personală şi probabil căderea ministrului care i-a acordat încredere, nu e tocmai inteligent, cel puţin emoţional, îi lipseşte capacitatea pe care fiecare dintre noi o avem de empatie.

    Dar, partea pozitivă, când idolii populişti cad, am descoperit şi alt tip de oamen implicaţi, care în opinia mea ar trebui să fie încurajaţi, ca şi dl Petre Manu, care sunt capabili să treacă spargă bariere de politică în sens pozitiv, sunt capabili să înţeleagă şi un sens al solidarităţii respectând libertatea fiecăruia de alegere în orice moment, o bază primară a respectului social şi uman.

  17. http://www.blogary.ro/2012/10/romania-va-fi-cu-adevarat-libera-si-democratica-atunci-cind-va-avea-presedinte-o-femeie-roma-lesbiana-si-atee/

    „Astăzi, în 2012, cînd România are în spate 50 de ani de ateism, discriminare pozitivă (dosar curat, origine sănătoasă etc), după 50 de ani de crime nepedepsite niciodată, după ce milioane de oameni au suferit sub un regim progresist, ateu, organizat pe principiul discriminării pozitive, am găsit și criminalul, odiosul care trebuie pus la zid și executat, pe Adrian Papahagi, cel care, într-o postare pe Facebook, și-a permis să ironizeze imbecilitatea spusă de Remus Cernea.”

    • Vad ca este pomenita litania pentru Papahagi, acest erou si potential martir in lupta contra satanismului ateist, prestata de un oarecare bleen, crestin cu mare experienta in tratamentul public, pe peronul garii, aplicat necredinciosilor. De mult nu mi’a fost dat sa intilnesc o asemenea insiruire vituperanta de prejudecati la adresa ateilor, o asociere mai aberanta a ateismului cu comunismul. O sa incerc o parafrazare ca sa se inteleaga enormitatea atacului de pe blogary la adresa ateilor, agnosticilor, nereligiosilor:
      “Astăzi, în 2012, cînd România are în spate 650 de ani de crestinism teocratic si discriminare pozitivă a clerului venetic (dosar curat, adica filiatie pura ortodoxa si origine sănătoasă alogena, privilegii cu duiumul, acceptarea limbii ocupantilor ca limba liturgica etc), dupa 1700 de ani de feudalism crestin [cu mosii ale bisericii acoperind 1/4 din suprafata tarii], după sute de ani de crime nepedepsite niciodată [exterminarea paganilor si crestinilor neatarnati despre care nici nu se vorbeste, de parca nici nu ar fi existat pe aceste meleaguri], după ce milioane de oameni au suferit sub un regim comunist inventat de un crestin scelerat – Stalin, seminaristul ortodox georgian, organizat pe principiul discriminării pozitive a nomenklaturii, inclusiv a nomenklaturii crestinoide care a acceptat politizarea si instrumentalizarea Bisericii, am găsit și criminalul, odiosul care trebuie pus la zid și executat, pe un oarecare ateu [?!] si liberal Ciucu, cel care, într-o postare pe contributors, și-a permis să ceara socoteala unui politician [in devenire?] cu privire la convingerile sale legate de libertatea de constiinta.”
      ei, cum suna victimizarea lui Ciucu in cheie anti-crestina? pai, daca nu va suparati cam asta ar insemna „ateism militant” si „agresiv”: asocierea crestinismului cu toate relele lumii care se defineste ca fiind crestina sau iudeo-crestina. Aveti o mostra in aceasta parafraza. Asa procedeaza ‘crestinul’ recent: asociaza crimele si represiunea comunista cu ateismul. Pasamite noi, adica stramosii nostri atei, am fi vinovati pentru urgia stalinista. Asta pentru ca prizonierul gandirii dihotomice este pur si simplu incapabil sa admita ca si un crestin poate gandi si abate raul asupra semenilor sai si ca o liota de crestini si de evrei au pus umarul la constructia socialista si o fac in continuare, cu seninatate [iar astazi nu mai este nevoie sa’si abandoneze „credinta” din oportunism pur]. Pentru crestinoidul postcomunist, ateismul este chintesenta raului, amenintarea suprema la adresa lumii, a lui dumnezeu si a taberei sale, si ca atare e dispus sa rescrie istoria recenta a Romaniei pentru a conveni resentimentelor sale: toti conducatorii comunisti au fost atei, iar crestinii doar victime, ca atare s’a dat liber la ura fata de necredinciosi. Acum poate sa urasca atei si, in mod aberant, o face in numele tolerantei religioase amenintate pasamite de simpla prezenta si expunere publica a ateilor. Pozitionarea lui pe scena publica si politica tinde catre vehementa fundamentalista a acelor crestini din vremea teocratiei bizantine care, nefiind nascuti intr’o lume crestina ci convertiti tarziu la maturitate, isi resimteau tineretea pagana ca pe o povara spirituala de care trebuiau sa se lepede, iar singura cale de a’si ilustra adeziunea fata de noua divinitate [si, in special fata de biserica] era zelul infricosator in prigonirea paganilor si ateilor. Acelasi radicalism il remarcam si la a doua si a treia generatie de imigranti musulmani din Europa: tineri trecuti printr’o faza ‘occidentala’ a educatiei pentru ca apoi vinovatia indusa artificiali de catre imami de import sa erupa violent impotriva societatii gazda care i’a „corupt”, ba chiar impotriva parintilor, musulmanii moderati care si’au facut un rost in spatiul eminamente laic al Europei.

    • Textul este agresiv anti-ateu. Ok, presupun ca din perspectiva crestina si mai ales ortodoxa nu e o problema, productiile retorice ale lui Ioan Gura de aur au supravietuit si le cunoastem. Dar textul este si prost si simplist. Rationamente de tipul acesta sunt usor de pus la colt.

      Conform aceluiasi rationament ortodoxia romana este o sinteza de rasism sclavagist, fascism si comunism. Rasism sclavagist pentru monahii din Muntenia si Moldova au fost proprietari de sclavi timp de mai multe secole iar de la episcopii bucovineni ne-a ramas chiar o mostra scrisa superba de anti-abolitionism. Fascism pentru ca ne sunt cunoscute diatribele antisemite ale prim-ministrului prim-patriarh Miron Cristea si pentru ca stim din ce medii provenea Nichifor Crainic. Si bieninteles comunism pentru ca BOR a functionat ca portavoce a regimului prin gura patriarhului Iustinian si pentru ca si-a insusit proprietatile si a beneficiat de jefuirea bisericii sora BRU.

  18. De altfel, o personalitate foarte respectată a dreptei actuale, doamna Monica Macovei, care posedă un capital de credibilitate politic enorm, nu odată . A fost atacată de către opozanţi ca ţigancă(din Giurgiu), fără Dumnezeu(şi fără dragoste de ţară) şi lesbiană( e singurul politician care public a susţinut festivalul Gayfest).

    Întrebare.
    Paradoxal însă, ar vota publicul de dreapta pentru dânsa la o posibilă candidatură la funcţia de preşedinte?
    Posibil că o parte da judecând la capitolul de credibilitate.
    Doar poate că societatea nu e pregătită pentru o asemenea persoană.

    • Una e jerba de calomnii dedicată Monicăi Macovei de opozanții ei becisnici, alta e triada „exoticăˮ visată de „imaginativulˮ domn Cernea. Monicăi Macovei i se inventează, barbar, un ecuson peiorativ. Cernea, în schimb, trăncănește șmecher despre o șefă de stat aleasă democratic care, în prealabil, s-a ofertat electoratului ca lesbiană și atee (de ascendență rromă). Să nu încurcăm, surâzători, borcanele.

      • Val totuşi să nu uităm de utilizarea termenilor. Eu cred că e vorba de un discurs popular mult îmbrăţişat la nivel social.

        Rom(ţigan) ateu, lesbiană sunt cuvinte care rezumă simplu în vocabular, intoleranţele fundamentale ale românilor. Lucrurile care se cred, dar nu se spun political corectness.

        Prima categorie e legată de etnie(dacă s-ar fi adăugan rom de etnie maghiară ar fi fost şi mai şocant şi insultant probabil pentru cineva care crede în sensul cuvintelor respective, mai bine spus le consideră inferioare)

        A doua categorie e legată de credinţă(ateul e în topul 1 pe lista duşmanilor ortodoxiei..bine mai sunt şi pocăiţii şi ceilalţi de celelate credinţe)

        A treia e legată de orientarea sexuală.

        Da, la nivel legal avem bariere simbolice impuse prin lege, dar în aplicarea ei remarcăm că nivel orizontal social, valorile populaţiei contravin valorilor legii.

        Iar de aici discuţiile.

        Dna Mungiu bine remarca, într-o societate occidentală de genul la care se raporta dl Papahagi remarci de genul pe care le-a formalut ultimul, îi aduceau exmatricularea. La nivel de practici instituţionale şi opinie publică. Ceea ce se întâmplă oarecum parţial şi aici.
        Deci, logic şi raţional concluzia mea e că nu cu formulările trebuie dată bătălia (stânga dreapta) ci cu capacitatea de a tolera într-o societate viziuni diferite şi construirea mecanismelor educaţionale care să permită reglarea diferenţelor fără a cădea în violenţă verbală şi fizică. Se face prin educaţie şi informare de obicei, dar costă bani de la buget. Ceea ce se alocă e prea puţin.

        Uită-te la exemplul actual Coreea de Nord ca să înţelegi cât de mult se poate altera mecanismul libertăţii conştiinţei în lipsa contaminării cu alte idei(acceptarea celor bune).

        Absenţa acceptării opiniilor diferite şi argumentate, a mecanismelor de autoreglare(minim de respect în vocabular, formulare) conduc la tirania injurăturilor şi invectivelor. O luăm pe panta asta singura opţiune e reducerea la tăcere a celui din faţa ta.
        Părerea mea.

        • @ DanielT

          Dumneavoastră bateți prea departe, ducând chestiunea în psihosociologie și analitica preconcepțiilor omului răsăritean (restant la achizițiile axiologice ale lumilor democratice apusene). Eu încercam doar să separ fantasma șugubeață a lui Remus Cernea de suprapunerea unui portret vexatoriu peste prezumtiva identitate electorală a Monicăi Macovei.

          • E adevărat, dar duc într-un punct de reflecţie.
            Nu ţine de dna Monica Macovei. Pe care personal o consider ca şi primul politician al României, din natura actelor şi gesturilor comise în credibilizarea şi transformarea Justiţiei, către cei de jos şi pe care consider că stânga ar fi trebuit să-i oferă chiar un premiu şi să o preţuiască mult mai mult pentru succesele ei în implementarea conceptului de justiţie şi solidaritate socială, în loc să-şi întărâte activiştii împotriva ei. Paradoxal, unii politicieni de stânga populişti sunt de fapt oameni de dreapta în acţiune- discursul pentru populaţie este de egalitate din partea lui Ponta dar în acţiuni, a urmat toată viaţa lui o logică luminată de dreapta…diplomele false obţinute întră în logica respectivă de a demonstra valoare, ierarhia valorilor este un subiect preferat al dreptei. Parlamentarii corupţi de stânga se văd pe ei însăşi ca oameni de afaceri. Iar legile ajung să fie contracte negociate în funcţie de interesele personale nu neapărat să răspundă nevoii sociale. Tot o logică de dreapta.

            Punctul meu era de a încerca să sugerez p poziţionare într-un punct în care să realizeze că se repetă exact aceleaşi greşeli de către dreapta actuală la nivel de politicieni pe care le-au făcut şi cei pe care îi detestă şi că o reconsiderare(revenirea la intenţiile şi discursul de reconciliere socială şi de tolerare a opiniilor divergente într-o atmosferă de respect mutual) e cea mai bună cale spre un progres colectiv de societate.

            Răul nu este doar în ceilalţi, răul nu e o invenţie a Divinităţii, răul este şi în noi în vorbele şi acţiunile noastre. Conştientizarea acestui fapt ajută la autocontrol.

            • @ DanielT

              Mă bucur să vă descopăr într-un raport de simpatie rezonabilă cu Monica Macovei. Știți, pesemne, că atât în ambianța politicii românești, cât și în temperamentala lume a electoratului carpatin, doamna Macovei e fie idolatrizată (un soi de Δίκη neaoșă), fie înjurată masiv (pentru unii e țigancă, pentru alții e stearpă, pentru mulți e bețivă, pentru destui e zavistnică și acră etc.)

              Spuneți așa:

              Paradoxal, unii politicieni de stânga populişti sunt de fapt oameni de dreapta în acţiune.

              și dați exemple.

              Nu cred că oamenii politici (cu insignă de stânga) de care vorbiți aderă – inconștient sau tainic – la praxiologia dreptei. Ipochimenii în discuție nu sunt nici social-democrați, nici liberali. În România, competiția politică nu e una a doctrinelor, a viziunilor articulate ideologic. La noi se ciocnesc – ad nauseam – felurite grupuri de interese. Ce descrieți domnia voastră mai sus nu sunt reflexe capitaliste sau habitudini (democrat-)liberale, ci păcăleală academică (batjocorirea mecanismelor firești de formare a ierarhiei), boscării financiare (opuse, deci, competiției economice curate), parazitarea obscenă a legislaturii (adică inversul sănătății parlamentare). Nu cu oameni de dreapta travestiți în socialiști avem de-a face aici, ci cu neo-ciocoimea tenace a acestui colț de Europă.

    • stimabile daniel t,

      ar insemna ca societatea romaneasca ar fi mai pregatita decat cea franceza, care la penultimele alegeri prezidentiale, luand in considerare si numerosii maghrebini deveniti francezi, au optat mai degraba pentru minoritar decat pentru femeie. mai mult, acolo s-au scos crucifixele din scoli, si asta sub o conducere de dreapta populara.

  19. Sintagma “frontul stângismului sincron” imi provoaca in mod automat reflexe de aparare. Si de indignare. Mai ales ca vine pe fondul unei contra-replici, fapt de natura a confirma recidiva.

    Delimitarea „dreptei” prin opozitie cu „un front” oarecare „populat” in mod implicit cu toate acele „elemente” ce s-ar afla in dezacord eventual sau real cu o anumita pozitie moral-conservatoare contine intrinsec un angajament incapabil de nuantare. Incapacitatea sau absenta dorintei de a face nuantari este si poate fi catastrofala. E o chestiune de metoda independent de adecvarea (sau nu) a unor concluzii la realitate. Terminologia de „front” apartine cu precadere extremei stangi. Si prin reflexie, si celeilalte extreme totalitare.

    Calificarea unui dialog polemic oricat de neinspirat sau nefericit de pe pozitii de „lupta” si „front” este grava. Lupta pentru ce? Pentru suprematie? Pentru suprematia a ce? Si cu „invinsii frontului stangist” ce o sa facem? Ii „toleram”? Ii reeducam? Precum „generalissimo” Franco? Cum ramane cu societatea deschisa si cu libertatea de a gresi atata vreme cat nu aduc atingere libertatii celorlalti?

    Grava este de asemenea identificarea fortata a „dreptei” cu valori religioase in politica si „monopolizarea” discursului acesteia de catre crestin-democratie: cum ramane cu liberalismul? Acestia nu sunt suficient de „puri” din punct de vedere moral astfel incat trebuie „excomunicati” in purgatoriul „frontului stangist sincron”?

    Sunt de dreapta. Chiar foarte de dreapta. Dar sunt pentru o societate deschisa. Asta include dreptul t-u-t-u-r-o-r celorlalti (ca si al meu) de a gresi. Indiferent de valoarea propriilor mele convingeri morale nu imi apartine mie dreptul de a spune celorlalti cum sa-si traiasca viata. Nu apartine nimanui. Limitele fundamentale ale libertatii individuale raman circumscrise exclusiv cazurilor de infrangere a libertatii celorlalti. Nu e un compromis perfect insa e preferabil deschiderii unei cutii a Pandorei in care o anumita specie de conformism aspira la extinctia celorlalte. Daca asta ma face un liberal demn de excomunicare in purgatoriul „frontului stangist” fie: intre „Pasaremos!” si „No pasaran!” il aleg pe ultimul.

        • @ Vlad M.

          Ce anume din ce am publicat pana acum pe contributors.ro va face sa spuneti ca as fi „de stanga”? Astept un raspuns.

          • Dar de ce sa va aduc exemple din articolele pe care le-ati scris cand pot sa va arat aici?

            Delimitarea “dreptei” prin opozitie cu “un front” oarecare “populat” in mod implicit cu toate acele “elemente” ce s-ar afla in dezacord eventual sau real cu o anumita pozitie moral-conservatoare contine intrinsec un angajament incapabil de nuantare.

            Se cheama relativism, monsieur Adalbert Klein, si are legatura cu multe, dar cu dreapta nu.

            Sunt de dreapta. Chiar foarte de dreapta. Dar sunt pentru o societate deschisa. Asta include dreptul t-u-t-u-r-o-r celorlalti (ca si al meu) de a gresi. Indiferent de valoarea propriilor mele convingeri morale nu imi apartine mie dreptul de a spune celorlalti cum sa-si traiasca viata.

            Un cetatean „foarte de dreapta” este in favoarea societatii deschise. Acelasi cetatean „foarte de dreapta” spune ca nu are nici un drept in „a spune celorlalti cum sa-si traiasca viata”, dar ii critica pe cei care delimiteaza dreapta de stanga si opune conservatorismul liberalismului (ceea ce Papahagi, in calitate de centrist crestin-democrat, nu a facut-o niciodata). Umor involuntar, stimate domn?

            As putea continua, dar banuiesc ca ati inteles incotro bat.

        • Vlade,
          imi pare ca esti putin lipsit de logica: la ce mi-ar folosi sa pun volanul pa dreapta, daca eu m-as simti bine cu irima pa stanga?! Sau vitavercea?!

      • @ Hantzy

        Si in secunda doi intorc armele impotriva imposturii stangii. Pastrand aceeasi falsa logica maniheista, nu aveti in mine un prieten dar nici un dusman de moarte. Avem cu totii dreptul de a exista si de a gresi. Inclusiv subsemnatul.

        • Herr Berti,
          Cateva dintre primele comentarii ale dumneavoastra pe care le-am citit imi lasasera un gust amar. Dincolo de stilul plin de verva si de fineurile lingvistice se distingea usor un spirit analitic, dar suspicios, cu degetul necontenit pe tragaci, pregatit mai degraba pentru dusmani decat pentru prieteni. Vad ca nu m-am inselat nici atunci si nici acum.

          Nu caut prieteni si nici dusmani, dar am si eu un dinte impotriva impostorilor de orice factura sau bon fiscal.

        • „Stinga” si „dreapta” nu exista in Romania, sint niste simple etichete, imposibil de acoperit cu ceva. Si mult mai grav mi se pare in batalia pentru a cistiga electoratul ca in aceasta gilceava daca universalia sunt realia sau nominalia, se ignora ca putin le pasa oamenilor de stinga sau de dreapta cit le pasa de aparitia unor cavaleri ai dreptatii si binelui in sfirsit, asa de mult asteptati. Si in acest timp, cind domnii Papahagi si Ciucu aleg, helas, cu asa multa responsabilitate (Dl Ciucu sare dupa paiul din ochiul D-lui Papahagi si are grija sa faca mult tam tam, fiind probabil in pana de inspiratie), viermisorul D.C. Diaconescu vrajeste literalmente poporul, din motive nestiute acest viermisor exercitind o putere de seductie formidabila asupra maselor carora le pare chiar cavaler. Arturo Ui sau chiar mai rau se pregateste, poate mina-n mina cu Ponta si cu cei din spatele lui, de niscaiva ispravi (sa ne fereasca Domnul!).
          Cineva pe care il cunosc bine, om destept, pensionar, a zis cu uluitoare convingere, la intrebarea „al cui o sa fie Oltchim daca-l cumpara D.C.D?”, „al poporului!” si a deschis ochii uimit la ideea ca pe actul de PROPRIETATE nu va scrie „poporul”.
          De ce cred ca exista o cirdasie Ponta – D.C.D? TVR 1 tocmai l-a promovat alaturi de un avocat dubios prezenta cu ocazia careia, scuzati limbajul pe placul poporului actual, s-au bagat la inaintare vorbele magice „coleg la Oxford cu Printul Charles”. Ei, domnii Papahagi si Ciucu, va doresc bafta multa in confruntarea cu masele largi populare.

  20. Felicitari pentruu puterea de a nu reactiona violent, instincual. Este de apreciat. Apoi constat cu placuta surprindere si o anumita profunzime la care nu m-as fi asteptat. Problema domnului Papahagi nu este numai a modului de raportate la valorile in discutie, ci, din pacate, in perceptia mea, urmarind cu interes figurile noi ale dreptei, este vorba de inconsistenta intelectuala, incoerenta conceptuala (in pofida educatiei sale) si o oarecare labilitate psihica.

  21. @ Autor: Dupa o abordare de genul „lupta dreptei este (…) cu liberalii stângiști și cu marxiștii pur-sânge”, cum spune asa de clar Papahagi, inseamna ca orice cetatean care nu e conservator de pestera cu falcile inclestate este si va fi privit in ARD doar ca un idiot util si nimic mai mult, asta pana cand vine momentul sa fie taxat pe fata ca e „rosu” si intineaza idealurile Dreptei. La care „centru” din „centru-dreapta” viseaza, de pilda, Cristian Preda? La care liberalism visati dvs? Ce atatea subtilitati si manusi ideologice? Nu, nene! Liberalii = stangisti = comunisti! Anatema!

  22. Sunt complet de acord cu dumneavoastra d-le Ciucu. De fapt sper sa intrati in politica, avem mult mai multa nevoie de politicieni rezonabili decat de jurnalisti/ongisti rezonabili.

  23. Va recomand articolul lui B. de pe Madame Blogary. Nu atat pentru articol in sine ci pentru comentariile din subsol.

    E probabil cea mai mare portie de injuraturi pe care mi-am luat-o vreodata, asa in masa. Nu ma afecteaza.

    Spun si eu ceea ce mi-a spus Daniel Arfire:

    PROMIT CA MA VOI BATE CA ACEST TIP DE DISCURS [rasist, bigot, intolerant] SA NU POLUEZE DREAPTA!

  24. I’m not a Christian. I’m not an Atheist. I’m not Jewish. I’m not Muslim. My religion, what I believe in is called the Constitution of United States of America.

  25. „protejarea minorităţilor de orice fel este o datorie liberală” – Ciprian Ciucu, ce fel de „liberalism'” este ala care cere crestinilor sa-si faca datoria de protejare a homosexualilor? Ii toleram, ca pe orice om bolnav (ca nu sunt normali reiese din faptul ca incalca Legea fundamentala a firii, divina sau a naturii, cum vrei sa-i zici, care este PERPETUAREA VIETZII), ca pe orice pacatos (incercand sa-i constientizam pacatul), dar sa ceri unui crestin sa-i PROTEJEZE – deci sa-si scuipe pe propria-i Credintza, arata ca nu ai nici o legatura cu Crestnismul. OK, nu ne deranjeaza, liberul arbitru, dar nu-tzi permitem sa ne impui asa ceva. Daca asta este liberalismul tau, multzumim, nu servim.

    • Persoana care se ascunde sub aliasul „lucid” (și care vorbește la plural în numele unui grup de cetățeni revoltați sau, cine știe, folosește pluralul majestății) nu pare să aibă habar că în România statul și Biserica sunt separate și că „Legea fundamentala a firii, divina sau a naturii” – cum o dori el s-o definească – nu are valoare juridică. Din contră, homofobia poate fi echivalată cu incitare la ură care, conform legii penale în vigoare se pedepsește.

    • @lucid

      1. Nu crestinii trebuie sa protejeze homosexualii, ci organele statului si alesii nostrii prin atitudinea echilibrata pe care o au fata de toti cetatenii pe care-i reprezinta.

      2. Daca invatatura ta de crestin spune ca trebuie sa desconsideri un homosexual, as indrazni sa spun ca nu esti crestin. Esti doar ortodox, sau catolic… dar nu crestin, pentru ca nu crezi in valorile respective.

      3. Cred ca toate discutiile despre doctrine in Romania sunt o prostie; sa fim oameni! Daca nu „sa ne iubim aproapele”, macar sa-l respectam si acceptam asa cum este si sigur vom inainta ca societate. In RO de 20 ani vorbim doar cum sa distrugem si sa punem la pamant o alta categorie de oameni decat ne indentificam noi am fi (homosexuali, difertie etnii, rromi, handicapati, diferite viziuni politice, etc…)

    • @lucid
      Sa inteleg ca puneti in aceeasi oala cu homosexualii clerul catolic si calugarii/calugaritele catalogandu-i drept bolnavi pentru ca nu „perpetueaza viatza”? Papa este pentru dumneavoastra un om bolnav?
      Chiar nu mai aveti nimic sfant?

      • Pentru el cine nu e cu Domnul (si) impotriva avortului nu e de dreapta, iar liberalii sunt toti comunisti.

        Supă, intrebarea este daca tu mai ai ceva sfant. Nu ti se pare ca e de prost gust sa aduci in discutie clerul catolic, maicile si pe Papa cand esti un adversar al crestinismului „retrograd” care-ti deranjeaza sensibilitatile cand iti spune ca avortul ucide o viata de om?

        • @Vlad M,

          Tu dai vreodata replica on-topic? Dezbati vreodata fara „ad hominem”-uri?
          Faci prea multe presupuneri. Acel citat nu releva faptul ca sunt pro sau contra avortului. Ce sustineam acolo (si ce rezulta din textul meu) este:
          1. nu toti oamenii de dreapta trebuie sa fie credinciosi si pro-life
          2. nu toti liberalii sunt comunisti

          Esti binevenit sa-mi contraargumentezi civilizat afirmatiile.

          On-topic: Recunosc ca ultima mea intrebare a fost exagerata si, pentru unii, de prost gust.
          In schimb, mi se pare defectuos sa iti stabilesti un reper dupa care judeci oamenii (i.e. perpetuarea vietii) pentru ca apoi sa alegi grupuri pe care sa le scutesti de acest reper (i.e. preotii catolici, calugarii).

          • Mereu dau replici on-topic. Citatul ala a fost pus intocmai pentru ca ai venit cu intrebarile acelea ipocrite, despre viata si „nimic sfant”, pentru care vad ca ti-ai cerut scuze, cu jumatate de gura. Cat despre ad hominem, cred ca ai vrut sa faci inca o gluma buna dupa „Chiar nu mai aveti nimic sfant?”, asa-i?

            Revenind la dreapta, viata si credinta, treaba sta in felul urmator: nu trebuie sa crezi, dar daca nu recunosti viata si ai un dintre impotriva celor care cred si/ sau apara viata, nu esti de dreapta. Inteligibil? Da. Acceptabil tie? Probabil ca nu. Liberalismul modern este doar un soi de spoiala libertina pe un socialism liberal. Neplacut, stiu, dar voi si pe Tocqueville l-ati fi fugarit cu militia corecta politic.

            • „Avortul este un drept moral”

              „Credinta este doar un scurt circuit care distruge mintea”

              Presupun ca putem cadea de acord ca Ayn Rand e de dreapta.

            • Vorbiți de conservatori și libertarieni, vezi: http://www.politicalcompass.org/

              În România, libertarienii ca Ciprian Ciucu sunt o rara avis. De unde și reacția spumegândă a conservatorilor (aprox ARD) și a autoritarilor (aprox USL) – de fapt nu e nicio diferență între ei.

            • Nu, Supăstaru, putem cădea de acord că Rand era libertariana. Curioasa alegere, totusi, pentru un tip ingrijorat de pericolul Tea Party si care sustine ca „Si Obama si Romney sunt de dreapta”. Suferi de personalitate multipla?

              Il salut si pe Petru Clej. Fiecare interventie a domniei sale imi confirma irationalitatea liberalismului si micimea sa sufleteasca. „Reacția spumeganda a conservatorilor” probabil face parte din discursul decent pe care il apara.

    • Hm, lucide, si impotentul sau femeia stearpa sunt accidente ale naturii. Sau chiorul si pruncul ce se naste cu vreun alt handicap. Nimic nu poate insa infirma aprioric capacitatea acestora de a deveni lideri politici. Dar toate aceste cazuri sunt unele de forta majora. Recidiva lui Papahagi in care alatura aceste „calitati” plagiatului sau mitomaniei e o dovada de miopie umana, nu de crestinism.

  26. Domnule Ciucu, liberal fiind si crescut cu John Stuart Mill, cu Jeremy Bentham, cu Madison si cu Tocqueville pastrandu-l in suflet pe cel care a fost Raymond Aron nu pot decat sa va spun ca va inteleg pozitia. Spre deosebire de dvs. sunt pesimist, insa. Pe cat refuz sa il cred pe Huntington pe atat se chinuie unii sa imi ofere dovezi empirice ca a avut dreptate. Incep sa ma indoiesc sincer ca tarile ortodoxe sunt capabile sa construiasca un regim pluralist-constitutional durabil si real. Intre oportunistii fara doctrina care mimeaza social-democratia sau liberalismul si exaltatii trairilor profunde pravoslavnice, aparatori deschisi ai societatii patriarhale refuz sa aleg.

  27. Chiar nu poate exista conservatorism fără încrîncenare şi aroganţă?
    Chiar nu poate exista liberalism fără false valori şi political correctness?

  28. Sigur, ceea ce refuză să priceapă […editat de C. Ciucu – limbaj inadecvat…] cu ifose de Intelectuali Supremi, orbiţi de fanatism ideologic şi complet paraleli cu umanismul cum se află, e că Remus Cernea nu încerca să spună că nu vom fi democraţie până nu avem o preşedintă exact conformă cu descrierea lui. Formularea lui n-a fost negativă, iar condiţia conjunctivă impusă de el nu se voia _necesară_, ci doar _suficientă_. Formularea lui pozitivă voia să ne spună că _abia_atunci_am_şti_SIGUR_ că am ajuns ţară democratică (deşi poate cuvântul corect ar fi fost „liberală” sau „progresistă” sau „practicantă a Drepturilor Omului”), anume în ziua când am avea o asemenea preşedintă.

    Condiţiile erau simbolice. Nu se cerea materializarea lor fizică exactă, ci doar realizarea _climatului_cultural_ în care ele s-ar putea întâlni fără mari probleme în aceeaşi persoană, inclusiv condiţia de preşedinte ales. (Din păcate, […editat de C. Ciucu – limbaj inadecvat…] nu pricep exprimările simbolice şi iau totul la propriu, după care dau genurile de răspunsuri pe care le-am văzut mai sus.)

  29. Norman Manea despre atitudinea anti-liberala a cercurilor ultra-conservatoare

    Spuneți la un moment dat că în România există o „persistentă pulsație antiliberală, o opțiune antiliberală“. De la cine ar trebui să ne așteptăm la o pulsație proliberală?

    Aș fi dispus, deși nu sînt religios, să văd și în opțiunea religioasă autentică o șansă de însănătoșire morală a societății, dacă s-ar traduce prin onestitate, exigență, solidaritate, compasiune. Mă refer, firește, la religia separată de stat și de politică, la religia ca ghid spiritual și moral al fiecăruia. Este stupefiantă prăpastia dintre vorbe și fapte în țări în care majoritatea cetățenilor se declară credincioși. Fără să se întrebe vreodată ce înseamnă asta și ce urmare practică ar trebui să aibă.

    Dacă citiți opiniile de pe forumuri, în mai multe ziare românești de azi, vedeți că este vorba despre un resentiment popular, cu vulgare și violente jeturi de ură, alimentate de o enormă frustare și furie față de gîndirea deschisă, tolerantă, față de dezbaterea principială a dilemelor.

    Text publicat in Observatorul Cultural.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ciprian Ciucu
Ciprian Ciucuhttp://www.crpe.ro
Consilier in Consiliul General al Municipiului București / Fost președinte al Consiliului Național de Integritate (2015-2016) / Membru fondator al Centrului Roman de Politici Europene

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro